in 2004, impreuna cu marius toader si monica senchiu (de la media factory), am facut un film despre alegerile locale pentru primaria bucuresti din 2004. ideea era a lui adrian sarbu, care ne pusese in 2000 sa facem doua filme similare. impreuna cu andreea cretulescu (pe atunci, la antena 1), am filmat in culisele campaniei electorale, ne-am plimbat printre politicieni, asa cum putini dintre voi puteti s-o faceti, iar la sfarsit am facut “prim ar vrea sa fie 2004“. de ce 2004 ? pentru ca exista si “prim ar vrea sa fie 2000“.
filmul a fost difuzat de antena 1, imediat dupa alegeri, dar nu a fost suficient promovat, iar efectul sau s-a estompat sub insolitul vietii reale.
asadar, iata primul episod. despre cum se faceau lansarile candidatilor la alegerile locale din bucuresti cu 5 ani in urma ! aveti libertatea de a compara cu ce se va intampla (si) anul acesta. sa vedem daca am mai evoluat un pic…
club control din bucuresti, proiectul FloriMan (mircea florian, dj vasile, vj tom).
l-am intalnit prima oara pe florian din transilvania la inceputul anilor ’80, la timisoara. venise la tim rock festival, unul din putinele (si desigur, cel mai tare) festivaluri de rock din tara. era inceputul verii, la groapa de langa strandul cfr. dintr-un exces rebel adolescentin, impreuna cu prietenii mei cei mai buni, tocmai ne rasesem in cap. desi pletele erau suspecte, la nivel social, nici capetele rase nu trezeau prea multa simpatie pe vremea aia, asa ca privirile chiorase pe care ni le-am luat in drum spre festival ne-au mai redus entuziasmul. la intrare insa, unul din starurile pentru care venisem ne-a remarcat, s-a apropiat de noi si ne-a lipit in piept cate un abtibild rotund, rosu, pe care scria “mircea florian no 1 romania”. apoi ne-a facut semn sa intram…
cum a cantat florian din transilvania la tim rock ? nu-mi mai amintesc exact. stiu doar ca datorita acelui concert am inteles ceva in plus din muzica.
(…)
few hours later…
concertul a fost o surpriza placuta ! proiectul FloriMan te poarta prin universul poetic al lui mircea florian, prezentat cu o prospetime datatoare de speranta. e acelasi florian din transilvania. un artist complet, cu voce inconfundabila, cand straniu de abstract, cand arhaic, cand histrionic si cabotin, insa permanent conectat la ritmul muzicii. dj vasile, ca de obicei, a fost un suport formidabil si inteligent. uneori minimalist, dupa gustul meu. iar vj tom chiar m-a surprins cu visuals adaptate atmosferei.
am gasit si un public conectat la eveniment. “nu vezi ca tot timpul se intampla ceva !” se justifica unul din cei doi tipi din spatele meu pe care ora tarzie ii ingrijora, dar tot nu voia sa plece.
un proiect interesant, care merita continuat. recomandarea lui dj vasile, aratand spre mircea florian: “vorbiti cu tataie !”
dupa ce ultimele zile mi-au fost stricate de o masea obraznica, seara de miercuri mi-a fost distrusa de poli, care a a luat bataie la fotbal de la cfr cluj. acum, ca sa luam campionatul, trebuie sa-i batem pe caini la ei acasa, ceea ce-i cam greu, cu echipa asta. azi nu au fost periculosi decat in prima repriza, cand bucur s-a jucat cu ocaziile.
o magarie din partea suporterilor clujeni, pe care antena 1 a insistat, ca sa puna sare pe foc: au afisat bannere pe care scria: “liga IV, seria 2, loc 3 / ca sa vada toata tara / unde-i poli timisoara“. ce altceva ar fi putut nascoci mintea unora care au un astfel de imn:
cand am ajuns eu, concertul incepuse. primul soc: in sala nu se fuma, ceea ce a redus mult entuziasmul spectatorilor. muzica suna bine, dar lumea nu era prea hot, asa ca artan a trebuit sa treaca peste panica momentului in care crezi ca, orice le-ai face, spectatorii astia nu vor depasi nivelul de implicare mai mult decat, sa zicem, pentru un concert de jazz. noroc ca s-a prins si dan iliescu in joc si, dupa un pic de energie turnata din chitara, plus niste simpatice comicarii ridicole, tipice lui artan, atmosfera s-a incalzit.
afara, la tigare, m-am imprietenit cu un tip care nu prea reusea sa-mi explice cum ca lui ii place timpuri noi, asaaa… dar el a venit pentru “perfect“. dupa ce i-am spus ca piesa nu va lipsi din concert, s-a linistit si chiar am racnit impreuna versurile spre final, cand i-a venit, desigur, randul.
mie, concertul mi-a placut. asa, cam de nota 8, din cauza publicului cam sec. si prea putine gagici frumoase…
participare redusa aseara, la cheful presei de la spice club din bucuresti, organizat de agentia de monitorizare a presei ! m-am dus sa-mi revad fosti colegi si prieteni si am avut inca o data ocazia sa constat cum se imputineaza “cunostintele” dupa ce nu mai esti sef 🙂 muzica hardcore si metal a stresat o parte din cei veniti, insa i-a entuziasmat pe final pe cei cativa jurnalisti si jurnaliste din noua generatie. bautura si mancare de la sponsori (haioasa ideea de a-i hrani pe presari si cu hamburgeri de la mcdonald’s !).
s-au acordat premiile freeex 2009. dintre cele pozitive, de remarcat premiul primit de dan tapalaga si attila biro. dintre cele negative, cel mai amuzant mi s-a parut premiul “televiziuni fara partid” sau “tupeu sans frontieres”, acordat danielei popa, pentru declaratia “vreau sa va spun foarte clar ca pc nu are nici un trust media”. sau, mai bine zis, explicatia data demircea toma pentru acordarea acestuia: “o felicitam pe doamna popa pentru simtul proportiilor: in realitate, trustul media are un pc”.
cativa politicieni nu au scapat ocazia sa se bage in seama printre jurnalisti la premiile freeex. victor ponta a adus-o pe daciana si au stat la povesti cu rasvan popescu, presedintele cna. ministrul justitiei, catalin predoiu, pomadat si crispat, si-a ridicat premiul “avocatul diavolului”, balbaind o replica chinuita, pe care ar fi dorit-o amuzanta. mircea geoana a aparut destul de tarziu si a incercat sa para relaxat si popular. deputatul eugen nicolicea si-a afisat cravata de culoare rosu psd, insa prea putina lume stia cine este.
au lipsit vedetele media. au lipsit sefii din media si putini jurnalisti din noul val au indraznit sa calce pragul clubului. a fost aproape o reuniune in mica familie a freeex, pana la urma placuta si relaxanta.
cu ocazia zilei libertatii presei, mi-am deschis si eu un blog, ca un semn de recunoastere pentru aceasta forma de jurnalism. voi incerca sa povestesc aici chestiile interesante care mi se intampla si despe care cred ca merita impartasite si altora. treptat, voi incerca sa recuperez dintre amintiri tot ce mi s-a parut relevant. aici voi posta poze si videoclipuri, realizate de mine, de prieteni sau de necunoscuti. pentru ca, intr-o perioada a vietii mele am incercat sa devin muzician de jazz, voi scrie si despre muzica. pentru ca imi plac filmele, ma voi transforma, uneori, si in critic de film. ca vagabond innascut, caruia ii place la nebunie sa calatoreasca, va voi povesti ce am vazut si ce voi mai vedea prin diferite colturi ale planetei.
sunt convins ca, intr-un timp spectaculos de scurt, comunicarea dintre oameni se va muta aproape total pe internet si, ca om de media, nu am nici eu cum sa stau deoparte. asadar, bun gasit in cyberspace !
