nici nu s-au racit bine cadavrele celor doi trei oameni omorati in accident de serban huidu, ca s-a gasit vinovatul pentru tragedie: desigur, traian basescu. pentru ca n-a facut la timp autostrazi, sa se dea toti nebunii cu viteza pe ele. numai ca, de aceasta data, vinovatul de serviciu parca nu ajunge.

urmarind aceeasi logica, as adauga si eu cativa vinovati pentru accident. sa zicem, colegii lui huidu, jurnalistii. paparazii erau s-o bage in puscarie pe simona sensual, care conducea cu carnetul suspendat de cate ori i se parea ca o dor silicoanele, dar nu au fost in stare sa-l fotografieze la volan pe huidu, desi toti stiau ca abia reinvata sa vorbeasca si intelege dupa 5 minute ce i se spune. nici unul dintre colegii de la prima tv nu a catadicsit sa-i atraga atentia ca poate n-ar fi cazul sa sofeze o vreme, desi isi dadeau seama ca inca nu-si revenise complet dupa accidentul de la ski. imi amintesc ca, acum vreo 10 ani, cand andreea esca doar isi indoise o aripa la masina, adrian sarbu i-a interzis sa mai conduca si i-a luat sofer.

medicul care il ingrijea si i-a permis sa mai sofeze nu se simte vinovatdeloc ? prietenii lui si familia n-au fost in stare sa-i atraga atentia lui serban huidu ca are o problema ? nici dupa ce s-a imprastiat pe sosea cu motocicleta, nici dupa ce s-a dat cu capul de brazii din austria ? pentru ca mi-e greu sa-mi imaginez ca un om normal, caruia politia ii ia carnetul pentru ca a depasit linia continua in zona brasovului acum 2 ani, nu are o strangere de inima cand mai trece pe acolo si nu incetineste, macar la amintirea neplacutului eveniment. cu atat mai mult cu cat in gipanul cu care a intrat din nou pe contrasens, alaturi de el mai erau doua femei si doi copii.

si apropo de basescu si de autostrazile pe care nu le vom avea niciodata, poate e mai bine asa. cei mai prosti soferi pe care i-am vazut pe autostrazile europene, pe care ii recunosteai de la o posta dupa comportamentul salbatic si haotic erau, bineinteles, romani. nu cumva, daca accidentul s-ar fi intamplat pe autostrada, am fi vorbit acum de sapte morti ?

19 mai 1999

In aceasta dimineata, in timp ce imi beam cafeaua in barul hotelului, i-am vazut cam agitati pe cei cativa sarbi care erau de-ai casei. N-am reusit sa aflu prea multe de la ei, insa, cu voce scazuta, mi-au sugerat sa ma interesez ce se intampla la Krusevac. Dupa tonul lor, parea ceva serios, asa ca m-am dus la Media Center si m-am pus pe telefoane si pe Internet. Am aflat ca, ieri si alaltaieri, in acel oras au avut loc demonstratii neautorizate, in care s-a cerut intoarcerea acasa a militarilor desfasurati in Kosovo. Participantii au spus ca sunt parintii celor care lupta pe front si au cerut Armatei iugoslave sa asigure intoarcerea acasa a copiilor lor. Reactia oficiala, care a confirmat, astfel, manifestatiile, nu a intarziat. Comandamentul Garnizoanei din Krusevac a dat publicitatii un comunicat in care ii acuza pe organizatorii demonstratiilor de colaborationism cu dusmanii tarii. Se spunea ca acestia au deturnat sentimentele firesti ale parintilor ostasilor care lupta in Kosovo, punand in pericol apararea tarii si subminand unitatea armatei. Acuzatiile erau grave, in contextul starii de razboi, care permitea masuri dure impotriva demonstrantilor. “O retragere mai rapida a trupelor noastre din Kosovo nu este posibila, fara a pune in pericol vietile militarilor, din cauza bombardamentelor NATO,” se spunea in comunicat. “Trebuie sa mentinem, cu orice pret, unitatea Armatei.” Demonstratiile au fost caracterizate drept violente, insa autoritatile au avut prudenta ca, deocamdata, sa nu comunice nici o masura impotriva organizatorilor.

“Desi nu au inregistrat pierderi umane semnificative, am fost anuntati de catre serviciile noastre de informatii ca trupelor sarbe le este din ce in ce mai greu sa actioneze,” a declarat adjunctul comandantului celulei operationale din cadrul Ministerului britanic al Apararii, generalul de aviatie John Day. “Fortele presedintelui iugoslav sunt din ce in ce mai slabite in Serbia si, mai ales, in Kosovo.” Aproximativ o treime din tancurile si artileria grea, precum si 69 % dintre avioanele armatei iugoslave din Kosovo au fost distruse in urma bombardamentelor NATO, a afirmat purtatorul de cuvant militar al NATO Walter Jertz. “Informatiile furnizate de presa arata ca Politia din satul sarb Krusevac a recurs in ultimele zile la masuri coercitive pentru a controla manifestatiile femeilor si copiilor impotriva unei noi mobilizari si a deplasarilor familiilor lor din provincia Kosovo,” a precizat Jamie Shea. “In jur de 500 de soldati al Armatei iugoslave din Kosovo au luat cunostinta de aceste manifestari si au dezertat, pentru a li se alatura sau pentru a-si sustine propriile familii.”

Contextul, intr-adevar, nu era cel mai fericit pentru represalii. Serbia incepea sa fie afectata de criza unor alimente de baza, cum ar fi zaharul si uleiul. De cateva zile, incurajate si de zvonuri, am vazut cozi tot mai mari in jurul magazinelor alimentare, unde oamenii asteptau ulei sau zahar. In orasul Zajecar din estul tarii, incepand de ieri, uleiul si zaharul au fost rationalizate si pot fi cumparate doar pe cartele. Ratia lunara a fost stabilita la o jumatate de litru de ulei, respectiv o jumatate de kilogram de zahar pe luna. De asemenea, locuitorii nu au dreptul sa cumpere mai mult de 5 paini de persoana. La aceasta se adauga intreruperile de energie electrica, programate, vreme de mai multe ore zilnic, in majoritatea localitatilor.

Criza din Iugoslavia continua sa fie o sursa de castig pentru romanii care isi umpleau masinile cu de toate, treceau granita si castigau un ban. Aceste afaceri nu erau lipsite de riscuri. Astazi, autoritatile din Pozarevac au anuntat ca cetateanul roman Ion Pavel a fost condamnat la 2 luni de inchisoare de Judecatoria din Veliko Gradiste, pentru contrabanda de carburanti. El fusese prins de granicerii sarbi, dupa ce trecuse clandestin Dunarea, cu o barca cu motor in care avea 1.000 de litri de benzina. Atat benzina, cat si barca, au fost confiscate, iar lui Pavel i-a fost aplicata si o interdictie de a mai intra in Iugoslavia, pe o perioada de 2 ani.

Pe la ora 11:00, Viktor Dimic, prietenul meu de la Media Center, mi-a spus ca s-a adunat din nou lumea in fata sediului Partidului Democrat (DS). Am alergat pe bulevardul Proleterska brigada, insa, pana am ajuns, sediul era deja inconjurat de forte ale Politiei si demonstrantii – imprastiati. I-am intrebat pe colegii care au ajuns mai devreme si mi-au spus ca 2-300 de oameni se adunasera in fata cladirii, strigand “Tradatorii !“, “Fascistii !” si “Nu dam Kosovo !”. Zidurile erau manjite cu vopsea rosie si galbenusuri de ou, iar cateva geamuri fusesera sparte de pietre. Tot cu vopsea rosie, au scris “Coloana a cincea” si “Acesta este si sangele vostru”, iar pe o pancarta aruncata pe trotuar am putut citi “Fatarnicilor, sunteti la fel ca ei !”

Cand demonstratia s-a potolit, din sediu a iesit Slobodan Vuksanovic, vicepresedintele partidului, care ne-a spus ca au organizat echipe de permanenta care sa apere cladirea, insa, in aceste conditii, nu mai pot desfasura sedintele partidului. “Vedeti ? Acesta este rezultatul emisiunilor de la RTS,” a spus el, acuzand membrii partidului Stanga Iugoslava (JUL), al sotiei lui Milosevic, ca au organizat totul. “Majoritatea demonstrantilor au fost adusi aici cu autobuzul,” acuza Vuksanovic. “Erau aceleasi persoane care au devastat, in primele zile de razboi, sediile ambasadelor si centrelor culturale ale tarilor din NATO si aceiasi oameni care au organizat contra-demonstratia de acum 2 ani, din centrul Belgradului, impotriva sustinatorilor Opozitiei. Cu o jumatate de ora inainte ca manifestantii sa ajunga in fata sediului DS, in apropiere au oprit mai multe automobile de ultimul tip, marca BMW si Mercedes, din care au coborat baieti solizi, tunsi scurt, imbracati in haine negre de piele, care au dat tonul.”

Il priveam pe Slobodan Vuksanovic si imi era mila de el. Era palid si vocea ii tremura. Stiam bine ce risca, in tensiunea care se acumulase la Belgrad dupa atatea zile de bombardamente. Era suficienta o scanteie si nu mai ramanea piatra pe piatra din cladirea partidului. Deocamdata, cei care manevrau din umbra aceste demonstratii se jucau, insa dadeau de inteles ca pot, oricand, sa faca in asa fel incat Politia sa ajunga, “din nefericire”, putin prea tarziu. In acest timp, in linistitele capitale occidentale, Zoran Djindjic, presedintele DS, dadea interviuri fulminante si ii trimitea lui Vuksanovic, prin fax, comunicate pe care acesta ni le citea la conferintele de presa.

Astazi, Djindjic a declarat saptamanalului “Reporter“, care apare in Bosnia, ca, daca in Kosovo au fost comise crime de razboi, presedintele Slobodan Milosevic trebuie chemat in fata Tribunalului de la Haga. “Trebuie ca Milosevic sa se retraga din proprie initiativa sau sa il facem sa se retraga si sa punem problema responsabilitatii sale, cand razboiul va lua sfarsit,” spunea el. “Fiecare zi de razboi ne face sa ne intoarcem mai multi ani pe calea dezvoltarii.” Djindjic nu crede ca presedintele iugoslav este pregatit sa faca un compromis in ceea ce priveste cele trei probleme-cheie: retragerea fortelor sale din Kosovo, desfasurarea unei forte internationale si intoarcerea refugiatilor. El a recunoscut, totusi, ca Belgradul da semne ca vrea sa negocieze si ca atitudinea sa “nu mai este la fel de ferma astazi, cum era la inceput”. Ii era usor sa vorbeasca, fiind la adapost, insa cred ca atitudinea sa din aceste zile, cand sarbii nu aveau nici un chef sa dezlege incurcatele ite ale politicii, era total gresita. Imi amintea de un alt personaj implicat in conflictul din Kosovo, a carui imagine de pierzator incepea sa se contureze tot mai clar: Ibrahim Rugova.

Ibrahim Rugova s-a pronuntat pentru dezarmarea UCK, in cazul retragerii fortelor sarbe din provincie, relateaza saptamanalul “Die Woche“. Apostol al non-violentei, Rugova a pledat, de asemenea, impotriva vanzarii de arme catre UCK. “Daca se pune la punct o forta internationala pentru Kosovo, atunci nu avem nevoie de trupe de etnici albanezi inarmati,” a declarat acesta. Liderul albanez s-a aratat pregatit, de voie – de nevoie, sa inceapa negocieri cu Slobodan Milosevic, declarand: “Va fi greu, dar nu exista alta solutie. Trebuie sa negociem cu liderii poporului sarb.” Pe de alta parte, el a deplans lupta pentru putere dintre Liga Democratica din Kosovo, pe care o conduce, si UCK, mult mai radicala in actiuni, afirmand ca “daca aceasta lupta va continua, lucrurile ar putea deveni tragice”.

M-am intors la Media Center, pentru ca, in alte parti ale Iugoslaviei, continuau sa cada bombe. Inca de la 9:20, avioanele NATO au survolat, timp ce aproape o ora, zona localitatii Bujanovac, asupra careia au lansat cel putin 16 proiectile. In aceeasi perioada, au fost auzite explozii la Vranje si Prizren. Sapte rachete au lovit satul Zagradska Hoca, distrugand din temelie mai multe case. Alte cinci bombe au explodat langa o piata de la marginea Prizren-ului, insa nu s-a comunicat daca au existat victime.

In schimb, la 10:15, cand a fost bombardat centrul orasului Gnjilane, 4 persoane au fost ucise si alte 11 grav ranite. Victimele se aflau in restaurantul “Mladost”, in fata caruia a explodat o bomba. Intr-o clipa, vitrinele s-au spart in mii de cioburi si nimeni nu s-a putut feri din calea lor si a ploii de schije. Importante distrugeri au suferit sediul primariei si cladirile din apropiere, iar in parcarea intreprinderii “Binacka Morava” au fost distruse toate camioanele si utilajele. Centrul de presa din Pristina a subliniat ca, in zona, nu se aflau nici un fel de obiective al Armatei sau Politiei.

Cu putin inainte de ora 13:00, trei proiectile au cazut in orasul Pec, unul dintre ele distrugand hotelul “Park”. Alte doua rachete au lovit satul Belacevac si, ceva mai tarziu, 4 explozii au fost semnalate in satul Pomazetin. La aceeasi ora, in satul Lubista de langa Prizren, cateva case erau transformate in ruine. La 13:15, trei proiectile au lovit cladirea inchisorii Istok de langa Pristina. Primele informatii pe care le-am primit vorbeau de un numar neprecizat de morti si raniti printre detinutii inchisi acolo. Intre 13:11 si 14:58, asupra localitatii Raska din centrul Serbiei, a fost lansat cel mai dur atac de la inceputul razboiului. Cel putin 25 de proiectile au explodat intre satele Nikoljac si Supnje de la periferie, iar schije si bucati de beton de la casele distruse au ajuns pana in centru. Nici aici nu se stia, deocamdata, daca sunt morti sau raniti.

Desi majoritatea acestor localitati, in special cele din Kosovo, nu avea adaposturi antieriene, numarul victimelor bombardamentelor ar putea sa para destul de mic. In realitate, insa, cele mai multe erau parasite de locuitorii lor – in mare parte etnici albanezi care s-au refugiat peste granita – iar NATO le bombarda pentru ca satelitii spion observasera trupele Armatei iugoslave dispuse in jurul caselor. Fara prea mare succes, insa, deoarece mobilitatea militarilor sarbi era deosebita, ajutata si de faptul ca rachetele sol-aer sau tunurile anti-aeriene erau montate pe sasiuri de camion sau pe transportoare blindate, fiind deplasate in permanenta si bine camuflate prin paduri. Niciodata nu ramaneau prea multe ore in acelasi loc.

La 16:20, o explozie puternica a fost auzita in dreptul satului Secerane, situat in estul orasului Sabac, pe soseaua spre Drenovac. Atacul i-a luat prin surprindere pe locuitori, pentru ca alarma aeriana nu a sunat decat dupa prima detonatie. Nici la Belgrad nu au sunat sirenele, desi, la 16:35, o bubuitura a zguduit geamurile cladirilor din centru. Apararea civila a anuntat ca a fost un avion care a depasit bariera sonica la joasa altitudine si inclin sa cred ca asa a fost, pentru ca nu am simtit vibratia exploziei propagata prin sol. Din aceleasi motive, o bubuitura similara a fost auzita, 20 de minute mai devreme si la Cacak.

“In anumite conditii, NATO este in mod clar deschisa ideii de incetare a focului,” a declarat Javier Solana, citat de cotidianul “Suddeutsche Zeitung“. “Presedintele iugoslav Slobodan Milosevic trebuie sa dea un semnal clar ca trupele sarbe se vor retrage total din Kosovo.” Intrebat ce intelege prin “semnal clar”, secretarul general al NATO a precizat ca Milosevic trebuie sa inceapa sa-si retraga trupele, iar acest lucru sa fie verificabil. “El se poate adresa NATO oricand, spunand ca doreste inceperea negocierilor de pace.”

Bubuitura din aceasta dupa-amiaza ne-a distrat foarte tare, pentru ca, la ora 15:00, tocmai sosise la Belgrad Viktor Cernomirdin, insarcinatul special al presedintelui Boris Eltin in problema iugoslava. Si, ca de obicei in aceste situatii, pilotii NATO i-au salutat sosirea prin spargerea pragului sonic in apropiere. Cernomirdin a fost asteptat la aeroportul Surcin de premierul sarb Mirko Marjanovic si de ministrul iugoslav de Externe Zivadin Jovanovic. Ieri, emisarul rus discutase cu presedintele finlandez Martti Ahtisaari si cu secretarul de stat adjunct american Strobe Talbott, despre solutionarea crizei din Balcani. La sosire, el a declarat ca, in acest moment, cea mai importanta este gasirea unei variante de compromis pentru oprirea bombardamentelor. Desi era asteptat de Slobodan Milosevic, nu m-a impresionat prea tare sosirea lui Cernomirdin, mai ales ca aflasem ca, cu toate ca era ditamai emisarul special al lui Eltin, nu a avut curajul sa-si lase avionul cu care a sosit sa-l astepte la Belgrad si l-a trimis la Budapesta, urmand sa-l cheme spre seara, pentru a se intoarce acasa.

A fost imposibil sa aflu ceva despre discutiile dintre Cernomirdin si Milosevic pana cand a venit timpul corespondentei pentru Stirile de la 19:30. Ziaristii straini se zbateau ca pestii pe uscat, doar-doar vreun oficial sarb va scapa vreo vorba despre convorbiri. Eu, oricum, nu mai aveam acreditare de razboi, asa ca m-am multumit sa-mi notez anuntul facut de agentia Tanjug, potrivit caruia, la 16:45, antiaeriana sarba a mai doborat un avion spion fara pilot al NATO, care s-a prabusit in regiunea orasului Urosevac. Le-am mai transmis celor de acasa sentimentul pe care il aveam ca presedintele iugoslav pregateste incheierea unui acord de pace, deoarece astazi, ca la un semnal, majoritatea liderilor politici, inclusiv cei din Opozitie, au inceput sa caracterizeze drept acceptabile principiile enuntate de G-8 pentru rezolvarea crizei.

Corpul II al Armatei iugoslave, stationat in Muntenegru, a atras atentia, in aceasta dupa-amiaza, ca “teroristii din asa-zisa UCK isi intaresc activitatea in vederea folosirii teritoriului muntenegrean pentru operatiuni inamice”. Se anunta ca militarii sarbi au anihilat, la Plav, o filiera de infiltrare a albanezilor in Kosovo, arestand, cu aceasta ocazie, 19 membri UCK. In satul Cukuric din regiunea Tuzi, au fost confiscate 5 kilograme de droguri, “a caror vanzare era destinata finantarii actiunilor UCK”, iar in trecatoarea Cakor, dintre Kosovo si Muntenegru, a fost descoperit un depozit al separatistilor albanezi, in care se aflau 3 mortiere, 4 lansatoare de grenade, pusti automate, mitraliere grele si munitie. Facand aluzie la Politia din Muntenegru, loiala presedintelui Milo Djukanovic, comunicatul Corpului II al Armatei iugoslave sugera ca ar avea nevoie ca aceasta sa i se alature in operatiunile impotriva atacurilor teroriste ale UCK.

In frunte cu Sergio Vieira de Mello, insarcinat cu probleme umanitare in cadrul ONU, o misiune a Natiunilor Unite de evaluare a efectelor bombardamentelor asupra populatiei a vizitat, condusa, desigur, de oficialii sarbi, orasele Nis, Cuprija, Aleksinac, Cacak si Kragujevac. Aveau ce vedea ! S-au intors foarte marcati si au declarat: “Copiii nu mai merg la scoala si asta ne ingrijoreaza foarte mult. Multe orase au ramas fara nici o posibilitate de a asigura incalzirea locuintelor si aceasta ne ingrijoreaza, pentru ca va provoca mari probleme iarna viitoare. In plus, aprovizionarea cu apa si comunicatiile sunt si ele grav perturbate.” Deocamdata, au fost doar niste evaluari preliminarii, misiunea ONU urmand sa plece in Kosovo, unde va evalua separat nevoile umanitare si problemele legate de viitoarea reconstructie a provinciei, ravasita de bombardamente.

“In acest stadiu, rolul lui Carl Bildt si al meu este de a intra in contact cu toate partile implicate, cu toate guvernele, pentru a obtine cat mai multe informatii in vederea unui viitor rol al ONU,” a declarat Eduard Kukan, unul din cei doi emisari ai ONU pentru Balcani, citat de AFP. “Nu as dori sa fac concurenta misiunii lui Ahtisaari si Cernomirdin. Unele din statele membre cred ca noi trebuie sa jucam un rol activ numai dupa adoptarea unei rezolutii a Consiliului de Securitate, in vreme ce altele prefera un rol mai activ al ONU si al nostru inca de pe acum.”

Pana sa se incheie discutiile dintre Cernomirdin si Milosevic, au sunat sirenele ce anuntau inceperea alarmei aeriene. Era 21:35. Nu-mi venea sa cred ! NATO ataca Belgradul in timp ce emisarul presedintelui Boris Eltin inca nu plecase ! Atacurile, insa, au mai intarziat putin si Cernomirdin si-a chemat avionul si a decolat spre Moscova. Agentia Tanjug a difuzat un comunicat oficial, preluat, imediat, de toate posturile de radio si televiziune, care nu prea aducea nimic nou. Cei doi au ajuns la concluzia ca “solutia crizei din Kosovo nu poate fi decat politica si in cadrul ONU, cu participarea activa si directa a Belgradului la elaborarea diferitelor optiuni, avand ca punct de pornire principiile G-8“. Emisarul rus a adaugat ca tara sa cere, in primul rand, incetarea bombardamentelor, pentru a permite negocieri intre Iugoslavia si ONU, care sa rezolve criza. Cernomirdin a afirmat ca se va intoarce la Belgrad luni, dupa ce va mai discuta cu Martti Ahtisaari si Strobe Talbott.

Nu doar eu aveam impresia ca Slobodan Milosevic cauta sa obtina pacea, ci aceleasi semnale le-au primit si liderii occidentali. Am privit stirile de la SkyNews, pentru ca Nelu, directorul hotelului nostru, a reusit sa orienteze, in sfarsit, antena satelit de pe acoperis si sa prinda acest canal de televiziune. “Milosevic are o serie intreaga de probleme si exista informatii de la Belgrad si din regiune conform carora incearca sa obtina un acord,” declara purtatorul de cuvant al Casei Albe, Joe Lockhart. “Vedem, cu fiecare zi ce trece, apropiindu-se sansele unei solutionari a conflictului din Kosovo, atat pe plan diplomatic, cat si pe plan militar,” spunea presedintele francez Jacques Chirac, care remarca imbunatatirea relatiilor dintre Rusia si membrii NATO. Iar asta ar putea permite adoptarea unei rezolutii a Consiliului de Securitate al ONU, acceptata si de sarbi.

Serviciile secrete britanice (MI6) doreau sa il asasineze pe presedintele iugoslav Slobodan Milosevic in 1992, potrivit unor noi acuzatii aduse de fostul agent “renegat” Richard Tomlinson, care a oferit detalii suplimentare despre pretinsul proiect, pentru a-si sustine acuzatiile. “Exista un plan de a-l ucide in 1992,” a declarat el intr-un interviu acordat postului britanic de televiziune Channel 4. Fostul spion al MI6 a asigurat ca a citit personal un document de 3 pagini redactat de serviciile secrete, care sugera 3 scenarii pentru a-l elimina pe Milosevic, pe atunci doar presedinte al Serbiei. Primul dintre ele propunea folosirea unor “grupuri de opozitie din Serbia”, pentru a-l asasina pe Milosevic intr-un atentat cu bomba. Intr-a doua ipoteza, soldatii de elita ai SAS ar fi indeplinit misiunea, iar in ultima varianta, MI6 ar fi aranjat aparentele unui accident de masina.

La noi, cerul era senin si ma asteptam la o noapte grea. Din pacate, presimtirile nu m-au inselat. Iuresul a inceput la miezul noptii. Am numarat 3 atacuri in 30 de minute. Antiaeriana tragea din greu, dar fara efect. Am vazut 7 sau 8 explozii inspre cartierul Rakovica si alte cateva dinspre aeroportul Surcin, de unde abia plecase Cernomirdin. A fost distrus un hangar la Makis, pe vechiul drum spre Obrenovac, si au fost bombardate, din nou, vechile hale ale Combinatului chimic “Prva Iskra” din Baric. Pilotii NATO au tras asupra unei pompe de benzina si a cazarmei din cartierul Dedinje.

Al doilea raid a inceput la 0:55. Venind dinspre nord, avioanele NATO au lovit intai imprejurimile aeroportului Batajnica. Apoi, doua explozii ingrozitoare m-au facut sa scap din mana ceasca de cafea. Urmate de inca patru sau cinci. Rachetele au vizat obiective din cartierele Topcidar si Dedinje. Dupa cateva minute, Comandamentul Apararii civile a anuntat, la un post de radio, ca una dintre rachete a lovit o aripa a spitalului “Dragisa Misovic“ din Dedinje. M-am dus repede cu Nelu pana acolo. Mai erau ziaristi, insa Politia nu ne-a lasat sa ne apropiem prea mult. Din locul in care ma aflam, am vazut cladirea bombardata si cateva camioane ale Armatei iugoslave, pline cu soldati, care plecau in graba. Chiar daca, mai tarziu, Jamie Shea avea sa declare ca una din cele 7 rachete ghidate prin laser care au fost lansate asupra unor obiective militare din cartier a avut o “eroare de ghidaj“, mi-am dat seama ce s-a intamplat. Nu fusese nici o eroare. Sarbii isi adapostisera militarii in curtea spitalului si n-au apucat sa-i retraga suficient de repede, fiind surprinsi de atac.

Precizia unei rachete a lasat, intr-adevar, de dorit, distrugand sectia de neurologie a spitalului si salile de operatie ale sectiilor de chirurgie si ginecologie. Trei pacienti, internati la Neurologie, si-au pierdut viata in explozie, iar alti 11 au fost raniti. Au mai fost usor raniti si pacientii altor sectii, printre care cativa copii si o parte din personalul medical. Dandu-si seama ca putem vedea militarii care pleaca, politistii sarbi ne-au facut semn sa mergem in fata spitalului si am putut asista la evacuarea pacientilor. Imaginea era impresionanta. Intai mamele cu nou-nascutii din maternitate, apoi ceilalti bolnavi, au fost dusi pe targi sau in brate de militari si politisti, pana la clinica “Narodni front” din apropiere. Dr.Radisa Scepanovic, directorul spitalului “Dragisa Misovic”, a iesit in fata jurnalistilor straini, revoltat ca racheta NATO a lovit in plin o unitate medicala in care se aflau peste 1.000 de pacienti. Stafeta declaratiilor a fost preluata de dr.Milovan Bojic, director al Institutului de boli cardio-vasculare si vicepremier al Guvernului Serbiei, care a acuzat NATO de crime impotriva umanitatii, deoarece, potrivit Conventiei de la Geneva, spitalele nu pot fi bombardate.

Explozia a avariat si Ambasada Suediei, a carei cladire se afla in apropiere. M-am luat dupa jurnalistii occidentali, care l-au abordat pe ambasadorul Mats Staffansson. Acesta iesise in strada si spunea: “Am avut noroc. Doua schije mari s-au infipt in peretii din resedinta ambasadei, insa noi ne aflam in cealalta aripa. S-a crapat plafonul in cateva camere, s-au spart 9 ferestre si suflul a scos din balamale cateva usi.” Inalt si blond, ambasadorul se straduia sa para calm, dar inca nu reusea sa-si stapaneasca tremurul mainilor.

Cancelarul german Gerhard Schroeder a cerut Aliantei Nord-Atlantice sa prezinte raportul despre bombardarea, pe 8 mai, a Ambasadei Chinei la Belgrad, a declarat o sursa diplomatica, citata de AFP. “Asteptam in continuare raportul privind bombardarea ambasadei chineze,” a afirmat Schroeder in fata celor 19 ambasadori ai tarilor membre, care au participat la reuniunea Consiliului NATO. Cancelarul german a mai cerut acest raport si comandantului suprem al fortelor aliate in Europa, generalul Wesley Clark, cu care s-a intalnit dimineata.

“Hai sa mergem,” mi-a spus Nelu, “pana nu mai vin astia o data.” Am ajuns la hotel si m-am uitat la televizor, ascultand posturile de radio, in speranta ca voi afla ce s-a mai intamplat. Nu numai Belgradul, ci si restul localitatilor din nordul Serbiei au fost pe lista tintelor NATO. La 0:30, sase explozii de mica intensitate au fost auzite pe coastele muntelui Fruska Gora. In acelasi timp, nu mai putin de 18 proiectile au fost lansate asupra orasului Sabac si a muntelui Cer, unde se afla un releu de televiziune. La 0:40, pentru prima data de la inceputul razboiului, a fost bombardat orasul Kikinda, situat la nici 10 kilometri de granita cu Romania. Mile era la Timisoara si m-a sunat sa-mi spuna ca bubuiturile au bagat groaza in banatenii din localitatile romanesti Teremia, Comlosu Mare si Jimbolia.

La ora 1:00, trei proiectile au distrus podul de la Banatski Dvor, peste canalul Bega Veche. Podul se afla pe soseaua ce lega Timisoara de orasul Zrenjenin, iar traficul rutier, liniile de comunicatie si legaturile telefonice cu Romania au fost intrerupte. Au urmat depozitele companiei “Naftagaz” din Sombor, lovite de 4 proiectile. Tot la 1:30, trei rachete au vizat statia meteo si emitatorul radio de pe muntele Palic, de langa Subotica. Din fericire, meteorologii de serviciu nu au fost raniti, dar satele din apropiere au ramas fara curent. In acelasi timp, 5 proiectile au fost lansate asupra emitatorului Radio Novi Sad din Srbobran si alte cateva asupra emitatorului radio din Vrbas, exploziile avariind cel putin 20 de case din zona. De asemenea, in apropierea centrului comunei Zablje, a cazut o racheta care nu a mai explodat.

Cand ma pregateam sa ma culc, am auzit din nou afara vuietul avioanelor. Era 2:47. Am urcat repede pe acoperis, dar doua explozii infernale mi-au taiat cheful sa mai urc si pe casa liftului. A urmat inca o serie de bubuituri si nu stiam ce e mai infricosator, zgomotul care imi facea urechile sa tiuie sau vibratia exploziei, care clatina hotelul “Toplice“. Dupa tirurile antiaerienei, mi-am dat seama ca avioanele NATO lansau din nou proiectile anti-buncar asupra regiunii de langa Batajnica. Atacul a durat cam un sfert de ora, dupa care avioanele s-au indreptat spre Novi Sad, bombardand satele de pe muntele Fruska Gora.

Am urmarit tirurile antiaerienei de acolo, care incerca sa alunge avioanele inamice, apoi s-a lasat linistea si m-am dus la culcare. Pana la 5:09, cand a sunat incetarea alarmei, am mai prins doua ore de somn. Si inca doua, pana la intalnirea telefonica cu Cristi Tabara, pentru emisiunea de dimineata.

Camera Reprezentantilor a SUA a votat, marti seara, eliberarea unui fond de urgenta de 14,6 miliarde de dolari pentru a finanta operatiunile de razboi impotriva Iugoslaviei, relateaza AFP. Fondurile de urgenta cuprind peste 11 miliarde de dolari destinati campaniei aeriene impotriva Iugoslaviei, mentinerii ansamblului armatei americane in stare de lupta si ajutorarii umanitare a refugiatilor din Kosovo si a tarilor care ii primesc. Proiectul de lege prevede mai mult de dublul a ceea ce solicita presedintele american pentru finantarea razboiului impotriva Iugoslaviei.

8 mai 1999

Am reusit sa dorm cateva ore si, dupa ce m-am trezit, am dat o fuga sa vad la lumina zilei locurile lovite de bombe. Era o zi splendida de primavara si nimic nu parea sa aminteasca  de cosmarul din noaptea ce trecuse. Nimic, pana am ajuns la Ambasada Chinei. Era ora 10:00 si, cu o ora mai devreme, echipele de interventie ale Apararii civile reusisera sa-l scoata de sub daramaturi pe atasatul militar chinez, care a fost internat de urgenta in spital, fiind ranit la torace. Cladirea inca mai fumega si pompierii sarbi se straduiau sa stinga un ultim focar de incendiu din interior. Primele doua etaje au ars complet, iar fatada dinspre sud se daramase. Un stalp de inalta tensiune se prabusise peste grilajul care inconjura ambasada si nu mai exista nici un geam intreg. Liu Chi Chan, consilierul cultural al ambasadei, zicea ca in momentul bombardamentului, in cladire se aflau 30 de persoane. Patru si-au pierdut viata si cinci au fost grav ranite.

Doua din rachetele lansate de avioanele NATO au lovit in plin cladirea, iar al treilea a explodat intre cancelarie si resedinta, provocand un crater cu circumferinta de 2 metri si adancimea de 5 metri. Acoperisul Academiei de Teatru, aflata la 100 de metri de ambasada, s-a prabusit, iar 12 autocare ale companiei aeriene iugoslave JAT, parcate in apropiere, au fost complet distruse. Majoritatea imobilelor dintre ambasada si hotelul “Jugoslavija” aveau geamurile sparte si urme de schije pe ziduri. Toata ziua, locul dezastrului a fost vizitat de oficialitati iugoslave. Cand am ajuns eu acolo, Ljubisa Ristic, presedintele Comisiei de politica externa a Parlamentului iugoslav tocmai declara ca “dupa acest bombardament, Organizatia Natiunilor Unite va inceta, probabil, sa mai existe”. La un post de radio am auzit ca, dupa 4 ore de discutii furtunoase, membrii Consiliului de Securitate al ONU s-au declarat “bulversati si adanc preocupati de acest atac, soldat cu victime si pagube materiale”.

NATO a recunoscut ca a luat drept tinta, din greseala, ambasada Chinei la Belgrad, confundand-o cu o alta cladire vecina, a declarat sambata purtatorul de cuvant al Aliantei Jamie Shea, citat de AFP. “Nu am bombardat deliberat ambasada chineza din capitala iugoslava. Tinta vizata era imobilul care adaposteste Directia federala pentru Armament,” a precizat oficialul NATO. “Cele doua cladiri sunt foarte aproape una de alta.” Invitat sa fie mai precis, Jamie Shea a recunoscut ca ambasada a fost confundata cu o alta cladire si a fost programata din eroare ca obiectiv al bombardamentelor din noaptea de vineri spre sambata. “Este vorba de nimic mai mult si nimic mai putin decat un teribil accident,” a spus el. “Regretam profund pierderile umane.”

Am urmarit, usor amuzat, seria de explicatii pe care avea sa le dea NATO, ca justificare a bombardarii Ambasadei Chinei. Una mai fantezista si mai puerila decat cealalta, usor de demontat de orice om serios care cunostea, cat de cat, situatia din teren. Singura care se apropia de adevar era – culmea ! – chiar prima, existenta intr-un comunicat neobisnuit de lung, dat publicitatii la Bruxelles in aceasta dimineata: “Raidurile vizau afectarea coordonarii nationale a operatiunilor militare ale Politiei speciale in provincia Kosovo, in special centrul de comanda Dobanovci. Acesta este folosit drept resedinta de catre presedintele Slobodan Milosevic, iar la subsolul cladirii exista un important buncar.”

Ei bine, adevarul era ca NATO aflase ca, la subsolul Ambasadei Chinei se afla unul din cele mai bine dotate buncare din Belgrad, de unde, cu ajutorul expertilor chinezi si in colaborare cu rusii, Milosevic si generalii sarbi coordonau toate operatiunile militare. Informatiile esentiale erau receptionate de la sateliti, cu ajutorul imenselor antene instalate la ambasada. Americanilor nu le-a fost greu sa-si dea seama ce se petrecea acolo si au decis sa bombardeze ambasada. Nu isi imaginau ca vor distruge buncarul, dar au facut imposibil accesul in interior. Se pare ca, exact in momentul bombardamentului, inauntru se afla chiar Pavle Bulatovic, ministrul iugoslav al Apararii. Ironia sortii a facut ca acest adevar, nerostit oficial de nimeni, sa-i impiedice pe chinezi sa aiba o reactie pe masura gestului sfidator al NATO. Asa cum foarte bine au evaluat expertii militari care au decis bombardarea ambasadei, incidentul avea sa se stinga incet. Taraboiul facut de chinezi era praf in ochii opiniei publice mondiale, ei stiind ca amenintarea dezvaluirii oficiale a motivului real al atacului ii va impiedica sa recurga la gesturi radicale.

Presedintele rus Boris Eltin s-a declarat “indignat de actul barbar si inuman al bombardarii ambasadei Chinei din Belgrad,” potrivit adjunctului Administratiei prezidentiale, Serghei Prihodko, care se afla la Beijing, informeaza agentia Itar-Tass. “In numele tuturor rusilor, indignati de actiunile NATO, fac apel inca o data la tarile membre ale Aliantei sa puna capat varsarii de sange, sa opreasca atacurile si sa mearga pe calea negocierilor de pace,” se precizeaza in textul semnat de sefului statului rus. “Distrugerea unei ambasade straine nu este doar un act de vandalism, dar si o violare grosolana a dreptului international.”

La 4-500 de metri de Ambasada Chinei, hotelul “Jugoslavija” inca mai fumega. Aripa din stanga, in care se aflau birourile administrative si bucataria, era facuta praf, iar intrarea nu mai putea fi folosita. Una din rachetele care l-a lovit a spulberat vitrinele imense si s-a infipt, cu precizie, exact in receptie. O a doua a explodat in holul hotelului. Din cei 7 turisti cazati la “Jugoslavija”, doar unul si-a pierdut viata, ceilalti reusind sa se adaposteasca la timp. Victima era Andjelko Gala Nincic, un activist al filialei din Republica Srpska al SPS (Partidul Socialist din Serbia, condus de Milosevic). Am aflat si un amanunt de culoare: hotelul apartinea companiei ruse “Metropol“, al carui director general era chiar Vladimir Ljubicic, fostul ministru sarb al Turismului. In garajul hotelului se aflau 25 de automobile nou-noute ale reprezentantei firmei Nissan la Belgrad, valorand aproape 500.000 de marci germane si 20 de automobile ale firmei Hertz, care inchiriaza masini. Toate au fost facute praf.

M-am dus in centru, pe bulevardul Knez Milosa, sa vad cladirea General Stab. Cateva cratere imense se cascau din zidurile groase, iar circulatia masinilor si a pietonilor pe trotuarul din apropiere era interzisa, pentru ca se banuia ca una din rachetele care a lovit cladirea nu a explodat. Peste drum, sediul Guvernului Serbiei era aproape distrus. Din una dintre cele mai vechi si mai frumoase cladiri ale Belgradului mai ramasese fatada si o parte din interior. Acoperisul si frizele de sus erau prabusite, iar cariatidele care le sprijineau – ciobite de schije.

Bombardamentul a avariat si o clinica universitara, clinica de urologie si spitalul “Sf.Sava”, fara a face victime, deoarece pacientii fusesera evacuati in adaposturile antiaeriene. Spasoje Krunic, presedintele Comitetului executiv al Consiliului local al Belgradului, ii rugase dimineata pe locuitorii orasului sa nu circule prin centru si sa stea in adaposturi in timpul alarmelor aeriene. Si, mai ales, sa nu se duca la locurile bombardate, chiar daca doresc sa dea o mana de ajutor la cautarea supravietuitorilor.

Ministrul rus al Afacerilor Externe Igor Ivanov a calificat bombardamentul NATO asupra cladirii ambasadei chineze din Belgrad drept “o provocare strigatoare la cer si o sfidare la adresa comunitatii internationale”, informeaza agentia rusa Interfax. Seful diplomatiei ruse si-a anulat in ultimul moment, sambata dimineata, din ordinul presedintelui Eltin, vizita pe care urma s-o efectueze in Marea Britanie. Pe de alta parte, ministrul rus de Externe a atras atentia ca “UCK se pregateste pentru lansarea, in scurt timp, a unei provocari de mare anvergura in provincia Kosovo, pentru a torpila reglementarea politica a crizei iugoslave”.

Am avut mult de lucru astazi. Dupa o corespondenta pentru Stirile de la ora 13:00, mi s-a transmis sa ma pregatesc pentru o editie speciala a Stirilor ProTV, care a fost difuzata la ora 14:15. Pana atunci, am reusit sa termin si o inregistrare telefonica pentru ProFM. Editia speciala a fost prezentata, la Bucuresti, de Lucian Mindruta. In dialogul cu el, dupa ce am dat o gramada de detalii despre bombardamentul din noaptea ce a trecut, n-a avut de lucru si m-a intrebat ce stiu despre lovirea hotelului “Jugoslavija”, pentru ca – spunea el – NATO sustinea ca acolo se afla cartierul general al “Tigrilor“, formatiunea paramilitara a lui Zeljko Raznatovic-Arkan. “Este o mare prostie,” i-am replicat eu. “Toata lumea stie ca Arkan locuieste la hotelul “Hyatt“, unde, in fiecare seara, sta la palavre cu jurnalistii straini si da interviuri la CNN si la alte posturi de televiziune.”

Mi-am dat seama ca replica mea a fost cam dura, insa nu m-am putut abtine, pentru ca putin lipsise sa nu spun motivul real al bombardarii hotelului. Si, avand in vedere situatia mea (fara acreditare de razboi), nu stiu care ar fi fost consecintele. Adevarul era ca, in hotelul “Jugoslavija” se afla unul din centrele de comunicatii ale Statului major al Armatei iugoslave. NATO l-a descoperit din cauza prostiei unuia din ofiterii care il comanda. Venea in fiecare dimineata cu masina oficiala la hotel. Probabil ca unul dintre “ziaristii” occidentali acreditati la Belgrad (intr-un razboi, acoperirea de jurnalist este ideala pentru orice agent secret) observase masina, pe al carui numar de inmatriculare erau initiale “VJ” (Vojska Jugoslavije, adica Armata Iugoslaviei) si a transmis informatia catre NATO. Si hotelul a fost bombardat.

Mai tarziu, la sfarsitul razboiului, aveam sa aflam si unde era cel de-al doilea centru de comunicatii al Armatei iugoslave si de ce nu a fost descoperit. Oricum, informatia cu “Tigrii” lui Arkan era absolut stupida, mai ales ca se stia la Belgrad ca formatiunea paramilitara a acestuia nu a actionat in Kosovo in timpul acestui razboi. “Tigrii” si-au avut rolul lor in razboiul din Croatia si Bosnia si – poate – in operatiunile de anihilare ale luptatorilor UCK din Kosovo, care avusesera loc in 1998, cu acordul tacit al puterilor occidentale. Cu “plinul” facut, nu erau curiosi sa se bage in gura lupului acum.

Oricum, Arkan a profitat rapid de explicatia lansata de NATO, pentru a se baga un pic in seama. I-a chemat pe jurnalistii straini in fata hotelului “Jugoslavija”, unde a pozat cu o sabie gigantica in mana, cu care ameninta ca ii va nimici pe dusmani. Palosul, lung de aproape un metru si jumatate si cantarind 30 de kilograme, apartinuse ultimului rege muntenegrean, Nikola. Sunt convins ca, dupa acest circ, Arkan a avut grija sa mareasca suma pentru care acorda interviuri jurnalistilor occidentali. Doar ii crescuse cota !

Dupa corespondenta din editia speciala a stirilor, m-a sunat Mile din Romania. Mi-a spus ca i-a placut cum “i-am tras-o” lui Mindruta, pe care nu il putea suferi deloc. La fel ca multa lume din tara care simpatiza cu sarbii, Mile il considera pe Lucian pro-american si se enerva ca aceasta atitudine a lui se putea observa pe ecran. Mile trebuia sa mearga la Bucuresti, sa-si rezolve problemele legate de decontul lui, sa mai ia niste bani si sa se intoarca la Belgrad. Ardea de nerabdare sa vina inapoi si imi tot atragea atentia sa am grija sa nu patesc ceva pana vine.

Posturile de televiziune sarbesti au anuntat ca vineri, la Lipljan, o localitate la 30 de kilometri sud de Pristina, a fost descoperit cadavrul lui Fehmi Agani, consilierul liderului albanez Ibrahim Rugova. Acesta fusese rapit de luptatorii UCK, pentru a nu-l insoti pe Rugova la Belgrad, la negocierile cu Slobodan Milosevic si a fost, ulterior, executat in semn de avertisment. In 29 martie, NATO anuntase ca Agani si Baton Haxhiu, redactorul sef al cotidianului de limba albaneza din Kosovo “Koha Ditore“, ar fi fost ucisi de sarbi. Cateva zile mai tarziu, cei doi au aparut in public si au dezmintit stirea. Ba chiar Haxhiu a plecat in Germania, unde a si ramas.

Ministrul britanic de Externe Robin Cook a declarat astazi ca a luat legatura cu fiul lui Fehmi Agani, care i-a confirmat asasinarea tatalui sau si i-ar fi spus ca este convins ca acesta a fost ucis de Politia sarba, nu de UCK. Sarbii, insa, nu aveau nici un motiv sa faca asa ceva. Profesor de sociologie la Universitatea din Pristina, Fehmi Agani (66 de ani) a fost unul din membrii fondatori ai Ligii Democratice din Kosovo (LDK), partidul lui Ibrahim Rugova. In 1998, acesta l-a desemnat sa poarte negocieri cu regimul de la Belgrad, pentru solutionarea tensiunilor tot mai acute din Kosovo. A facut, apoi, parte din delegatia albaneza care a participat la negocierile de la Rambouillet si Paris, din februarie 1999. Povestind intr-un interviu acordat cotidianului francez “La Croix” despre aceste negocieri, Agani a recunoscut ca, asa cum sustineau si sarbii, la Rambouillet, cu rare exceptii, delegatiile sarbe si albaneza nu au avut contacte directe. “Un membru al delegatiei sarbe a venit la mine si mi-a spus ca a fost odinioara elevul meu. Nu stiu daca este adevarat, dar de atunci, nu am mai avut nici un contact,” povestea Agani, confirmand, indirect, ca puterile occidentale au incercat sa impuna sarbilor acordul de la Rambouillet. Toate aceste declaratii si atitudinea lui Fehmi Agani au deranjat liderii UCK, care nu s-a sfiit sa-l elimine, pentru ca in acest moment, nu aveau nevoie de astfel de oameni.

Ibrahim Rugova s-a declarat fara echivoc pentru un statut de autonomie al provinciei Kosovo in cadrul Iugoslaviei, a declarat Viktor Cernomirdin, citat de Itar-Tass, adaugand ca liderul albanez sustine si dezarmarea luptatorilor UCK. “Este o greseala politica sa inarmezi combatantii separatisti albanezi din Kosovo, pentru a trebui apoi sa-i dezarmezi,” a apreciat Cernomirdin. Oficiali rusi au afirmat in mai multe randuri ca detin informatii care dovedesc ca NATO a asigurat armamentul necesar UCK. Ibrahim Rugova si reprezentantul special al presedintelui rus pentru Iugoslavia s-au intalnit in aceasta seara in Germania, dupa discutiile acestuia cu cancelarul Gerhard Schroeder.

Pentru continuitatea acestei povestiri, am lasat deoparte ce s-a intamplat de-a lungul acestei zile. Care a fost departe de o zi linistita. La Belgrad, intre 14:20 si 15:11, a fost alarma aeriana, insa fara atacuri. Ele s-au concentrat asupra estului tarii, La 14:25, a fost distrus podul peste raul Velika Morava al autostrazii spre Nis, aflat in portiunea dintre Jagodina si Cuprija. Initial, posturile de radio au anuntat ca, in timpul bombardamentului, pe pod s-ar fi aflat un automobil al unei delegatii romane care mergea cu ajutoare spre Nis. Reporterii citau martori oculari care ar fi afirmat ca masina, in care se aflau 4 persoane, ar fi fost proiectata in aer vreo 30 de metri, dupa care a cazut inapoi pe pod. In primul moment, am inghetat, insa in continuarea stirii se preciza ca doar doi dintre romani ar fi fost usor raniti.

Am sunat la Ambasada Romaniei, dar nimeni nu stia nimic. Ambasadorul Cornea mi-a promis ca va suna imediat la spitalul din Cuprija si se va interesa de soarta compatriotilor nostri. Ceva mi se parea, totusi, ciudat, stiind stilul sarbilor de a exagera proportiile incidentelor de acest fel. Nu puteam sa inteleg cum de nimeni nu a patit nimic, dupa ce au zburat prin aer 30 de metri. Nici un tanc n-ar fi rezistat. M-am lamurit la unul dintre buletinele de stiri ale televiziunii Studio B, cand am vazut imaginile transmise de la fata locului. Practic, automobilul – un Cielo albastru cu insemnele Crucii Rosii pe el – mergea cu viteza pe autostrada, intr-o regiune aflata sub bombardamente. Avioanele NATO au bombardat podul cu cateva minute inainte ca masina sa intre pe el. Podul era dublu, cele doua sensuri de mers ale autostrazii fiind despartite. Racheta a lovit in plin una din parti, explozia facand ca placile de beton “sa infloreasca” si sa se ridice, ca niste ziduri perpendiculare pe sosea. Automobilul cu cei 4 romani a intrat pe pod inainte ca politistii sarbi sa inchida traficul. Cand a observat obstacolul, soferul a franat, insa din cauza vitezei, s-a ciocnit frontal cu “barajul” de beton. Izbitura nu a fost foarte puternica. Din imagini, am putut observa ca automobilul era doar usor avariat in fata.

La aceeasi ora, NATO a bombardat cazarma “Vojvod Putnik” din Kragujevac. Trei proiectile au explodat in centrul orasului, avariind serios spitalul, policlinica studenteasca si mai multe case. Pentru ca alarma aeriana a sunat abia la 5 minute dupa inceperea atacului, localnicii nu s-au ascuns in adaposturi si au fost surprinsi pe strazi de schijele care zburau in toate directiile. 20 dintre ei au fost raniti, din fericire, usor. La Bogutovac, insa, dupa ce au bombardat un pod de cale ferata, pilotii Aliantei au distus din temelii gara.

Intre 16:02 si 16:15, orasul Nis a fost din nou tinta unei adevarate ploi de bombe, care incercau sa nimereasca “Podul de beton” din centru. Podul nu a fost distrus, dar 7 persoane au fost ranite si au fost serios avariate cladirile de pe o raza de 200 de metri. Printre ele: Consulatul Greciei, cladirea rectoratului, gara si o scoala. Alte bombe au vizat, din nou, instalatiile companiilor Jugopetrol si Energogaz, aeroportul si zona industriala din nord-vestul orasului. Nici in Kosovo nu a fost liniste, fiind atacate regiunile Pristinei si a orasului Djakovica.

Seara, dupa ce am transmis ultimele noutati pentru Stirile de la 19:30, m-am uitat la jurnalul RTS, in care se amintea ca atat Slobodan Milosevic, cat si sotia sa Mira Markovic, au transmis condoleante profunde presedintelui chinez Jiang Zemin, pentru cei 4 morti de la ambasada si s-a precizat ca 5 din cei 20 de raniti sunt in continuare in stare grava. Au fost prezentate pe larg reactiile internationale la bombardarea ambasadei chineze, accentuandu-se, desigur, cele in care atacul era condamnat. Ne-am amuzat cu totii privind imaginile transmise de la Beijing, unde 2.000 de chinezi – majoritatea studenti – incercuisera Ambasada SUA, sub privirile a circa 100 de politisti. Toate geamurile cladirii au fost sparte cu pietre, iar manifestantii scandau “Criminalii !” si “Sangele trebuie razbunat cu sange !” Toti stiam ca o asemenea manifestatie nu poate avea loc spontan in China.

“NATO a nesocotit conventiile de la Viena in privinta relatiilor diplomatice si normele care guverneaza relatiile internationale si a atacat in mod fatis ambasada Chinei,” a declarat Comisia pentru Afaceri Externe a Adunarii Nationale a Poporului din China, intr-un comunicat difuzat de agentia “China Noua“. “Este vorba de un act de hegemonie pura, pe care poporul chinez nu-l va tolera niciodata. Acesta este cel mai mare dezastru umanitar de la sfarsitul razboiului rece.”

Credeam ca, dupa “gafa” de aseara, NATO va face o pauza. M-am inselat: la 21:04 sunau din nou sirenele alarmei aeriene. Belgradul a avut, totusi, o noapte linistita. Atacurile aeriene au inceput in Kosovo, la 22:10, cand zona orasului Decani a fost bombardata. A urmat muntele Goles, de langa Lipljan. La 22:25, au fost bombardate releele TV de pe muntele Kosmaj si intreaga regiune Mladenovac, situata la 50 de kilometri sud de Belgrad, nu a mai putut receptiona programele televiziunilor. Alte doua proiectile au distrus releele TV de pe muntele Rudnik, intrerupand receptionarea postului local de televiziune si ale posturilor Politika si Pink, care retransmiteau jurnalele RTS in regiunea Gornji Milanovac. Doua raiduri aeriene deosebit de puternice s-au abatut asupra orasului Uzice, la 22:35 si 22:50, cand bombele au distrus complet cladirea postei din centru, avariind serios imobilele din jur si blocand legaturile telefonice. La aceleasi ore, un proiectil a lovit sediul Politiei din Valjevo, iar un altul, pentru a nu stiu cata oara, fabrica “Krusik”. O femeie a fost ranita si incendiul a fost stins cu greu de pompieri. A fost atins si releul de pe muntele Cer, de langa Sabac, iar posta din Kragujevac a fost lovita de o racheta care nu a explodat, dar a strabatut acoperisul si trei plansee de beton, inainte de a se infige in pivnita.

Papa Ioan Paul al II-lea si patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Teoctist au solicitat astazi, intr-o declaratie comuna semnata la Palatul Patriarhiei din Bucuresti, tuturor partilor implicate in conflictul cu Iugoslavia, depunerea armelor si reluarea negocierilor pentru pace. “In numele lui Dumnezeu, Tatal tuturor oamenilor, cerem insistent partilor angajate in conflict sa depuna armele si indemnam insistent partile prezente sa faca gesturi profetice, pentru ca o noua arta de a trai in Balcani, marcata de respectul tuturor pentru fraternitate si convietuire, sa fie posibila pe acest pamant mult iubit. Aceasta va fi in ochii lumii un semn puternic, care va arata ca, impreuna cu intreaga Europa, teritoriul Republicii Federale Iugoslavia poate deveni un loc al pacii, al libertatii si al concordiei pentru toti locuitorii sai.”

actrita anca sigartau si luptatorul de k1 ionut atodiresei aka pitbull au filmat pentru emisiunea “aruncati din tren” la medgidia. cei doi au muncit o zi intreaga si au strans bani pentru a-l ajuta pe alexandru netejoru, un tanar de 19 ani din comuna castelu, cu fata distrusa in urma unui accident de circulatie. baiatul se intorcea cu prietenii de la munte cand, in dreptul comunei breaza, i-a explodat un cauciuc si s-a rasturnat cu masina. ghinionul a facut ca automobilul sa aiba o trapa de sticla in plafon, care s-a spart si l-a desfigurat. in primele zile, alexandru a suferit si o pareza pe partea dreapta, insa aceasta s-a retras partial. a trecut prin mai multe operatii de refacere a fetei si, in prezent, poarta o cagula de protectie. i-a fost transplantata o portiune de piele, pentru a acoperi osul de pe partea dreapta a capului, unde tesuturile au fost complet distruse. il mai asteapta inca o operatie plastica peste 6 luni si, dupa alte 6 luni, medicii vor putea estima daca mai ar fi nevoie de inca una. pana atunci, baiatul merge saptamanal la bucuresti, pentru niste injectii speciale, care costa 150 de euro/sedinta.

anca sigartau si ionut atodiresei au reusit sa stranga, dupa o zi de munca in medgidia, 8.900 lei si 300 de euro, pentru a-l ajuta pe alexandru netejoru. in plus, in 9 februarie 2010, cu sprijinul primariei medgidia, anca sigartau va reveni in oras, impreuna cu 1q sapro, cu un spectacol de teatru, la care au fost invitati toti oamenii de suflet care doresc si pot sa-l ajute sa adune suma de 7.000 de euro, necesara operatiei decisive.