participantii din acest an la stagiul de initiere in radio jurnalism de la radio d’ici din saint julien molin molette, franta, au rasturnat statisticile din anii trecuti. de obicei, prima emisiune iesea bine si ii facea sa se umfle in pene si sa creada ca radioul e floare la ureche. din acest motiv, a doua era catastrofala, ca un dus rece. abia atunci reuseau sa se mobilizeze, pentru cea de-a treia, care era reusita.
poate si fiindca grupul roman a dominat numeric stagiarii din acest an, de aceasta data, prima emisiune a fost varza. dezorganizare totala. cei ce au ales sa joace rolul de tehnicieni aveau impresia ca mixerul din fata lor era o jucarie. stagiarii nu au functionat ca o echipa, le-a lipsit rigoarea si seriozitatea, asa ca dusul rece a venit inca de la inceput. pentru cea de-a doua au muncit pe branci pana noaptea tarziu, asa ca satisfactia din final a fost binemeritata.
inca o seara de exceptie in theatre antiquedin vienne, franta: prima zi a festivalului les authentiks. inceputa un pic cu stangul. am intarziat la conferinta de presa. am dat peste un bodyguard care nu intelegea de ce unul dintre noi 4 are reportofon profesional, dar nu poarta ecuson de presa. la conferinta, nu erau permise camerele video si, in plus, mai era si un bou care facea pe moderatorul si dialoga cu artistii in locul ziaristilor, pe care ii lasa sa puna doar 2-3 intrebari in final.
in discutia cu presa, karlit & kabok au facut pe nebunii, stiindu-se favoriti deoarece erau din vienne. puppetmastaz au venit cu papusile, pe care le-au manuit ascunsi dupa o canapea. sandra din berlin, una dintre stagiarele de la saint julien molin molette, a reusit sa puna mana pe microfon si sa-i roage sa improvizeze o strofa pentru radio d’ici. au fost simpatici ca i-au indeplinit rugamintea, dar sarcastici cand i-au raspuns care este cea mai tampita intrebare care li s-a pus intr-o conferinta de presa: “aceasta ar fi una dintre ele”. dupa ei, au venit doi dintre vocalisti de la massilia sound system, care n-au mai apucat sa spuna mare lucru, pentru ca deja incepuse concertul si nu se mai intelegea nimic.
festivalul a fost deschis de rit vs. papet-j, cu un hip-hop/rock’n’roll de incalzire. au urmat, spre satisfactia localnicilor, karlit & kabok, al caror hit “la mustafette” a devenit un adevarat imn de protest, pentru ca face bascalie de dubele politiei. am filmat-o, dar pana o urc pe youtube, merge si videoclipul:
dupa ei, in uralele publicului, au urcat pe scena massilia sound system, cu un show de reggae/hip-hop. amfiteatrul roman din vienne aproape ca s-a umplut cu cei 4-5.000 de spectatori, iar soarele a apus la timp ca sa pot filma fara probleme. vremea a fost impecabila si am reusit sa surprind pe caseta o gramada de portrete de fete frumoase. massilia sound system a cantat si “oai e libertat“, piesa care le-a devenit deviza. deocamdata, iata o inregistrare video mai veche, din concertul de la marsilia:
nemtii de la puppetsmastaz + un englez au cantat ascunsi dupa un paravan deasupra caruia s-au jucat cu 32 de papusi. a fost un adevarat spectacol de teatru, realizat in timp ce cantau un hip-hop de mare calitate. putin cam clasic, dar plin de energie si umor. pana am timp sa pun filmarile mele, iata-i live dintr-un alt concert:
recitalul celor 4 dj de labirdy nam nam a fost un exemplu de maiestrie. a sunat incredibil si ne-a trecut prin toata muzica ultimilor 20 de ani, de la techno la d’n’b si electro. spre final, s-au dezlantuit total, folosind din plin o ingenioasa instalatie de lumini montata pe niste gratare metalice asezate in spatele lor si pe lateral.
in curand, in exclusivitate, video de la festival !
i-am invatat pe participantii la stagiul de radio jurnalism de la radio d’ici,saint julien molin molette, franta, cum se lucreaza in viteza. au facut un reportaj la safari park-ul din peaugres, langa annonay, in regiunea ardeche. in jumatate de ora, pentru ca trebuia sa mai ajungem intr-un loc, pentru un alt reportaj. au putut simti frustrarea pe care o au, uneori, reporterii care lucreaza in ritmul de stiri cand nu pot savura frumusetea unui loc in care fac o filmare. au apucat sa stea de vorba cu christele vitaud, directoarea parcului, si cu cecile dubois, una dintre ingrijitoarele animalelor, sa smulga niste pareri de la vizitatori si sa traga cu coada ochiului la animalele ce-si faceau siesta la umbra.
safari parkdin peaugres este o bijuterie in acest domeniu: un parc de 80 de hectare, infiintat acum 35 de ani, cu doua trasee, unul pe jos si unul cu masina. animale in libertate, despartite de oamenii care se plimba printre ele de tunele sau custi din sticla – pentru cele periculoase – sau de simple cabluri electrificate, inofensive pentru oameni, dar enervante pentru salbaticiuni – pentru cele prietenoase. peste tot au gasit cate-o varianta ingenioasa de a te aduce cat mai aproape de animale, fara a le stanjeni. foarte spectaculos este felul in care francezii au pus in valoarea atractiile parcului, transformandu-le in instrumente de educatie pentru cei mici. la fiecare pas intalnesti avertismente amuzante sa nu dai de mancare animalelor. copiii sunt condusi de cate un ingrijitor in tarcuri cu caprioare si capre salbatice, pe care le pot mangaia. in alta parte este amenajat un tarc, in care pustii pot invata sa mulga vaca la o macheta din plastic. traseul pentru masini este o nebunie. nu cred ca o sa vad vreodata asa ceva in romania.
in tarile occidentale, intalnesti tot mai frecvent persoane care incearca sa-si redescopere conditia umana, refugiindu-se departe de infernul “civilizatiei” din marile aglomeratii urbane. herve hortolat, un francez caruia intotdeauna i-a placut sa calatoreasca, s-a hotarat sa intemeieze un sat ecologic in muntii din nordul regiunii ardeche, la marginea parcului natural pilat. a invatat sa construiasca iurte, adaptate dupa modelul triburilor mongole.
deocamdata sunt putini, dar au reusit sa fie aproape complet independenti de lumea civilizata, fara sa fie frustrati de lipsa elementelor moderne ale vietii. obtin curent electric cu panouri solare si o micro-centrala eoliana, avand ca rezerva de urgenta un generator diesel pe care il alimenteaza cu ulei de gatit folosit. beau apa de izvor, fac agricultura ecologica, pe un strat de paie si compost. cresc oi dintr-o rasa rara si schimba lana obtinuta pe pulovere. si-au ridicat iurte in care poti face baie cu apa incalzita de razele soarelui. vor sa adapteze o masina de spalat, conectand-o la o bicicleta pe care trebuie sa pedalezi pentru a-ti spala rufele si sunt pe cale sa finalizeze o sauna si o piscina.
priviti de unii ca niste ciudati, francezii care s-au adunat in varful muntelui, intr-un peisaj de basm, isi vad de viata lor simpla. sunt convinsi ca mica lor comunitate se va dezvolta treptat, ajutata chiar de energia negativa care alunga tot mai multi oameni din marile orase.
stagiul de radio jurnalism de la saint julien molin molettea intrat in partea practica. vineri seara , de la ora 18.00, a fost difuzata pe radio d’ici prima emisiune realizata de tinerii veniti din romania, germania si franta. am fost cam dezamagit, desi trebuia sa ma astept ca va iesi asa:
noi, romanii, avem mari probleme la capitolul spirit de echipa. chiar daca are, chiar daca nu are calitatile sau cunostintele necesare, fiecare incearca sa para buricul pamantului. toti fug de responsabilitate, iar greselile sunt aruncate in carca altora. liderul nu este ajutat, iar cand greseste devine tinta ironiilor tuturor si, oricum, este vorbit de rau pe la spate. refuzam sa invatam din greseli, iar orice observatie o luam ca un afront personal.
si, in general, cea mai mare bucurie este sa moara capra vecinului, daca tot n-am fost in stare sa ne cumparam si noi una.
cum in romania muzica reggae inca nu are destul public pentru a fi bagata in seama de promoterii care organizeaza concerte, am profitat, ca in fiecare vara de cand merg in franta, de unul din festivalurile din apropiere. theatre antiquedin orasul vienne, de langa lyon, este unul din cele mai potrivite locuri pentru un concert: un vechi amfiteatru roman sapat in stanca, cu o acustica perfecta. peste 5.000 de oameni au venit la reggae fever festival, desi biletul de intrare era cam scump (33 de euro) si o bere la halba de jumate costa 5 euro.
am ajuns putin cam tarziu pentru alborosie, insa la timp pentru recitalul celor de la gentleman & far east band. roots reggae pe apus de soare, cu niste bunaciuni cu picioare pana in gat la backing vocals.
am dansat inconjurat de oameni veniti sa se bucure de muzica, cu sau fara freza rasta, si am admirat frumusetile locale, regretand ca – in general – la festivalurile de reggae prea multa lume vine cu perechea.
pentru ca nici eu, nici cei doi prieteni si tovarasi de calatorii in africa, marko si fred, nu eram prea mari fani patrice, ne-am gasit locuri in partea de sus a amfiteatrului, de unde ai o priveliste magnifica spre vienne si dealurile din jur. ne-am asezat pe stancile care radiau caldura acumulata peste zi, fara nici o grija ca norii vinetii ai unei furtuni care cobora pe valea rhone-ului dinspre lyon pareau sa ne ameninte festivalul. de aici, puteai simti energia pozitiva acumulata picatura cu picatura din miile de evenimente artistice petrecute in amfiteatru de-a lungul secolelor, care a reusit sa crape furtuna in doua, facand-o sa ne ocoleasca. usor ametiti de valatucii fumului de marijuana si hasis care se ridicau din toate partile, ne-am bucurat de sonorizarea perfecta. e greu sa descrii felul in care suna basul in theatre antique: sunetul este ajutat de vibratia pe care o simti in corp cand stai asezat pe lespezile calde, provocand o senzatie inegalabila.
pentru buju bantonam coborat din nou in fata scenei, unde ritmurile basului care te patrund prin talpi l-ar face fericit si pe un cersetor surd.
toata lumea din jurul tau respecta regula de aur “pass the dutchie on the left hand side“, iar presiunea aerului nu mai lasa fumul sa se ridice. ca orice furtuna ce se respecta, n-a putut sa treaca pe langa noi fara sa ne arate de ce ar fi fost in stare si ne-a plouat torential 5 minute. “thank you, jah, for your blessing”, a strigatbuju bantonsi 5.000 de oameni au dansat in ploaie pe ritmuri de ragga.
am ramas peste noapte la prietenul meu marko, care locuieste in fosta casa din annonay a unuia dintre fratii montgolfier, ce au inventat balonul cu aer cald cu care oamenii si-au implinit pentru prima oara visul de a zbura. un alt loc magic, incarcat de istorie si vibratii pozitive, de la fereastra caruia ai o priveliste superba peste intreaga vale a rhone-ului.
in drumul nostru catre franta, ne-am oprit in germania sa vizitam baden-baden, una din statiunile de top ale europei, destinatie preferata de boierii romani la inceputul secolului xx. atentia ne-a fost repede atrasa de parcul orasului, in care era organizata o expozitie de masini old timers care i-ar fi facut sa crape de invidie pe radu mazare sau ion tiriac. imaginile filmate acolo nu au nevoie de nici un comentariu:
dupa o calatorie de 3 zile prin europa, am ajuns luni seara la destinatia noastra: oraselul saint julien molin molette din franta. despre drum, voi povesti in zilele urmatoare, pentru ca a fost o experienta frumoasa. am sosit la timp pentru petrecerea pregatita de christine, fiica lui louis perego, directorul de la radio d’ici. ea va pleca foarte curand peinsula mayotte, din arhipelagul canare, unde a primit un job. asa ca si-a invitat prietenii la o petrecere de ramas bun. se muta intr-un loc de basm, impreuna cu copiii si cu bastien, iubitul ei. cu aceasta ocazie, voi avea inca o destinatie spectaculoasa pentru o viitoare calatorie africana.
petrecerile din curtea sediului radio d’ici au intotdeauna o atmosfera speciala. 2-300 de prieteni care locuiesc in regiunea franceza ardeche de la sud de lyon au venit sa isi ia la revedere de la christine. fiecare a adus mancaruri exotice, am baut pastise, bere si vin si am avut doua concerte live: cu un grup local de jazz si cafe concert, dupa care un pic de electro punk cu les anes animent. am postat deja pe youtube un mic exemplu:
in zilele urmatoare, voi pastra un mic jurnal cu fotografii si video despre cele 12 zile pe care le vom petrece in franta. din experienta celor 12 ani in care, in fiecare vara, aduc 6 tineri romani sa participe la acest stagiu trinational de initiere in radio jurnalism, pot anticipa o buna parte din impresii. romanii nu imi mai produc decat rareori surprize: sunt ipocriti, complexati si plini de prejudecati, au o gramada de idei extrem de interesante, dar nu sunt in stare sa duca una pana la capat, stramba din nas si fac bascalie criticand defectele celorlalti, insa dovedesc o lipsa de civilizatie de te lasa cu gura cascata, racnind precum ciobanii la stana in puterea noptii, se prefac interesati de tot ce le povestesti, insa prefera sa joace “cruce” sau “septic” in microbuz in timp ce traverseaza o tara ca elvetia, iar in loc sa profite de ocazia unica in care se afla, avand la dispozitie un post de radio, incearca sa se fofileze exact ca functionarii din aparatul de stat. si as putea continua asa pe multe pagini…
ei bine, nici cei din grupul de anul asta nu fac exceptie !
maine plec in anualul euro-trip. din bucuresti pana in saint julien molin molette, franta, via timisoara. in vara lui 1996, pe cand eram la un training la radio pluriel din lyon, l-am insotit pe louis perego, unul dintre cei de acolo, sa faca un reportaj. descoperise o mica asezare intemeiata cu 1.000 de ani i.c. de un trib de liguri, la 75 de km de lyon. fost centru al tesatoriilor de matase din zona, st.julien era amenintat cu disparitia in anii ’70, din cauza industrializarii si a marfurilor din china. localnicii au tinut sfat si unul dintre ei a venit cu ideea: “il transformam intr-un orasel al artistilor !” de atunci este primar si in localitate s-au asezat toti cei care s-au angajat sa organizeze evenimente culturale, primind in schimb fostele tesatorii la un pret simbolic. asa a devenit st.julien un centru cultural al regiunii.
pe drumul de intoarcere, louis perego mi-a marturisit ca s-a indragostit de mica asezare. anul urmator, primise deja fosta scoala de fete, in care s-a mutat cu familia si cativa prieteni si a instalat un post de radio local cu emisiuni realizate de localnici sub coordonarea sa. vara, impreuna cu la ligue de l’enseignement en france, asociatia interkulturelles netzwerk din berlin si societatea timisoara, a obtinut prima finantare din partea OFAJ (Oficiul Franco-German pentru Tineret) ca sa organizam la st.julien primul training de radio pentru tineri din franta, germania si romania. de atunci, in fiecare vara, eu aduc 6 tineri pana in 25 de ani din romania, carora li se alatura 6 din germania si, impreuna cu 6 din franta, au la dispozitie tot ce le trebuie ca sa realizeze, sub coordonarea noastra, o emisiune de o ora care se transmite in direct la radio d’ici. deviza “radio – plaisir et stress” spune totul despre aceste 2 saptamani ale trainingului: o mica vacanta intr-o regiune minunata a frantei, in care ne jucam de-a radio-ul.
iata un videoclip al formatiei de electro-punk les anes animent, din care o parte este filmat de mine in curte la radio d’ici, in 27 iulie 2007, in fata stagiarilor de atunci:
sambata dimineata, impreuna cu prietenul meu marius ghilezan si cu 4 baieti si 3 fete din romania, ne vom urca intr-un microbuz inchiriat din timisoara si vom pleca spre st.julien. ne-am propus sa ne oprim putin la viena, sa cascam gura la schonbrunn, un pic la salzburg, sa vizitam cetatea si apoi sa dormim la o prietena de-a mea care locuieste la munchen. apoi plecam spre lyon, cu gandul sa poposim cel putin la strasbourg si baden-baden, unde isi faceau vacantele boierii romani de odinioara. la st.julien vom ajunge duminica seara sau luni dimineata. daca tot avem o camera video, aparate foto si aspiratii jurnalistice, ne-am propus sa transforma euro-trip-ul nostru intr-un mic spectacol multimedia, pe un un blog pe care-l vom construi special, dar si aici.
un grup de initiativa din statele unite sustine ca una din solutiile de redresare din criza economica ar putea fi legalizarea si taxarea consumului de marijuana, anunta associated press, citata de antena 3. potrivit site-ului marijuana policy project (mpp), comertul ilegal de marijuana dintr-un stat precum california produce peste 14 miliarde de dolari anual, iar legalizarea si taxarea consumului i-ar aduce peste 1,3 miliarde de dolari la buget. adica suficient pentru a plati salariile a 20.000 de profesori, intr-un sistem la fel de devastat de reduceri de buget precum cel romanesc. grupul de initiativa propune legalizarea vanzarii de marijuana dupa un sistem asemanator cu cel al comertului cu alcool si tutun, ceea ce ar face mai dificil accesul minorilor la “iarba”.
democratul tom ammiano a introdus deja o propunere legislativa care sa permita adultilor de peste 21 de ani nu numai sa detina si sa consume marijuana, dar si sa-si poata creste maximum 10 plante, cu conditia sa nu fie la vedere 🙂 mpp sustine ca prohibitia s-a dovedit un esec, din moment ce, la fiecare 36 de secunde, cineva este arestat pentru delicte legate de marijuana, iar 89 % dintre acestea se refera doar la posesie. inca din 1995, asociatia a facut lobby pentru legalizarea marijuanei, insa proiectul de lege va fi luat in dezbatere abia la inceputul anului viitor. oricum, dovada ca s-a schimbat ceva in mentalitatea americanilor in legatura cu weed-ul este ca se permite – in premiera – difuzarea pe mai multe canale de televiziune din california a unui videoclip de promovare a initiativei legislative:
mpp nu s-a limitat la televiziune si site, ci comunica si isi promoveaza initiativa si pe myspace, facebook, twitter, youtube si alte retele de pe internet. desigur, au si blog, pe care anuntau ieri ca democratul george miller, unul din cei mai influenti congresmeni americani s-a alaturat celor care sustin legalizarea marijuanei.
