mi-a placut intotdeauna sa petrec o seara nebuna in saint tropez. mai ales daca nimeresti in week-end. daca esti o persoana sociabila, care stie sa se distreze in limitele unui foarte intelegator bun simt, are simtul umorului si nu e complexat din cauza tarii de origine, saint tropez este orasul perfect de pe coasta de azur. iti ofera permanent surprize.
nu trebuie sa dai 10 euro pe-o bere la terasele din port, insa daca te vei aseza la vreuna, vei constata ca privelistea merita pana la ultimul cent. daca ai prezenta de spirit sa te strecori in coretegiul de cheflii ai lui puff diddy, poti intra intr-un club de mari fite, fara sa te intrebe nimeni nimic. provocarea e in interior, daca vei fi in stare sa te comporti natural printre tot felul de vedete, starlete si nimfete. oricum, daca nu descoperi rapid femeia vietii tale, risti sa te cam plictisesti si te vei cara. la fel de bine te poti nimeri in vreun club in grupul care continua petrecerea pe vreun iaht ancorat in larg, la care ajungi cu salupa.
vara asta, in sambata in care am ajuns, in port era petrecere de shmekeri adevarati, cu concert si focuri de artificii in larg. care se vedeau mai misto de pe chei decat de pe iahturile lor.
nu am reusit sa surprind pe video frumusetea marsiliei, unul din orasele in care mi-ar placea sa locuiesc. nu inteleg de ce. m-a ocolit inspiratia. as fi vrut sa surprind eleganta vechiului port, inconjurat de cladiri cu o arhitectura mediteraneana cu o personalitate aparte si strajuit de biserica notre dame de la garde. sa filmez strazile in panta, stradutele inguste pe care pietonii se feresc de scuterele conduse galagios de tineri cu pielea maslinie. terasele maiestuoase din golf sau micile restaurante arabesti, in fata carora gasesti o masa ieftina de plastic, unde poti manca o shaorma adevarata. cluburile ascunse ori inchise peste vara sau mansardele cu geamuri lungi si obloane din lemn.
n-am reusit sa surprind forfota bazarului intins pe marginea stradutelor inguste si nici traficantii de hasis pe care-i recunosti imediat: adolescenti cu priviri obraznice, cu care cauta sa-ti citeasca in ochi dorinta de a fuma ceva bun, sau negri batrani cu rasta si haine ponosite, rosi pe dinauntru de atata nicotina si thc. poti cumpara marfa de calitate, insa trebuie sa ai grija la buzunare. mai ales daca, la sfarsitul deal-ului, tanarul traficant vrea sa-si te imbratiseze in numele marii prietenii romano-franceze.
ce orasciudat ! sa-mi placa atat de mult, sa-l simt si sa-l inteleg, dar sa nu-l pot filma asa cum mi-as fi dorit !
pacat ca fc vasluin-a reusit sa se califice in europa league. imi devenisera simpatici, dupa cele 3 zile minunate petrecute la ei in oras saptamana trecuta. i-am cunoscut pe cativa dintre ei si erau ok. nu mai vorbesc de ofiterul lor de presa, marcel cristea, un mare sufletist. la vaslui, gruparile “dorobantii” si “furieux” din galerie dau tonul si intreg stadionul canta si face valuri. un stadion mic si la fel de curat ca si orasul, in care nu se vand seminte. unde nimeni nu sare gardul cu inaltimea de 1 metru, care desparte tribunele de gazon. din pacate, nu le-am purtat noroc pana la capat. joia trecuta, cu noi in tribune, i-au batut pe greci cu 2-1. astazi, au pierdut cu 3-0. ca atitudine, jucatorii din vaslui mi-a amintit de poli timisoara din vremea lui panduru. deocamdata, doar o mana de baieti buni, pe cale sa se inchege intr-o echipa. daca porumboiu va avea rabdare…
stiu c-o sa ma-njure unii, dar nu pot sa nu scriu si eu doua randuri despre calificarea lui dinamo. profitand de relaxarea cehilor de la liberec si indarjiti de felul in care au fost pusi la zid de toata lumea, dupa incidentele de la meciul tur, cainii le-au dat 3 golurisi au ajuns la penalty-uri. au salvat fotoliul de antrenor al lui bonetti. care a fost atat de tampit, incat sa-l puna pe zicu sa execute al doilea. adica, pe cel mai neserios ratat al unei generatii de fotbalisti, care din mare talent, a ajuns sa frece tusa pe la toate echipele la care a ajuns vreodata. ce bafta pe molinero, pe umerii caruia apasa calificarea, la primul sau meci pentru caini !
in fine ! ma bucur c-o sa rad duminica de gigi becali, dupa ce o sa le-o traga cainii si oilor blege ale lui bergodi ! forza viola !
din vaicarelile pe care le-am citit pana acum pe net, inteleg ca n-am pierdut nimic fiindca am ratat show-ul madonneidin parcul izvor. asta dupa ce toata ziua ne-au bazait elicopterele televiziunilor de stiri deasupra casei poporului. am preferat meciul lui poli de la stuttgart si n-am regretat. in fata unor nemti pragmatici, care nu s-au chinuit prea tare cu noi, alb-violetiin-au jucat rau. in afara catorva momente, in care ne-au asediat ca la stalingrad, meciul a fost echilibrat. cum am mai spus-o, svabii nu au fata de champions league si nu cred ca vor face mare branza, nici cu marica, nici cu pogrebnyak. cu atat mai putin cu pensionarul lehmann.
cu situatia de pe banca de rezerva a lui poli, sabau nu putea obtine mai mult, decat printr-o sclipire a lui bucur. nici un alt antrenor n-ar fi avut ce face. a fost nevoit sa-l tina in teren pe parks nerefacut complet, a schimbat prudent si inteligent, cand l-a bagat pe stancu in locul lui borbely, in ideea ca urmatorul care va intra va fi claudiu ionescu. iar acesta n-a jucat rau. marele castig al acestui play-off este nibombe. “gigantic !”, cum il elogia comentatorul de la sat 1.
sabau a reusit sa blindeze apararea, insa avem nevoie de un mijlocas de constructie. iancu ar trebui sa sparga pusculita lui fi-su. dar nu pentru roman si sburlea, ci pentru ceva de calitate. pentru ca echipa e pe un trend ascendent si am putea face o figura frumoasa in europa league.
nu voi merge diseara in parcul izvor, la concertul madonnei. voi pierde un spectacol rar intalnit al unui mare artist, dar n-am cum sa ajung: la aceeasi ora, poli timisoara incearca imposibilul la stuttgart. desigur, ma voi uita la meci si ma numar printre cei care cred ca alb-violetii nu se vor face de ras. nu e o speranta absurda, ci o consecinta a formei ascendente a echipei. timisorenii joaca tot mai bine, de la meci la meci, iar ioan ovidiu sabaua tinut neaparat sa-mi infirme scepticismul pe care l-am avut cand am aflat ca vine antrenor.
inteleg ca – desi alexa si artyom karamian sunt suspendati, iar magera si luchin sunt accidentati – jucatorii nu sunt resemnati si nu exclud o surpriza pe terenul svabilor. la gazde nu joaca hleb, iar marica ma indoiesc sa mai prinda bafta de a plonja in careu pentru un penalty izbavitor. fara cei doi si cu putin noroc, poli ar fi invins la timisoara. sa-i vedem diseara ! mi-ar fi placut sa am timp sa merg in germania la meci, unde sper sa se adune sutele de banateni care locuiesc in acea regiune. printre ei si fostul atacant al lui poli, gheorghe serbanoiu, cel care a fost injunghiat de gelozie de fosta nevasta, care s-a sinucis apoi, aruncandu-se de la etaj. el a scapat si a venit la timisoara acum 2 saptamani, sa-si ridice titlul de cetatean de onoare al orasului.
poli nu va pierde in aceasta seara. asta e motivul pentru care voi rata concertul unei mare artiste. nu stiu de ce, dar sunt convins ca va merita.
de la o vreme, navighez prin spatiul virtual romanesc, incercand sa invat uneltele astea noi de comunicare si nu pot sa nu observ cat de mult seamana cu viata reala. acelasi haos comunicational care ne impiedica sa functionam mai bine si in realitate. multa flecareala inutila de genul “ma duc pana jos sa pun bilet la loto”, care nu merita nici macar efortul de a te apleca asupra tastaturii ca s-o scrii. o goana absurda dupa “followers”, “friends”, “views” ori cum s-or mai fi numind iluziile ca poti vorbi atator oameni fara sa fii in stare sa le spui ceva.
m-am cam lamurit. exact ca in realitate: nu conteaza numarul celor carora te adresezi, daca mesajul care ajunge la ei e gol. daca n-ai nimic de spus, mai bine taci ! macar isi vor imagina ca gandesti. sau n-ai timp sa te conectezi. altfel, nu vor mai baga in seama ceea ce vrei sa spui si nici macar nu vei merita efortul de a te cauta sa-ti dea eject de pe lista lor.
daca vrei sa comunici ceva, fa-o doar cand stii ceva ce si altii merita sa afle.
22 de ani. inalt, subtirel, cu ochii stralucind in dosul ochelarilor. mereu gata sa imparta un zambet. genul de om care a inteles ca pe lumea asta nu exista probleme, ci doar solutii. care te simte cand ai venit cu gand curat si iti daruieste prietenia. in stare sa mute muntii pentru un prieten, insa suficient de sentimental pentru a-si da sufletul, alergand sa ajunga la gara macar cu 2 minute inainte de plecarea trenului tau, dupa o zi teribila, in care toata lumea a tras de el in toate partile si nenumarate responsabilitati au incercat sa-i apase umerii, ca sa te stranga in brate si sa-si ia ramas bun. un om.
le-am intalnit pe terasele unor restaurante din oras. la inceput ne-au privit chioras, cu neincrederea specifica varstei. accentuata de imaginea pe care si-o facusera din ziarele colorate despre o vedeta. simtul umorului le-au ajutat sa treaca peste asta si sa-i ofere o pizza. dureros de frumoase, cum sunt majoritatea fetelor din oras. gata sa-ti daruiasca prietenia, cand te-au simtit ca ai venit cu un gand curat. in stare sa paseasca pe calea plina, uneori de umilinte, alteori de obstacole, pe care merge prietena lor. capabile sa se lipseasca de frumusetea vreunui lucru drag, ca sa te ajute sa ajuti, la randul tau, o familie greu incercata de soarta. gata sa treaca peste avansurile cam obraznice ale unor suporteri ai echipei de fotbal, pentru ca venisera pentru o cauza nobila. niste oameni.
trecut prin viata. tata si bunic fericit. respectat de comunitatea locala pentru ca si-a construit prosperitatea dezvoltandu-si afacerile in regiunea natala, unde a ajuns mare magnat. care le-a daruit celor din jur nu doar ocazia de a castiga o paine, ci si pe cea de a se bucura de succesele sau macar spectacolul pe care ti le ofera sportul. care a invatat sa ajute pentru ca este nevoie de el, nu pentru ca il dau unii la televizor aruncand bancnote de 100 de lei saracilor. dar care nu a invatat complet lectia umilintei, pentru ca vanitatea de a sta cu imparatul la masa inca il orbeste. totusi, un om.
o ciudata coincidenta a facut sa citesc acum cateva zile cartea lui iov. nu-mi imaginam ca voi avea atat de curand in fata ochilor exemplul viu al personajului biblic. cel putin din punctul de vedere al suferintei. o mama al carei spiridus de 12 ani ajunge inapoi la conditia de bebelus, din cauza unui accident stupid. careia cel putin jumatate din putinii medici care au avut rabdarea sa-si arunce ochii asupra “cazului” ii spun ca nu se va recupera niciodata. insa care a invatat sa distinga nuantele gemetelor, ale unui oftat sau ale unei miscari a capului unei vietati de 25 de kilograme spre care cei mai multi privesc cu un teribil gand cinic in minte. careia lacrimile i-au secat dupa ce fratiorul mai mic a refuzat sa imbrace hainele celui cazut la pat, pentru ca la varsta lui speranta nu are limite. nu doar o mama. un om.
multumesc ginei pistol, care mi-a oferit ocazia sa descopar la vaslui oameni minunati, dintre care v-am dat cateva exemple. un om.
doar sa nu-mi cereti astazi poze sau video, pentru ca sunt prea obosit. filmez de doua zile in vaslui, pentru pilotul unui reality show mai special, care se va difuza pe antena 1. se numeste “aruncati din tren” si-l veti putea vedea, timp de 4 seri, incepand din 7 septembrie. se iau 3 vedete, sunt trimise in 3 orasele din tara, in care trebuie sa faca bani din piatra seaca, pentru a ajuta oameni aflati intr-o situatie deosebit de grea. nu au nici un ban la ele, nici telefon mobil, nu pot fi ajutate de prieteni, in prima zi nu au voie sa obtina banii facandu-si meseria sau invocand cazul pentru care lupta, in a doua zi pot sa-si exerseze talentul doar in spatii publice, iar in a treia zi pot face tot ce doresc.
aparent frivol, subiectul reality show-ului este, in realitate, surprinzator de profund si emotionant de uman. de fapt, vedetele trebuie sa revitalizeze solidaritatea umana care zace tot mai chircita in sufletele noastre. acea caldura pe care ne-am pierdut-o de ani de zile sau pe care unii nu am avut-o niciodata. sa ne ajute sa redevenim oameni. sa ne amintim ca ar trebui sa ne pese de durerea sau necazul celui de langa noi. sa gaseasca in ele energia necesara pentru a reaprinde in inimile noastre scanteia flacarii care ne alimenteaza viata. sau ar trebui sa o faca.
nu stiu cum va fi maine, insa aceste doua zile au fost pentru mine o lectie de viata pe care mi-o doream si o cautam de multa vreme. si pe care, o sa radeti, dar am primit-o de la gina pistol ! fata aceea pe care o asociati in mintea voastra cu niste poze din playboy sau cu articolele din ziarele colorate despre idila ei cu vreun fotbalist (observati ce tare m-a enervat ciprian marica cu penalty-ul obtinut ieri seara contra lui poli timisoara !). nu vreau sa va stric surpriza pe care o veti avea cand se va difuza “aruncati din tren“. pot sa va dezvalui doar ca a intors pe dos intregul vaslui, a adunat in jurul ei o gasca de fete si baieti tineri care i-au inteles entuziasmul si au ajutat-o, a strans lumea in piata pe care ar trebui s-o stiti din filmul lui corneliu porumboiu si nu s-a sfiit sa le multumeasca moldovenilor ca – desi saraci – inca n-au uitat sa-si ajute aproapele. asa cum am uitat prea multi dintre noi.
peste cateva zile, voi posta aici si fragmente din ce am filmat, pentru ca nu vor incapea toate in emisiune si ar fi pacat sa se piarda. pana atunci, trebuie sa va dezvalui doua momente, chiar daca imi voi lua niste injuraturi de la producatorul general al proiectului: aplauzele pe care le-a primit gina de la moldovenii adunati in piata din fata statuii lui stefan cel mare, in clipa in care nu si-a mai putut stapani lacrimile, povestind despre coplesitoarea drama a unei mame pe care a incercat s-o ajute venind la vaslui si simpatia pe care o voi avea de acum incolo pentru echipa locala de fotbal (de la stranierii din lot si pana la patronul clubului), pentru delicatetea cu care au ajutat-o.
randurile de mai sus nu sunt un promo, dar nu pierdeti “aruncati din tren” si tineti maine cu fc vaslui in meciul contra grecilor de la aek atena ! merita !
ne-au invins. nemteste, sec, fara crutare. un penalty scos de ciprian marica (pe care il dadeau accidentat inainte de meci, dovada ca babbel a invatat cateva smekerii balcanice) si, imediat, un slalom irezistibil al lui hleb, care si-a amintit de vremurile lui de glorie. suficient. au mai avut cateva ocazii, nu multe, scoase de pantilimon. si cam atat.
desi ne-au invins, poli a aratat ca are echipa europeana. desigur, nu de champions league, dar alb-violetii au tinut piept unei echipe de top dintr-un campionat respectat in toata lumea. cu putin noroc, la sutul lui bonfim, cu o mai multa precizie din partea lui magera, care a deviat pe langa poarta, cu capul, din fata portii lui lehmann si cu un gigel bucur care mai trebuie sa invete altruismul, am fi echilibrat si rezultatul de pe tabela. dar nu ne-au calcat in picioare, iar echipa lui sabau incepe sa arate tot mai bine. suntem mandri de voi !
atmosfera de pe “dan paltinisanu” a fost fantastica. peluza sud a dat tonul, urmata de tribuna a doua si apoi de intregul stadion. public de nota 10 ! impresionant, coplesitor si european. peluza sud nu s-a oprit din cantat nici la 10 minute dupa meci, in aplauzele fanilor germani, care au scandat “ultras ! ultras !”
transmisia mult laudata a tehnicienilor germani veniti sa asigure calitatea hd pentru sat 1 si sky germany nu m-a dat pe spate. multe greseli ale regizorului de emisie si un patriotism german prost inteles, care l-a facut sa nu arate aproape deloc peluza sud, desi a repetat adesea cadrele cu tribuna suporterilor svabi, care au platit sa vina la timisoara modesta suma de 26 de euro. sunetul transmisiei a fost singurul element impecabil, reusind sa puna in evidenta fiecare crescendo al vulcanului din tribune.
prietenii care au fost la meci erau dezamagiti. nu pot fi de acord cu ei si sunt sigur ca poli timisoara va fi una din surprizele placute ale primei editii de europa league.
maine e ziua cea mare: jucam cu vfb stuttgart pe “dan paltinisanu”. deja ieri dupa-amiaza, in parcarea hotelului “continental”, am vazut autocarul argintiu al svabilor. trimis din timp, sa-i astepte pe jucatori. organizare tipic nemteasca. oaspetii nostri vin plini de entuziasm la timisoara, dupa ce i-au batut in campionat pe cei de la freiburg, cu 4-2, desi la pauza era 0-0. pogrebnyak nu este inca bine asezat in angrenajul echipei, dar a marcat primul sau gol intr-un meci oficial pentru stuttgart. hleb nu este inca refacut total, in urma unei accidentari, iar veteranul din poarta, jens lehmann poate fi inger sau diavol, in functie de inspiratie. ca sa nu mai spun ca are si obiceiul sa urce in atac in momente critice si sa marcheze goluri adversarilor. ciprian marica este accidentat si are slabe sanse sa joace, dar nu de el ne este noua teama. vfb stuttgart este valoroasa ca echipa, si nu atat prin individualitati, mai ales dupa ce l-au pierdut pe atacantul mario gomez, care tragea echipa dupa el.
poli este in evidenta ascensiune de forma. dupa ce li s-a reprosat ca nu au invatat de la sabau decat antijocul, in ultima etapa parca s-a schimbat ceva, au inceput sa construiasca mai bine si au meritat victoria cu rapid. avem jucatori cat pentru doua echipe, insa, datorita suspendarii lui bourceanu, a celor 4 accidentari si a regulamentului uefa, am ajuns in situatia sa ramanem doar cu 4 jucatori de rezerva, pentru meciul de maine: taborda, latovlevici, borbely si claudiu ionescu. sa speram ca winton parks si curtean vor fi recuperati pana la ora meciului. oricum, ma astept la aceeasi incercare de a distruge jocul adversarilor care ne-a iesit in dubla cu sahtior.
din cauza unor obligatii profesionale, maine seara voi fi in celalalt capat al tarii, tocmai la vaslui. surpriza placuta mi-a facut-o tvr, care transmite meciul cu 22 de camere, ajutata de profesionistii de la sat 1 si sky germany. in plus, televiziunea germana il aduce la timisoara pe franz beckenbauer, ca invitat special. are si marian iancu ocazia sa il vada pe cel pe care il pomenea zilele trecute, cand oierul becali voia sa ni-l bage pe gat pe janos szekely, pe niste sume obraznice rau.
zilele trecute, usor iritat de presa germana, care si-a cam batut joc de noi, lansasem pe forumul lui poli ideea de a incepe o guerilla anti-stuttgart pe twitter. ca sa-i enervam si noi. reactiile jignitoare pe care le-am primit mi-au confirmat ceea ce stiam de mult: noua generatie de suporteri alb-violet nu are simtul umorului, nu intelege de ce trebuie sa punem presiune prin orice mijloace decente pe adversari si nici nu stie cum sa o faca. din pacate, asta incepe sa se vada tot mai mult in repertoriul galeriei.
si inca ceva: uitasem ca, spre dezamagirea mea, fata de bucuresti, sibiu, cluj si iasi, timisorenii sunt in urma rau cu utilizarea mijloacelor de comunicare moderna. a internetului, in special.
