suspiciunile (pe care le impartasesc pe deplin) privind moartea megastarului michael jackson au fost confirmate de imensa afacere in care s-a transformat intreaga poveste. era singurul eveniment care ar fi putut readuce in atentia planetei o vedeta de care nici macar presa de cancan nu se mai ocupa. nu cred balivernele despre turneul pe care urma sa-l inceapa in toamna, mai ales ca autopsia a demonstrat ca artistul era un om epuizat fizic si psihic. cu siguranta, nu ar fi facut fata unui extenuant turneu cu 50 de concerte. mi-e usor sa cred ca aceia care mai doreau sa faca bani cu el nu s-au sfiit sa-i grabeasca sfarsitul, printr-o combinatie letala de chimicale.
imaginati-va cat va castiga showbiz-ul din moartea lui michael jackson, analizand cateva cifre. dupa cum estima cnn, audienta tv a show-ului cu inmormantarea o va depasi cu mult pe cea a inmormantarii printesei diana, de 2,5 miliarde de oameni. cnn mai adauga, ca o trista comparatie, ca prima aterizare a unei navete pamantene pe luna (apollo 11) a fost vizionata doar de cateva sute de milioane de oameni. insa luand in considerare transmisiile prin spatiul virtual, nici o estimare nu mai devine posibila. vanzarile muzicii si a promotionalelor cu michael jackson au explodat de la moartea sa, iar vitorul album a fost comandat si platit deja in peste 100.000 de exemplare, adica mai mult decat vindea muzicianul in prima saptamana de la lansarea celor mai de succes albume ale sale.
cineva se intreba daca lumea se va opri dupa moartea lui michael. nu se va opri. dimpotriva: saptamana viitoare, o alta poveste de succes va fi aruncata in gura flamanda a consumatorilor de showbiz. sincer, mie nu mi-a placut niciodata de michael jackson. nu am ascultat niciodata genul lui de muzica. insa stiu ca unul din cei mai mari muzicieni ai lumii, miles davis, il aprecia pentru ritmul pe care il avea in sange si chiar i-a cantat piesa “human nature” in cateva variante de-a dreptul fantastice.
una din problemele cele mai dificil de infruntat pentru un jurnalist este sa se afle singur intr-o zona periculoasa, in care telefoanele mobile nu functioneaza si despre care stie foarte putin. i s-a intamplat prietenului meu, cameraman la protv, obligat de armata sarba sa plece din zona in care filma intr-o alta directie decat celelalte echipe de televiziune. singur, in kosovo, fara sa aiba harta sau sa cunoasca exact unde se afla. si cu cel mai periculos aparat in mana: o camera de televiziune.
iata cat de periculoasa poate fi o camera video: imagini dramatice, surprinse in gaza, cand cameramanulfadel shana (reuters) a fost ucis de un tanc israelian in timp ce filma.
o videocamera este periculoasa intr-o zona de conflict din doua motive. in primul rand, seamana foarte mult cu un aruncator de grenade portabil, ceea ce atrage atentia eventualilor lunetisti care pandesc din paduri. nu numai utilizarea ei seamana cu cineva care vrea sa traga cu o arma, dar si simpla purtare atarnata pe umar. de aceea, este utila inscriptionarea ei vizibila pentru a evidentia ce este de fapt. in al doilea rand, este periculoasa pentru ceea ce stie sa faca: sa inregistreze imagini compromitatoare, dovezile unor infractiuni, detalii militare secrete etc. in timpul trainingului pe care l-am facut in anul 2000 la londra, cu firma centurion, alcatuita din fosti membri s.a.s. si royal marines commandos, pentru jurnalistii care merg in zone de risc, ne-au proiectat un scurt film inregistrat in irlanda de nord. doi jurnalisti de la o televiziune au filmat multimea furioasa care l-a linsat pe un tip din cauza credintelor religioase. cand oamenii au realizat prezenta camerei video (desi ii vazusera pe jurnalisti filmand, insa atentia lor era concentrata pe agresiunea respectiva), cei doi au devenit urmatoarea tinta. au avut timp cat sa se adaposteasca in automobilul cu care venisera si au mai avut norocul ca politia sa ajunga inainte ca ei sa fie smulsi din masina. insa au fost nevoiti sa-si schimbe identitatea si sa se mute in sudul angliei.
desigur, reactia multimii ar fi fost previzibila, daca cei doi n-ar fi fost atat de impresionati de ce au filmat. iata un alt exemplu de situatie neprevazuta, in care un jurnalist neexperimentat nu s-a prea descurcat:
revenind la prietenul meu pierdut in kosovo, inca o data amintesc de echipamentul si dotarile de care trebuie sa dispuna jurnalistul oricand se deplaseaza intr-o zona de risc. sunt absolut necesare incaltari comode, care sa nu-ti distruga picioarele in cazul unui drum neprevazut, pantaloni cu buzunare laterale incapatoare, impermeabili, pulover, daca anotimpul o cere, o haina de vant si ploaie, palarie sau sapca. in micul rucsac de care nu trebuie sa va despartiti niciodata, aveti nevoie de o sticla de apa, carnetel, pix, agenda, acte, bani, lanterna cu baterii bune, bricheta, chibrituri si lumanari, un briceag, medicamente de urgenta (algocalmin, aspirina, calmante), harti, busola, ceas, nelipsita franghie de cativa metri (utila in milioane de situatii), periuta si pasta de dinti, casete de rezerva.
ce faci cand nu ai nici una din cele enumerate mai sus ? prietenul meu a mers pe drumul principal pana in primul sat si a cerut ajutor. erau etnici albanezi. nu aveau telefon, dar a aflat ca erau cam la 150 de kilometri de pristina si ca rareori trec masini pe la ei. i-au facut cinste cu bere la carciuma din colt, dar nu au vrut sa-l gazduiasca peste noapte, de teama sa nu ii atace sarbii. in schimb, i-au recomandat sa mearga pana la un punct de control al armatei iugoslave aflat la cativa kilometri, la care a ajuns inainte de caderea intunericului. cu sarbeasca invatata de la televizor, a reusit sa castige increderea patrulei care statea acolo si a innoptat la ei, dupa ce au mancat si au baut impreuna. a doua zi, au fost suficient de draguti sa opreasca prima masina care mergea spre pristina si sa ordone soferului sa-l ia si pe el. intre timp, adrian sarbu mobilizase toata reteaua si relatiile protv-ului pentru a-l gasi, eu alertasem prin internet toti prietenii, colegii si organizatiile de media din belgrad, iar arkan, rugat de cornel dinu, ordonase luptatorilor sai din kosovo sa intoarca pe dos provincia cautandu-l.
a fost o poveste cu happy end, insa lipsa echipamentului si insuficienta pregatire a deplasarii a pus in pericol viata unui jurnalist, care a reusit sa faca fata situatiei datorita norocului si inspiratiei de moment.
isteria provocata de moartea luimichael jackson se extinde pana si la institutiile media serioase. intr-o inregistrare prezentata la cnn, in emisiunea “inside neverland“, prezentata de larry king, apare fantoma lui michael jackson. in momentul in care camera video ne arata holul care ducea spre dormitorul megastarului, se observa o umbra care trece prin cadru. cat o fi trucaj si cat o fi paranormal ?
acum, trucaj sau nu, sunt convins ca stafia lui michael jackson ii va bantui o vreme pe cei care l-au impins in moarte. cei care intelesesera ca michael jackson are organismul puternic degradat si nu va face fata turneului epuizant pe care se pregatea sa-l inceapa. ceea ce ar fi fost un fiasco falimentar pentru toata lumea. profitand de starea lui precara, i-au adaugat picatura care a umplut paharul si l-au lichidat, facand sa explodeze vanzarile si isteria michael jackson sa cuprinda din nou intreaga lume. culmea nebuniei mi se pare sa participi la o loterie on-line, pentru a putea merge la inmormantare !
e singura intrebare care mi-a ramas pe buze dupa ce am fost aseara la green hours, pentru “o ocazie rara”, proiectul lui mircea florian despre tara motilor. am vazut un film ok pe o tema fascinanta: comunicarea. acum cel putin 50 de ani, in romania oamenii comunicau intre ei cu tulnicul. intotdeauna, fiintele intelegente au simtit nevoia sa comunice. povestea comunicarii prin tulnic este atat de fascinanta, incat mi-am propus sa fac un reportaj complet despre ea, mai mult decat filmul lui marian crisan, care se duce usor in derizoriu, comparand-o cu povestea comunicarii prin internet.
aseara, la green hours, nu a existat nimic din asta. ego-ul lui mircea florian a fost prea mare pentru a pune in valoare misticismul comunicarii prin tulnic. au tinut-o pe ana maria gligor pe un scaun, cu un tulnic in fata, dar nu au reusit s-o integreze intr-un proiect coerent. mi-a parut atat de rau… in plus, ca o imagine sugestiva a vremurilor pe care le traim, pe holul dinspre toaleta, m-am intalnit cu ana maria gligor, inconjurata de niste teenageri, care voiau sa sufle si ei o tura in goarna de lemn. bunul simt al femeii nu i-a putut opri sa screama niste sunete obosite. privirea trista din ochii ei nu ma lasa sa dorm.
in general, folosirea de ghizi/translatori a devenit o obisnuinta in lumea presei. de aceea, existand cererea, a aparut si oferta: in majoritatea tarilor in care exista conflicte sau razboaie de multa vreme, s-au dezvoltat adevarate retele sau firme de ghizi si translatori. totusi, esential pentru un jurnalist care pleaca intr-o zona de risc este sa cunoasca limba vorbita acolo. sau macar expresiile uzuale si cuvintele importante. adesea, mai ales in tarile din fosta iugoslavie, mi-a fost extrem de util ca stiam sarbeste si am inteles din ce vorbeau cei din jur ca sunt intr-un potential pericol. gasiti aici un scurt reportaj foarte simpatic despre problemele pe care le au trupele americane in afganistan din cauza ca nu inteleg limba.
cum iti alegi un ghid
in alegerea unui ghid, trebuie sa incerci sa afli care este motivul ce il determina pe localnicul respectiv sa isi ofere serviciile. in general, este vorba de bani si e indicat sa intrebi alti colegi de breasla care sunt tarifele practicate in tara respectiva. un alt motiv al ghidului ar putea fi patriotismul. tineti minte, in zilele revolutiei, cum am sarit in ajutorul jurnalistilor straini, dornici sa le explicam cum sunt romanii si ce era cu ceausescu ? trebuie sa aveti grija la ghizii care sunt de partea uneia din tabere aflate in conflict, pentru ca vor incerca sa demonizeze cealalta tabara si sa ascunda problemele pe care le-ar putea avea cei cu care tin. o atentie si mai mare trebuie sa ai ca nu cumva ghidul respectiv sa fie un agent provocator care te-ar putea pune in situatii extrem de periculoase.
la angajarea unui ghid, increderea este vitala ! orice indiciu sau intuitie care iti clatina increderea in ghidul tau trebuie luata in considerare extrem de serios. nu uita ce avantaje are fata de tine: cunoaste limba, tara, terenul pe care va deplasati, oamenii si mentalitatile lor, fortele militare si amplasarea lor, procedurile pe care le folosesc etc. verifica in permanenta acuratetea informatiilor pe care ti le da si compara realitatea cu descrierile pe care ti le-a facut despre o zona sau o situatie, pentru a sti cat de multa incredere poti avea in el. de multe ori, ghidul are tendinta de a exagera nivelul de cunostinte pe care il are despre ceva, pentru a-ti demonstra ca isi merita banii. oricum, nu povesti ghidului toate detaliile calatoriei tale, ci doar cele necesare pentru a-si putea face treaba.
britanicii au ironizat adesea metehnele jurnalistilor care transmit din zone de razboi:
in cazul unei calatorii cu o echipa mai mare (de televiziune, de exemplu), planifica toate detaliile traseului si asigura-te ca ai o strategie de deplasare care previne situatiile de risc si – mai ales – ca ai variante de retragere intr-o zona sigura, chiar si fara ajutorul ghidului tau. un prieten foarte bun, cameraman la protv, filma acum vreo 10 ani intr-un sat din kosovo, o casa in care avusese loc un masacru. reporterul lui era o fata care, desi ajunsesera acolo impreuna cu mai multe televiziuni, adusi de localnici, a intrat in panica in momentul in care a aparut armata. militarii le-au cerut sa plece si ea n-a fost in stare sa le explice ca mai are un om din echipa in casa. in acelasi timp, prietenul a fost obligat de militari sa plece intr-o alta directie. s-au pierdut, dar el a avut norocul si inteligenta sa se descurce intr-o zona extrem de periculoasa, fara telefon mobil si fara a cunoaste prea bine limba. mai multe detalii despre aceasta poveste, in episodul 3.
diseara, in loc sa mergeti la aftershock-ul de la bestfest 2009, la care doar manowar poate fi interesant, va sugerez o idee mai buna: motz hours in green hours, muzici si filme cu si despre motii din muntii apuseni. povestea incepe dupa ora 20:00, cu proiectia scurt-metrajului “tulnicul” de marian crisan (regizor premiat la festivalul de la cannes 2009, cu un alt film, “megatron“).
dupa film urmeaza “o ocazie rara”, un proiect cu floriman (mircea florian, dj vasile & vj tom) featuring maria ana gligor, la tulnic. eu i-am vazut in concertul din clubul control, din luna mai, si mi-a placut mult. abia astept sa aud cum au integrat tulnicul in proiect.
motii spun ca vibratia tulnicului tamaduieste bolile, terasa green hours are multa energie pozitiva, asa ca poate fi un sfarsit de saptamana perfect. seara este organizata de uniunea muntii apuseni si fundatia mircea florian, ajutati de more marketing solutions.
un recital magic, de adevarat vrajitor al chitarei ne-a oferit aseara santana la bestfest. asa cum spunea si paul nanca, daca bestfest 2007 a insemnat marilyn manson, iar bestfest 2008 – manu chao, editia din acest an ne va ramane in minte cu santana. avand in spate o sectie ritmica mai tare ca o uzina, cu un sunetist ce a reusit sa suplineasca problemele tehnice de la inceputul recitalului, marele maestru a adunat in fata scenei peste 10.000 de fani de toate varstele, care au reactionat ca electrizati la fluviile de energie care curgeau din chitara lui. ne-a cantat “black magic woman“, “oye como va“, “samba pa ti“, dintre hiturile oldies, but goldies, dar si “corazon espinado“, pentru cei mai tineri. iata un exemplu, cu rectificarea ca piesa este “samba pa ti” si nu “europa”, pe care santana nu a cantat-o la bucuresti.
un mare muzician a venit la bucuresti si ne-a dat o lectie despre placerea de a canta ! cine iubeste muzica trebuie sa vada macar o data in viata un concert al lui carlos santana. la bucuresti au cantat peste 2 ore si nu ne-am saturat.greu sa mai povestesc ceva de la ultima seara de bestfest 2009, in afara de santana. poate doar sa ma felicit ca, pe la jumatatea show-ului celor de la the charlatans, am avut inspiratia sa-mi iau o bere si sa ma mut in fata scenei pe care se pregatea concertul legendarului chitarist. altfel, n-as mai fi gasit un loc decat la 100 de metri de scena. the charlatans, niste rockeri cinstiti, au fost alegerea potrivita pentru a face placuta asteptarea lui santana.
nici the ting tings n-a sunat rau. o fata blonda si un baiat la tobe au reusit sa adune lumea si sa faca mai multa atmosfera decat trei sferturi din trupele care au urcat pe scena festivalului.
cam atat am vazut eu aseara. mi-a parut rau ca persona au cantat prea devreme, dar am ratat si reprizele scurte de ploaie. plus ca am avut bafta de a nu ma enerva cu looptroop rockers, pe care i-am auzit venind spre festival.
concluzii dupa bestfest 2009: santana mi-a sters toate amintirile neplacute de la un festival cu un line-up sarac si neinspirat. vorba unui prieten: “asta da, muzician ! a cantat o piesa de coltrane (“a love supreme“), la un festival de pop !”
dupa fiasco-ul de aseara, sper ca bestfest-ul de anul asta sa fie salvat de santana. altfel, se va confirma parerea unanima ca a fost cea mai slaba editie de pana acum. deh, criza !
seara va fi deschisa de timisorenii de la persona, la o ora imposibila, 16:15. pacat ! o trupa indie, cu tenta brit-pop, care suna tot mai bine de la un concert la altul. merita o ora mai buna. iata o inregistrare de la stufstock-ul de anul trecut:
de la 17:00, urca pe scena bulgarii de la gravity co. de care, sincer, n-am auzit pana acum.canta de multa vreme impreuna, un fel de indie-electro si au primit premiile mmtv pentru cel mai bun album si cea mai buna trupa a decadei 1998 – 2008. din bulgaria, desigur.
the moood intra la 17:45. recunosc ca nu sunt un mare fan al trupei, dar canta bine si fac atmosfera in cluburi. nu stiu cum se vor auzi pe scena mare, pentru ca si la festivalul de anul trecut au cantat in deschidere, la o ora imposibil de ajuns.
la 18:30, incep sa cante looptroop rockers. vin din suedia, asa ca singura pretentie pe care o putem avea de la ei este sa ne spuna si noua cum dracu’ au ajuns sa cante la “cel mai tare festival din romania” ? au dat shpaga ? sunt rude cu organizatorii ? fiti atenti cum canta astia:
de la 19:15, ne punem sperantele in the ting tings, un inedit duet din manchester. cantau pe vremuri la petreceri pentru teenageri, insa au dat lovitura cu “that’s not my name“. seamana cu blondie dintr-o anumita perioada si sunt convins ca vor veni o gramada de fete sa tipe in fata scenei.
la 20:15, incep the charlatans. nu inteleg de ce au fost invitate la acest festival atatea trupe care canta aproximativ la fel ? oricum, the charlatans suna bine. i-am mai auzit in deschiderea concertului rolling stones de la bucuresti, insa atunci stateam nervosi la coada la bere si eram cu totii nerabdatori sa inceapa jagger.
in sfarsit, la 21:30, va incepe santana ! cred ca va sterge orice amintire nasoala de la acest festival. toti prietenii care l-au vazut vreodata in concert m-au avertizat sa nu cumva sa-l ratez, daca e pe aproape. a anuntat oficial ca va canta 3 ore, insa se stie ca nu se opreste pana nu canta toate piesele pe care le cere lumea. asa canta acum 2 ani, pe un stadion arhiplin din mexico city:
dupa concert, daca mai aveti energie de consumat, exista cel putin doua variante interesante: roni size & mc dynamite in clubul fabrica sau khidja clouds society in clubul el comandante 2.
a fost cea mai slaba zi de la editia de anul asta a bestfest ! desi erau premize sa iasa bine. sorry, ab4, dar 16:30 e o ora imposibila pentru a ajunge la festival. mai ales cand as mai fi avut de suportat si “marele star” oceana. asa ca am venit tocmai bine pentru alternosfera. n-au sunat rau moldovenii. un fel de hardcore doinit. daca ala de la clape n-ar lalai-o in halul ala, ar iesi un sound adevarat. asa, e din categoria “not bad, but you should work harder, if you wanna impress more than your girlfriend”. si, apropo de gagici, nu stiu de unde au rasarit, dar a fost un peisaj la alternosfera…
din pacate, dupa ei a inceput nasolia ! gabriella cilmi a fost o mizerie. nu stiu cui a dat shpaga ca sa ajunga sa cante pe vreo scena,
dar si pe gratis gaseai ceva mai bun in romania. noroc cu cortul alto, unde nu se auzea atat de tare ce scartzaia fata aia si gashka ei de ratati, in care m-am refugiat vreme de o bere heineken, primita cadou de la un fost coleg. rau ! rau ! rau ! rusine, bestfest !
cu nervii la pamant, m-am indreptat catre scena unde urma sa cante klaxons si m-am bucurat cand i-am vazut aparand pe scena tinandu-se de mana. mi-a trecut repede, pentru ca au venit doar ca sa ne anunte ca nu le-a sosit camionul cu scule, asa ca ne-au facut cu mana si ne-au invitat, dupa ce se termina cu trupele live, sa ne puna muzica la silent disco. in prima faza, am crezut ca fac bancuri englezesti, insa ne-am convins ca e asa, cand au inceput sa afiseze anuntul pe ecranele festivalului. oricum, felicitari organizatorilor ca au avut prezenta de spirit si i-au inlocuit cu us3, o trupa de hip-hop destul de banala, care venise in bucuresti sa cante la clubul fratelli ! dar, decat dire straits de pe casetofonul oamenilor de la sonorizare, mai bine o trupa live.
si, dupa atatea ore de frecat mangalul si belit ochii dupa gagici, a venit ora 20:30 si au urcat pe scena franz ferdinand. impecabili, britanicii ! au sunat traznet si au bagat lumea in priza. dupa gustul meu, cam slabuti. adica rock cu influente evidente de brit-pop, totul foarte dansabil. simpatici si atat. mult mai misto a fost publicul, care a cantat in cor toate versurile. nota 10 !
orbital. ce pot sa spun ? impecabili si astia, insa mi-ar fi placut sa le aud concertul acum 10-15 ani. nu poti veni sa canti drum’n’base/techno din anii ’90 in 2009 ! marturisesc ca n-am rezistat pana la sfarsit. totul era perfect, suna bine, visuals ok, hit-urile toate. insa exact ca acum 10-15 ani. una e sa cante motorhead “ace of spades” din anii ’80 si alta e cand canti genul asta de muzica. nu poti sa o lasi neadaptata vremurilor. am fost foarte dezamagit.
de ciuda, m-am carat la teatrul de opereta, unde am stat pana spre dimineata, la un maraton de poezie si jazz, transmis in direct pe radio romania cultural. care, in ciuda problemelor de tot felul si a caldurii sufocante, a fost chiar un eveniment. jazz de calitate cu liviu butoi, mircea tiberian & friends, intercalat cu mari poeti contemporani care citeau din scrierile lor. un fel de cenaclu literar de mare calitate. impresionant.
concluzie dupa 2 zile de festival: top pozitiv: 1. moby; 2. motorhead; 3. franz ferdinand; 4. orbital
top vomitiv: 1. gabriella cilmi; 2. polarkreis 18; 3. oceana
sa vedem ce ne asteapta astazi la bestfest. ziua a doua ar trebui sa inceapa la 16:30, cu ab4. adica, din nou muzica alternativa, cu ceva influente hardcore. ceea ce nu e rau. sunt invitati peste o luna sa cante la sziget festival, asa ca trebuie sa traga tare cu repetitiile, fiindca le lipseste forta pentru a face fata unei scene mari. au un punct in plus de la mine, datorita acestui videoclip, regizat in 2006 de cristi nemescu:
urmeaza oceana, o fata din berlin, la 17:15. nu am auzit niciodata de ea. oare ce cauta pe scena unui festival de pretentiile bestfest-ului ? ar fi avut loc intr-un club, cel mult. e ceva ciudat la editia din acest an cu atatia invitati din germania. si toti de mana a doua. banuiesc ca-i o shmekerie romaneasca la mijloc. iata un clip al fetei, ca sa va faceti o impresie, dar parerea mea e ca nu merita.
la 18:00, nu-i scapati pe moldovenii de la alternosfera ! mie imi plac. proaspeti, cu dezlantuiri in forta. alternativ, cu influente garage si hardcore. canta de 10 ani pe scenele si prin cluburile din moldova si romania si suna mult mai bine live, decat pe inregistrari.
la 18:45, ar trebui sa inceapa gabriella cilmi. genul one-hit-star. in cazul ei, piesa se cheama “sweet about me” si, probabil, va suna in urechi, datorita posturilor de radio care au bagat-o in heavy-rotation. avand in vedere ca tocmai a cantat la celebrul festival glastonbury, sa-i acordam o sansa. parerea mea e ca nu merita.
klaxons, la 19:30 ! trupa britanica din noul val. genul indie. cica ar fi pionierii stilului day-glo nu rave 🙂 de vreo 3 ani, sunt oaspeti obisnuiti pe la marile festivaluri. desi nu imi plac in mod deosebit, ma astept la o mare surpriza cand vor urca pe scena.
la 20:30, intra franz ferdinand. post punk at his best. una din cele mai tari trupe britanice din ultimii ani, franz ferdinand a reusit sa cante un rock pe care poti dansa fara sa te simti ridicol. cel putin asa scriau jurnalistii de la the telegraph inaintea unui concert. imi doream de multa vreme sa-i vad live.
seara a doua de bestfest e incheiata de orbital, de la ora 21:30. urmasii moderni ai lui kraftwerk, obisnuiti cu majoritatea marilor scene de festival din ultimii 20 de ani. jumatate din aceasta perioada, cei doi frati, phil & paul hartnoll, care si-au spus orbital, au fost un adevarat simbol pentru glastonbury, unde au cantat de 5 ori in 10 ani. asa sunau acum o luna, la festivalul selector de la krakowia.
daca nu vreti acasa, imediat dupa orbital, putem continua la silent disco, cu funkstar de luxe.
