sorin bogdan’s blog

25 martie 1999

Colegii de la ProTV, de la emisiunea de dimineata, m-au sunat la ambasada si le-am transmis primele impresii. Asa confuze cum erau. Apoi am plecat in oras, sa incercam sa aflam ce s-a intamplat. Un soare orbitor stralucea pe cerul senin si parea ca totul e in regula. Pana la 9:35, cand sirenele au anuntat o noua alarma aeriana. M-am uitat la Mile Carpenisan, el la mine si amandoi la Gratian Balan. Nu prea stiam ce sa facem, asa ca am privit in jur. Aveam impresia ca oamenii au surzit sau noi am luat-o razna, din cauza oboselii. Nimeni nu intrase in panica, doar ici-colo, cateva femei au grabit pasul, indreptandu-se spre adaposturi. Mai tarziu am auzit cateva bubuituri si nori negri de fum se ridicau dinspre aeroportul militar Batajnica. Se mai spunea ca si fabrica de medicamente “Galenika“ din oraselul Zemun (o suburbie a Belgradului) ar fi in flacari.

“Va cer sa va uniti cu indignarea intregii Rusii,” declarase Boris Eltin, intr-un mesaj televizat aseara. “Noi vom face, bineinteles, de partea noastra, tot ce putem, dar nu vom putea face totul. De fapt, noi putem face orice, dar constiinta noastra nu ne ingaduie. (…) Ma adresez intregii lumi, sa-l oprim pe Clinton, sa-l ajutam sa nu faca acest pas tragic… acest pas tragic,” a incheiat, melodramatic, presedintele rus.

Imediat, Rusia a decis rechemarea reprezentantului sau militar pe langa NATO, generalul Viktor Zavarzin, intreruperea cooperarii militare in cadrul Parteneriatului pentru Pace, suspendarea discutiilor privind infiintarea unei misiuni militare NATO la Moscova, iar Ghenadii Selezniov, presedintele Dumei de Stat, aflat in vizita in Peru, a declarat ca Rusia va furniza imediat armament puternic si ajutor tehnic Iugoslaviei.

Am ajuns la “Media Center“, un centru privat de presa, dotat cu computere, fax-uri si telefoane, pe care le puteai folosi, contra unei taxe de 10 dolari pe zi. Ne-am sunat prietenii si cunostintele din Belgrad, am rasfoit ziarele si am privit ecranele televizoarelor. Sarbii au anuntat ca, in noaptea ce trecuse, au fost lovite 40 de obiective. Printre acestea, 5 aeroporturi, 5 cazarme ale Armatei, mai multe centre de comunicatii, cateva comandamente, depozite si unitati militare. Au fost auzite explozii in mai multe zone ale Belgradului. Totusi, se spunea ca pagubele ar fi minime si nu exista victime printre civili sau militari. Desi avioanele inamice au atacat de la 10.000 de metri, oficialii sarbi continuau sa sustina ca ar fi doborat 2 avioane si 5 rachete Tomahawk.

Planul de operatiuni al NATO, denumit “Determined Force“, presupunea cinci faze, conform AFP. Faza 0 (inceputa inca din toamna anului 1998) prevedea regruparea a circa 400 de avioane, in special la bazele militare italiene si pe portavioanele stationate in Marea Adriatica, antrenamente, zboruri de recunoastere si culegere de informatii. Faza 1, ordonata de secretarul general al NATO Javier Solana, prevedea primele operatiuni de bombardament asupra apararii anti-aeriene sarbe. In Faza 2, care ar putea urma, dupa o “deteriorare semnificativa” a apararii anti-aeriene, Solana putea ordona bombardarea unei game mai vaste de tinte ale fortelor armate sarbe, situate pana la paralela 44, care traverseaza Serbia la sud de Belgrad. Faza 3 avea in vedere bombardamentele la nord de paralela 44, inclusiv asupra Belgradului. Faza 4, faza finala, presupunea revenirea avioanelor si navelor Aliantei la baze si incheierea operatiunii.

Dintr-o data, benzina a disparut de la pompele din Iugoslavia si s-a anuntat ca se va rationaliza, prioritate avand masinile cu regim special. De asemenea, cursurile scolilor au fost intrerupte pana in 2 aprilie. Muncitorii feroviari sarbi au suspendat greva pe care intentionau sa o declanseze pentru ca nu isi primisera salariile. De la cunostintele noastre din Banatul sarbesc am aflat ca militarii umblau din casa in casa, mobilizandu-i pe toti barbatii mai varstnici de 18 ani. Locuitorii din Virset, orasel situat la 15 kilometri de granita cu Romania, scapasera, desi se credea ca vor fi bombardati. In schimb, ca masura de precautie, curentul electric fusese intrerupt toata noaptea. Un puternic bruiaj a facut aproape imposibila functionarea in zona a telefoanelor celulare. Din surse neoficiale, am aflat ca sarbii nu si-ar fi ridicat aviatia de la sol.

Secretarul general al ONU Kofi Annan a apreciat ca recurgerea la forta este “legitima“ si a cerut implicarea Consiliului de Securitate in conflict, preciza AFP. Seful diplomatiei chineze Tang Jiaxuan a calificat raidurile aeriene impotriva Iugoslaviei drept “inacceptabile” si a adaugat ca tara sa se opune operatiunilor NATO, fiind efectuate fara acordul Consiliului de Securitate al ONU. Akis Tsohatzopoulos, ministrul Apararii al Greciei (tara membra NATO) a fost mai moderat, declarand ca “este urgent acum, dupa acest prim val al atacurilor, ca NATO sa dea o noua sansa partilor implicate, deoarece solutia nu poate fi decat politica, nu una militara”.

S-a anuntat ca fabrica de avioane “UTVA” din Pancevo a fost bombardata si mai multe case din apropiere au fost avariate. Ne-am hotarat sa mergem sa o filmam, mai ales ca era in drumul de intoarcere spre Timisoara. In Belgrad nu filmasem mare lucru, deoarece sarbii erau foarte ostili fata de ziaristi. Si, in plus, nimeni nu ne putea indica un loc unde a cazut vreo bomba.

Am intrat in Pancevo si, intreband unde e fabrica ‘UTVA“, am fost, la randul nostru, intrebati: “Care ? Aia veche sau aia noua ?” “Aia bombardata,” a raspuns Mile. “Aha ! Pai, tampitii au bombardat-o pe aia veche, care, si asa, nu mai functiona de ani de zile.” Si ne-au aratat drumul. Am ajuns in dreptul ei. Fabrica era, de fapt, un sir de hale, dintre care doua sau trei erau lovite de rachetele NATO. Una inca mai fumega.

Halele erau la 50 de metri de sosea, inconjurate de un gard de sarma. In stanga se aflau casele locuitorilor din Pancevo. Majoritatea aveau geamurile sparte si acoperisurile ravasite de suflul exploziilor. Din loc in loc, oamenii se chinuiau sa intinda intre cercevele folii de nylon. Aveam de ales. Eram impreuna cu Mile si aveam doar un cameraman si o camera video. Am uitat, imediat, ca lucram la televiziuni concurente. Totusi, ca masura de precautie, l-am trimis pe Mile la 100 de metri de masina, in timp ce eu am filmat un stand-up in fata halei care inca mai fumega. In caz ca ne aresta Politia, Mile ar fi putut anunta ambasada, sa ne scoata din belea. Nici n-am terminat bine stand-up-ul, ca oamenii care isi reparau ferestrele au inceput sa strige la noi, in timp ce Grati filma cateva cadre cu halele si casele avariate. Am terminat, am cautat alt loc si, pe caseta acestuia, Grati l-a filmat pe Mile, cu un stand-up si cateva imagini de ilustratie. In acest timp, eu eram la 100 de metri de ei, in directia de mers. Masura de precautie a fost inspirata. Inca mai filmau, cand prin fata mea a trecut, in tromba, o masina de Politie. Unul dintre localnici ii anuntase. Din fericire, au apucat sa termine pana cand politistii au ajuns in dreptul lor si nu i-au observat din primul moment. Au sarit in Mercedes-ul lui Grati, m-au luat si pe mine din mers si am accelerat. In oglinda retrovizoare, am vazut masina Politiei pe urmele noastre. Spre norocul nostru, exact in acel moment au sunat sirenele unei noi alarme aeriene si politistii au fost nevoiti sa renunte la urmarire. Aveau indatoriri precise la alarma. Am rasuflat usurati, insa, nici cand am ajuns in vama romaneasca, pulsul nu ne revenise la normal.

“Presedintele Milosevic poate, in orice moment, chiar si acum, sa dea un semn, o declaratie prin care tara sa este gata sa reia discutiile pe baza acordurilor care i-au fost prezentate,” a declarat astazi, ministrul francez de Externe Hubert Vedrine, citat de AFP. “Atacurile vor fi stopate instantaneu la acest semnal al Belgradului.”

La Timisoara, dupa ce am transmis imaginile si textul stirii, m-a sunat din nou Horia Enasel. Trebuia sa ma intorc la Belgrad si sa raman acolo pana cand venea urmatoarea echipa de la Bucuresti, de la ProTV. Sau poate chiar mai mult. Mi-am indesat in geanta alte doua tricouri si doua perechi de sosete si l-am sunat pe Mile. Venea si el. Grati ne-a dus cu masina pana la Belgrad si s-a intors acasa. Mai venise cu noi un prieten care dorea sa caste gura prin capitala iugoslava. Spre ghinionul lor, cand s-au intors, vamesii sarbi nu au mai fost la fel de prietenosi. I-au dezbracat la piele si i-au perchezitionat peste tot. Ba chiar le-au demontat, partial, masina. Stiau ca nu vor gasi nimic, dar le facea placere sa sicaneze niste jurnalisti romani.

Intre timp, auzisem ca in Romania aparusera voluntari care doreau sa lupte alaturi de sarbi. Se vorbea de o grupare autointitulata “Baba Novac”, iar Uniunea Sarbilor din Romania, desi nu era implicata si nu ii sprijinea, nu putea sa-i dezaprobe. In vama romaneasca, vazusem mai multe masini sarbesti cu oameni care preferau sa se refugieze la noi, de teama bombardamentelor. Ca sa nu fie mobilizati, multi tineri din Banatul sarbesc au ales sa se ascunda prin paduri. La Virset se vorbea ca, printre obiectivele NATO, s-ar afla releul de televiziune de pe deal, fabrica de medicamente “Hemofarm“, micul aeroport sportiv si scoala de pilotaj. Auzisem si zvonuri despre o baza militara de rachete, care s-ar afla pe deal, in spatele releului. Oricum, un lucru era sigur: ne astepta inca o noapte de teroare. De aceasta data, insa, puteam comunica mult mai usor cu Bucurestiul. Amandoi aveam roaming pe telefoanele mobile, asa ca puteam fi gasiti oricand. Cel putin teoretic.

In Romania au fost luate mai multe masuri de siguranta, aeroporturile din Timisoara si Arad fiind, temporar, inchise, arata agentia Mediafax. Centrul operational al NATO avertizase ca zborurile aeronavelor sa se desfasoare la o distanta de cel putin 40 de mile de frontiera cu Iugoslavia. Autoritatile locale din judetele de la granita cu Iugoslavia s-au pregatit sa ofere cazare eventualilor refugiati.

Partidelor coalitiei majoritare din Romania, ai caror reprezentanti s-au declarat ingrijorati de declansarea raidurilor aeriene impotriva vecinilor nostri, si-au anuntat speranta ca bombardamentele il vor determina pe presedintele Slobodan Milosevic sa revina la masa negocierilor. In acelasi timp, partidele de opozitie au apreciat atacul NATO ca un precedent periculos, din cauza lipsei unei autorizatii explicite a ONU, si au condamnat declansarea lor.

La Belgrad, ne-am dus din nou la Ambasada Romaniei si l-am rugat pe Traian Borsan sa ne recomande un hotel mai ieftin. “Toplice,” ne-a spus imediat. “Directorul e roman din Vojvodina, il cheama Nelu si n-o sa va ia multi bani pe cazare.” Nici nu stiam atunci ce sfat bun ne-a dat !

“Toplice” era un hotel de doua stele, situat la 5 minute de mers pe jos de inima Belgradului, curat si prietenos. Cand am ajuns acolo, l-am cunoscut pe Nelu Madjinca. Directorul. In barul din hol, i-am recunoscut pe colegii nostri, Dragos Bota si Marius Nemes, care lucrau, in Timisoara, pentru “Adevarul“. La sfatul lor, am obtinut de la Nelu o camera, pentru 200 de dinari pe noapte de persoana. Adica 20 DM.

Auzisem, inca din vama romaneasca, de la cineva care urmarise Jurnalul TVR, ca Bota si cu Nemes au fost agresati in hotel. In realitate, cand au ajuns la receptie, au avut nefericita inspiratie sa vorbeasca in engleza si niste sarbi beti s-au luat de ei. Au fost nevoiti sa fuga si au ajuns, speriati, la ambasada. Dupa ce a telefonat la hotel, sa afle ce s-a intamplat, Traian Borsan i-a linistit: Nelu ii daduse afara pe betivi si nu mai era nici o problema.

Vicepremierul sarb Vojislav Seselj, lider al Partidului Radical, a cerut sarbilor din intreaga lume “sa loveasca, prin orice mijloace, interesele americane“. “Fiecare soldat american, britanic, francez, german, italian, spaniol, olandez, oriunde s-ar afla, este un dusman al poporului sarb.” La Moscova, o parte a personalului Ambasadei americane a fost evacuat, dupa ce cateva sute de manifestanti au spart geamurile cladirii si au ars drapele americane. La Novossibirsk, cativa necunoscuti au incendiat usa consulatului german si au scris pe un geam “Pentru Serbia”. Ambasada SUA din Skopje (capitala Macedoniei) si masinile diplomatilor au fost incendiate cu cocktailuri Molotov, de cateva mii de manifestanti – majoritatea tineri – care nu au fost impiedicati de fortele de interventie. Ca o prima reactie a Belgradului, guvernul iugoslav a rupt relatiile diplomatice cu SUA, Marea Britanie, Germania si Franta si a decis reexaminarea relatiilor cu celelalte tari care participa la agresiune, anuntau agentiile de presa.

Nici eu, nici Mile, n-am avut, niciodata, vreo problema in hotel “Toplice”. Amandoi stiam sarbeste – eu, binisor, el, perfect – insa, oricum, dupa o saptamana eram deja ca acasa, iar lumea se purta cu noi extraordinar.

“Rusia ar fi putut lua masuri extreme si a decis sa nu o faca: asta demonstreaza superioritatea sa morala asupra Americii,” a declarat Boris Eltin, citat de agentia Itar-Tass. Igor Ivanov, ministrul rus de Externe, a fost mai transant: “Daca agresiunea nu va lua sfarsit, ne rezervam dreptul de a reexamina modul in care vom ajuta un stat suveran sa se apere.” De asemenea, Rusia a prezentat Consiliului de Securitate al ONU un proiect de rezolutie in care cerea oprirea imediata a bombardamentelor si reluarea negocierilor.

Willy Wimmer, vicepresedintele Adunarii Parlamentare a OSCE, a apreciat drept o mare eroare atacurile aeriene ale NATO impotriva Iugoslaviei, fara mandatul Natiunilor Unite, “dar interesele SUA si Marii Britanii sunt diametral opuse acestei pozitii”. El a declarat ca “observatorii OSCE au spus, in mod clar, ca partea iugoslava a respectat acordul incheiat in octombrie 1998, in timp ce UCK l-a incalcat in mod sistematic“.

Tags: 25 martie 1999, 25.03.1999, adevarul, aeroport, aeroport militar, afp, akis tsohatzopoulos, alarma aeriana, ambasada americana, ambasada romaniei la belgrad, aparare anti-aeriana, arad, armata iugoslava, avioane, baba novac, batajnica, baze militare, belgrad, benzina, beograd, bill clinton, bombardamente, boris eltin, bruiaj, cameraman, cazarme, china, cocktail molotov, consiliul de securitate, corespondent, determined force, director, dragos bota, duma de stat, explozii, fabrica de avioane, franta, frontiera, galenika, geamuri sparte, general, ghenadii selezniov, gratian balan, grecia, hemofarm, horia enasel, hotel royal, hotel toplice, hubert vedrine, igor ivanov, itar-tass, iugoslavia, javier solana, jurnal de razboi, kofi annan, legitimitate, macedonia, manifestanti, marius nemes, media center, mercedes, mile carpenisan, milosevic, mobilizare generala, moscova, nato, nelu madjinca, novossibirsk, onu, osce, pancevo, parteneriatul pentru pace, partidul radical din serbia, perchezitie, politie, portavioane, protv, rachete tomahawk, radikalna stranka, raiduri aeriene, rationalizare, refugiati, releu de televiziune, rezolutie, roaming, rusia, secretar general, skopje, slobodan milosevic, solutie politica, stand-up, tang jiaxuan, target, telefoane mobile, timisoara, traian borsan, uck, uniunea sarbilor din romania, utva, vamesi sarbi, video, viktor zavarzin, virset, vojislav seselj, voluntari, vrsac, willy wimmer, zemun