25 mai 1999
Am inceput ziua mult mai destins, pentru ca aveam curent si apa calda la discretie. In plus, camerista mi-a batut la usa, chiar cand ma pregateam sa cobor, spunandu-mi sa-i las rufele murdare la spalat. Era o binefacere de care nu mai avusesem parte de aproape o saptamana si nu prea mai aveam haine curate. Tariful pentru spalatul si uscatul rufelor era ridicol, in jur de 5-10 marci germane, in functie de cantitate. Era suficient sa le las gramada pe patura si, dimineata, cand venea sa schimbe asternuturile (cam o data la doua zile), camerista le lua si le gaseam seara, aranjate pe pat si mirosind frumos.
La cafea, cand am rasfoit ziarele de astazi, mi-a sarit in ochi un bilant al Comandamentului Apararii civile, care anunta ca, de la inceputul razboiului, perioada in care au sunat sirenele in Belgrad (anuntand alarma aeriana sau ridicarea ei) totaliza 3 ore si 38 de minute. Anuntul m-a amuzat, desi, aparent, nu era nimic de ras, insa asa de mult ma obisnuisem si eu cu sirenele, incat mi s-ar fi parut ciudat sa nu sune intr-o seara sau dimineata.
M-am dus la Media Center si am aflat de la ceilalalti sarbi ca au aparut din nou probleme la Cacak. Ieri, Politia a retinut 5 persoane, pentru 24 de ore, sub acuzatia ca au organizat adunari populare neautorizate si ar fi infiintat “Parlamentul cetatenilor“, fapte interzise de Legea martiala. Cei retinuti erau Mirjana Hercog, medic pediatru, Vera Barach, secretar al Primariei, Nada Despotovic, profesoara, Milan Bozovic, profesor pensionar, si Vesna Bjelic, ziarista, si au fost interogati timp de mai multe ore. Auzind vestea, in jur de 50 de locuitori ai orasului s-au adunat in jurul Judecatoriei unde se aflau cei 5, in semn de solidaritate cu acestia. Ma gandeam ca autoritatile nu vor risca escaladarea tensiunilor de la Cacak si, cu toate ca i-ar fi putut arunca in inchisoare, nu ii vor pedepsi prea dur. Intr-adevar, astazi, la ora 11:00, toti au fost pusi in libertate. La Belgrad, Vuk Obradovic, presedintele partidului Democratia Sociala, a protestat impotriva demiterii din functie a primarului din Cacak si a prigoanei instituite impotriva liderilor locali ai Opozitiei.
Comandantul suprem al fortelor aliate in Europa, generalul american Wesley Clark, si-a reafirmat opozitia fata de o eventuala oprire a atacurilor aeriene ale NATO in Iugoslavia, intr-un interviu publicat in cotidianul spaniol “El Pais“. “Din punct de vedere militar, o pauza nu ar aduce nici un succes,” a declarat el. “Dimpotriva, ar prezenta doua inconveniente: sarbii isi vor continua operatiunea lor de purificare etnica in Kosovo si isi vor reorganiza apararea antiaeriana, sporind riscurile pentru pilotii nostri, la o reluare a bombardamentelor.” In cursul ultimelor zile, Olanda, Grecia si Republica Ceha au cerut, dupa Italia, o suspendare a bombardamentelor.
Liderul Partidului Democrat Zoran Djindjic a profitat de tulburarile de la Cacak si a dat un interviu cotidianului german “Tageszeitung“, in care confirma nemultumirile unei parti a populatiei fata de continuarea razboiului. Desi n-a mai revenit in Serbia, Djindjic s-a hazardat sa faca tot felul de declaratii, care nu prea aveau nici o legatura cu realitatea din tara. “Exista un puternic curent in favoarea pacii in randul populatiei iugoslave,” a asigurat el. “Cea mai mare parte a oamenilor ar fi fericiti daca Milosevic sau oricine altcineva ar accepta planul de pace.” Djindjic a confirmat si dezertarile din Armata iugoslava, explicand ca sunt o forma de protest impotriva razboiului. “Soldatii sunt cazati prost, exista probleme de hrana si de igiena. Si, dupa doua luni de razboi, ei nu inteleg prea bine ce se petrece, nici ce sens au toate acestea,” spunea Djindjic. A avut, insa, bunul simt sa nu vorbeasca despre “succesul” operatiunilor NATO si sa traga atentia liderilor occidentali ca “este dificil sa te opui regimului, atunci cand bombele cad si lovesc obiective civile”. Dupa care a inceput sa bata campii, nestiind sa evalueze daca Slobodan Milosevic se pregateste pentru un razboi de lunga durata sau pentru negocierea pacii, considerand, insa, ca o eventuala interventie terestra a trupelor NATO ar fi o optiune realista.
Pentru a mai atenua putin efectul acestui interviu, a carui copie am primit-o de la un membru al conducerii Partidului Democrat, Zoran Djindjic a trimis prin fax si un comunicat, in care se declara in favoarea adoptarii imediate a planului G-8 pentru Kosovo. El s-a laudat ca ar fi vorbit la telefon despre aceasta cu Carl Bildt, unul din emisarii speciali pentru Balcani ai Natiunilor Unite, cu care ar fi convenit sa incerce accelerarea activitatilor diplomatice pentru adoptarea principiilor G-8, ca baza pentru elaborarea unei rezolutii a Consiliului de Securitate al ONU. “Pozitia iresponsabila a regimului de la Belgrad fata de planul G-8 prelungeste agonia Iugoslaviei,” se arata in comunicat. “Civilii, care nu au nici o legatura cu politica lui Milosevic, sunt primele victime ale acestui razboi. Oricum, fara democratizarea Iugoslaviei si a Balcanilor, nici dupa incheierea razboiului, nu va fi pace in aceasta regiune.” Tragi-comic in aceste comunicate si discutii era, insa, faptul ca nici Djindjic, care nu avea absolut nici o influenta in cercurile Puterii de la Belgrad, nici Carl Bildt, care nu era actorul principal al disputelor diplomatice pentru incheierea razboiului, nu contau in jocurile politice ale momentului.
De parca ar fi fost intelesi, un alt personaj care se zbatea ca pestele pe uscat, avand, totusi, meritul ca a ramas la Belgrad, suferind alaturi de ceilalti, s-a apucat tot astazi sa dea interviuri presei straine. Este vorba de Vuk Draskovic care, misterios ca un magician si fara a oferi argumente in sprijinul afirmatiilor sale, prevedea ca razboiul se va sfarsi in maximum 8 zile. “Dupa incheierea razboiului, in Iugoslavia se vor organiza alegeri anticipate,” afirma Draskovic in interviul acordat cotidianului francez “Le Parisien“, pe care mi l-au aratat fetele de la Media Center. “Mi se pare evident ca Slobodan Milosevic nu isi va schimba politica. Prin urmare, este important ca un numar cat mai mare de militanti care l-au sustinut sa vina de partea mea.” In incheierea interviului, care mi-a amintit ca liderul SPO era un talentat scriitor, acesta estima, rememorand vremurile cand era considerat unul dintre exponentii nationalismului sarb, ca va fi dificil ca Iugoslavia sa accepte conditiile impuse de NATO si, mai ales, retragerea Armatei iugoslave din Kosovo si prezenta in provincie a unor trupe straine.
Rivalitatea dintre grupurile din interiorul UCK ameninta sa se transforma intr-un fratricid, avertizeaza ziarul “Albania“, cotidian al opozitiei albaneze. Acesta afirma ca, in ultimul timp, se manifesta o crestere a tensiunilor dintre factiunea armata a conducatorului politic Hashim Thaqi si cea loiala liderului moderat Ibrahim Rugova. Cele doua grupari si-au organizat propriile lor guverne ale regiunii Kosovo si propriile armate. Intr-un incident din data de 22 mai, militarii din UCK le-au cerut simpatizantilor lui Rugova sa-si depuna armele si sa li se supuna. “Atlfel, vom apela la forta,” au amenintat acestia. In Albania, guvernul il sprijina pe Thaqi, in timp ce principalul partid de opozitie il sprijina pe Rugova. “Fratricidul, aceasta tragedie care a avut loc in Albania in proportii catastrofale in al Doilea Raboi Mondial, bate din nou la usile noastre,” comenteaza ziarul albanez.
Dupa ce m-au lasat sa ma amuz cu aceste interviuri, care mai de care mai fanteziste, fetele mi-au intins o stire a agentiei France Presse, care venea ca o bomboana pe coliva. Aflat in vizita la Londra, la invitatia lui Tony Blair si a lui Robin Cook, presedintele Muntenegrului Milo Djukanovic dadea asigurari ca de la Belgrad vin semnale clare care indica o posibila acceptare a planului G-8. Dupa parerea sa, semnalele ar fi venit nu numai de la liderii Opozitiei, ci si din anturajul lui Milosevic, ba chiar din partea presedintelui iugoslav. “De exemplu, anuntul lui Milosevic ca ar vrea sa-si retraga armata din Kosovo,” explica, sigur pe el, Djukanovic. “Chiar daca nu a facut-o, este important ca a inceput sa anunte asemenea masuri, ceea ce arata ca Milosevic e tot mai constient ca nu poate duce un razboi impotriva intregii lumi.”
Toate aceste declaratii hazardate nu erau decat simple speculatii, iar cei ce le faceau incercau sa-si aroge merite sau influente pe care nu le aveau. Eram, in continuare, consternat de lipsa de viziune politica a liderilor Opozitiei sarbe si imi explicam tot mai usor de ce Milosevic ii juca pe degete. Acestia nu reuseau sa inteleaga ce se intampla in propria lor tara, nu isi intelegeau propriul popor si – ceea ce era cu atat mai trist – erau incapabili sa actioneze eficient si credibil intr-o situatie de criza majora. Macar daca ar fi citit cu atentie cotidianul “Politika” si tot ar fi inteles mai multe despre ce se petrecea la Belgrad.
Militanti rusi si ucraineni pentru drepturile omului, fosti dizidenti sovietici, au criticat atacurile NATO impotriva Iugoslaviei, intr-o scrisoare deschisa difuzata pe Internet si adresata “prietenilor si celor din tarile occidentale care impartasesc aceleasi idei”, informeaza AFP. Mesajul este semnat de nume mari ale disidentei sovietice, precum Serghei Kovalev sau Liudmila Alekseieva. “Este trist sa constatam ca exista divergente serioase legate de legalitatea, necesitatea si justificarea utilizarii fortei militare NATO in Iugoslavia,” se afirma in scrisoare. Fostii disidenti se intrebau care va fi pretul unei eventuale victorii a NATO, subliniind similitudinea dintre aceasta operatiune si razboiul rus-cecen care s-a soldat, intre 1994 si 1996, cu zeci de mii de morti. Aleksandr Zinoviev a declarat ca, prin razboiul dus de NATO impotriva Serbiei, “tarile occidentale manifesta un totalitarism mai teribil si mai periculos decat cel al lui Hitler sau Stalin. Impunerea sistemelor capitaliste in tarile fostului bloc sovietic si in Uniunea Sovietica nu a condus la extinderea democratiei occidentale, ci la o extindere a Occidentului.”
Am aflat ca ieri, Riccardo Sessa, ambasadorul Italiei la Belgrad a revenit in capitala iugoslava, preluandu-si atributiile oficiale. Sessa parasise Belgradul inainte de 24 martie, odata cu personalul celorlalte ambasade ale tarilor care fac parte din NATO, cu exceptia ambasadorului Greciei, care a ramas. Intoarcerea ambasadorului italian mi s-a parut cel putin ciudata in contextul actual, desi Italia nu era considerata de sarbi printre principalii agresori. Totusi, acestia nu uitau ca, tocmai de pe bazele NATO din Italia, decolau zilnic majoritatea avioanelor care le bombardau tara. M-am hotarat sa urmaresc cu atentie ce se va intampla in continuare si, spre sfarsitul razboiului, aveam sa inteleg motivul ciudatei intoarceri.
Cugetarile mi-au fost intrerupte la 12:15 de sirenele care anuntau din nou alarma aeriana la Belgrad. Intre 12:26 si 12:35, orasul Kragujevac a fost tinta a doua raiduri aeriene, fiind lovita o uzina de la periferie. Intre 12:50 si 13:40, zece bombe de mare putere au explodat la Novi Pazar. In acelasi interval 4 rachete au lovit satul Volujak, de langa Knin, in Kosovo. O persoana a fost ranita in timpul atacului asupra satului Ribare, de langa Jagodina, cand au fost distruse cateva case si un automobil. Incepand cu ora 13:00, avioanele NATO au lansat alte doua raiduri asupra orasului Sabac, unde proiectilele au lovit inca o data cazarma “Mika Mitrovic”, situata langa un parc din centrul orasului. Au fost avariate scoala “Laza Lazarevic” si alte cladiri civile din apropiere.
La 13:07, am auzit 3-4 bubuituri dinspre sudul Belgradului. La Zvecka, langa Obrenovac, fusese lovita una din statiile de emisie ale postului national de radio. La 14:30, orasul Bar, port din Muntenegru, a fost atacat de avioane care au lansat proiectile asupra flotei de razboi sarbesti din Marea Adriatica si asupra satului Crni rat, care a fost invaluit de un nor de fum. La aceeasi ora, in jurul Belgradului se auzeau din nou bubuituri. Erau bombardate satul Makis, unde era conducta principala de apa, si aeroportul Batajnica. Zece minute mai tarziu, doua explozii puternice au zguduit cladirea Media Center. Imediat, a sunat telefonul si Viktor s-a luat cu mainile de cap. Era bunica sa, care facea taraboi ca NATO a bombardat din nou cartierul Rakovica, in care locuiau, si suflul exploziilor i-au spart doua geamuri de la balcon. La 15:30, o explozie puternica s-a auzit la Nis, fara sa se spuna daca a provocat pagube.
Noi eram deja relaxati, pentru ca la Belgrad sirenele sunasera incetarea alarmei aeriene la 15:39. Relaxarea nu a tinut prea mult, pentru ca, la 15:52, o detunatura puternica facea geamurile intregii cladiri sa zdrangane sinistru. Comandamentul Apararii civile a anuntat ca fusese un avion care a spart bariera sonica la joasa inaltime. Cred ca spuneau adevarul, deoarece, cateva minute mai tarziu, o bomba de mare putere exploda la Novi Sad, avariind un transformator electric si lasand fara curent si apa o buna parte din oras.
Patru rusi care luptau alaturi de sarbi impotriva UCK au fost ucisi in Kosovo in cursul ultimelor luni, a afirmat Binak Gashi, intr-un interviu publicat de cotidianul “Vremia“. “Avem dovezi: documentele lor de identitate se afla la statul nostru major,” a afirmat Gashi, care fusese intervievat la Kukes, in nordul Albaniei. “Este o realitate faptul ca ofiterii rusi lupta alaturi de sarbi.” Binak Gashi a confirmat, pe de alta parte, ca UCK colaboreaza cu Alianta Nord-Atlantica, “informandu-i pe militarii NATO despre amplasarea trupelor sarbe”.
Abia acum incepeau sa curga si alte informatii despre distrugerile provocate de bombardamentul din aceasta dupa-amiaza. Si care incepuse chiar mai devreme, in jurul orasului Kraljevo, unde 3 proiectile au lovit satul Jarcujak, iar alte 3 – depozitele “Jugopetrol” de la Bogutovac. In timpul atacului asupra orasului Sabac, cateva case au fost, efectiv, demolate de suflul exploziilor, iar schijele au ucis o femeie care tocmai isi parca masina in fata casei si au ranit grav 6 persoane. La 13:30, fusese avariat turnul de televiziune de langa Presevo. La 14:00, un copil de 5 ani a fost ranit de o explozie la Vucitrn, iar o ora mai tarziu, 4 explozii au fost auzite in satele din jurul localitatii Bujanovac.
La 17:10, au inceput sa se auda bubuituri la Pristina. Incepea iuresul in Kosovo. Aici, putinii jurnalisti care au mai ramas (sau mai bine zis, care au avut voie sa ramana) s-au mutat in hotelul “Park”, pentru ca hotelul “Grand“, unde locuiau pana nu demult, a fost partial distrus de bombe. Desi cateva din camerele de la ultimul etaj al hotelului “Park” aveau ca acoperis cerul liber, jurnalistii au ramas aici, atrasi de oferta directorului. Acesta a avut inspiratia sa-i anunte ca telefoanele din hotel inca mai functionau si pot sa le foloseasca gratuit. Desi nota de plata pe luna aprilie s-a ridicat la 7.000 de marci germane, directorul nu a renuntat la ideea sa si, probabil, isi recupera paguba din banii incasati pe cazarea si mancarea oferita.
N-am mai reusit sa tin pasul cu ritmul bombardierelor NATO. Abia am apucat sa-mi notez ca, dupa 18:30, la Bujanovac au explodat 15 proiectile. Ca alte 5 sate, de langa Vranje si Prizren, au fost intens bombardate. Si ca Djakovica a ramas fara apa, dupa ce o racheta a nimerit conducta principala de alimentare. Mai tarziu, s-a anuntat ca, in numai doua ore, au fost numarate cel putin 30 de explozii in Kosovo.
NATO a acceptat cererea autoritatilor militare elene de a suspenda sosirea trupelor Aliantei in portul Salonic, pe perioada campaniei electorale si a desfasurarii alegerilor pentru Parlamentul European, relateaza AFP. Statul major al Armatei elene a cerut NATO sa suspende sosirea trupelor in Salonic, in perioada 3-15 iunie, a declarat purtatorul de cuvant al guvernului Dimitris Reppas. “Cererea a fost acceptata,” a precizat el. Portul Salonic este punctul cheie in cadrul operatiunilor de intarire a contingentelor NATO din Macedonia, datorita calitatii instalatiilor de aici, precum si datorita apropierii de frontiera aflata la o distanta de 30 de kilometri.
In aceasta seara, n-am transmis nimic pentru Stirile ProTV. A fost singura oara cand nu au functionat telefoanele mobile exact cand aveam nevoie. Cazuse reteaua si avaria a fost remediata abia dupa ce jurnalul nostru se incheiase. Mi-a parut rau, mai ales ca, pe langa bombardamentele din ultimele 24 de ore, mai voiam sa anunt ca maine urma sa inceapa la Belgrad procesul lui Steve Pratt si Peter Wallace, cei doi australieni de la organizatia umanitara CARE International, care recunoscusera ca erau, de fapt, spioni ai NATO. Odata cu ei, era judecat in regim de urgenta si un cetatean iugoslav, acuzat de complicitate. Ingrijorat ca nu mi-a auzit corespondenta, Mile m-a sunat de la Timisoara, sa ma intrebe ce s-a intamplat.
La 22:48, destul de tarziu pentru ultimele zile, sirenele anuntau alarma aeriana la Belgrad. In Kosovo, nu era nevoie sa mai sune alarma, pentru ca bombardamentele nu contenisera o clipa. La 20:00, trei proiectile lovisera un sat de langa Lipljan, iar alte sapte explodasera intre satele Drenja si Jab, de langa Istok. La 21:20, au fost bombardate satele Strpca, de pe muntele Sar, si Konjuh, de langa Prizren. La 21:50, avioanele NATO au lansat, in 3 raiduri, 10 bombe asupra unei ferme de animale din satul Komoran, la 15 kilometri sud-vest de Pristina.
Intre 23:15 si 23:45, bombardamentele s-au concentrat asupra Pristinei, unde au fost auzite 3 explozii puternice. Apoi s-au mutat in zona Prizren, 6 rachete lovind satul Leban si 4 – satul Grmja. La 0:45, opt proiectile au lovit Veliko Grabovnica, un sat de langa Leskovac, care a mai fost atacat de doua ori, la 1:38 si 2:15. Mi-am notat 2 explozii puternice, care au afectat satul Markovic, de langa Kursumlija. Pentru ca, deja, trebuia sa ma concentrez asupra a ceea ce se intampla in restul Serbiei.
Peste 50 % dintre refugiatii din Kosovo sositi in Albania si Macedonia au mai putin de 18 ani, iar 40 % dintre acestia au mai putin de 14 ani, a afirmat purtatorul de cuvant al NATO, Jamie Shea, care a vorbit despre o “generatie pierduta“, relateaza AFP. “Aproximativ 20.000 de refugiati au varste sub 1 an, iar din luna martie, s-au nascut 1.000 de copii in taberele de refugiati,” a precizat Shea. “Acesti copii s-au nascut fara incubatoare, fara electricitate, fara asistenta medicala, fara apa, fara un acoperis dasupra capului, fara nimic. Ei au, totusi, mai multe sanse decat copiii din Belgrad. NATO nu doreste sa faca rau nici unui copil, dar nenorocirea este ca albanezii din Kosovo nu au de ales intre un incubator care sa functioneze cu electricitatea lui Slobodan Milosevic si un incubator fara electricitate. Ei nu au, pur si simplu, incubatoare, pentru ca au fost izgoniti de acasa si traiesc in taberele de refugiati.” In opinia lui Shea, regimul de la Belgrad dispune de cateva generatoare de siguranta pentru a face fata intreruperilor de curent electric. “Le-ar putea utiliza pentru a alimenta spitalele, scolile sau armata,” a adaugat el.
Atacurile incepusera inca de la 22:10, cand antiaeriana Nis-ului a respins primul raid asupra orasului. La 23:07, a fost bombardat aeroportul Ponikve de la Uzice si satele din regiunea muntelui Zlatibor. Singur pe acoperisul hotelului “Toplice“, asteptam atacul asupra Belgradului. La 0:20, am vazut intrand in actiune antiaeriana Novi Sad-ului. Fara prea mare eficienta, pentru ca 5 explozii succesive au luminat cerul dinspre nord. Radio Novosti a anuntat ca proiectilele au lovit, pentru a treia oara, cladirea Televiziunii Novi Sad. Sau mai bine zis, ruinele acesteia. Exploziile au provocat un incendiu puternic si au avariat casele din apropiere.
Fara sa vina spre noi, avioanele au continuat sa atace regiunea Novi Sad-ului, pana spre ora 1:00, lansand rachete asupra releului de televiziune de la Iriski Venac si a satelor de pe muntele Fruska Gora. La 1:10, baracile parasite ale unei ferme de langa satul Ralje au fost facute una cu pamantul. La 1:15, cand s-au intors catre Nis, avioanele au mai lansat cateva proiectile asupra viaductului de la Veliko Plano, de pe autostrada spre Belgrad. De la 1:20, atacurile s-au concentrat asupra portului Prahovo, de pe malul Dunarii. Nu mai putin de 10 proiectile au lovit depozitele “Jugopetrol”, unde au fost ranite mai multe persoane. Apoi a fost bombardat orasul Negotin, de langa granita cu Romania.
NATO va avea, incepand de joi, o forta permanenta de deminare in Marea Mediterana, a anuntat Comandamentul de Sud al Aliantei Nord-Atlantice (AFSOUTH), citat de AFP. Aceasta forta, numita Mine Counter Measures Force Mediteranean (MCMFM), va fi dotata cu opt detectoare de mine si o nava de sustinere, fiind puse la dispozitia NATO de Belgia, Germania, Grecia, Italia, Marea Britanie, Spania, Turcia si SUA.
Cred ca avioanele s-au retras in spatiul aerian al Bulgariei, indreptandu-se spre bazele aeriene din Turcia, pentru ca au continuat sa astearna un covor de bombe tot mai spre estul tarii. La 1:30, 15 proiectile de mare putere au lovit depozitele “Jugopetrol” si transformatorul de energie electrica al unei fabrici din orasul Bor, de pe Valea Timocului. Legaturile telefonice cu aceasta regiune, locuita de foarte multi etnici romani, au fost intrerupte, asa ca n-am putut afla mai multe detalii. Intre 2:30 si 2:50, a fost atacata zona orasului Pirot. Aici, 4 explozii puternice au rasunat in cartierul Tanasko Rajic, de la periferie, si una in satul Izvor din apropiere. De asemenea, cel putin 2 rachete au lovit releul de televiziune de pe Crni Vrh, de la 10 kilometri de oras.
La scurta vreme dupa atacul asupra portului Prahovo, sarbii au anuntat ca antieriana ar fi reusit sa doboare un avion inamic, care s-ar fi prabusit pe teritoriul romanesc, in apropierea confluentei cu granita iugoslava si bulgara. Se adauga ca oamenii din Prahovo au vazut cum malul romanesc al Dunarii era survolat de elicopterele de recuperare ale NATO, cautandu-l pe pilotul care se catapultase. Cam la aceeasi ora, s-a anuntat ca, deasupra satului Bojevac de langa Pozarevac, ar fi fost doborat inca un avion al NATO, de tip Harrier. Putin mai tarziu, sarbii au revenit, precizand ca fusese vorba de un aparat de tip Tornado, cu doi piloti la bord, care au reusit, si ei, sa se catapulteze. Inainte de a se prabusi in regiunea satului Petrovac, pilotii au decuplat rezervoarele avionului, care au fost gasite langa Aleksandrovac. Ajutati de localnicii care cunosteau mai bine regiunea, militarii sarbi au organizat mai multe potere, pentru a-i captura pe piloti inainte de a fi recuperati de elicoptere.
Liderul UCK Hashim Thaqi a anuntat ca accepta ideea unui protectorat international in Kosovo, ca un pas intermediar pana la independenta provinciei. El a declarat ca durata presupusului protectorat nu are importanta, dar a subliniat ca acesta trebuie sa fie temporar si sa reprezinte o faza tranzitorie spre independenta provinciei. La sfarsitul saptamanii, Thaqi isi manifestase dorinta unei intrevederi urgente cu Rugova, la Tirana, pentru a pune capat dezacordurilor dintre ei, insa, pana in prezent, acesta nu a dat nici un raspuns.
Nu puteam sa inteleg de ce pilotii NATO insistau sa loveasca – asa cum au facut si in aceasta seara cu ruinele Televiziunii Novi Sad – tinte deja atinse in atacurile anterioare. Nu numai eu, ci si alti colegi cu care am stat de vorba mai tarziu, am ajuns la concluzia ca aceasta indarjire cu care semanau bombe peste tot nu servea decat pentru a consuma cat mai multa munitie, pentru a stimula productia de armament. Si, asa cum, nu o data, sarbii au atras atentia, aratand resturile unor proiectile pe care scria ca trebuiau utilizate pana in 1998 sau chiar 1985, Aliatii scapau in acest fel de niste bombe expirate. A caror distrugere, tinand cont de standardele ecologice, la mare pret in Occident, ar fi costat o gramada de bani.
Cel mai bun exemplu al acestei risipe era depozitul “Jugopetrol” din cartierul belgradean Cukarica. Baraca din tabla ondulata asezata pe schelet metalic, cu butoaiele goale din interior si cu rezervorul de carburanti ingropat in pamant nu costau mai mult de 100.000 de dolari, oricat as exagera. Ei bine, depozitul fusese lovit de cel putin 10 proiectile, dintre care numai primele doua rachete Tomahawk costau 1 milion de dolari bucata.
SUA exercita presiuni asupra Ucrainei, cerandu-i sa opreasca tranzitarea petrolului destinat Iugoslaviei prin porturile sale la Dunare, a anuntat Pentagonul, citat de AFP. “Aviatia NATO a inceput sa distruga centrele petroliere de stocare si rafinariile iugoslave, dar Belgradul inca se aprovizioneaza cu produse petroliere pe Dunare,” a afirmat purtatorul de cuvant al Pentagonului, Kenneth Bacon. “Credem ca o parte a petrolului provine din Rusia si trece prin porturile ucrainene, de aceea dorim sa vorbim cu reprezentantii ucraineni, in speranta ca ii vom determina sa opreasca aceasta tranzitare.”
Dupa ce atacul asupra Novi Sad-ului a incetat, am coborat in camera, cautand un post de televiziune de unde sa mai aflu noutati. Ceva mai devreme, vorbisem la telefon cu prietenul meu, Tudor Flueras, corespondentul din Timisoara al “Evenimentului zilei“. El mi-a povestit ca 48 de refugiati albanezi, cazati intr-o tabara de pe Valea Minisului, din judetul Caras-Severin, s-au suparat pe conditiile oferite si, fara sa anunte pe nimeni, s-au urcat in tren si au plecat spre Bucuresti, unde doreau sa ceara sa fie dusi in alta tara. In urma lor au lasat un adevarat dezastru. Au tras un chef de pomina, distrugand dormitoarele si grupurile sanitare si spargand toate geamurile taberei. Cpt. Dan Bortis de la IPJ Caras-Severin a declarat ca pagubele se ridica la cateva zeci de milioane.
Mi-a mai povestit de un raport al serviciilor secrete chineze, dezvaluit de cotidianul “New York Times“, potrivit caruia bombardarea Ambasadei Chinei din Belgrad a fost un act deliberat. Chinezii afirmau ca bombele – cunoscute sub initialele JDAM, cel mai avansat tip de proiectile utilizat de armata americana – erau ghidate prin GPS, cu ajutorul unei retele de sateliti. Una dintre ele a lovit exact camera de cifru, de unde erau transmise comunicatiile codate catre Beijing, iar alta a explodat in biroul atasatului militar. Desi a insistat, i-am explicat ca nu-i pot dezvalui acum, la telefon, motivul real al bombardarii ambasadei chineze.
O harta gresita a fost cauza bombardarii de catre fortele NATO a Ambasadei Chinei de la Belgrad, in noaptea de 7/8 mai, a precizat generalul Wesley Clark, intr-un raport remis secretarulului general al Aliantei, Javier Solana, citat de AFP. In acest raport, care se prezinta sub forma unei scrisori foarte detaliate, Comandamentul Suprem al fortelor NATO din Europa insista sa precizeze ca eroarea a fost cauzata de actualizarea gresita a unei harti mai vechi a capitalei iugoslave.
Cautand un post sarbesc de radio, am dat peste frecventa Radio Romania Actualitati si am ascultat stirile din tara. Presedintele Emil Constantinescu se intalnise azi cu Richard Schifter, consilier special al secretarului de stat american, caruia i-a explicat ca Romania doreste sa se implice in reconstructia Iugoslaviei, avand capacitati excedentare in productia de ciment, otel si energie electrica. Potrivit purtatorului de cuvant prezidential Rasvan Popescu, seful statului roman a aratat ca nu trebuie sa se repete “experienta ratata” a Bosniei, a carei reconstructie s-a facut prin limitarea importurilor la tarile Uniunii Europene. Schifter s-a aratat interesat de posibilitatea ca in planul de reconstructie a sud-estului Europei sa se acorde o importanta deosebita refacerii drumurilor din Romania, ca alternativa la rutele iugoslave. Simple promisiuni, fara nici o acoperire !
Inainte de a ma culca, m-au sunat colegii de la emisiunea de dimineata si mi-au spus ca pot dormi linistit, pentru ca nu doresc o corespondenta telefonica de la mine, decat daca se intampla ceva iesit din comun. N-am mai insistat sa-i lamuresc ca n-au dreptate, gandindu-ma ca, poate, eu eram cel care gresea, fiind total absorbit de evenimentele la care eram martor. M-am trezit, totusi, la 6:00, si am ascultat stirile la un post de radio, ingrijorat sa nu se fi intamplat ceva important prin alt oras si eu sa nu stiu. Nu am remarcat nimic si m-am culcat la loc, in timp ce, la 6:23, sunau sirenele de incetare a alarmei aeriene.
Nicosia a interzis astazi intrarea unui ministru sarb pe teritoriul cipriot, ceea ce constuituie o prima masura in cadrul sanctiunilor adoptate de UE impotriva Iugoslaviei, a anuntat seful diplomatiei cipriote, Yannakis Cassoulides, citat de AFP. Ministrul sarb fara portofoliu Bogoljub Karic sosise pe aeroportul din Larnaka, venind de la Budapesta, insotit de sotia sa, a precizat Cassoulides. Oficialul, care viziteaza frecvent Ciprul, conduce Karic Banka, o institutie financiara cu sediul la Limassol. Guvernul cipriot a decis, in aprilie, sa respecte sanctiunile decise de UE impotriva Belgradului, in ciuda simpatiei opiniei publice din Cipru pentru iugoslavi. “Este un lucru bun ca ministrul sarb si sotia sa, care incercau sa paraseasca Iugoslavia, au descoperit ca nu exista zone sigure in care sa fie bineveniti,” a declarat Jamie Shea, care a reamintit ca acesta era “unul dintre bancherii presedintelui Milosevic si a jucat, cu siguranta, un rol in furnizarea de fonduri pentru a-l ajuta sa acceada la putere, la sfarsitul anilor ’80”.