Feed on
Posts
Comments

28 aprilie 1999

Am avut de lucru pana peste cap, impartindu-ma intre bombe si politica. Atacurile NATO au inceput inca de dimineata. La 9:43, a fost bombardat orasul Paracin. La 10:30, au fost atacate din nou instalatiile Jugopetrol de langa Pozega. La 10:40, au fost auzite explozii puternice la Vranjacka Banja si Trstenik. Nu mai vorbim ca, intre 10:00 si 12:17, Pristina a stat sub bombe. Au fost lovite cartierul Grmija, satele Batuse si Gornije Dobrivo si, din cauza avariilor, au aparut mari probleme la alimentarea cu energie electrica. Dupa ora 13:00, timp de 30 de minute, avioanele NATO au atacat capitala Muntenegrului, Podgorica, bombardand aeroportul militar, iar antiaeriana din porturile Bar si Sutomore a deschis foc de baraj in calea aeronavelor inamice. Intre 13:25 si 16:00, atat la Belgrad, cat si la Novi Sad, a fost alarma aeriana. La noi a fost liniste, dar la Novi Sad au fost bombardate rafinaria si coastele muntelui Fruska Gora, unde a fost atins releul de televiziune. Chiar in momentul atacului, in centrul orasului avea loc traditionalul concert “NATO ucide Europa”, insa oamenii nu s-au speriat.

Camera Reprezentantilor a Statelor Unite a respins astazi, in cvasi-unanimitate, propunerea de a declara razboi Iugoslaviei, informeaza AFP. Un democrat si un republican au votat pentru razboi, in timp ce 427 de membri au votat impotriva. Congresul american nu a declarat razboi decat de 5 ori in istoria tarii, ultima oara acum 58 de ani, in al Doilea Razboi Mondial.

Asa cum ne asteptam cu totii, Vuk Draskovic a fost demis din functia de vicepremier, pentru ca “a afectat reputatia Guvernului federal”. Reprezentantii Executivului au declarat ca liderul SPO a vorbit in nume propriu si ca nu vor fi niciodata de acord cu prezenta unor trupe de mentinere a pacii in Kosovo, decat daca acestea vor fi formate din civili neinarmati, provenind din alte tari decat cele membre NATO. Reactia autoritatilor de la Belgrad a infirmat declaratiile lui Draskovic, care repetase intr-un interviu pentru BBC ca Slobodan Milosevic este de aceeasi parere cu el si ca face eforturi pentru solutionarea rapida a crizei.

Stirea demiterii lui Draskovic a fost imediat preluata de toate agentiile de presa si posturile de televiziune, iar reactiile liderilor si analistilor occidentali au fost la fel de rapide: declaratiile presedintelui SPO din ultima vreme si demiterea sa arata grave disensiuni in sanul puterii de la Belgrad. Nu au trecut nici doua ore si toate aceste speculatii au fost infirmate chiar de Vuk Draskovic.

Demiterea vicepremierului iugoslav Vuk Draskovic constituie “primul semn vizibil al unei fracturi” la varful puterii de la Belgrad, a afirmat un oficial NATO, citat de AFP sub acoperirea anonimatului. “Aceasta demitere reprezinta pretul care se plateste la Belgrad pentru spunerea adevarului,” a adaugat sursa citata. “Regimul nu tolereaza dizidenta.”

“Cei care cred ca eu sunt omul care sa colaboreze cu agresorii tarii mele se inseala amarnic,” a declarat Draskovic intr-o conferinta de presa organizata la sediul SPO. “Cine imi ataca tara ma ataca pe mine. Eu si partidul meu am servit intotdeauna interesele nationale si o vom face in continuare. Suntem alaturi de poporul sarb in lupta impotriva agresorilor. Toti sarbii sunt gata sa moara pentru Kosovo.”

Vuk Draskovic a pretins ca nu stie de ce a fost demis, deoarece premierul Momir Bulatovic i-a spus doar ca nu mai este compatibil cu functia de vice-prim-ministru. El a recunoscut ca a gresit exprimandu-si opiniile personale ca opinii ale Guvernului federal. “Inca de la inceputul agresiunii NATO impotriva Iugoslaviei, am crezut tot timpul ca vorbesc in numele Guvernului federal, ca exprim parerile acestuia,” a pretins liderul SPO, accentuand ca acuzatiile sale la adresa profitorilor de razboi nu se refereau, in nici un caz, la presedintele Slobodan Milosevic.

Dupa care a tinut sa risipeasca orice speculatie: “Nu doresc ca demiterea mea sa fie interpretata ca o ruptura in sanul Puterii. Voi sustine in continuare Guvernul federal.” Si pentru ca pozitia sa sa fie cat mai clara, in final, Draskovic a lasat scriitorul din el sa vorbeasca: “In fiecare noapte, visez ca am aripi si ma ridic deasupra avioanelor inamice care imi bombardeaza tara, pe care le nimicesc dintr-o lovitura !

Dupa demiterea liderului lor, si ceilalti trei ministri ai SPO au demisionat din Guvernul federal. Milan Komnenic (ministrul Informatiilor), Slobodan Nenadovic (ministrul Comertului interior) si Milan Bozic (ministru fara portofoliu) intrasera in Executiv odata cu Draskovic, in 18 ianuarie 1999. Inainte de a-si da demisia, Komnenic a declarat ca autoritatile de la Belgrad au emis o circulara, conform careia nici o televiziune nu mai avea voie sa difuzeze declaratiile lui Vuk Draskovic.

Parlamentul bulgar a amanat cu o saptamana votul in legatura cu deschiderea spatiului aerian pentru aviatia Aliantei Nord-Atlantice, informeaza AFP. Consultarile cu NATO continua, pe tema modalitatilor tehnice de survolare a Bulgariei, Sofia incercand sa obtina maximum de garantii de securitate pentru aviatia civila.

Desi l-au demis pe Draskovic, autoritatile de la Belgrad au inceput sa lanseze semnale ca sunt dispuse la realizarea unui compromis. Intr-un comunicat difuzat astazi, Partidul Socialist din Serbia (SPS, condus de Milosevic) s-a declarat favorabil desfasurarii unei misiuni a Natiunilor Unite in Kosovo. “O asemenea misiune nu poate fi conceputa decat in acord cu Iugoslavia, alcatuirea si mandatul ei trebuie sa fie aprobate de guvernul nostru, cu o implicare adecvata a Rusiei,” se preciza in comunicat. De asemenea, intr-un interviu acordat cotidianului “New York Times“, ministrul sarb Goran Matic a declarat ca interesul national al Iugoslaviei este stoparea bombardamentelor. “Nu vom abandona Kosovo si nu vom autoriza trupe armate straine in provincie,” a tinut, totusi, sa precizeze Matic. “Nimeni nu poate semna un acord care sa duca la secesiunea teritoriului.”

Practic, daca este vorba de o fisura in sanul puterii de la Belgrad, aici poate fi gasita explicatia ei: Milosevic a tinut sa se asigure ca nici Draskovic, nici vreun alt lider sarb nu isi va putea aroga vreun merit in obtinerea pacii. Iar Draskovic incepuse sa-si ia nasul la purtare.

Secretarul general al Natiunilor Unite Kofi Annan si ministrul german al Afacerilor Externe Joschka Fischer au declarat la Berlin ca presedintele iugoslav Slobodan Milosevic ramane pentru moment un interlocutor obligatoriu pentru a se ajunge la o reglementare a conflictului, relateaza AFP. “Pentru moment, comunitatea internationala va trebui sa discute cu cei care sunt la putere la Belgrad, daca exista ceva de discutat,” a afirmat Fischer. “Lucram la o solutie politica si nu putem, in acest context, sa-i alegem pe cei cu care sa vorbim.”

Ramanand pe taram politic, trebuie sa amintesc ca Ibrahim Rugova a revenit in prim-plan. Milan Milutinovic, presedintele Serbiei s-a dus azi la Pristina si s-a intalnit cu el, semnand inca un comunicat comun, in care se vorbea de aceleasi intentii laudabile de a finaliza politic criza din Kosovo. Intalnirea nu a fost intamplatoare, deoarece liderii occidentali tocmai il invitasera pe Rugova la o reuniune internationala la Paris. Milutinovic a fost insotit la Pristina de vicepremierul iugoslav Nikola Sainovic si de vicepremierul sarb Ratko Markovic si a stat de vorba cu Rugova timp de o ora, la sediul guvernatorului sarb al provinciei. “Vom incerca sa formam organe si institutii ale provinciei Kosovo, care sa fie aceleasi pentru toate comunitatile nationale si pentru toti cetatenii,” a precizat Rugova.

Presedintele Boris Eltin a declarat ca, deocamdata, este exclusa intreprinderea de masuri concrete in directia aderarii Iugoslaviei la Uniunea Rusia-Belarus, informeaza AFP. “Voi aborda cu presedintele Lukasenko si problema Iugoslaviei, dar, pentru moment, nu vom face pasi concreti in privinta eventualei sale aderari la uniunea noastra,” a explicat Eltin. “Trebuie sa pastram aceasta ca pe o optiune de rezerva.” Majoritatea rusilor (55 %) se opune unei uniuni intre Rusia, Belarus si Iugoslavia, 68 % temandu-se ca tara lor sa nu fie atrasa in conflictul iugoslav, se arata intr-un sondaj al Institutului pentru Opinia Publica. 80 % dintre rusi sunt de parere ca, daca Rusia ar acorda ajutor militar Iugoslaviei impotriva NATO, atunci s-ar declansa un al treilea razboi mondial.

I-am recomandat lui Ion Cristoiu sa mearga la Centrul militar de presa, sa se acrediteze, chiar daca era invitatul oficial al Ministerului iugoslav de Externe. Ceea ce era adevarat, deoarece ministrul Zivadin Jovanovic acceptase sa-i acorde un interviu in exclusivitate si chiar trimisese o masina si un consilier care l-au asteptat in vama. Cristoiu m-a ascultat si s-a dus, la fel ca orice ziarist, si s-a acreditat. Bineinteles ca formalitatile au durat foarte putin, insa a fost foarte incantat ca a primit legitimatia pe care scria “acreditare de razboi”.

Am urmarit cu atentie modul in care oficialii NATO au reactionat la bombardarea orasului Surdulica, in care au murit 16 oameni nevinovati. Mai ales ca sarbii au accentuat fiecare nuanta a acestor declaratii, care aveau sa devina un cliseu. In prima faza, un oficial NATO a dezmintit, sub acoperirea anonimatului, acuzatiile sarbilor. Doua ore mai tarziu, un comunicat dat publicitatii la Bruxelles afirma ca “un avion al NATO a efectuat cu succes un atac impotriva unei cazarme din Surdulica si nu se poate exclude complet posibilitatea ca ar fi lovit civili sau proprietati civile”. Astazi, Jamie Shea a confirmat ca “in timpul acestui atac, o arma de precizie nu a fost indreptata asupra tintei indicate si a produs un impact la 200-300 de metri distanta de cladirile cazarmei, intr-o mica zona rezidentiala”. Ceva mai tarziu, George Robertson, ministru al Apararii, a exprimat regretele guvernului britanic pentru eventualele victime provocate de bombardarea unei zone rezidentiale din Surdulica. In fine, spre seara, Pentagonul a anuntat ca o bomba de o tona, lansata de un avion de vanatoare F-15, a deviat de la traiectorie si a lovit cartierul rezidential din Surdulica. “Bomba, ghidata prin laser, trebuia sa loveasca o cazarma, dar a deviat de la traiectorie, aparent din cauza fumului care interfera cu raza laser,” a justificat purtatorul de cuvant al Pentagonului.

“De-a lungul conflictului, liderii politici s-au temut ca vor pierde sprijinul opiniei publice din tarile lor,” scria Vincent Jauvert intr-o analiza publicata in cotidianul parizian “Le Nouvel Observateur“. “Dupa cateva saptamani, NATO si-a definit strategia de comunicare, care fusese foarte fragila la inceput. “In primele zile, nu eram in stare sa punem la dispozitia presei informatii militare exacte. Am fost nevoiti sa le inventam. A fost teribil,” a declarat un oficial al NATO. Apoi, masinaria a inceput sa functioneze. Fiecare din tarile Aliantei primea un raport confidential de la Bruxelles, cu principalele puncte ale propagandei elaborata de NATO. “Aveam o tactica simpla de a trata erorile bombardamentelor,” a explicat un general NATO. “Aproape intotdeauna cunosteam cauzele si consecintele exacte ale acestor greseli. Dar, pentru a linisti opinia publica, intai negam, apoi spuneam ca am demarat o ancheta, plecand de la mai multe ipoteze. Dezvaluiam adevarul abia dupa cateva zile, cand nu mai interesa pe nimeni. Trebuie sa stii cum sa manipulezi opinia publica.”

Ion Cristoiu a lipsit toata ziua, pentru ca s-a dus sa-l intervieveze pe ministrul de Externe iugoslav Zivadin Jovanovic. Ne-a povestit ca a fost impresionat de personalitatea acestuia si de realismul si eleganta cu care privea, in special, atitudinea Romaniei fata de conflictul iugoslav. Interviul avea sa fie publicat in “Cotidianul” de luni, 3 mai 1999. “Noi ramanem vecini pe vesnicie,” a spus Jovanovic. “America si NATO nu au venit in zona ca sa ajute pe cineva. Au venit pentru a-si realiza interesele lor egoiste si, desigur, aceste interese nu sunt identice cu cele ale popoarelor si tarilor din aceasta zona. Multora o sa le fie rusine mai tarziu pentru ceea ce fac acum.” Seful diplomatiei iugoslave i-a explicat jurnalistului roman ca tara noastra a incalcat tratatul cu Iugoslavia si a atras atentia: “Nimeni nu trebuie sa accepte filosofia agresorului, care darama si, dupa aceea, doreste sa reconstruiasca ceea ce a daramat. Nimeni din afara nu o sa hotarasca cine o sa contribuie la reconstructia Iugoslaviei. O sa tinem cont de cine o sa aiba dreptul moral de a contribui.”

Sarbii care refuza sa participe la razboi si doresc sa ajunga intr-o zona sigura aleg ca solutie Romania, considerand ca este unica tara din zona balcanica in care resentimentele fata de ei nu se manifesta cu acuitate, informeaza agentia Mediafax. Ei stiu ca, atunci cand se vor intoarce acasa, cei care au asimilat regimul lui Milosevic cu poporul sarb ii vor considera tradatori. Refugiatii sarbi se considera insa patrioti, pentru ca – spun ei – acest razboi nu este al poporului, ci al lui Slobodan Milosevic. Despre iugoslavi, timisorenii spun ca “viata lor este ca o loterie“. Daca raman in tara lor, oamenii pot pierde totul in timpul raidurilor NATO sau chiar pot muri. Daca pleaca, ei risca sa-si piarda toate bunurile agonisite, dar macar scapa cu viata. Pana in prezent, oficial sunt inregistrati 180 de refugiati, dar multi sarbi prefera sa nu figureze in evidentele Politiei, pentru a nu suporta eventualele repercusiuni in momentul intoarcerii in tara.

In aceasta seara, NATO ne-a dat, in sfarsit, satisfactie. Alarma aeriana a sunat la 20:23 si a urmat cea mai grea noapte din ultimele doua saptamani. Am avut, in sfarsit, ocazia sa-i aratam lui Ion Cristoiu ce inseamna o noapte de bombardamente. Noroc ca am avut ragazul de a-mi face transmisia pentru Stirile de la 23:30. Lucian Mindruta, fascinat, ca intodeauna, de politica, a tinut neaparat sa discutam in direct despre demiterea lui Draskovic. Mi-a fost foarte greu sa-i explic atitudinea de astazi a liderului SPO si am simtit ca l-am dezamagit. Se astepta la portretul unui Draskovic care sa scoata lumea in strada pentru a-l detrona pe Slobodan Milosevic.

Belgradul a fost tinta a trei raiduri aeriene. Primul a inceput la jumatate de ora dupa miezul noptii. Eram cu totii pe acoperis si am privit cum “se aprinde cerul” de la tirurile antiaerienei. Sarbii au ripostat extrem de puternic atacurilor. La un moment dat, teseau panze de foc, simultan, in jurul unei jumatati de oras. Eram foarte tensionati si, in timp ce-mi notam observatii in carnetel, trebuia sa raspund si intrebarilor oaspetelui nostru. Era o adevarata nebunie.

Dinspre nord, am vazut cum spre podul peste Dunare dintre Belgrad si Pancevo se indreptau doua rachete. Am inlemnit, asteptand explozia, si i-am explicat lui Ion Cristoiu, care era nedumerit, ca am inceput sa iubim din tot sufletul acest pod, pentru ca simboliza legatura noastra cu tara si ii tinusem pumnii in atatea nopti. Spre usurarea noastra, ambele rachete au fost pulverizate deasupra Dunarii de antiaeriana. Spectacolul ne-a lasat pe toti cu gura cascata. Rachetele se indreptau, parca filmate cu incetinitorul, spre pod. Tunurile mici ale antiaerienei trageau in toate directiile. Asteptam incordati momentul in care flacara din coada rachetelor s-ar fi stins, ceea ce insemna ca, in cateva secunde, isi vor lovi tinta. Si, deodata, din tufisurile de pe malul Dunarii s-au ridicat, la fel de incet, doua rachete SAM. In momentul impactului, cerul s-a acoperit cu o ploaie de scantei, ca artificiile din noaptea Anului Nou.

“Ce-i aia ? Ce-i aia ?” ne-a intrebat Cristoiu. Am inghetat. O steluta portocalie parca inghetase pe cer, insa crestea, usor, tot mai mult. “Am belit-o !” a strigat Mile. “Tineti-va de ceva, ca asta vine spre noi !” Era o racheta care se indrepta catre zona hotelului. Imediat, ne-am agatat de gurile de aerisire si de teava antenei comune. Priveam cu ochii holbati, fara sa respiram, cum blestemata de steluta crestea tot mai mult. Cand simteam ca ne plesnesc tamplele de incordare, o racheta SAM s-a desprins de la sol si, incurajata de indemnurile noastre scrasnite printre dinti 🙂 a nimicit racheta ucigasa. Uralele noastre de bucurie s-au impletit cu cele ale sarbilor care stateau pe celelalte acoperisuri si aplaudau.

“Extraordinar !” a exclamat Cristoiu. Cateva clipe mai tarziu, era singurul dintre noi care mai statea in picioare. O serie de 5 sau 6 bubuituri foarte apropiate ne-a facut sa ne ghemuim instantaneu. Doua dare de fum se ridicau spre cer dinspre cazarma din Topcidar. L-am sfatuit pe Ion Cristoiu sa nu stea prea mult pe ganduri cand aude “Bum !”, pentru ca schijele nu stiu ca suntem jurnalisti romani.

Ca si cand nebunia de aici nu era de ajuns, la un moment dat, pe George Roncea l-au sunat din Romania, de la Radio XXI si i-au cerut sa povesteasca, in direct, ce se intampla la Belgrad. Cred ca a fost una din cele mai bune corespondente pe care le-am auzit vreodata. Nici nu putea fi altfel. Tensiunea momentelor prin care am trecut isi pusese amprenta peste cuvintele lui si, oricum, nimeni nu ar fi reusit sa relateze ceea ce vedea in ritmul in care se intampla totul. A iesit ceva extraordinar. O transmisie pe alocuri incoerenta, presarata cu injuraturi (ale lui si ale noastre) si intrerupta de bubuiturile bombelor. A doua zi, cei de la Radio XXI l-au sunat din nou pe George, sa-i spuna ca unii dintre bucurestenii care l-au ascultat au telefonat la redactie si au intrebat ce se intampla. Pur si simplu, nu le venea sa creada ca este adevarat ceea ce auzeau.

Al doilea raid asupra Belgradului a inceput la ora 3:00 si a durat 15 minute. Am auzit 6 explozii. Venind dinspre nord, avioanele NATO au reusit sa treaca de antiaeriana si au lovit antena de televiziune din suburbia Krujaka si podul peste raul Sava de la Ostruznica, la 20 de kilometri sud de Belgrad. Podul a fost rupt in doua si s-a prabusit in apele raului. Ultimul atac a avut loc la ora 4:35, cand avioanele au lovit o singura data capitala iugoslava.

UNHCR s-a declarat ingrijorat din cauza marturiilor refugiatilor, care vorbesc de un posibil masacru de proportii comis in Kosovo de fortele sarbe, relateaza AFP. Intre 100 si 200 de persoane ar fi fost ucise de sarbi in regiunea Djakovica, potrivit marturiilor culese de la 2.476 de refugiati. Ei spun ca fortele sarbe – politisti, soldati si paramilitari – ar fi intervenit marti dimineata, in jurul orei 6:00, in satele din regiunea Djakovica. “Ne-au spus sa plecam imediat, pentru ca altfel vom arde in propriile noastre case,” a povestit o refugiata. S-a format astfel o coloana de circa 60 de tractoare, care a fost blocata imediat. Fortele sarbe i-au obligat pe toti barbatii si adolescentii in varsta de peste 15 ani sa coboare. Toti refugiatii au declarat ca au vazut gramezi de cadavre in mai multe sate, in special la Meja si Oriza.

Notitele mele de atunci explica de ce noaptea aceasta a fost atat de grea in toata tara. La 20:40, un proiectil a fost tras tot asupra localitatii Surdulica. La 23:00, cateva zeci de case au fost distruse de bombardamente la Prizren, doi copii si doi adulti fiind ucisi. La 23:05, incendii puternice au izbucnit la Novi Pazar, dupa ce se auzisera 3 explozii. La 0:14, a inceput raidul asupra capitalei Muntenegrului, Podgorica. Aici au cazut peste 40 de proiectile, din care jumatate erau bombe cu fragmentatie. Atacul a vizat, in special, aeroportul Golubovac, insa au fost distruse mai multe case si automobile, o femeie de 61 de ani a fost ucisa si alte 3 persoane ranite. La 1:00, NATO a bombardat din nou rafinaria de la Novi Sad si releul de pe Fruska Gora.

La 1:05, au fost din nou lovite instalatiile companiei Jugopetrol de la Pozega. La 1:27, o explozie puternica s-a auzit in centrul orasului Pozarevac (orasul natal al lui Milosevic), pentru prima oara bombardat in acest razboi. Aici, a fost lovita cazarma “Veljka Dugosevic”, situata langa gara, chiar cand din statie pleca un tren de calatori. La 1:50, viaductul de pe autostrada Leskovac-Vranje a fost distrus, prabusindu-se peste calea ferata ce uneste Nis-ul cu orasul Salonic. Viaductul fusese ratat de pilotii NATO care lovisera, in 12 aprilie, trenul de calatori pe podul din clisura Grdelica. La 3:00, instalatiile Jugopetrol de langa Smederevo au fost incendiate de bombe. In total, aviatia NATO a distrus in aceasta noapte 8 poduri si a avariat grav inca unul. In afara de cele amintite deja, la Ostruznica a fost distrus si podul rutier peste Sava; in sud, podul de pe soseaua Kraljevo-Raska; la Prokuplje – doua poduri; la Kursumlija – alte doua, iar podul de la Beska a fost nimerit de inca un proiectil. La 6:17, cand s-a ridicat alarma, am rasuflat usurati. Chiar daca il impresionasem definitiv pe Ion Cristoiu, nu ne-am mai dori o alta noapte ca asta.