o parte din intamplarile din aceasta carte o stiam din plimbarile alaturi de eugen mihaescu pe strazile ravasite de bombe ale belgradului, prin ungherele magice dintr-un paris doar de el cunoscut sau prin ce a mai ramas din vechile cartiere ale bucurestiului. o alta parte am trait-o fara a-i deslusi perfect toate intelesurile. restul este voiajul fabulos al unui artist prin furtunile unei lumi la trecerea dintre doua milenii, o lume desprinsa parca din imaginatia unui terry gilliam bantuit de fantasme siberiene.

intotdeauna l-am invidiat pe eugen mihaescu pentru talentul cu care reusea sa surprinda ACELE detalii care definesc atmosfera unui moment, maiestrie pe care incerc sa i-o fur de vreo 12 ani, de cand ne cunoastem. impreuna cu umorul fin si ironia muscatoare, acest talent da savoarea memoriilor pe care le-a asternut pe hartie. in zilele noastre, personaje asemenea lui nu mai exista sau sunt insipide, precum tom cruise din “mission impossible” fata de eleganta lui sean connery din seria james bond.

culisele Puterii au fascinat intotdeauna. eugen mihaescu le dezvaluie ca intr-un exercitiu de exorcism si reuseste portretul complet al unui ion iliescu alaturi de care a stat mai bine de un deceniu, in speranta ca batranul comunist se va putea schimba vreodata. “intre linii” este o carte care ii va deranja pe multi dintre profitorii tranzitiei, dar fara de care prea multe din tainele ultimilor 20-30 de ani ar fi ramas ascunse de ochii oamenilor obisnuiti.

am postat deja pe blog “target“, jurnalul meu de corespondent de razboi la belgrad, in timpul bombardamentelor nato impotriva iugoslaviei. la sugestia prietenilor, am pus povestea si in format .pdf, adaugand cateva poze care incearca sa ilustreze acele momente si o serie de colaje si desene ale celebrului artist plastic eugen mihaescu, realizate sau inspirate din tragedia iugoslava. deci, click, free download si puteti citi despre aventurile mele si ale lui mile carpenisan, prietenul, fratele si camaradul meu de razboi de la belgrad, cum vizionam bataliile dintre antiaeriana si avioanele nato de pe acoperisul unui hotel din centrul belgradului, pe unde au trecut ion cristoiu, eugen mihaescu, george roncea, remus cernea, florin dobre si alti jurnalisti romani, rusi, cehi sau polonezi. adevarul despre bombardarea “din eroare” a ambasadei chineze de la belgrad, stirile si informatiile oficiale esentiale ale fiecarei zi de bombardamente. cum am trecut de cateva ori pe langa moarte, cum am fost arestati si cum am fost expulzat. despre slobodan milosevic, javier solana, bill clinton, tony blair, ibrahim rugova, robin cook, madeleine albright, wesley clark, hashim thaqi, jamie shea, igor ivanov, martti ahtisaari si toata lumea politica a anilor 1999. despre eroismul sarbilor si despre cum au pierdut kosovo…

deci, click, free download si enjoy !

target (jurnal de razboi)

16 iunie 1999

Toate ziarele de astazi publicau listele ofiterilor avansati in grad cu ocazia Zilei Armatei, precum si ale celor peste 3.000 de sarbi (militari sau civili) decorati pentru felul in care si-au aparat tara. “Politika” specifica si ca 90 % dintre cei decorati erau simpli soldati. De asemenea, erau reproduse pasaje largi din mesajul presedintelui Slobodan Milosevic catre ostasi, in care acesta repeta: “Ati dovedit ca avem o armata invincibila !” La toate monumentele inchinate eroilor au fost depuse coroane de flori, iar generalul Ojdanic i-a primit pe atasatii militari straini aflati la Belgrad, care l-au felicitat.

Intr-o alta ceremonie, Milosevic i-a primit pe ofiterii din conducerea Armatei iugoslave, pe care i-a felicitat inca o data pentru bravura si eroismul de care au dat dovada in timpul acestui razboi. Generalul Ojdanic i-a multumit presedintelui iugoslav, in numele militarilor, pentru ca a fost, in fiecare clipa, alaturi de comandantii armatei. Era un spectacol tragi-comic, deoarece, in acest timp, NATO confirma ca toate unitatile de Aviatie si Artilerie antiaeriana iugoslave au fost retrase din Kosovo, iar generalul Michael Jackson isi arata marinimia, acordand inca 24 de ore, pana la miezul noptii de astazi, pentru finalizarea retragerii totale a fortelor sarbe din zona I, conform acordului de la Kumanovo. Sarbii si-au justificat intarzierea prin dificultatile create de coloanele de refugiati care plecau din Kosovo si stanjeneau retragerea militarilor. Molipsit de durerea sarbilor, n-am putut sa nu retin si sa nu repet, in transmisia pe care aveam sa o fac pentru Stirile de la 19:30, expresia unui batran care auzise la televizor ca Milosevic ii decoreaza pe toti cei 462 de militari morti in acest razboi. Omul se intreba cum vor fi numerotate cele 10.000 de decoratii – pentru ca la aceasta cifra spuneau oamenii ca s-ar ridica numarul celor morti pe front – ca sa iasa in total 462 ?

Incet-incet, ziarele risipeau si sperantele iluzorii despre un viitor “Plan Marshall” pentru reconstructia tarii. “Blic” cita opinia economistului Branko Milanovic, expert al Bancii Mondiale, care explica foarte clar ca doar tarile membre ale institutiilor financiare internationale pot primi credite pentru reconstructie. Nu era cazul Iugoslaviei. Milanovic mai amintea ca, si dupa embargoul din 1992, s-au primit promisiuni de ajutor financiar, insa sarbii nu au vazut vreun ban. “Nu trebuie sa uitam,” a adaugat expertul, “ca Iugoslavia a rupt relatiile diplomatice cu SUA, Marea Britanie, Franta si Germania, adica cu 4 din cele 5 tari care au putere de decizie in toate institutiile financiare mondiale.” Pe un cu totul alt ton, “Politika” atragea atentia ca sarbii nu trebuie sa astepte imaginare ajutoare din strainatate. Desi se dorea mobilizator, mesajul articolului era xenofob si alimenta ura oamenilor fata de Occident.

“Blic” anunta ca Guvernul federal va mentine controlul preturilor pana la sfarsitul anului. Cateva pagini mai incolo, puteai afla ca transportul in comun in Belgrad a ajuns in pragul colapsului. Din lipsa de carburanti, incepand de astazi, autobuzele vor mai circula doar 6 ore pe zi, intre 6:00 si 8:00 si intre 18:00 si 22:00. Tramvaiele si troleibuzele veneau tot mai rar si nu se intrevedeau perspective de imbunatatire a frecventei. Directorul companiei de transport in comun, subordonata primariei (condusa de Opozitie, adica de SPO), dadea vina pentru situatie pe Guvernul Serbiei, care nu ii aloca nici jumatate din combustibilul necesar. Consiliul local al Belgradului a solicitat guvernului sa-i permita sa cumpere carburanti de pe piata libera, la pretul pietei, si nu de la “Jugopetrol“, la un pret fixat prin decizii administrative. Pe langa acestea, din cauza gravelor avarii de la sistemul energetic, autoritatile s-au vazut nevoite sa renunte la sistemul care permitea tarife diferentiate la plata curentului electric. Desigur, a fost eliminat tariful minim.

Tot din ziare am aflat si despre decizia UEFA de a nu permite participarea in cupele europene a echipei de fotbal Obilic, vicecampioana si semifinalista Cupei Iugoslaviei. Motivul: proprietarul clubului este cunoscutul Zeljko Raznatovic-Arkan. Acesta a refuzat sa comenteze hotararea forului european, precizand doar ca nu mai detine nici o functie la Obilic. In “Vecernje Novosti“, sotial lui Arkan, Svetlana Raznatovic (“Ceca“), care preluase clubul, a declarat ca nu a primit inca nici o explicatie oficiala de la UEFA. “Am fost si vom ramane un club sarbesc si trebuie sa patimim pentru asta,” a spus Ceca. “Din pacate, politica si-a bagat din nou ghearele murdare in sport, iar noi nu putem lupta impotriva ei.”

Cheltuielile ce vor trebui angajate de UE pentru reconstructia in Balcani se vor ridica la circa 5-6 miliarde de euro pe an, dar ele nu vor fi peste posibilitatile Uniunii, a apreciat presedintele Comisiei Europene Romano Prodi, intr-un interviu acordat saptamanalului german “Die Zeit“. In opinia sa, actualul conflict din Balcani constituie examenul cel mai serios pentru UE, care va trebui sa-si dovedeasca potentele si “sa demonstreze ca este singurul organism ce poate asigura stabilitatea pe termen lung in aceasta regiune”. In alta ordine de idei, Romano Prodi a afirmat ca trebuie sa fie foarte clar ca UE nu este si nu poate fi o simpla “zona de liber schimb“, ci o instanta politica, ce se ocupa de problemele spinoase de ordin politic si de securitate pe continent.

Inainte de a pleca de la hotel, am rasfoit cotidianul “Borba“, in care Zivorad Djordjevic acuza Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe ca a trecut in tabara dusmanilor poporului si acorda tot mai putina atentie credintei stramosesti si religiei, lansandu-se in politica. Reactia se datora comunicatului Sfantului Sinod, in care se cerea demisia lui Slobodan Milosevic. De altfel, cand am ajuns la Media Center, a trebuit sa ma concentrez asupra vietii politice de la Belgrad, pe care decretul de ieri al presedintelui sarb Milan Milutinovic o agitase din nou.

Desigur, unul din criticii cei mai agresivi ai deciziei era liderul SPO Vuk Draskovic. Intr-un interviu acordat postului de televiziune Studio B, pe care partidul sau il controla, el a caracterizat decretul prin care Milutinovic ii impiedica pe radicali sa paraseasca guvernul ca foarte periculos. “Masura, dar mai ales justificarea ei, ocolesc motivul pentru care SRS a decis parasirea guvernului,” a afirmat Draskovic. “Si mai periculos este faptul ca ea demonstreaza ca regimul de la Belgrad merge pe acelasi drum ca pana acum, iar politica sa are nevoie de radicali ca sursa de inspiratie.”

Stevan Lilic, vicepresedintele partidului Centrul Democratic, a atras atentia ca decretul lui Milutinovic este ilegal, deoarece aprobarea iesirii sau intrarii unor membri din guvern este de competenta Parlamentului. Profitand ca isi poate exprima opiniile, Lilic s-a concentrat si asupra starii de razboi, inca mentinuta in Iugoslavia. “De vreme ce pacea a fost semnata, nu mai exista nici un motiv legal sau politic al mentinerii starii de razboi,” a spus el. “Mai mult, mentinerea ei ar putea genera o noua criza in tara.”

Liderul formatiunii Noua Democratie, Zarko Jokanovic, i-a transmis lui Milan Milutinovic o scrisoare deschisa in care ii atragea atentia asupra ilegalitatii decretului sau, care nu a fost supus aprobarii Parlamentului. “Conform declaratiei presedintelui Slobodan Milosevic si a reportajelor transmise de televiziunea nationala, am aflat despre marea victorie pe care am obtinut-o impotriva NATO, despre incetarea agresiunii impotriva Iugoslaviei si despre inceperea retragerii din Kosovo,” spunea el. “Nimeni, insa, nu ne-a explicat la ce mai slujeste starea de razboi in aceste zile de pace.” Dupa care, acuzand campania orchestrata de oamenii lui Milosevic impotriva liderului SRS Vojislav Seselj, care nu mai putea fi vazut la televizor si ale carui declaratii nu mai erau preluate de ziarele controlate de regimul de la Belgrad, Jokanovic a adaugat: “Acum, cand pe acelasi om il obligati sa ramana in guvern, va intreb: cand ati fost sincer ?”

Alianta Civica a explicat intr-un comunicat ca “decretul lui Milutinovic arata ca SPS si JUL au pus piciorul in prag si nu ii permit SRS sa se retraga din guvern prin metode de politicianism ieftin. Fosta mana dreapta a lui Milosevic, Vojislav Seselj, nu poate sa fuga acum de raspunderea pentru toate nenorocirile pe care ni le-au provocat impreuna.” La fel de duri erau si liderii partidului Alternativa Democratica, aratand ca povestea retragerii SRS din guvern este o targuiala de maidan. “De 10 ani de zile, SRS a sprijinit politica paguboasa a lui Slobodan Milosevic si a SPS,” declarau acestia. “Coloanele de refugiati sarbi care vin acum din Kosovo sunt o dovada a rezultatului asa-zisei politici nationale aducatoare de pace a celor care au fost, pana acum, impreuna la putere.” Interesant ca, in ciuda tuturor acestor reactii, care aveau sa fie preluate doar de cateva ziare si posturi de radio si televiziune independente, liderii radicali nu au scos, pana acum, nici un cuvant.

Conflictul armat din Kosovo a facut victime in primul rand printre civilii de origine albaneza, dar si printre sarbii care traiau in aceasta provincie, precum si printre aparatorii drepturilor omului din Serbia, afirma, in raportul sau anual, organizatia Amnesty International, citata de AFP. La inceputul lunii mai, 800.000 de persoane fugisera din Kosovo, ducandu-se in special in Macedonia si in Albania, in timp ce sute de mii de oameni au fost nevoiti sa-si paraseasca locuintele, dar nu au iesit din interiorul provinciei Kosovo. “Expulzarile au fost insotite de crime, violuri, batai si arestari arbitrare comise de Politia sarba, Armata iugoslava sau de trupele paramilitare,” noteaza Amnesty. UCK este, de asemenea, considerata responsabila de comiterea unor executii arbitrare, a unor rapiri si luari de ostatici, chiar daca la o scara mai mica. “Din 1996, UCK a atacat Politia sarba, dar si pe civilii banuiti ca ar fi ramas “loiali” fata de autoritatile sarbe,” afirma Amnesty, care imputa, de asemenea, UCK-ului deplasarile fortate, detentia si comportamentul dur fata de “persoanele neimplicate in lupta din comunitatile sarba, muntenegreana, albaneza si rroma.” Pe de alta parte, Amnesty solicita explicatii din partea NATO cu privire la atacurile care s-au soldat cu victime civile.

Ramanand in plan politic, mi-au sarit in ochi afirmatiile fostei lidere a Aliantei Civice si a Opozitiei sarbe, Vesna Pesic, care a declarat cotidianului “Nezavisne novine” ca in Serbia este prea devreme pentru a se organiza alegeri libere. “In vederea viitoarelor schimbari, este nevoie ca scena politica din Serbia sa se purifice,” a spus ea. “Toate partidele politice ar trebui sa formeze o coalitie, pentru a oferi oamenilor o alternativa puternica si credibila.” Ideea unificarii Opozitiei era imbratisata si de Slobodan Vuksanovic, vicepresedintele Partidului Democrat. “Trebuie sa semnam un document prin care toate fortele politice care, in conditii normale, ar merge pe drumul lor, sa se uneasca,” a cerut Vuksanovic. “Uniti, putem cere reprezentantilor puterii sa se aseze la masa dialogului.” Vuksanovic a acuzat guvernul ca nu face nimic pentru a-i ajuta pe sarbii care se refugiaza din Kosovo. “Cei 50.000 de refugiati sunt nevoiti sa se descurce cum pot,” a povestit el. “In acest timp, presedintele Slobodan Milosevic inventeaza povesti mincinoase despre reconstructia tarii, pentru a distrage atentia oamenilor de la cea mai mare nenorocire din istoria Iugoslaviei.” Partidul Democrat a facut apel la comunitatea interna si internationala, pentru un ajutor de urgenta destinat refugiatilor din Kosovo.

Situatia cea mai dificila era la Kraljevo, unde ajunsesera deja 20.000 de refugiati, care nu au nici un fel de ajutor, dar nici benzina sa poata pleca mai departe. Adevarul era ca nou-infiintatul Comisariat pentru refugiatii din Kosovo facuse rost, cu mare greutate, de o alocatie zilnica de 1.000 de litri de carburanti, din care, la punctele de trecere de langa Kraljevo, fiecare autovehicul cu refugiati primea cate 20 de litri. De unde mai mult, cand nici la Belgrad nu mai circulau autobuzele, din lipsa de combustibil ?

Fara posibilitati de a-i ajuta, autoritatilor iugoslave nu le-au ramas decat sa-i roage pe sarbi sa ramana la casele lor din Kosovo, “pe pamantul strabun”, dupa cum spunea, disperat, Dusan Simic, primarul Pristinei. In apelul transmis de Guvernul Serbiei se cerea acelasi lucru: “Nu va lasati indusi in eroare de provocarile unor nesabuiti, care profita de situatie si seamana confuzie, indemnandu-va sa parasiti pamantul pe care traim de veacuri. Fortele internationale de mentinere a pacii au garantat securitatea tuturor locuitorilor provinciei, indiferent de nationalitate.” Alaturandu-se acestor apeluri, Pavle, capul Bisericii Ortodoxe Sarbe, i-a rugat pe sarbi sa ramana in Kosovo. Intr-o declaratie prezentata de toate posturile de televiziune, el a anuntat ca, in scurta vreme, se va duce sa locuiasca la sediul Patriarhiei din Pec, dand un exemplu tuturor si a spus ca doar sanatatea sa subreda l-a impiedicat sa ajunga deja acolo.

Problema cea mai mare era ca, simtind ca acestia erau cel mai important simbol al sarbilor din Kosovo, luptatorii UCK si-au concentrat atacurile asupra preotilor si a manastirilor din provincie. In aceasta dimineata, la Pristina a sosit o coloana de 2-300 de sarbi, care au plecat cu autobuzele de la Prizren. Printre ei, se aflau episcopul Artemije, 9 calugari si un profesor de religie, care ramasesera in manastirea Bogorodica Ljeviska. Sarbii din zona s-au refugiat in chiliile manastirii, insa teroarea instituita de UCK i-a gonit. “Nu am fi plecat, daca fortele KFOR ne-ar fi asigurat securitatea,” a spus, la sosirea in Pristina, episcopul Artemije. “Cand KFOR va prelua controlul in zona si ii va dezarma pe luptatorii UCK, ne vom intoarce.” El a povestit ca in aceeasi situatie dramatica se afla cei 22 de calugari care, ajutati de 17 sarbi, nu vor sa plece de la manastirea Decani si Patriarhia din Pec. Albanezii au distrus deja manastirea Sfanta Treime de la Musutiste, de langa Prizren, si monumentul tarului Dusan. Episcopul Artemije a cerut ajutorul comandantilor KFOR si se pare ca a obtinut promisiuni, pentru ca, spre seara, i-a condus pe sarbii cu care venise la manastirea Gracanica. In zona Prizren-ului, insa, nu mai exista picior de sarb.

Atacurile UCK continuau. Un grup de albanezi inarmati au luat cu asalt releul Radioteleviziunii din Pristina de la Baksija, situat la 10 kilometri nord de capitala provinciei. Comandamentul KFOR a fost imediat anuntat, dar interventia fortelor de pace a fost asteptata in zadar ore intregi. La Gnjilane, puscasii marini americani din KFOR au fost mult mai operativi, dezarmand imediat peste 100 de luptatori UCK si umpland un transportor blindat cu armele confiscate. Spre seara, ei controlau orasul, pe strazile caruia patrulau cu blindate usoare, sprijiniti de elicoptere Cobra, care survolau intreaga regiune.

La Komorane, in teritoriul controlat de britanici, o patrula KFOR a oprit, de asemenea, un grup de albanezi, de la care a confiscat in jur de 60 de automate si lansatoare de grenade. Ofiterul britanic Richard Donnellan a discutat cu Vitako Malichi, care pretindea ca este comandantul UCK din zona, iar acesta a promis ca vor preda toate armele maine, cand asteptau ordine de la liderii organizatiei. Dupa o estimare a NATO, UCK dispune de cel putin 15.000 de oameni inarmati, iar dezarmarea lor se dovedea a fi cel de-al doilea pas dificil in rezolvarea crizei din Kosovo.

Bulgaria a autorizat Rusia sa traverseze spatiul sau aerian pentru a trimite in Kosovo intre 5.000 si 7.000 de militari, a declarat emisarul rus pentru Iugoslavia, Viktor Cernomirdin, citat de agentia Interfax. “Culoarul este deschis, ceea ce inseamna ca trupele rusesti din Kosovo vor fi in curand intarite,” a precizat Cernomirdin la sosirea la Sankt Petersburg, unde urmeaza sa aiba o intrevedere cu directorul general al FMI, Michel Camdessus. Fostul premier rus a declarat ca este convins ca incheierea unei intelegeri cu Bulgaria va permite acorduri similare cu Ungaria si Romania, tari pe care avioanele rusesti trebuie sa le survoleze pentru a ajunge in Kosovo.

Participarea rusilor la KFOR era inca o problema nerezolvata. Astazi, un al doilea convoi de 9 camioane cu apa potabila, alimente si carburanti pentru cei 200 de parasutisti rusi de pe aeroportul Slatina a traversat Serbia, venind din Bosnia. Generalul Nikolai Staskov, seful Statului major al trupelor aeropurtate rusesti, a declarat ca militarii rusi au sapat transee in jurul aeroportului, organizandu-i apararea. La Helsinki, ministrii rus si american ai Apararii, Igor Sergheev si William Cohen, au inceput discutiile despre participarea rusa la KFOR. Cele doua probleme majore care trebuiau rezolvate erau cererea Rusiei de a i se atribui o zona in Kosovo (cerere respinsa de Statele Unite) si modalitatile de comanda a trupelor rusesti. Maresalul Sergheev declarase la sosire ca spera ca toate problemele litigioase vor fi rezolvate pe baza rezolutiei ONU.

Liderii occidentali devenisera mai maleabili, considerand ca participarea egala in drepturi a Rusiei la misiunea de pace din Kosovo este absolut legitima. “Rusia a avut o contributie importanta la realizarea rezolutiei Consiliului de Securitate al ONU si este un partener pentru pacea si securitatea din regiune,” afirma astazi seful diplomatiei germane, Joschka Fischer. El a adaugat ca nu crede ca prezenta trupelor rusesti la Pristina ar tensiona atmosfera. Lucrurile nu stateau tocmai asa, pentru ca liderii UCK erau foarte nemultumiti. “Trupele rusesti nu sunt dorite si le vom trata ca pe o forta inamica,” a declarat Jakup Krasniqi, purtatorul de cuvant oficial al UCK. La intrebarea daca UCK va ataca trupele ruse, Krasniqi a raspuns: “N-am vrut sa spun asta.” El a explicat ca UCK se va transforma treptat intr-o garda nationala, urmand sa negocieze acest lucru cu liderii NATO.

Un oficial rus a apreciat, la randul sau, aceasta afirmatie ca pe o declaratie de razboi. “UCK trebuie sa fie dezarmata, asa cum prevede rezolutia ONU. Este o obligatie a fortei internationale din Kosovo, de care trebuie sa se ocupe cat mai repede, pentru ca altfel vor exista foarte curand mari probleme, iar instaurarea pacii in Kosovo va fi amenintata,” a declarat ministrul rus al Afacerilor Externe Igor Ivanov. “De aceea, cerem tuturor partenerilor nostri din cadrul operatiunilor de pace sa respecte foarte strict pasajul din rezolutia ONU care se refera la dezarmare.” Rezolutia ONU nu stipula, insa, dezarmarea, ci numai demilitarizarea organizatiei separatiste.

Procesul de demilitarizare a UCK nu poate incepe cu adevarat decat dupa incheierea desfasurarii fortelor de pace in Kosovo, a declarat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea, citat de AFP. “Am primit numeroase asigurari in ultimele zile din partea liderilor politici ai UCK ca vor coopera pentru demilitarizare,” a precizat Shea. “Intre timp, comandantii NATO au instructiuni clare sa dezarmeze toate elementele UCK ce ameninta pacea si securitatea.”

Nerabdatori sa ajunga la casele lor, refugiatii albanezi au continuat sa se intoarca in Kosovo. “Cateva mii de albanezi aglomereaza frontierele cu Iugoslavia,” a declarat Dennis McNamara, reprezentantul UNHCR. “Se inghesuie sa intre in Kosovo, desi 4 dintre ei au fost ucisi de exploziile unor mine.” Numai ieri, se aprecia ca peste 8.000 de albanezi au intrat in provincie. “Intoarcerea dezorganizata a refugiatilor este un real pericol,” a avertizat si comisarul ONU Sadako Ogata. “Orice se poate intampla, in momentul in care albanezii care se intorc se intalnesc nas in nas cu sarbii care pleaca.”

Intr-adevar, in aceasta dupa-amiaza, langa Vucitrn au avut loc ciocniri intre fortele sarbe si albanezii care veneau acasa, insotiti de luptatori UCK. Militarii francezi din KFOR au lansat o operatiune aeropurtata, pentru a se interpune intre cele doua tabere. La granita dintre Republica Muntenegru si provincia Kosovo se inregistrasera mai devreme cateva incidente, in care au fost raniti doi refugiati albanezi si sase militari sarbi. Primul schimb de focuri s-a declansat in trecatoarea Kula, iar al doilea – in momentul in care militarii sarbi au incercat sa-i impiedice pe refugiatii albanezi sa se intoarca in Kosovo trecand prin Muntenegru.

Cel de-al doilea pericol in Kosovo era reprezentat de campurile de mine si de bombele neexplodate, in special cele cu fragmentatie. Lt.col. Robin Clifford, purtator de cuvant al KFOR, avertiza astazi asupra acestui lucru, precizand ca fortele internationale detin hartile a numai 80 % din campurile de mine amplasate in Kosovo. Genistii apreciau ca, alaturi de Cambodgia, Bosnia-Hertegovina si Afghanistan, provincia Kosovo este unul din cele mai minate locuri din lume, estimandu-se ca ar exista sute de mii de mine si proiectile neexplodate. Minele antipersonal sunt vopsite in verde sau maro, fiind acoperite cu un strat subtire de pamant, ceea ce le face de-a dreptul invizibile. Ele explodeaza la cea mai simpla atingere si se sparg in sute de schije, unele continand peste 600 de bucati de metal. “La intrarea in Kosovo, trupele franceze din KFOR au fost nevoite sa astepte 8 ore pentru deminarea unui camp de mine de numai 120 de metri,” a atras atentia si John Hoskinson, comandantul operatiunilor de deminare. “Daca sarbii ne-au pus la dispozitie hartile cu locurile unde au plantat mine, UCK nu a facut acelasi lucru. Mai mult, nu numai ca nu ni le-au aratat pe ale lor, dar au dezamorsat o parte din minele sarbesti si le-au plantat in alta parte.”

In timp ce verificau un teren de langa Djakovica, genistii italieni au descoperit intr-o casa parasita corpurile carbonizate a 3 copii, in varsta de 3, respectiv 5 ani, fara a putea determina cu precizie data mortii lor. Era din nou deschisa aceeasi problema a gropilor comune, care va ramane multa vreme nelamurita. Tot azi, in apropiere de Drenica si Gnjilane, se zvonea ca militarii KFOR ar mai fi descoperit doua gropi comune, in care s-ar afla un mare numar de cadavre ale unor albanezi.

In confuzia generala, militarii KFOR arestau si eliberau tot felul de suspecti. Dupa eliberarea celor 5 albanezi care impuscasera ieri un sarb, astazi, la un punct de control rutier instalat langa Urosevac, soldatii americani au arestat doi sarbi, banuiti de comiterea unor crime de razboi. Cativa albanezi au pretin ca sarbii figurau pe lista criminalilor de razboi urmariti international, iar faptul ca erau inarmati i-a facut pe americani sa-i aresteze pe loc. Cateva ore mai tarziu, cei doi au fost eliberati, acuzatiile dovedindu-se neintemeiate.

Cancelarul german Gerhard Schroeder a afirmat ca exodul actual al sarbilor din Kosovo este echivalent cu expulzarea populatiei albaneze din provincie, relateaza AFP. “Nu putem tolera exodul masiv al sarbilor, asa cum nu am putut tolera expulzarea albanezilor,” a declarat Schroeder, intr-un discurs in parlament.

In Serbia, retragerea Armatei iugoslave si sosirea refugiatilor sarbi din Kosovo continua sa preocupe pe toata lumea, starnind comentarii pro si contra regimului lui Slobodan Milosevic. Dupa cum confirmasera si reprezentantii NATO, din sudul provinciei (regiune numita in acordul de la Kumanovo “zona I“) s-au retras 26.000 de militari sarbi, urmati de 110 tancuri, 120 de transportoare blindate si 151 de piese de artilerie. “Tara se afla intr-o situatie dramatica si poporul si-a pierdut increderea in cei de la putere,” sustinea Vuk Draskovic, aflat in vizita la fabrica “Zastava“ din Kragujevac. Liderul SPO si-a dat seama ca pierde teren in fata lui Slobodan Milosevic, care efectua aproape zilnic “vizite de lucru” prin tara, si incerca sa recupereze. El s-a dus la Kragujevac, unde avea multi sustinatori si distrugerile estimate de conducerea fabricii la 360 de milioane de marci germane ii exasperasera pe oamenii ramasi fara slujbe.

La fel de multa tensiune era la Cacak. Ceea ce se intampla in acest oras imi amintea de atmosfera de la Timisoara dinaintea izbucnirii Revolutiei din Decembrie 1989 si speram sa apara aici scanteia unei miscari similare. Astazi, membrii filialei locale a coalitiei politice Uniunea pentru Schimbare au inceput o campanie de strangere de semnaturi pe doua petitii, adresate guvernului federal. In petitii, se solicita ridicarea interdictiei de emisie pentru postul local de televiziune si incetarea persecutiilor impotriva primarului Velimir Ilic, presedinte al filialei locale a partidului Noua Democratie. Dupa doua ore, in care se stransesera peste 1.000 de semnaturi, politistii au interzis actiunea, in virtutea starii de razboi, care interzicea adunarile publice neautorizate. In centrul orasului, unde se strangeau semnaturile, se formasera cozi imense, la care locuitorii din Cacak isi asteptau randul sa semneze. Reprezentantii Uniunii pentru Schimbare au declarat ca nu au dorit escaladarea tensiunii si au suspendat actiunea, care va fi reluata, de maine, la sediile Primariei si ale partidelor din coalitie. Emisia postului local de televiziune fusese interzisa in 3 aprilie, de catre Ministerul federal al Informatiilor, din cauza unor manifestatii ale localnicilor impotriva razboiului, in care au cerut intoarcerea de pe frontul din Kosovo a copiilor lor. Pentru ca a sprijinit demonstratiile, primarul Velimir Ilic a fost nevoit sa se ascunda, ca sa nu fie arestat de Politie.

Chiar inainte de a pleca spre hotel, ca sa-mi pregatesc transmisia pentru Stirile de la 19:30, a mai venit o stire ingrijoratoare, inca o dovada a inabilitatii si lipsei de experienta ale unor politicieni. Zorica Tajic-Rabrenovic, membra a Parlamentului si conducerii Partidului Socialist Popular din Muntenegru, a cerut organizarea unui referendum asupra statutului acestei republici in cadrul federatiei iugoslave. Acuzand minciunile si intrigile promovate de guvernul muntenegrean, ea a spus ca “atat timp cat guvernantii nu participa nici in guvernul federal, nici la sedintele Parlamentului federal, cerem energic incetarea acestui joc periculos de-a federatia, care dezorienteaza populatia si o fac sa creada ca nici macar Serbia nu mai face parte din Iugoslavia”. Un joc deosebit de periculos, care dadea regimului de la Belgrad pretextul de a mentine trupele Armatei iugoslave dislocate in Muntenegru.

Presa oficiala chineza a trecut sub tacere vizita la Beijing a emisarului american venit sa prezinte explicatii oficiale pentru bombardarea de catre NATO a ambasadei Chinei de la Belgrad, relateaza AFP. Dupa ce subsecretarul de stat american Thomas Pickering, sosit marti seara la Beijing, a fost primit de ministrul Afacerilor Externe Tang Jiaxuan, ziarele nu au consacrat nici un rand acestei vizite, prima a unui inalt oficial american in China, de la bombardamentul din 7 mai. Reprezentantii americani au ramas la fel de discreti in privinta acestei vizite. Tacerea mijloacelor oficiale de informare in masa de la Beijing ilustreaza prudenta regimului chinez fata de populatie, care este convinsa de caracterul deliberat al atacului impotriva ambasadei. Purtatorul de cuvant al Ministerului chinez al Afacerilor Externe a refuzat, la o conferinta de presa, sa indice daca Beijingul va accepta sau nu explicatiile americane.

Dupa transmisia pentru Stirile de la 19:30, l-am sunat pe Eugen Mihaescu. Citisem pe Internet un interviu pe care l-a acordat pentru numarul de astazi al “Cotidianului” si mi-a placut cum ii caracteriza pe sarbi: “Ei sunt ultimii romantici. Gena lor e speciala, puternica, cultivata de-a lungul secolelor. Au o mare tarie de caracter, un adevarat cult al suferintei. Pentru poporul sarb, suferinta, urmata de o putere a rezistentei fara precedent, duce la o forjare a caracterului. Daca ar fi sa folosesc o metafora, as putea compara caracterul sarbilor cu cel al unui om care-si pune mana dreapta deasupra unei lumanari aprinse, apoi picura ceara pe rana si isi urmeaza destinul. Si asta pentru a-ti arata cat poate sa indure. Rezistenta la suferinta cred ca este cea mai importanta calitate a poporului sarb.” Dupa ce a povestit despre viata ziaristilor la Belgrad, despre bombardamente si urmarile razboiului, Eugen Mihaescu si-a incheiat interviul cu cateva cuvinte venite din suflet: “Eu m-am dus la sarbi ca sa ma uit in ochii lor si ei sa se uite in ochii mei. Si am vazut durerea !”

Cand am coborat in barul hotelului, Mile mi-a spus ca doi dintre membrii delegatiei PNR care venise la Belgrad, Cezar Coraci si Dorin Iacob, s-au mutat la hotelul nostru, pentru ca mai voiau sa stea pana maine. Nelu era multumit. Datorita noua, avea inca doi clienti in hotel. Nu era vorba ca ar fi dus lipsa, deoarece, de cand se terminase razboiul, reaparusera “clientii de-o dupa-amiaza“, despre care ne povestise ca il asaltau inainte. Erau cupluri care, neavand unde sa se intalneasca, plateau o jumatate din tariful unei camere si puteau sa petreaca niste ore de fericire in camerele de la “Toplice“. Majoritatea erau tineri, iar fetele cu care veneau nu erau neaparat prostituate. Pur si simplu, nu aveau unde sa le duca.

Nelu ne-a chemat pana in biroul lui si ne-a facut cinste cu o bere. “Iaca ! Am primit si eu “odlikovanje“, pentru merite deosebite in lupta pentru apararea patriei.” Era unul dintre cei decorati de Ziua Armatei. Il intelegeam foarte bine. Obtinuse cu greu postul de director la “Toplice” si il pastrase cu pretul unor compromisuri. Se facuse si membru de partid la JUL si, ca peste tot in Balcani, mai gazduise cate-un chef al politistilor sau militarilor sarbi. Chiar daca nu ne-a marturisit-o niciodata, mi-am dat seama ca isi asumase riscul de a fi bombardat – daca secretul gazduirii in hotel a Centrului de transmisiuni al Statului Major General ar fi fost desconspirat – nu din obligatie sau din teama ca isi va pierde postul. Era forma lui de a-si exprima patriotismul si de a le arata sarbilor ca, desi este de origine romana, simte la fel ca ei si lupta pe aceleasi baricade. Mi-a placut mult aceasta trasatura de caracter pe care i-am descoperit-o, desi brava tot timpul pentru a si-o camufla.

Nelu castigase multi bani de pe urma razboaielor, dar si altii castigasera bani de pe urma lui. Ca sa ne amuzam, ne-a aratat fotografia unui rus, care ajunsese acum consilier al presedintelui Boris Eltin. “Asta a stat la mine in hotel mai bine de un an de zile,” ne-a povestit el. “Totdeauna cand vine la Belgrad, trage la mine.” Ne-a explicat ca tipul fusese seful misiunii ruse din SFOR si, intotdeauna, il ruga sa-i dea chitante in care tariful fiecarei camere era incarcat cu 100 de marci germane. Oricum, banii ii platea comunitatea internationala, care finanta misiunile de pace din Bosnia-Hertegovina. “Ca sa aflati cati bani a castigat, inmultiti 100 de marci cu 60-70 de oameni, cati avea zilnic in hotel, si mai inmultiti cu 365 de zile, cat a durat toata povestea,” ne-a spus Nelu si ne-a aratat chitantele reale si copiile chitantelor “incarcate” pe care le-a dat rusului. “Daca vreodata o sa vreti sa scrieti despre ele, sa veniti la mine sa va dau dovezile.”

Agentia pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii (AIMM) va aloca 20 de miliarde de lei din bugetul propriu pentru societatile mici si mijlocii care vor participa la actiunea de reconstructie a Iugoslaviei, a declarat Mirel Tariuc, presedintele agentiei, citat de Mediafax. Acest program va face parte dintr-un proiect mai larg al Guvernului, prin care Romania va participa la procesul de reconstructie a zonei Balcanice. Tariuc a precizat, de asemenea, ca anumite fonduri care vor fi obtinute din privatizare ar putea sa fie acordate pentru alimentarea bugetului AIMM, pentru ca in primul trimestru al acestui an, Guvernul a alocat, din cele 300 de miliarde de lei prevazute, numai 30.

Cezar Coraci si Dorin Iacob au coborat din camerele lor si ne-au invitat la masa in oras. Am hotarat cu Mile sa mergem la restaurantul “Reka” de pe malul Dunarii, din cartierul Zemun, unde mancasem platoul cu peste care ne obseda si acum. Am luat un taxi si, pe drum, mi-am amintit de prezicerile babei din Smederevo, care nu gresise decat cu cateva zile data in care avea sa se incheie razboiul. Intrasem in vorba cu taximetristul, care s-a dovedit un mare pasionat al ocultismului si ne-a facut capul mare cu tot felul de preziceri, vraji si talismane.

Cezar Coraci si Dorin Iacob hotarasera sa mai ramana o zi pentru a incerca sa ia legatura cu diversi oameni de afaceri de la Belgrad. Ne-au povestit ca, astazi, delegatia PNR fusese primita de Borislav Vukovic, ministrul federal al Comertului Exterior, care le-a atras atentia ca schimburile economice dintre Iugoslavia si Romania au scazut cu 65 % in ultimii 7 ani, din cauza embargoului. Sanctiunile internationale au provocat Iugoslaviei pierderi de 65 de miliarde de dolari in economia directa si de alte 100 miliarde in schimburile economice indirecte. Avand in vedere distrugerile provocate de bombardamentele NATO asupra infrastructurii economice, Vukovic a spus ca Romania ar putea colabora cu Iugoslavia in domeniul industriei metalurgice, chimice si petrochimice, precum si in cel al materialelor de constructie. Ministrul iugoslav le-a explicat liderilor PNR ca, in ciuda razboiului, inflatia nu a crescut cu mai mult de 2 %, datorita inghetarii totale a preturilor si cursurilor de schimb, precum si a cautarii unor surse de finantare reale a economiei, politica economica a tarii nefiind bazata pe un buget de razboi.

Delegatia PNR trebuia sa se intalneasca si cu ministrul federal de Externe, insa acesta era ocupat si l-a trimis pe adjunctul sau, Zoran Novakovic. El le-a vorbit politicienilor romani despre dezamagirea provocata de faptul ca Romania si-a dorit mai mult o colaborare cu SUA decat cu Iugoslavia, cu care are atatea in comun. Spunand, insa, ca intelege situatia in care a fost pusa Romania, Novakovic a adaugat ca Iugoslavia ramane deschisa unei colaborari in viitor, un prim pas asteptat de la noi fiind ajutorul pentru reconstructia caii ferate care leaga Belgradul de Timisoara, distrusa de bombele NATO. Reamintind si el ca intre cele doua tari nu au existat niciodata conflicte, ministrul iugoslav a considerat ca Romania si Iugoslavia ar trebui sa puna in aplicare tratatul de prietenie incheiat in 1996. El a spus ca Iugoslavia a fost victima unei grave crime impotriva pacii, fiind pedepsita pentru ca a incercat, cu mijloace legale, sa stopeze terorismul promovat de o parte a minoritatii albaneze din Kosovo. Sperand ca si NATO va respecta prevederile rezolutiei Consiliului de Securitate al ONU, Zoran Novakovic i-a asigurat pe membrii delegatiei ca tara sa va incerca sa le indeplineasca punct cu punct.

Pierderile saptamanale ale companiilor romanesti de transport fluvial, cauzate de blocarea traficului pe Dunare, se ridica la 11 milioane de dolari, a declarat ministrul Transporturilor Traian Basescu, informeaza Mediafax. “Speram ca una dintre prioritatile procesului de reconstructie a Balcanilor sa fie restabilirea circulatiei pe Dunare,” a spus Basescu. Uniunea Europeana este pregatita sa aloce 1,3 miliarde de euro pentru lucrari de deblocare a senalului navigabil al Dunarii, dar inceperea programului este conditionata de organizarea de licitatii pentru desemnarea executantului respectivelor lucrari. “Cred ca, pana la sfarsitul anului, Dunarea va fi deschisa complet navigatiei,” a apreciat ministrul Basescu.

Cand am ajuns in Zemun, strazile erau cufundate in intuneric, pentru ca sistemul energetic nu facea fata iluminatului public. Deoarece afara era cam racoare, nu am stat pe terasa restaurantului, ca data trecuta. Cand am intrat, chelnerii ne-au recunoscut si ne-au venit in intampinare. Am citit imediat, in privirile lor, ca si-au dat seama ca eu si cu Mile suntem invitatii celor doi politicieni, iar acestia nu sunt niste oameni saraci. Ne-au invitat intr-un separeu, insa eu apucasem sa zaresc ca sala mare era plina de tineri si am cerut sa stam acolo. Chelnerii ne-au explicat ca elevii claselor a XII-a ale unui liceu din Belgrad sarbatoreau obtinerea diplomei de bacalaureat si ar putea sa ne deranjeze cu chiotele si muzica prea tare pe care dansau. Am insistat sa stam in aceeasi sala cu ei si am fost asezati la o masa de unde puteam vedea tot. Nu avea sa ne para rau.

Din pacate, nu mai aveau ciorba de peste cu care ne delectasem data trecuta. Le-am cerut chelnerilor sa ne pregateasca un platou cu bucati de peste fript, cartofi si salata. Ei ne-au intrebat daca n-am dori sa gateasca pentru toti patru un singur peste, pe nume otero, insa Cezar Coraci a refuzat repede. Dupa ce chelnerii au plecat, ne-a explicat ca mancase otero in Italia si era cel mai scump peste din meniul restaurantelor de lux. Pana la urma, desi am mancat excelent, cina nu a egalat-o pe cea de data trecuta. Iar nota de plata a fost pe masura obrazului subtire al celor care ne invitasera la masa: 200 de dolari. Cand ne-am intors la hotel, m-am prapadit de ras impreuna cu Mile si am ajuns la concluzia ca toti chelnerii din Balcani sunt la fel. Oricum, mancarea, dar mai ales plecaciunile cu care ne-au condus chelnerii la plecare au meritat banii.

Insa ceea ce a valorat cel mai mult in aceasta seara a fost petrecerea tinerilor bacalaureati. A fost extraordinara. Erau tineri si frumosi, iar fetele iti rapeau, pur si simplu, privirile. Pareau niste salbaticiuni eliberate, in sfarsit, inapoi in padurea de unde fusesera rapite acum 12 ani. Simteai ca traiesc din plin, nu atat bucuria ca au pasit dincolo de unul din pragurile vietii, cat fericirea ca au scapat de razboi. Au dansat pe mese, au cantat impreuna cu formatia care le interpreta toate piesele pe care le cereau si bucuria lor era molipsitoare. La un moment dat, doua fete si un baiat au iesit pana in strada si s-au intors, dupa un sfert de ora, cu un taraf de tigani, parca desprins din filmele lui Kusturica. Cand au intrat muzicantii, cantand din trompete si saxofoane cunoscuta melodie din filmul “Vremea tiganilor“, mi s-a ridicat parul in cap. Erau incredibil de autentici si a facut un spectacol senzational, de o vitalitate si frumusete imposibil de descris in cuvinte. Desi mi-ar fi placut sa incerc sa o fac, in cele doua minute in care am lipsit de la masa. Ma dusesem pana pe malul Dunarii, unde era liniste, ca sa-mi transmit corespondenta pentru Stirile de la miezul noptii. Le-am povestit lui Lucian Mindruta si Adinei Gorita despre ultimele evenimente din Kosovo, despre exodul sarbilor, despre isteria politicienilor. Am terminat repede si m-am intors la nebunia tinerilor absolventi. Ne-am bucurat impreuna ca am scapat de razboi.

11 iunie 1999

Deja, programul nostru cotidian s-a schimbat. Nu mai trebuia sa ma trezesc in zori, pentru ca nu mai aveam de transmis corespondente decat pentru jurnalele de la 19:30 sau 0:00. Evenimentele nu se mai derulau la fel de rapid si accentul cadea in aceste zile pe retragerea militarilor sarbi din Kosovo, concomitent cu intrarea trupelor KFOR, pe bilanturile razboiului si pe viata politica. Acum nu mai aveam nevoie de viteza de reactie, ci de discernamant si capacitate de sinteza. Am ajuns la concluzia ca activitatea de corespondent de razboi solicita la maximum toate calitatile de care are nevoie cineva pentru a fi un bun jurnalist.

Mi-am facut obiceiul de a rasfoi, in fiecare dimineata, ziarele sarbesti. Pe de o parte, cotidianul pro-guvernamental “Politika“, in care, daca erai atent, puteai sa gasesti toate nuantele politicii lui Milosevic. Iar pe de alta parte, cotidianele independente, care incercau timid sa ofere o imagine obiectiva asupra evenimentelor. Daca stiai sa citesti printre randuri, era usor sa reconstitui tabloul real al Iugoslaviei.

Numarul de azi din “Politika” semana cu “Scanteia” din zilele congreselor PCR. Pagini intregi erau pline de telegrame de felicitare adresate lui Slobodan Milosevic si de reportaje despre vitejia poporului sarb. Erau reproduse pe larg conferintele de presa de ieri ale Partidului Socialist din Serbia si ale Stangii Iugoslave, in timp ce conferintele Miscarii pentru Reinnoirea Serbiei (SPO) si Partidului Radical din Serbia (SRS) erau tratate pe scurt. Bineinteles ca lipseau referirile la acuzatiile impotriva lui Milosevic, la iesirea radicalilor din guvern sau la schimbarile de care vorbeau liderii Opozitiei.

Toate ziarele reproduceau discursul de ieri al lui Slobodan Milosevic. L-am citit, in speranta ca voi gasi ceea ce imi scapase cand l-am urmarit in direct la televizor. Efort inutil. Pagini intregi si multe fotografii erau dedicate retragerii din Kosovo si am remarcat, in cotidianul “Blic“, o poza care ilustra foarte bine suspendarea oficiala a bombardamentelor. Fotografia infatisa un barbat care desprindea de pe vitrina magazinului benzile izolante care o protejasera de suflul exploziilor apropiate. Inca un simbol al razboiului – ferestrele acoperite cu benzi izolante – care ramanea o simpla amintire. Am mai remarcat o prima aluzie la fabrica “Zastava” din Kragujevac, despre care aflasem ca ar fi fost vanduta italienilor de la FIAT, intr-un articol in care economistul Jovan Rankovic spunea ca uzina ar trebui privatizata. Pregatea terenul pentru anuntul oficial. Si nu in cele din urma, am gasit in “Vecernje novosti“, harta impartirii provinciei Kosovo intre trupele tarilor care coordonau fortele KFOR.

“Aceste lovituri impotriva Iugoslaviei vor descuraja probabil NATO sa se angajeze intr-o noua eventuala operatiune in afara granitelor statelor membre ale Aliantei,” considera Joseph Cirincione, de la centrul de analiza politica din Washington, Carnegie Endowment for International Peace. “Partenerii NATO, inclusiv Statele Unite, au fost surprinsi de amploarea luata de acest conflict cu Serbia, care nu este o putere militara foarte importanta.” Campania NATO impotriva Iugoslaviei a durat 79 de zile. Ea a mobilizat, in final, o armada de 1.100 de avioane, cea mai mare parte fiind americane. “Perspectiva de a desfasura operatiuni similare cu cea impotriva Iugoslaviei in afara Balcanilor, mult mai in estul Europei sau in Mediterana depaseste intelegerea,” subliniaza si Daniel Goure, de la Centrul pentru Studii Strategice si Internationale (CSIS). “Atacurile NATO impotriva Iugoslaviei au provocat pagube considerabile pentru credibilitatea NATO in calitate de organizatie militara. Faptul ca o alianta, creata pentru a se opune Uniunii Sovietice si pentru a duce un al Treilea Razboi Mondial, este multumita ca a ramas unita intr-un conflict minor nu mi se pare o mare victorie.” Contraamiralul Eugene Carroll, de la Centrul pentru informare in materie de aparare, spunea: “Chiar daca si-au atins obiectivele, s-ar putea considera ca victoria tarilor NATO nu este deplina, din cauza duratei conflictului. Bombardamentele erau prevazute sa dureze numai 3 zile. Este o eroare tragica.” Ofiterul a calificat estimarea initiala a NATO pentru durata operatiunii drept “rizibila”.

Retragerea Armatei iugoslave a continuat si astazi. O coloana de peste 200 de vehicule militare, cu o lungime de cativa kilometri, se deplaseaza pe soseaua Pristina-Podujevo. Printre masini, puteau fi vazute 50 de lansatoare mobile de rachete SAM-6, 20 de lansatoare de rachete SA-20, 10 radare si alte elemente de artilerie antiaeriana, un mare numar de camioane si autobuze pline cu soldati si 10 tractoare cu remorcile pline de bagajele unor civili. In coloana se aflau si multe autoturisme civile, cu numere de inmatriculare de Djakovica si Prizren, precum si cateva autobuze pline cu copii si femei, care plecasera inca de dimineata de la Djakovica. Ei au declarat ca se refugiaza in Serbia, de teama luptatorilor UCK.

Ceva mai devreme, pe aceeasi sosea, fusese vazuta o coloana de 50-100 autovehicule militare, printre care cateva carau tunurile grele, de tip “Praga“, ale antiaerienei. In dreptul localitatilor Luzane si Prugovac, in locul podurilor distruse peste rauri, au fost ridicate cateva treceri improvizate. In aceasta dimineata, in orasul Leskovac au ajuns cateva zeci de autobuze cu militari care se intorceau in garnizoana. De bucurie, la sosire au claxonat prelung si au tras cateva rafale de arme automate. Foarte multi dintre locuitorii localitatilor parasite de Armata si de Politie, atat sarbi, cat si albanezi, au declarat ca se tem pentru siguranta lor si ca s-ar refugia in Serbia, daca nu ar trebui sa-si paraseasca agoniseala de o viata si sa ramana pe drumuri.

Generalul Nebojsa Pavkovic, comandantul Corpului III al Armatei iugoslave, a multumit astazi soldatilor sai pentru eroismul de care au dat dovada in timpul razboiului. Facand un scurt bilant, el a anuntat ca unitatile sale au pierdut 161 de militari, iar 299 au fost raniti. Au fost distruse 13 tancuri (dintre care 7 de catre aviatia NATO), 6 transportoare blindate, 8 baterii de antiaeriana si un radar. La randul lor, militarii Corpului III au doborat 34 de avioane inamice, 25 de avioane-spion fara pilot, 5 elicoptere si 52 de rachete de croaziera.

Pe aeroportul Slatina din Pristina, puteau fi vazute pregatiri intense de retragere. Militarii sarbi incarcau diverse echipamente in 40 de camioane cu remorca, aliniate langa pista. Dar surpriza cea mai mare, care avea sa-i lase cu gura cascata, atat pe jurnalisti, cat si pe liderii NATO, a venit din partea aviatiei iugoslave. In aceasta dupa-amiaza, din buncarele subterane ale aeroportului, crunt bombardate de-a lungul intregului razboi, au fost scoase 6 avioane Mig-21, care au decolat si, dupa ce au survolat Pristina la joasa altitudine, s-au indreptat catre Serbia. Nimanui nu-i venea sa creada ca nu viseaza. A fost momentul in care analistii militari au inceput sa-si puna primele semne de intrebare asupra veridicitatii datelor oferite de NATO despre distrugerile provocate Armatei iugoslave.

Aeroportul International Timisoara a fost redeschis pentru cursele interne si cele externe operate de compania TAROM, dupa o intrerupere de peste doua luni a activitatii. Aeroportul fusese inchis in 25 martie, printr-o decizie a Ministerului Transporturilor, in urma avertizarilor primite din partea organismului european de control al traficului aerian Eurocontrol si a Centrului Operational NATO, pentru siguranta traficului aerian in zona de frontiera. Valoarea pierderilor suferite de aeroport ca urmare a neoperarii curselor regulate se ridica la 120.000 de dolari, a declarat agentiei Mediafax, Marian Chivu, directorul operational al Aeroportului Timisoara.

Acuzatiile la adresa presedintelui iugoslav au inceput sa se inteteasca. Goran Svilanovic, presedintele Aliantei Civice din Serbia, aprecia ca acest moment reprezinta sfarsitul carierelor politice ale lui Slobodan Milosevic si Vojislav Seselj. “Serbia nu poate iesi din acest razboi cu Milosevic si Seselj la putere,” a afirmat el. “Cetatenii Serbiei trebuie sa fie gata sa iasa in strada si in piete, pentru a apara dreptul lor si al copiilor lor de a trai in pace, intr-o tara libera si bogata.” La randul sau, Ljiljana Lucic, vicepresedinte al Partidului Democrat, spunea ca spera ca Serbia nu va irosi sansa pacii: “Fara schimbari politice si plecarea de la Putere a protagonistilor politicii dezastruoase de pana acum, Serbia nu va avea nici pace, nici viitor.”

Aflat in continuare in strainatate, Zoran Djindjic, liderul Partidului Democrat, a cerut organizarea in toamna de alegeri anticipate. “Alegerile de anul viitor vin prea tarziu, iar Iugoslavia nu are nici un viitor, daca Slobodan Milosevic ramane presedinte,” afirma el. “Trebuie sa incercam, in sfarsit, dupa 12 ani de mizerie, sa luam un nou si un mai bun start.” El a precizat ca maine, este prevazuta o intalnire intre oamenii politici sarbi si presedintele muntenegrean Milo Djukanovic, al carui rol il considera esential in viitor. “Noi nu avem nevoie decat de cateva saptamani si de accesul la cateva mijloace de informare in masa, pentru a explica oamenilor ce s-a intamplat,” a asigurat el. “Ceea ce vor povesti soldatii angajati in conflict va demonstra ca acest razboi a fost inutil si ca ar fi putut sa fie evitat.” Potrivit lui Djindjic, izolarea economica si politica vor constitui o problema atat de serioasa, incat oamenii nu vor avea decat o singura alternativa: “Cu Milosevic – nici un viitor. Fara Milosevic – sustinere internationala, reconstructie si, poate, un viitor mai bun.”

Vuk Draskovic a organizat o conferinta de presa la sediul SPO, in care a declarat ca desfasurarea fortelor internationale de mentinere a pacii in Kosovo este o buna ocazie pentru NATO de a arata ca nu sustine terorismul si separatismul albanez. El a cerut sarbilor sa nu plece din Kosovo, insa a recunoscut ca este posibil ca un anumit numar de oameni sa se refugieze din provincie, odata cu retragerea Armatei si Politiei. Draskovic a cerut, si el, schimbari in guvernele sarb si iugoslav, spunand ca “acordul de pace este actul de capitulare al politicii dezastruoase din ultimii 10 ani, care a adus Iugoslaviei atatea conflicte interne si internationale.”

Reactii similare veneau si din celelalte parti ale Iugoslaviei. Miodrag Vukovic, lider al Partidului Democrat Socialist din Muntenegru, atragea atentia sa nu se piarda ocazia pentru declansarea schimbarilor democratice in tara. “Speram ca Serbia nu va cadea dintr-o nenorocire intr-alta, pentru ca asta ar insemna sfarsitul ei,” avertiza el. Faik Jasari, presedintele Partidului Initiativei Democratice din Kosovo (KDI) a declarat la Pristina ca, din cauza razboiului, “cel mai mult au avut de suferit albanezii, pentru ca nu au stiut unde ii duce politica paguboasa a lui Ibrahim Rugova“. Jasari a subliniat ca, fata de Liga Democratica din Kosovo, care a parasit provincia, KDI a ramas si i-a ajutat pe cei care nu s-au putut refugia in strainatate. De aceasta data, el a promis ca va contribui la intoarcerea acasa a cel putin 100.000 de albanezi, insa a atras atentia ca ideea transformarii provinciei Kosovo intr-o republica este “o farsa nedorita”.

De alta parere era Gjergj Dedaj, vicepresedintele asa-zisului Parlament al albanezilor din Kosovo. “Dupa plecarea trupelor sarbe, vom construi un sistem democratic, pentru a permite poporului din Kosovo sa hotarasca, prin referendum, viitorul provinciei,” afirma el. “Daca poporul se pronunta in favoarea independentei, decizia trebuie respectata. Viitorul provinciei este in Europa, nu in interiorul Iugoslaviei.” Dedaj uita ca posibilitatea unui referendum, prevazut in acordurile de la Rambouillet, care nu au fost semnate de sarbi, nu a fost inclusa si in acordurile de la Kumanovo.

Poate cel mai plastic a zugravit situatia din aceste zile Vojislav Andric, lider al partidului Noua Democratie (ND), care a declarat ca, “in numele viitorului tarii noastre, ND asteapta ca premierii guvernului sarb si iugoslav sa demisioneze. Serbia are nevoie de oameni noi si de o politica noua, al carui tel sa fie democratizarea tarii, o reforma eficace si reintegrarea in Europa si in lume. Activitatea de pana acum a celor doua guverne a fost inversul acestei politici. Ieri, Slobodan Milosevic a salutat victoria. Tot ieri, si presedintele american Bill Clinton a salutat victoria. Am tras concluzia ca nici unul nu a participat la acest razboi, pentru ca nu cunosc raspunsul la intrebarea cine pe cine a invins.”

Intreaga agitatie a fost potolita, in cateva minute, de Ivica Dacic, purtatorul de cuvant al Partidului Socialist din Serbia (SPS, condus de Milosevic), care a repetat ca sfarsitul razboiului arata victoria politicii de pace a presedintelui iugoslav. “Nu exista nici un motiv pentru schimbari in guvern,” a spus, transant, Dacic. “Coalitia noastra cu Partidul Radical din Serbia si cu Stanga Iugoslava ramane la fel de unita si solida.”

“Ofiterii britanici sunt extrem de furiosi din cauza armatei americane,” a anuntat un ziarist de la postul de televiziune Sky News, care insoteste contingentul britanic ce urma sa intre in Kosovo. Militarii americani sunt acuzati ca ar fi incercat cu buna stiinta, din motive pur mediatice, sa intarzie intrarea in Kosovo a trupelor britanice si franceze, in scopul de a fi primii care ajung in provincia sarba. Cotidianul londonez “Evening Standard” relateaza ca trupele britanice se pregateau, in noaptea de joi spre vineri, sa treaca frontiera dintre Macedonia si Kosovo, dar au fost impiedicate de ordinele date de americani, ale caror trupe nu erau pregatite inca. “In Kosovo se duc doua razboaie: unul impotriva sarbilor, iar celalalt pentru dominatie in domeniul relatiilor publice, dus cu americanii, care vor sa obtina toata gloria,” a adaugat un jurnalist de la “Daily Mail“, care insoteste, si el, coloana de blindate britanice. “Este o afirmatie nefondata,” a dezmintit premierul britanic Tony Blair. “Deplasarile de trupe si momentul in care KFOR va intra in provincie sunt probleme operationale, transate de comandantul KFOR, generalul Michael Jackson.”

In strainatate, au fost reluate speculatiile si estimarile privind pretul reconstructiei Iugoslaviei. Un grup de analisti militari a intocmit un studiu conform caruia bombardarea Iugoslaviei a costat tarile NATO peste 5 miliarde de dolari, insa va fi nevoie de mai multi bani, pentru intretinerea fortelor de mentinere a pacii si reconstruirea podurilor si soselelor distruse. Pretul armelor utilizate in acest razboi a fost fabulos: 1 milion de dolari pentru fiecare racheta de croaziera, 130.000-300.000 pentru fiecare racheta anti-tanc si 100.000 pentru fiecare racheta ghidata prin laser. In timpul razboiului, numai SUA a folosit 1.000 de avioane, 24 de elicoptere Apache, 18 sisteme de lansare a rachetelor de croaziera si 5.500 de militari. Americanii au platit cea mai mare parte a cheltuielilor militare, adica in jur de 3 miliarde de dolari.

Toata lumea era de acord ca pacea va fi si mai scumpa. Va trebui intocmit un buget al operatiunilor de desfasurare in Kosovo a celor 50.000 de militari din KFOR, care vor asigura intoarcerea refugiatilor albanezi la casele lor. Se apreciaza ca SUA va avea nevoie de 3,5 miliarde de dolari anual, pentru intretinerea celor 7.000 de militari ai sai, Germania – de 310 milioane de dolari numai in 1999, pentru cei 8.500 de militari, iar Franta – de pana la 640 de milioane de dolari in acest an, pentru cei 7.000 de militari desfasurati. Ministerul german al Apararii estima bugetul trupelor sale din Kosovo pentru anul 2000 la aproape 2 miliarde de marci. Reconstructia economica a tarilor din Balcani va costa Uniunea Europeana aproximativ 35 de miliarde de dolari. Albania, Bosnia-Hertegovina, Croatia, Macedonia si Romania au solicitat deja, Fondului Monetar International, un ajutor de 2,2 miliarde.

In timp ce ministrii de Externe ai tarilor G-8 anuntau ca au inceput sa lucreze la un “plan Marshall” pentru tarile sud-estului Europei, rusii aruncau din nou cu promisiuni. Magnatul Dragomir Karic, presedintele companiei iugoslave “BK Group International“, s-a intors din Rusia si s-a oprit la Novi Sad, unde a stat de vorba cu presedintele Consiliului local, Stevan Vrbaski. Karic a anuntat ca primarul Moscovei, Iuri Lujkov, intentioneaza sa finanteze, ca donatie pentru orasul Novi Sad, ridicarea unui pod nou peste Dunare. Acesta ar urma sa fie terminat inainte de venirea iernii si va fi construit de firma ruseasca “Trans-Stroi“, care a finalizat un pod similar in 100 de zile. Conform promisiunii, noul pod va avea atat sosea, cat si linii ferate, si va inlocui podul Varadin, prabusit in apele Dunarii de rachetele NATO.

UE exclude, deocamdata, acordarea vreunui ajutor financiar Iugoslaviei pentru reconstructia infrastructurilor distruse de atacurile aeriene ale NATO, a afirmat un purtator de cuvant al Comisiei Europene, citat de AFP. “Excludem, deocamdata, Belgradul de la orice transfer financiar. Nu putem concepe, la ora actuala, ideea de a-l ajuta pe Slobodan Milosevic,” a precizat acesta. Pe de alta parte, el a afirmat ca Biroul Umanitar al Uniunii Europene (ECHO) a alocat recent un ajutor de urgenta de 50 de milioane de euro pentru planul de intoarcere si repatriere a refugiatilor din Kosovo.

Am inregistrat o corespondenta pentru buletinul de stiri al ProFM, continuand, apoi, sa-mi notez informatiile care veneau din toate partile. La Belgrad, s-a anuntat ca obiectivele prioritare ale urmatoarelor zile sunt aprovizionarea cu combustibil si salubrizarea orasului. Cineva a avut curiozitatea sa calculeze ca, in cele 77 de zile de razboi, au fost anuntate 146 de alarme aeriene, Belgradul fiind sub alarma un total de 774 de ore. In zona Moravica din Serbia, bilantul pagubelor era estimat la 1,5 miliarde de dolari. Cel mai greu avariate erau fabricile “Tehnicki remont“, “Sloboda” si “Cer“, care au fost, practic, inchise si au lasat pe drumuri 10.000 de muncitori, afectand indirect alte 30.000 de persoane, membre ale familiilor acestora. A venit un bilant si de la Sabac, unde Zoran Lazic, vicepresedintele Consiliului local, a declarat ca pagubele la cele 394 de obiective civile lovite de bombe se ridica la 10 milioane de marci germane.

La ora 15:00, la Media Center, statia care difuza in surdina emisiunile unui post de radio a fost – efectiv – inchisa. Era retransmisa declaratia de ieri a lui Slobodan Milosevic si sarbii nu mai suportau sa o auda inca o data. Am iesit si eu sa ma plimb putin prin centru, sa ma mai limpezesc la minte, dupa avalansa de informatii pe care o acumulasem. In Trg Republike, cu ajutorul unor macarale, cativa muncitori demontau scena pe care urcasera formatiile care veneau sa cante la concertele de protest impotriva razboiului. Dar ce m-a surprins cel mai mult a fost disparitia tuturor tarabelor pe care se vindeau pana acum suveniruri de razboi, vederi cu podurile distruse de la Novi Sad si insigne cu simbolul “Target“. Mi s-a povestit ca, dis-de-dimineata, a venit Politia si i-a gonit cu brutalitate pe toti vanzatorii ambulanti, punandu-le in vedere sa nu mai apara pe acolo.

In magazine au reaparut zaharul si detergentii, iar tutungeriile au primit tigari. Majoritatea angajatilor magazinelor dadeau jos fasiile de benzi izolante de pe vitrine, pregatindu-le pentru revenirea la normalitate. Au ramas doar cele de pe geamurile Facultatii de filosofie, care fusesera aplicate cu simt artistic, inchipuind ciudate labririnturi care nu duceau nicaieri.

“Relatiile dintre Rusia si NATO sunt inghetate pentru moment,” a declarat presedintele Boris Eltin, citat de agentia Interfax. “Noi am facut tot ceea ce trebuia sa facem pentru a restabili pacea in Iugoslavia. Tarile din NATO trebuie sa procedeze la fel.” Militarii rusi si americani au discutat, ieri si azi, la Moscova, pentru a defini modalitatile participarii Rusiei la forta de pace internationala din Kosovo, dar negocierile nu s-au soldat cu un acord. “Noi nu vom implora Statele Unite sa ne dea un sector anume. Daca nu vom ajunge la un acord, vom defini, impreuna cu Iugoslavia, sectorul pe care il vom controla,” a precizat generalul Leonid Ivasov, unul din militarii rusi cei mai ostili Aliantei Nord-Atlantice.

Cel mai spectaculos moment al acestei zile a fost, insa, odiseea intrarii rusilor in Kosovo. La ora 13:00, m-a sunat Nelu si mi-a spus ca, daca vrem sa vedem ceva frumos, sa fugim imediat in zona centrului “Sava“, pe langa care trecea soseaua de centura a Belgradului. Din pacate, desi ne-am aruncat intr-un taxi, noi am ajuns putin cam tarziu si n-am vazut decat cateva zeci de sarbi, urcand in 3 autocare care ii adusesera acolo, prin grija Partidului Socialist. In departare, pe autostrada spre Nis, se mai zareau cateva vehicule militare rusesti, incadrate de masini ale Politiei sarbe. Pierdusem “emotionantul” moment al traversarii Belgradului de catre coloana de militari rusi ce venea din Bosnia-Hertegovina, in aplauzele oamenilor adusi sa-i vada. Si ratasem clipa in care o femeie a aruncat, cu un gest teatral, trei trandafiri pe botul unuia dintre camioane.

Totul incepuse dimineata, cand, fara stirea nimanui, o coloana de 41 de vehicule militare rusesti, la bordul carora se aflau 200 de militari din contingentul SFOR de la Tuzla, au plecat din Bosnia-Hertegovina catre Iugoslavia. Vehiculele erau in culori de camuflaj, iar litera “K” din sigla KFOR era proaspat vopsita, in locul literei “S” din sigla SFOR. Rusii au intrat in Iugoslavia la ora 10:30, fiind asteptati la granita de masini ale Politiei sarbe, un Mercedes alb cu numerele de inmatriculare ale Armatei iugoslave si o limuzina BMW, cu geamuri fumurii si numere de corp diplomatic. Acestea au incadrat coloana ruseasca, pe care au condus-o spre Belgrad. La 12:20, convoiul a poposit la Simanovci, la 30 de kilometri de capitala iugoslava. Dupa o scurta pauza, si-a reluat drumul, traversand cartierul belgradean Bubanj Potok si indreptandu-se spre Nis.

Statele Unite au primit asigurari din partea Moscovei ca trupele ruse trimise in Republica Federala Iugoslavia nu vor patrunde in Kosovo fara un acord prealabil, a afirmat vicepresedintele american Al Gore, citat de AFP. “Noi nu stiam ca se vor duce in Iugoslavia,” a recunoscut Al Gore. “Dar nu au ajuns in Kosovo si am primit asigurari ca nici nu o vor face.” Vicepresedintele american a precizat ca secretarul de stat Madeleine Albright a discutat pe aceasta tema cu omologul sau rus Igor Ivanov. “Avem mai multe canale de comunicare active si credem ca totul va decurge bine,” a mai spus Gore.

De doua zile, adjunctul secretarului de stat american Strobe Talbott negocia cu ministru rus de Externe Igor Ivanov despre statutul trupelor rusesti din KFOR, dar cele doua parti nu reuseau sa se inteleaga. Azi-dimineata, Talbott a parasit Moscova, fara nici un rezultat, indreptandu-se spre Bruxelles. Cand a aflat ca rusii au intrat deja in Serbia si se duc spre Kosovo, Talbott si-a intors din zbor avionul si a revenit la Moscova, solicitand o noua intrevedere cu Ivanov. Ceva mai devreme, Viktor Cernomirdin, emisarul rus pentru Iugoslavia, declarase agentiei Itar-Tass ca “trupele rusesti vor avea propria lor zona de responsabilitate, care se va situa, cel mai probabil, in apropiere de frontiera administrativa dintre Kosovo si Serbia”.

La ora 16:00, coloana rusilor trecea prin Jagodina, ajungand, la 16:45, la Cuprija. La Bruxelles, generalul Wesley Clark convocase comandamentul NATO, pentru a decide pozitia Aliantei in raport cu situatia nou creata. Deja se stia ca, din coloana militarilor rusi faceau parte 15 transportoare blindate, 10 camioane, cateva jeep-uri si vehicule sanitare, iar in aceasta dimineata, alti 1.000 de militari rusi aterizasera la Tuzla, pregatindu-se sa plece spre Serbia in zilele urmatoare. La ora 19:30, convoiul rusilor a ajuns la Nis, a poposit langa motelul “Nais“, a alimentat cu benzina si a plecat mai departe. La 21:00, rusii intrasera deja in Kosovo, au traversat localitatea Prokuplje si se indreptau catre Pristina, insotiti de masini ale Politiei si Armatei iugoslave si aplaudati de localnici.

In acest timp, oficialii de la Moscova jucau teatru. In prima faza, ei i-au asigurat pe occidentali ca militarii se vor opri la Nis, asteptand sa-si coordoneze intrarea in Kosovo cu cea a trupelor NATO care veneau din Macedonia si Albania. Mai tarziu, ministrul de Externe rus declara ca militarii nu au primit ordinul de a intra in provincie. “Din pacate, acest lucru, insa, s-a intamplat,” a spus Ivanov, adaugand ca le-a cerut sa se retraga la Nis. Derutati, reprezentantii NATO bravau. “Alianta Nord-Atlantica nu considera o drama sosirea trupelor rusesti in Kosovo inaintea primelor unitati ale NATO si sustine participarea Rusiei la KFOR,” declara Jamie Shea.

La 1:30, militarii rusi au ajuns la Pristina, unde au fost intampinati de circa 2.000 de locuitori, care ii asteptau in strada inca de la ora 22:00, cand vazusera in jurnalul RTS ca acestia se indreptau spre ei. Sarbii din capitala provinciei i-au primit cu urale si aplauze si au tras focuri de pistol si rafale de arme automate de bucurie. Un grup de femei a oferit flori soldatilor, iar pe primul transportor blindat s-au catarat mai multi tineri, care fluturau drapelele nationale ale Serbiei, Iugoslaviei, Greciei si Rusiei. La geamuri si in balcoane puteau fi vazuti zeci de oameni care strigau “Serbia ! Serbia !” si ridicau trei degete, semnul salutului traditional ortodox. Rusii s-au oprit in apropierea aeroportului Slatina, la 10 kilometri de Pristina, unde si-au facut tabara. Daca pana acum mai existau dubii ca acest mars fortat ar fi o eroare, misterul a inceput sa se risipeasca in momentul in care, din BMW-ul cu geamuri fumurii, a coborat generalul Viktor Zavarzin, atasatul militar rus la Comandamentul NATO din Bruxelles.

“Am venit sa pregatim aeroportul pentru sosirea avioanelor ruse si dupa aceea vom pleca,” a declarat unul dintre soldatii rusi, afirmand ca acest contingent va ramane doua saptamani la Pristina. Surse din cadrul Statului Major General al Armatei iugoslave au declarat ca Serbia este direct interesata ca militarii rusi sa fie primii participanti la forta internationala care intra in regiune. In realitate, sarbii erau interesati ca intreg complexul subteran de la aeroportul Slatina, care s-a dovedit de nestrapuns, in ciuda bombardamentelor NATO, sa fie preluat de rusi si sa nu cada in mainile Aliantei. Si toate speculatiile aveau sa se risipeasca maine, cand Boris Eltin nu numai ca a anuntat ca aproba operatiunea, dar l-a avansat pe Zavarzin la gradul de general colonel, pentru ca a indeplinit-o cu succes.

Atitudinea sarbilor din Pristina fata de sosirea rusilor in Kosovo se datora, in principal, neincrederii in militarii NATO si mai putin dragostei fata de rusi. Oamenii nu credeau ca militarii care, timp de aproape 3 luni, le-au aruncat mii de tone de bombe in cap si i-au ajutat pe teroristii UCK sa atace granitele dinspre Albania, ii vor proteja impotriva prigoanei pe care o vor institui gherilele albaneze, indata ce vor intra in provincie. De altfel, pe tot drumul lor spre Kosovo, rusii nu au fost aclamati decat de grupuri mici de sarbi, trimise de sefii de la partid, ca sa dea bine in cadrele filmate de RTS. In general, oamenilor nu le convenea intrarea intempestiva a rusilor in Kosovo si spuneau ca, potrivit obiceiului lor, acestia au venit primii, dar vor avea grija sa plece ultimii. Cea mai sugestiva remarca despre venirea rusilor am auzit-o pe strada, trecand pe langa doi batrani care comentau evenimentul. Unul dintre ei, care purta pe cap traditionala boneta a soldatilor sarbi, ii amintea celuilalt ca Tito s-a luptat 50 de ani ca Iugoslavia sa nu intre in ghearele rusilor, in timp ce Slobodan Milosevic i-a adus, de bunavoie, in doar cateva ore.

Ministrul german al Apararii Rudolf Scharping a declarat intr-un interviu acordat postului de televiziune ARD, ca europenii nu sunt destul de bine reprezentati in Alianta Nord-Atlantica. “In cadrul NATO, Statele Unite beneficiaza de o reprezentare prea mare, in raport cu Europa,” a spus el. “Angajamentul trupelor germane in cadrul KFOR va fi o intreprindere foarte riscanta la inceput si va dura mai multi ani.”

Mile a sosit inaintea mea la hotel, unde l-a gasit pe Ioan Margarit, care venise la Belgrad din partea saptamanalului economic “Capital“. Dupa ce ne-am transmis corespondentele pentru jurnalele de seara, am plecat toti trei sa mancam pe Skadarlija, la “Tri sesira“. De aceasta data, ne-au cam pacalit la nota de plata. Pentru niste vodka, o tava cu branzeturi si mezeluri, apa minerala, bere si cate 10 mititei, ne-au luat nu mai putin de 800 de dinari (adica vreo 80 de marci germane). Suparati, i-am spus in fata sefului de sala ca nu vom mai veni niciodata pe acolo si ne vom sfatui toti prietenii sa-l ocoleasca. Dandu-si seama ca stiam preturile, acesta si-a cerut scuze, promitand ca nu se va mai intampla asa ceva niciodata.

Am plecat spre “Toplice” si, pe drum, ne-am oprit sa-i aratam lui Margarit unul din cele mai frumoase baruri pe care le-am vazut vreodata. Botezat “Soho” de cel care l-a deschis, in amintirea cartierului din New York unde locuise mai multi ani, barul l-a umplut de admiratie chiar si pe Eugen Mihaescu, alaturi de care il descoperisem. Avea forma literei “U”, pentru ca trebuia sa ocoleasca scara de intrare a blocului la parterul caruia era amenajat. Totul, de la mobilier, la peretii albi si la formele de metal care te dirijau de-a lungul lui, era plin de eleganta si bun gust. In plus, patronul a avut inspiratia de a-i pune peretii la dispozitia artistilor plastici, periodic aici fiind vernisate diverse expozitii. Pana zilele trecute, fusese expusa o colectie de afise, iar acum, erau asezate niste fotografii imense, cu nuduri aproape obscene, insa extrem de frumoase si de o buna calitate artistica.

La hotel, ne astepta Traian Borsan, secretarul I al Ambasadei Romaniei la Belgrad. Se plictisea si el, de cand se terminase razboiul si scapase de teroarea exploziilor de langa sediul ambasadei si a venit sa ne viziteze. Am stat la un pahar de vorba, insa, la un moment dat, discutia noastra a inceput sa se transforme intr-o disputa. Subiectul era – desigur – politica guvernului roman. Fata de razboiul din Iugoslavia, dar si in general. Traian Borsan tinea partea executivului, pe care il reprezenta la Belgrad, in timp ce noi incercam sa-i demolam argumentele. Desi reuseam, ne enerva ca nu puteam sa-l convingem ca aveam dreptate. Pana la urma, eu am plecat la culcare si i-am lasat certandu-se. Mile a venit in camera aproape in zori si, pentru ca ma trezisem cand a intrat, mi-a povestit ca putin a lipsit sa nu se incaiere toti trei. Noroc cu Nelu, care a aparut si el la un moment dat si, dupa ce a stat deoparte si s-a amuzat, s-a bagat sa-i desparta cand au sarit de pe scaune.

Un avion militar britanic a explodat, in noaptea de vineri spre sambata, in jurul orei 23:15, la doar cateva sute de metri de tabara de refugiati de la Kukes, o persoana fiind grav ranita, informeaza AFP. “Avionul, un Hercules C-130, transporta 12 soldati si s-a prabusit la aterizare,” a declarat purtatorul de cuvant al fortelor NATO la Kukes, lt.col. Helge Eriksen. Contrar afirmatiilor acestuia, unii martori oculari sustineau ca avionul incerca sa decoleze. O catastrofa a fost insa evitata, avionul prabusindu-se in imediata apropiere a unei tabere de refugiati unde acorda asistenta organizatia umanitara “Medecins sans frontieres“. Zona a fost imediat inconjurata de membrii Fortei de pace din Albania. Pista aeroportului fusese inaugurata miercurea trecuta, prin aterizarea unui C-130, dupa ce a fost prelungita cu 500 de metri, pentru a facilita aterizarea avioanelor mari.

9 iunie 1999

Intrevederea dintre emisarii iugoslavi si delegatia NATO, care a inceput aseara la Kumanovo, in nordul Macedoniei, continua inca in zori, putand aduce rezultate, relateaza AFP. Purtatorul de cuvant al Aliantei, comandantul american Tray Kate, a declarat la ora 7:00 ca NATO “este optimista cu prudenta” in privinta reusitei intrevederii. Potrivit unei surse occidentale, discutiile s-au referit in special la calendarul si etapizarea procesului de retragere sarba din Kosovo si al sosirii NATO in provincie.

Dupa ce ne-am trezit, ne-am luat ramas bun de la Eugen Mihaescu, George Roncea si Dobrivoi. Nelu urma sa-i duca cu masina lui pana la granita, unde domnul Mihaescu era asteptat de niste prieteni. Imi parea foarte rau ca pleaca, in special el, pentru ca ma obisnuisem atat de mult cu lungile plimbari pe strazile Belgradului, in care imi povestea fragmente din viata sa. Era atat de plastic si de savuros, incat nici acum nu-mi iese din minte ideea de a-l ruga sa ma lase sa-i redactez o carte autobiografica. Este pacat, la amintirile pe care le are, la oamenii pe care i-a cunoscut, ca toate acestea sa nu fie scrise undeva.

Inainte de a pleca, am umblat pe strazile Belgradului, sa ne fotografiem in diferite locuri, pentru a avea cate o amintire. Ne-am dus langa cladirea Statului Major General si ne-am fotografiat langa sediul Guvernului. Eugen Mihaescu l-a rugat pe Dobrivoi sa-i fotografieze una din cariatidele care sprijineau acoperisul distrus de bombe. Era o imagine superba, cu statuia unei femei care, in loc sa tina in brate marginea acoperisului, isi ridica mainile spre cer. Desigur ca, imediat ce ne-au vazut, militarii care supravegheau zona au sarit sa ne verifice acreditarile de razboi. Eu m-am tinut deoparte si, pentru a nu avea probleme, Dobrivoi obtinuse de la Centrul militar de presa o autorizatie care ii permitea sa fotografieze majoritatea cladirilor avariate de bombe din Belgrad. Asa ca eram in regula.

Dupa aceea, ne-am fotografiat pe acoperisul hotelului, unde am stat atatea nopti impreuna, privind cerul inrosit de tirurile antiaerienei si al rachetelor NATO. Cu simtul sau artistic deosebit, Eugen Mihaescu ne-a aranjat frumos, pentru ca fotografiile sa iasa cat mai bine. Ziua, privit de pe acoperis, Belgradul arata ciudat. Un oras linistit, aproape banal, inconjurat de Dunare si de Sava, inverzit de parcuri. Din locul unde ne aflam, nu puteam zari decat cu greutate cladirile innegrite de flacarile incendiilor si brazdate de schijele proiectilelor. Ne-am mai imbratisat o data si i-am lasat sa plece. Daca pe Eugen Mihaescu il intelegeam, pe George, nu… Am incercat sa-i scot din cap ideea ca finalul razboiului n-ar fi aproape, dar n-am reusit. In exaltarea lui, spera in continuare intr-o minune. Dar minunile nu se petrec decat in povesti.

NATO a dezmintit declaratiile sefului Statului Major al Armatei germane, generalul Hans-Peter von Kirchbach, privind suspendarea operatiunilor militare impotriva Iugoslaviei, relateaza AFP. “Operatiunile continua,” a afirmat Jamie Shea. “Ne aflam inca in lupta in momentul in care am parasit cartierul general al fortelor aliate din Europa,” a afirmat, la randul sau, purtatorul de cuvant militar al NATO, generalul german Walter Jertz. El a tradus in engleza declaratia facuta de generalul von Kirchbach, explicand ca acesta a dorit sa spuna ca bombardamentele erau “practic” pe punctul de a fi incheiate.

Parca peste tot mirosea a pace in Belgrad. Era o zi frumoasa de vara. Oamenii se plimbau linistiti si doar pe la cafenele comentau, usor blazati, ultimele stiri despre negocierile de la Kumanovo. Ziarele isi schimbasera aspectul mohorat. Incepand de astazi, cotidianul “Blic” isi modificase formatul si, in paginile din mijloc, in loc de fotoreportaje despre razboi, publica programul complet al televiziunilor, cu pozele color ale starurilor din filmele difuzate. Deja de cateva zile, televiziunile isi modificasera sigla pe care o mentineau pe ecran in timpul alarmelor aeriene. Din sigla imensa de la inceput, pe care scria “Vazdusni opasnost“, nu mai ramasese decat discreta silueta a unui avion, iar programul nu mai era intrerupt pentru comunicatele martiale ale Comandamentului Apararii civile. De altfel, formulele de inceput si de sfarsit ale acestor comunicate, de o gravitate aproape ridicola, devenisera acum subiect de poante, intrand in limbajul uzual al tinerilor si, mai ales, al animatorilor posturilor de radio. De cate ori auzeam expresiile “Paznja, paznja, beogradjani…” sau “Gotovo !“, care indicau inceputul, respectiv sfarsitul acestor comunicate, zambeam cu nostalgie si tristete. Nu erau amintirile pe care si le-ar fi dorit un om normal, dar erau amintirile noastre. Ale noastre si ale sarbilor.

Se facuse foarte cald la Belgrad si, in sfarsit, au montat o instalatie de aer conditionat la Media Center. Eram fericit ca totul functiona aici, pentru ca, la Internet-cafe-ul de la Dom Omladine, dupa ce s-au prins ca suntem straini, au marit tariful la 45 de dinari/ora, adica aproape 5 marci germane. Ne-am jurat sa nu mai calcam pe acolo, nici macar in zilele in care Media Center era inchis. Intre doua transmisii, am apucat sa dau o fuga pana in piata, unde doua sarboaice simpatice ma asteptau, sa-mi vanda o pereche de pantaloni scurti negri, cu buzunare laterale. Cu doua zile in urma, gasisem o pereche similara, insa erau prea mari si imi promisesera ca imi vor cauta si numarul meu. Cand m-am intors, m-am oprit la o frizerie, unde femeia care ma tundea pentru a treia oara de cand eram la Belgrad m-a recunoscut si m-a intrebat: “Tot asa de scurt ca data trecuta ?” Am zambit si, cat m-a tuns, am palavragit vrute si nevrute. Fara sa amintim o clipa de razboi.

Deja ma simteam ca acasa la Belgrad. Blocat aici, fara posibilitatea de a trimite cuiva cheile de la apartamentul in care locuiam la Timisoara, ca sa-mi trimita haine, am fost nevoit sa economisesc din putinii bani pe care ii primeam, pentru a-mi cumpara tot ce aveam nevoie. O pereche de blugi, cateva tricouri de vara, chiloti, sosete, pantaloni scurti. Si, desigur, n-am rezistat pana nu am adunat suficienti bani sa-mi cumpar o pereche de ghete si una de bocanci, care m-au fermecat de cand le-am vazut prima oara. Cand m-am intors acasa, am aflat cat de ingrijorate erau vecinele mele pentru soarta mea. Doua doamne in varsta, care ma considerau un fel de fiu adoptiv. Doamna Lucia Baliga, vecina mea de palier, urmarea tot ce transmiteam de la Belgrad si avea grija sa-mi plateasca curentul si intretinerea la timp. O alta doamna, care statea in casa de langa mine, s-a dus o data pana la sediul TVR Timisoara, sa intrebe de numarul meu de telefon, pentru ca voia sa ma anunte ca mi s-a desumflat una din rotile masinii, pe care o tineam parcata in fata casei. Cred ca, daca ar fi stiut ca masina nici macar nu era incuiata, nu ar mai fi avut somn noaptea. Noroc ca Timisoara este un oras linistit, iar masina mea – un vechi Mercedes Coupe – nu-i tenta prea mult pe hoti.

NATO cheltuieste in razboiul din Kosovo 42 de milioane de lire sterline zilnic, 12 % din aceasta suma fiind furnizata de Marea Britanie, potrivit opiniei unui expert britanic in probleme de aparare, Paul Beaver, intr-un articol publicat de revista “Jane’s Defence“. “Trebuie continuate cheltuielile la un nivel similar sau mai ridicat, chiar daca proiectele incluse in planul de pace prevad incetarea rapida a campaniei aeriene,” a adaugat expertul. “Din totalul cheltuielilor NATO, 5 milioane de lire pe zi revin Marii Britanii, in timp ce Ministerul Apararii a anuntat pana acum ca este vorba de costuri de numai 1,3 milioane de lire pe zi. Va fi o problema in momentul in care se va decide cine, de la Whitehall, va plati.”

Asa cum ma asteptam, astazi au aparut reactii la ultimele evenimente. Liderii tuturor partidelor politice din Iugoslavia saluta apropierea pacii, dar sunt tot mai ingrijorati de soarta sarbilor care traiesc in Kosovo. Majoritatea nu are incredere in capacitatea viitoarelor forte de mentinere a pacii de a dezarma formatiunile UCK si de a impiedica prigonirea sarbilor din provincie. Azi-dimineata, generalul Vladimir Lazarevic, comandantul Corpului Pristina al Armatei iugoslave, a declarat ca teroristii UCK au continuat sa atace, sprijiniti de fortele speciale NATO, militarii sarbi de la granita cu Albania, insa atacurile au fost respinse.

Partidul Radical din Serbia (SRS) a comunicat ca interesele vitale ale locuitorilor din Kosovo si Metohia pot fi aparate doar in interiorul Serbiei. Dragoljub Stankovic, membru in Colegiul director al partidului, a declarat ca Vuk Draskovic si partidul sau (Miscarea pentru Reinnoirea Serbiei, SPO) au inceput o campanie acerba pentru eliminarea SRS de pe scena politica. “SPO controleaza posturile de televiziune Studio B din Belgrad si NTV din Nis, care sunt defetiste si incearca sa-i convinga pe sarbi ca au castigat acest razboi,” spunea Stankovic.

Gorica Gajevic, secretarul general al Partidului Socialist din Serbia (SPS, condus de Slobodan Milosevic), a declarat azi, intr-un discurs tinut la Universitatea din Pristina, ca “Iugoslavia se afla in pragul pacii” si a laudat poporul sarb pentru bravura si curajul de care a dat dovada in acest razboi. Partidul Democrat (DS) afirma ca este nevoie ca intreaga comunitate internationala sa asigure securitatea oamenilor din Kosovo, dupa retragerea Armatei si Politiei iugoslave. “Trebuie prevenite, prin masuri ferme, o noua tragedie umanitara si exodul sarbilor din provincie, iar un rol important ii revine aici Bisericii Ortodoxe Sarbe,” se punea in comunicatul DS.

Goran Svilanovic, presedintele Aliantei Civice din Serbia (GSS) a afirmat, transant, ca Serbia si Kosovo au fost distruse, iar oamenii bombardati, numai pentru ca Slobodan Milosevic a dorit sa se mentina la putere cu orice pret si nu din dorinta de a apara provincia. “Pentru asta, Milosevic va trebui sa raspunda in fata Parlamentului federal,” cerea Svilanovic. In aceeasi nota, Centrul Democratic Iugoslav a comunicat ca poporul sarb trebuie sa afle intregul adevar despre acordul de pace si nu sa-i fie prezentata o varianta cosmetizata a acestuia, pentru a judeca tot ce contine documentul si a-l compara cu acordul de la Rambouillet.

Laureatul Premiului Nobel pentru Pace Elie Wiesel l-a avertizat pe Bill Clinton in privinta riscurilor “unei bai de sange” ale carei victime ar fi sarbii, dupa ce refugiatii albanofoni din Kosovo se vor intoarce acasa, relateaza AFP. Presedintele american i-a cerut scriitorului sa mearga in taberele de refugiati din Albania si Macedonia pentru a examina situatia umanitara. “Am constatat o teribila tristete, durere si ura,” a povestit Elie Wiesel. “Ma tem de consecintele urii care exista acum in randul victimelor. Iar NATO si trupele americane vor trebui sa serveasca drept paravan viu, pentru a impiedica o baie de sange. Ceea ce am vazut nu este foarte incurajator. Victimele au suferit prea multe cruzimi si calaii au comis prea multe brutalitati. Va trebui mult timp pentru ca ei sa reinvete sa traiasca impreuna, ca inainte de 1989.” Wiesel crede ca va exista cu siguranta un exod al sarbilor din Kosovo. “Sarbii deja nu se mai simt in securitate si se tem,” a explicat el.

Poate ca declaratiile partidelor politice par destul de dure, insa problema lor principala este audienta scazuta pe care o au in randul populatiei si – mai ales – slaba lor mediatizare la nivel national. Despre catastrofa adusa de acest razboi, vorbeau, insa, mult mai elocvent datele despre victimele si pagubele provocate de bombe. Conform unor bilanturi provizorii, bombardamentele de pana acum ar fi facut peste 2.000 de morti si 5.000 de raniti printre civili. Numai in Belgrad, pagubele provocate de bombe variaza intre 3 si 5 miliarde de dolari, dupa aprecierile primarului Milan Bozic. “Sistemele vitale ale Belgradului sunt – cat de cat – functionale, insa avem mari probleme la transportul in comun si rezervele de carburanti sunt pe sfarsite,” explica Bozic. In capitala iugoslava, din cauza avariilor la sistemul energetic, inca mai existau cartiere cu dificultati in alimentarea cu curent electric. A fost intocmit un program de intrerupere a distribuirii energiei, care prevede pauze de cate 3 ore, la fiecare 7-8 ore.

Incepand de astazi, la Kragujevac sunt programate pauze de 6 ore in distribuirea curentului, la fel ca in Novi Sad. Caslav Popovic, presedintele Consiliului local din Novi Sad, a afirmat ca orasul a suferit pagube de peste 600 de milioane de dolari, fara a le socoti pe cele datorate distrugerii rafinariei, care nu au fost calculate deocamdata. Numai pentru reconstructia celor 3 poduri peste Dunare ar fi nevoie de 300 de milioane de dolari, iar ridicarea altui sediu pentru televiziune este estimata la 38 de milioane de dolari. Casele si blocurile de locuinte au suferit pagube de 7,5 milioane de dolari, iar sistemul comunal – de alte 3 milioane. Astazi, partea dinspre Sremska a orasului continua sa fie alimentata cu apa din 9 cisterne, iar – din lipsa de carburanti – dupa mai multe zile de pauza, doar 11 masini ale Salubritatii au iesit pe strazi.

In intreaga Iugoslavie, din cauza bombardarii capacitatilor economice, au ramas fara locuri de munca peste 500.000 de oameni, situatia afectand alte 1,6 milioane de persoane, membre ale familiilor acestora. Interesant este ca, desi, initial, tarile occidentale anuntasera ca reconstructia Iugoslaviei va costa cel putin 35 de miliarde de marci germane si ca se pregateste un fel de “plan Marshall“, in ultimele zile, nimeni nu a mai amintit decat de costurile misiunii de mentinere a pacii in Kosovo. Misiune pusa tot mai mult sub semnul intrebarii de catre sarbi, mai ales dupa ultimele reactii ale Moscovei. “Marele frate” a uitat de promisiunile facute pana acum sarbilor, astazi Boris Eltin rugandu-se la telefon de presedintele chinez Jiang Zemin sa nu uzeze de dreptul sau de veto in sedinta Consiliului de Securitate al ONU. Si, colac peste pupaza, dupa ce s-au laudat ca vor trimite 10.000 de militari pentru forta de mentinere a pacii in Kosovo, rusii au inceput deja sa se vaite ca nu au de unde sa faca rost de cele 150 de milioane de dolari, cat ar costa, anual, intretinerea lor.

Fortele iugoslave au suferit pierderi grele, atat umane, cat si materiale, de la acceptarea de catre autoritatile de la Belgrad a planului de pace pentru Kosovo, a afirmat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea, citat de AFP. El l-a acuzat pe Slobodan Milosevic ca se joaca cu vietile soldatilor. “De joia trecuta, Armata iugoslava a pierdut 29 de tancuri, 93 de transportoare de trupe, 209 piese de artilerie, 11 pozitii de aparare antiaeriana, 86 de mortiere, precum si nenumarate alte pozitii si vehicule,” a precizat Jamie Shea. “Acestea sunt niste pierderi pe care nici o armata nu le poate suporta pe termen lung, ramanand in acelasi timp operationala. Dar chiar mai importanta este pierderea vietilor mai multor soldati. Daca Milosevic ar fi acceptat imediat planul international de pace pentru Kosovo, acesti soldati ar fi fost acum acasa, in Serbia.”

Intr-o zi atat de agitata, sarbii aproape ca au uitat de preliminariile Campionatului European de fotbal Euro 2000. Dupa ce ieri, reprezentativa de tineret a batut Malta cu 7-0, in aceasta seara, la Salonic, in Grecia, urma meciul nationalei de seniori. Toata lumea era, insa, cu ochii spre Kumanovo. Aici, se desfasura un adevarat “meci al greilor”. Delegatia iugoslava era compusa din gen.col. Svetozar Marjanovic, adjunct al sefului Statului Major General, Nebojsa Vujovic, adjunct al ministrului federal de Externe, gen. Blagoje Kovacevic, adjunct al Statului Major General, gen. Mladen Karanovic, seful Apararii Antiaeriene, gen. Ljubomir Draganjac, sef al Departamentului Logistic, generalii Obrad Stevanovic si Slobodan Miletic, din Ministerul de Interne, si ofiterii Branko Krga si Milan Djakovic. Nici de partea cealalta, delegatia NATO nu era mai prejos: generalul Michael Jackson, generalul francez Bruno Cuche, generalul german Fritz von Korff (comandant al Brigazii 12 Tancuri), generalul Mauro del Vecchio (adjunct al sefului contingentului italian), generalii britanici Bill Rollo (comandant al Brigazii 4) si Adrian Freer (comandant al Brigazii 5 aeropurtate) si generalul american John Craddock (comandantul contigentului american din Macedonia).

Intrerupte la ora 10:00, discutiile au fost reluate la 13:45, cand generalul Svetozar Marjanovic si Nebojsa Vujovic s-au intors la Kumanovo, dupa ce s-au consultat cu Belgradul. Sarbii au reusit sa obtina un ragaz suplimentar pentru retragerea din Kosovo, in afara de cele 7 zile oferite de NATO. Pana si ministrul francez al Apararii, Alain Richard, s-a vazut nevoit sa recunoasca dificultatile retragerii sarbilor din Kosovo, mai ales ca Armata iugoslava isi ingropase o buna parte din dispozitiv, pentru a face fata unei eventuale interventii terestre. La ora 17:00, negocierile s-au intrerupt inca o data, Marjanovic si Vujovic plecand din nou in Iugoslavia.

De-a lungul intregii zile, in aproape toata tara fusese liniste. Doar cateva explozii izolate in Kosovo, in regiunea localitatilor Dragas, Orahovac si Gora. Dupa plecarea celor doi, se parea ca negocierile au intrat intr-un nou impas. Mi-am transmis corespondenta pentru Stirile de la 19:30, lasand ambiguitatea sa pluteasca si deasupra relatarii mele. M-am inteles cu colegii de la Bucuresti sa ramanem pe faza si – daca se intampla ceva – sa luam legatura urgent. Stiam doar ca, dupa o scurta consultare cu Milosevic, reprezentantii iugoslavi l-au sunat pe generalul Michael Jackson si au cerut reluarea urgenta a negocierilor de la Kumanovo.

Martti Ahtisaari a declarat la Helsinki ca acordul asupra modalitatilor de retragere a fortelor iugoslave din Kosovo este iminent. “Suntem foarte aproape de un acord si nu as fi surprins sa se ajunga la el chiar astazi,” a afirmat presedintele finlandez la postul “Radio Nova“.

Am coborat sa mancam ceva in restaurantul hotelului. Nu ne puteam permite sa plecam in alta parte, pana nu aflam ce se intampla la Kumanovo. In restaurant, telefonul mobil functiona foarte prost si trebuia sa mi-l tin pe pervazul unui geam. Eram la masa cu Mile, “scriitorul” Dragan si cu “secretara” sa, superba Maya. La un moment dat, cu putin inainte de ora 21:00, telefonul a inceput sa zbarnaie. Era Peter Barabas, producatorul executiv al Stirilor ProTV. “S-a semnat acordul de pace !” mi-a strigat el. “Intri in direct in 2 minute!”

N-am apucat sa-i raspund, pentru ca m-a lasat pe linie cu Beavis. “Hai, ma, ca s-a terminat,” i-a auzit vocea taraganata. “Vii si tu acasa. Ti-am pregatit un CD cu jocuri pe computer… o minunatie. Ai si un joc in care actiunea se petrece in Iugoslavia.” I-am strigat lui Mile ca razboiul s-a terminat si am iesit in fuga in strada, unde era destul de liniste si aveam receptie maxima la telefon. Am auzit genericul Stirilor ProTV si vocea lui Lucian Mindruta, care spunea ca intrerupem programul obisnuit pentru o editie speciala dedicata razboiului din Iugoslavia. I-am urlat lui Beavis sa-mi spuna ce se intampla. “Habar n-am’” mi-a raspuns el. “Vad niste imagini preluate de la CNN… Cred ca e un sarb de-al tau, dar nu inteleg ce spune. Vezi ca intri in direct !”

Mi-am dat seama doar ca se semnase acordul de pace si am auzit vocea lui Lucian: “Suntem in legatura directa cu Sorin Bogdan, corespondentul nostru la Belgrad. Ce se intampla la voi ?” Am explicat ca aici, in Iugoslavia, nimeni nu aflase, deocamdata, ca razboiul s-a terminat. Privind in jur, am improvizat o relatare de culoare, descriind atmosfera aparent calma de aici. Nimeni nu stia nimic, insa asteptam cu sufletul la gura reactia sarbilor la auzul vestii. Din fericire, editia speciala a Stirilor nu a durat prea mult, pentru ca nici la Bucuresti nu se stiau prea multe detalii. Dupa transmisie, ne-am inteles sa ne tinem la curent cu situatia si sa ma pregatesc pentru inca o transmisie in direct la miezul noptii. Adica la ora 23:00, ora Iugoslaviei. Mai aveam doua ore. Am alergat in camera si am inceput sa mut de pe un canal pe altul al posturilor iugoslave de televiziune.

AFP prezinta principalele puncte al “Acordului militar tehnic” incheiat la Kumanovo, intre reprezentantii NATO si cei ai Belgradului:

- retragerea fortelor terestre iugoslave si intrarea sincronizata a KFOR in provincie: Belgradul se angajeaza sa procedeze la o retragere pe etape a “tuturor fortelor sale terestre din Kosovo catre localitatile din Serbia”. In retragere, fortele iugoslave “vor degaja toate caile de comunicatie, ridicand toate minele si alte obstacole”. Intrarea si desfasurarea fortelor internationale de securitate in Kosovo (KFOR) vor fi sincronizate cu retragerea fortelor iugoslave.

- suspendarea atacurilor NATO: “loviturile aeriene ale NATO vor fi suspendate”, daca se verifica faptul ca fortele iugoslave situate in zona “a treia” (in nordul provinciei) au evacuat zona, pe rute precise, in 24 de ore de la semnarea acordului. “Va urma suspendarea atacurilor, cu conditia ca clauzele acestui acord sa fie aplicate in totalitate si cu conditia ca in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite sa fie adoptata foarte rapid rezolutia” referitoare la o desfasurare a KFOR, pentru a se evita “un vid in materie de securitate”.

- evacuarea totala a fortelor terestre iugoslave din Kosovo in decurs de 11 zile: dupa 11 zile de la semnarea acordului, “toate fortele terestre iugoslave vor trebui sa-si fi incheiat retragerea din Kosovo” si sa se fi repliat la 5 kilometri dincolo de granitele provinciei. Anterior, toate fortele Belgradului vor trebui sa evacueze zona “unu” (din sud) in decurs de 6 zile, iar zona “doi” (din centru) in 9 zile.

- oprirea atacurilor NATO: campania aeriana va fi definitiv incheiata odata cu “retragerea completa a fortelor iugoslave”.

- retragerea fortelor aeriene si ale apararii antiaeriene in decurs de 3 zile: la 3 zile de la incheierea acordului, toate aparatele iugoslave, precum si radarele, totalitatea rachetelor sol-aer si a artileriei antiaeriene din Kosovo vor trebui repliate catre Serbia, intr-o zona situata la 25 de kilometri de granitele provinciei.

- defasurarea KFOR: fortele KFOR vor fi desfasurate, vor opera fara obstacole in Kosovo si vor dispune de autoritatea de a lua toate masurile necesare pentru a stabili si a mentine un mediu de securitate pentru toti cetatenii din Kosovo.

- definirea fortelor sarbe: tot personalul Republicii Federale Iugoslavia care dispune de o capacitate militara, inclusiv trupele armatei regulate, grupurile civile inarmate, asociatiile paramilitare, armata aerului, garda nationala, politia de frontiera, militarii in rezerva, politia militara, serviciile de informatii, precum si personalul Ministerului de Interne, fortele de interventie si orice alt grup care va fi desemnat de comandantul KFOR.

In sfarsit, la 21:56, Studio B a fost prima televiziune care a dat stirea semnarii acordului tehnico-militar de la Kumanovo, preluand imagini de la Sky News. A urmat postul de televiziune BK, transmitand in jurnalul de la ora 22:00 imagini cu declaratia de la Kumanovo a generalului Svetozar Marjanovic, data in fata jurnalistilor straini: “Delegatia Armatei iugoslave a incheiat negocierile cu reprezentantii fortelor internationale ale Natiunilor Unite. Negocierile au fost foarte dificile, dar in final am reusit sa semnam acordul, un acord de pace. Ceea ce inseamna ca razboiul s-a sfarsit si ca politica pacii a fost mai puternica, politica promovata de Iugoslavia si de presedintele Slobodan Milosevic. Am aratat, de-a lungul acestor negocieri, ca suntem cu adevarat deschisi si ca dorim sa asiguram securitatea tuturor cetatenilor din Kosovo si Metohia. Fortele internationale de mentinere a pacii vor prelua controlul in provincie, cu obligatia de a asigura intreaga securitate in zona. Va multumesc foarte mult si cred cu nu este timp pentru a va raspunde la intrebari.”

Punctul culminant al stirilor a fost jurnalul RTS. Desi ma asteptam la o editie speciala, nici vorba de asa ceva ! La 22:30, a inceput jurnalul RTS, preluat de toate posturile iugoslave si de cateva posturi de radio. Dupa generic, a aparut o crainica, vizibil emotionata, ale carei prime cuvinte au fost: “Agresiunea impotriva Iugoslaviei a incetat ! Politica de pace a presedintelui Slobodan Milosevic a invins !” Restul introducerii nu l-am mai auzit, fiindca radeam cu gura pana la urechi. Hohote de ras rasunau din toate blocurile din jurul hotelului. Cand m-am linistit, am continuat sa privesc jurnalul. De emotie, prezentatoarea a anuntat ca, la Bonn, G-8 a hotarat oprirea bombardamentelor. Dupa care si-a cerut scuze, precizand ca reuniunea avusese loc la Koln. A continuat cu prezentarea reuniunii Consiliului de Securitate al ONU, subliniind pozitia Chinei, care a impus intai incetarea bombardamentelor, pentru a vota rezolutia. S-a insistat ca se garanteaza suveranitatea si integritatea teritoriala a Serbiei si Iugoslaviei. In continuare, a fost prezentata declaratia generalului Marjanovic, preluata tot de la Sky News. Apoi pozitia Rusiei, subliniindu-se ca militarii pe care rusii ii vor trimite in Kosovo nu vor fi sub comanda NATO, fiind convenita dubla comanda a fortelor internationale de pace.

Mai aveam putin si trebuia sa intru in direct pentru Stirile de la miezul noptii. Am avut inspiratia sa urc pe acoperis si, cand Lucian Mindruta mi-a dat legatura, am inceput, intr-un ritm care nu-i permitea sa ma intrerupa: “Doamnelor si domnilor, ma aflu din nou pe acoperisul hotelului “Toplice“, de unde am urmarit vreme de 77 de zile si nopti luptele aeriene dintre aviatia NATO si antiaeriana iugoslava. Trebuie sa va spun ca, acum, la Belgrad, se trage. Trage antiaeriana Belgradului, trag tunurile grele, trage antiaeriana Novi Sad-ului !” Am lasat o mica pauza, dupa care am continuat: “De aceasta data, insa, se trage de bucurie ! Nu ma aflu in Piata Republicii, pentru ca nu m-ati putea auzi. Acolo e un vacarm de nedescris. Explodeaza petarde, se trage cu pistolul si chiar cu pusca mitraliera. Coloane de masini se indreapta claxonand spre centru. Sute de tineri flutura drapelele Serbiei si Iugoslaviei si scandeaza: Kosovo e Serbia ! E o adevarata nebunie aici, la Belgrad, si cred ca in intreaga Iugoslavie !”

Lucian n-a avut de lucru si m-a intrerupt, amintindu-mi ca, in relatarile mele anterioare, susesem ca sarbii nu sunt deloc multumiti de conditiile impuse de NATO pentru incetarea bombardamentelor. I-am replicat imediat: “Da, Lucian, este adevarat. Insa bucuria de acum dovedeste ca sarbii nu sunt un popor de nebuni, care iubesc razboiul si bombardamentele. Acum se bucura ca dementa s-a terminat, ca nu se vor mai culca si nici nu se vor mai trezi odata cu sirenele alarmei aeriene, ca vor privi spre cer pentru a vedea stelele, nu avioanele aducatoare de moarte. Maine, sunt convins ca aceasta bucurie va fi din nou inlocuita cu tristetea pierderii acestui razboi.” Si am adaugat ca poate cel mai bine defineste aceasta atitudine a sarbilor ultimul banc pe care l-am auzit astazi la Belgrad, in care se spunea ca, intr-o dimineata, Mira Markovic, sotia lui Milosevic, navaleste in dormitor strigand: “Slobo ! Slobo ! Trezeste-te ! E plina curtea de soldati !” La care Milosevic ii raspunde, calm: “Stai linistita, draga. Nu sunt militari, sunt granicerii nostri.”

Liderul politic al UCK Hashim Thaqi “i-a dat asigurari marti, lui Madeleine Albright, ca unitatile militare ale organizatiei nu vor ataca fortele sarbe”, a afirmat Sabri Kicmari, reprezentantul in Germania al organizatiei, citat de postul de televiziune ARD. In plus, el a pledat pentru instaurarea de structuri democratice si organizarea unui referendum prin care locuitorii provinciei sa-si poata decida singuri viitorul. “Vom accepta toate drepturile sarbilor care traiesc in Kosovo,” a adaugat Kicmari. “In regiunea unde rusii vor avea comandamentul, noi nu putem garanta ca oamenii nostri se vor intoarce si ca nu vor exista dificultati. Unitatile noastre din regiunea comandata de rusi nu se vor dezarma.”

“Scopul nostru este sa combatem aparatul represiv sarb. Sarbii si muntenegrenii pot sa ramana la noi, drepturile lor vor fi respectate. Vom accepta o prezenta internationala pentru a supraveghea respectarea drepturilor minoritatilor in  Kosovo. Nu intentionam sa repetam erorile regimului precedent,” a afirmat si Bardhyl Mahmuti, intr-un interviu acordat postului de radio France-Info. “Nu credem ca vor fi razbunari, insa nu sunt excluse cazurile izolate. Vom face eforturi pentru a impiedica orice tentativa de razbunare, insa nimeni nu poate sa pretinda ca poate controla intreaga populatie, pentru ca este vorba de o populatie masacrata si deportata.”

Am coborat de pe acoperis si i-am povestit lui Mile despre transmisia pe care o facusem. Ma astepta in barul hotelului, la masa cu Dragan si Maya. I-am indemnat sa mergem si noi in Trg Republike, sa vedem fiesta. Ne-am urcat in masina Mayei, insa a trebuit sa parcam pe o strada laterala, pentru ca Politia blocase accesul spre centru. Am mers pe jos, contempland bucuria sarbilor, care strigau, se imbratisau si aruncau petarde, fluturand faclii colorate. Toti reporterii straini navalisera sa filmeze si inregistrau declaratiile oamenilor. Nu am vazut nici o oficialitate in centru, cu exceptia ministrului federal al Culturii, care a fost imediat asaltat de reporteri. Toata lumea era fericita ca razboiul s-a terminat si autoritatile anuntasera, pentru maine, un concert maraton in Trg Republike, de la pranz pana a doua zi, cu toate formatiile care au cantat la traditionalele concerte de protest impotriva NATO.

Cand atmosfera s-a mai linistit, ne-am intors la hotel. Dragan ne-a intrebat daca am observat bucuria din declaratiile lui Javier Solana, Jacques Chirac, Tony Blair si Bill Clinton, la fel de mare ca a sarbilor. Erau evident fericiti ca razboiul, care incepuse sa-i incurce foarte mult, se terminase. Cel putin din acest punct de vedere, sarbii se pot considera castigatorii morali ai bataliei. Incet-incet, tristetea de pe fata lui Dragan ne-a molipsit si pe noi. “Ce veti face in continuare ?” l-am intrebat eu. “Stii bine ca, odata cu razboiul, ati pierdut si Kosovo.” A zambit cu subinteles si mi-a raspuns: “Dimpotriva. Razboiul abia acum incepe. 400.000 dintre ai nostri sunt pregatiti sa plece in Kosovo.” Insa aceasta ipoteza nu m-a convins deloc. Nici chiar zvonul ca Corpul III al Armatei iugoslave ar refuza sa se retraga din Kosovo. Slobodan Milosevic controla prea bine totul, pentru a permite astfel de defectiuni.

“Al dracului geam !” am exclamat eu, privind spre vitrina dinspre strada, pe care Nelu se incapatanase sa nu lipeasca banda izolanta. “A rezistat tot razboiul !” Am pufnit cu totii in ras, dupa care ne-am poticnit intr-o discutie fara sfarsit, despre motivul pentru care, din cauza suflului exploziilor, geamurile se spargeau intotdeauna catre exterior. Pana la urma, nimeni n-a putut explica logic de ce, iar Maya l-a luat pe Dragan de brat si au plecat impreuna. A fost ultima oara cand l-am vazut in carne si oase. Aveam sa-l mai vad, cateva zile mai tarziu, la televizor, in imaginile prezentate de RTS, cand Slobodan Milosevic a decorat o parte din ofiterii Armatei, Politiei si Serviciilor secrete, pentru merite deosebite. Era imbracat in uniforma de la Serviciul de Contraspionaj militar si statea in randul trei al ofiterilor carora presedintele iugoslav le strangea mana, multumindu-le pentru felul in care si-au facut datoria. Imi amintesc ca ne-am amuzat, gandindu-ne cat de usor se castiga decoratiile, stand la taclale la o bere, cu niste jurnalisti romani.

OSCE a anuntat ca ar putea sa nu joace decat un rol secundar in actiunea de punere in aplicare a unui acord de pace in Kosovo, informeaza AFP. OSCE, care a desfasurat 1.400 de observatori in cursul precedentei sale misiuni de verificare in Kosovo (KVM), a decis azi sa trimita o noua misiune in Kosovo, cu un nou mandat. “OSCE s-a pregatit in vederea unui rol important incadrul unei misiuni de aplicatie civila,” se arata intr-un comunicat al organizatiei.

La propunerea lui Mile, ne-am hotarat sa ne mutam pe terasa barului de langa parc, unde eram deja de-ai casei si puteam asculta Radio Nostalgija, un post care difuza muzica excelenta. Nelu, care voia sa vina si el, a cam strambat din nas, dar i-am spus ca a castigat destui bani de la noi, asa ca puteam sa bem o data si in alta parte. Oricum, nu voiam sa mai zabovim mult, pentru ca eu fusesem anuntat ca voi intra in direct si in emisiunea de dimineata, asa ca trebuia sa ma trezesc devreme.

Inainte de a pleca, ne-am oprit o clipa, pentru ca la televizor aparuse lt.col. Stojan Konjikovac, care a dezmintit o declaratie a generalului american Charles Wald, care afirmase ca, cu numai cateva ore inainte de semnarea acordului de pace, bombardiere B-52 atacasera fortele sarbe din sud-vestul provinciei Kosovo, distrugand mai multe vehicule militare. “Aflata in imposibilitatea de a inregistra succese militare, propaganda agresorului raspandeste minciuni potrivit carora bombardierele strategice B-52 au facut numeroase victime in cursul bombardarii a doua batalioane ale Armatei iugoslave,” a precizat ofiterul sarb. “Fortele armate iugoslave rezista solid pe liniile de aparare si am luat masuri pentru a-i proteja pe oamenii nostri care sunt pe pozitiile de pe muntele Pastrik.”

Ne-am asezat la o masa de pe terasa barului, cu o bere in fata, depanand amintiri amuzante de pe vremea bombardamentelor. La un moment dat, Nelu si-a amintit ca promisese sa ne spuna ceva important, in exclusivitate, dupa ce razboiul se va incheia. “Stiti ce aveam noi la etajul doi la hotel “Toplice” ?” Am dat din umeri. “Al doilea centru de comunicatii al Statului Major General !” In clipa urmatoare, i-am sarit la gat, iar Mile a scos cutitul. Ne-am abtinut cu greu, sub privirile uimite ale muntenegrenilor de la bar, care nu intelegeau ce se intampla. Primul centru de comunicatii fusese la hotel “Jugoslavija“, motiv pentru care NATO bombardase cladirea. “Esti nebun !” i-am spus eu. “Am fost tot razboiul o tinta sigura !”

Nelu a asteptat sa ne mai calmam, dupa care ne-a povestit cum il sunasera de la Statul Major General si, intr-o noapte si o zi, au instalat centrul de comunicatii. “Era in zilele cand voi stiati ca verificam centrala telefonica a hotelului,” ne-a explicat el si mi-am amintit ca bausem o bere cu unul din tehnicienii care faceau verificarea si chiar pastrasem cartea lui de vizita. Falsa, desigur. “Nu va mai enervati, pentru ca nu a observat nimeni,” ne-a replicat Nelu. “Nici chiar voi, care umblati prin hotel ca acasa. Cum va imaginati ca doar la “Toplice” se putea sta pe acoperis, fara sa va aresteze ?” Nelu ne-a spus ca a avut tot timpul grija sa nu observe nimeni ceva suspect. Centrala era deservita doar de cate 2 oameni, care lucrau in schimburi de cate 12 ore.

Ne-a povestit ca i-a observat cu atentie, cand schimbau turele si nu a descoperit nimic suspect, fiind imbracati civil si parand niste simpli clienti ai hotelului, mereu altii. “Ba da, v-ati fi dat seama, daca ati fi fost atenti,” si-a amintit Nelu. “Incuiati, ca militarii, purtau toti acelasi tip de geanta, pe care o aveau de la unitate. Pana cand m-am prins si le-am atras atentia.” Acum am inteles de ce se isterizase Nelu, cand i-am povestit de militarii care instalasera si apoi pazeau ceva, imbracati in uniforme, in cladirea de langa noi. Si cum a reusit, cu un simplu telefon, sa ii faca sa se imbrace in civil. Apoi mi-am amintit ce scandal i-a facut unui prieten de-al sau, care parcase un gigantic jeep, cu numerele de inmatriculare ale Armatei iugoslave, in fata hotelului, si coborase, in uniforma, sa-l viziteze. Nu intelesesem atunci motivul pentru care isi obligase prietenul sa-si parcheze jeep-ul cateva strazi mai incolo, pentru o vizita de o ora, cat sa bea impreuna o bere. Crezusem ca bombardamentele l-au facut paranoic.

N-am mai stat mult la povesti, pentru ca Nelu ne stricase toata seara, cu stirea lui. Abia cand ne-am intors la hotel, vazandu-l amarat, l-am batut pe umar si i-am spus: “Nu fii suparat pe noi. Stim ca altul n-ar fi facut atatea sa ne ajute si – fara tine – eram demult acasa. Iti multumim.” S-a luminat la fata si n-am scapat pana nu ne-a facut cinste cu inca o bere, in barul hotelului. Am acceptat, cu conditia sa nu ne mai dezvaluie nimic in seara aceasta. Ne era de ajuns. Cand ne-am inveselit, ne-a mai spus doar ca, la camera 206, era centrul de cartier al Comandamentului Apararii civile. N-am mai avut nici o reactie. Fata de centrul de transmisiuni, era floare la ureche.

8 iunie 1999

Alarma aeriana s-a ridicat la 6:30. Eu ma trezisem deja, pentru ca Misu Predescu aflase de bombardamentele din noaptea care trecuse si m-a rugat sa le relatez in direct, pentru emisiunea de dimineata. M-am bucurat sa fiu din nou in dialog cu Cristi Tabara, povestindu-i prin ce am trecut. Ca sa nu pun paie pe foc, am ocolit incidentul cu cei doi politisti. Si – desigur – cel cu frumoasa blonda, pe care am hotarat sa il pastram printre putinele amintiri frumoase din acest razboi blestemat. Am mai apucat sa-i atrag atentia ca norul de fum de la Pancevo acoperea tot orizontul si ca la Novi Sad, Politia sarba a blocat accesul catre rafinaria bombardata azi-noapte.

Dupa transmisie, nu m-am mai culcat, pentru ca trebuia sa-mi improspatez informatiile. Urma sa mai transmit o corespondenta si la Stirile de la ora 13:00. I-am rugat pe colegii de la Bucuresti sa ma sune imediat ce afla detalii despre reuniunea G-8, care urma sa se reia astazi la Koln, pentru ca la noi ajungeau cu intarziere. Mi-au spus ca ma vor anunta din timp si ca – deocamdata – stiau doar ca Madeleine Albright, care trebuia sa soseasca astazi la Bucuresti, si-a amanat vizita, din cauza prelungirii convorbirilor pe marginea planului de pace.

Ofiterii Corpului III al Armatei iugoslave incearca sa il determine pe Slobodan Milosevic sa refuze cererile NATO de a retrage trupele din provincie, a afirmat cotidianul britanic “The Independent“. Potrivit ziarului, “indignarea” acestor ofiteri constituie adevarata cauza a refuzului Serbiei de a-si retrage soldatii din Kosovo si de a permite desfasurarea fortelor NATO. Ofiterii cer instituirea unei forte a ONU, de tipul “Castilor albastre“, inainte de a-si retrage trupele si materialul de razboi din Kosovo. Articolul evidentiaza insa ca pozitia ferma a acestor ofiteri are scopul de a sprijini Serbia in cadrul viitoarelor negocieri cu NATO si nu de a slabi autoritatea presedintelui iugoslav.

Ca de obicei, s-a mai gasit un politician care sa dea cu batul in balta, acum, cand toata lumea era concentrata asupra negocierilor de la Koln si din Macedonia: Jozsef Kassay, primarul orasului Subotica si lider al Uniunii Maghiarilor din Vojvodina. El a declarat ca dezaproba intreruperea negocierilor dintre delegatiile militare ale Armatei iugoslave si NATO, pentru ca acest lucru nu este in spiritul mandatului acordat saptamana trecuta de Parlamentul sarb. “Nici cererea de prelungire la doua saptamani a perioadei de retragere din Kosovo a Armatei iugoslave nu este conforma cu ce s-a hotarat in Parlament,” a afirmat Kassay. “Ca sa nu mai vorbim ca Parlamentul ar fi trebuit sa adopte un document similar acum 2 luni si jumatate, inainte de inceperea razboiului…”

Nici Milo Djukanovic, presedintele Muntenegrului, nu mai avea rabdare si a solicitat, desi nimeni nu-l baga in seama in acest moment, oprirea imediata a bombardamentelor. “Comunitatea internationala trebuie sa evite ca ultimele tresariri ale unei politici tragice si ratate sa cauzeze noi victime si distrugeri,” a declarat Djukanovic intr-o conferinta de presa. El a sugerat Belgradului sa aboleasca starea de razboi si sa-i demobilizeze pe rezervistii din Iugoslavia. Desi acest lucru nici nu era prevazut de planul de pace, presedintele muntenegrean a spus ca nu va fi de acord cu o retragere prin Muntenegru a fortelor iugoslave care vor pleca din Kosovo. Apoi a acuzat din nou o parte a conducerii Armatei iugoslave ca “s-a pus in serviciul regimului dictatorial al Belgradului si incearca sa destabilizeze Muntenegrul“, avand intentia de a suplimenta contingentul de militari aflati in aceasta tara. Toate aceste declaratii nu aratau decat totala dezorientare in care se zbateau politicienii din Iugoslavia, frustrati ca sunt exclusi de la luarea deciziilor care vor aduce pacea.

Un camion rusesc a adus astazi la sediul NATO din Bruxelles 1 milion de semnaturi din 70 de regiuni ale Rusiei, in favoarea unei incetari imediate a bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, informeaza AFP. Camionul, pe care era scris “Opriti razboiul !“, a fost – in mod simbolic – descarcat de catre fostul vicepremier rus Boris Nemtov, care a avut, dupa aceea, o intrevedere cu secretarul general al Aliantei Nord-Atlantice, Javier Solana.

La ora 13:00, s-a anuntat reluarea negocierilor dintre NATO si militarii iugoslavi. De aceasta data, la nivel de ofiteri de legatura. Se spunea ca discutiile ar avea loc la cafeneaua “Europa 93″ de langa Blace, insa oficialii Aliantei Nord-Atlantice au dezmintit informatia. Totusi, jurnalistii straini care stateau la panda in zona au observat, langa cafeneaua “Paris-Roma” de pe soseaua dintre Presevo si Tabanovce, 3 jeep-uri britanice, un vehicul militar american si unul francez. Dupa ce i-au asteptat pe sarbi pana la ora 11:00, militarii NATO – printre care ziaristii l-au recunoscut pe generalul Bruno Cuche, seful contingentului francez din Macedonia – s-au urcat in masini si au plecat.

Oricum, sarbii au facut bascalie de coborarea nivelului de reprezentare al celor doua parti, spunand ca – daca lucrurile merg tot asa – se va ajunge la negocieri intre nevestele sefilor celor doua armate, care ar avea mai multe sanse sa se inteleaga. La pranz, Nebojsa Vujovic era inca la Belgrad si a organizat o scurta conferinta de presa, in care a declarat ca, azi-noapte, la granita dintre Macedonia si Iugoslavia au avut loc doua runde de negocieri, la nivel de experti. El a adaugat ca “discutiile au fost pozitive si au decurs intr-un climat favorabil”. Fara alte detalii. Imediat dupa conferinta, Vujovic s-a grabit sa plece catre Macedonia, pentru o noua runda de negocieri.

Am vorbit din nou in tara. Se facuse un bilant al cetatenilor iugoslavi care au intrat in Romania de la inceputul razboiului. Peste 2.000, majoritatea venind la rude sau prieteni si intrand in tara cu viza turistica. Pe langa ei, au fost inregistrati 371 de refugiati, dintre care 124 de albanezi, 233 de sarbi si 14 romani proveniti din familii mixte. Am mai primit o stire a agentiei Mediafax, in care se anunta ca, imediat dupa inceperea atacurilor NATO, sistemul energetic romanesc a fost separat de cel iugoslav, ceea ce a permis functionarea normala a complexului de la Portile de Fier. “Dupa primele atacuri, la Portile de Fier s-au simtit socuri, dar numai de durata catorva sutimi de secunda. Nu s-au creat disfunctionalitati in functionarea centralei, pentru ca s-au declansat mecanismele de protectie specifice pentru cazuri de urgenta,” a declarat Silviu Boghiu, director general al CONEL.

Initiativa partii romane a fost foarte inspirata, sistemul energetic iugoslav fiind una din tintele preferate ale NATO. Intr-un interviu acordat cotidianului “Vecernje novosti“, profesorul Nikola Rajakovic, de la Catedra de sisteme electro-energetice a Facultatii de Electrotehnica din Belgrad, a afirmat ca sistemul energetic national al Serbiei nu va putea fi stabilizat pana la sfarsitul anului, deci iarna care va veni va fi dramatic de grea. “Compania de distributie a energiei electrice din Serbia (EPS) a suferit pagube de sute de milioane de dolari,” a apreciat Rajakovic. “Au fost distruse peste 30 de transformatoare de mare putere si – chiar daca incepem acum tratative cu cele mai mari firme din lume din acest domeniu – cele noi nu vor putea fi puse in functiune mai devreme de 1 an. Liniile de inalta tensiune nu mai suporta sarcini mai mari de 100 de milioane de kilowati-ora pe zi, iar in iarna trecuta, se consumau cel putin 150 de milioane de kilowati-ora zilnic. Vom avea doua mari probleme. Una tehnica, pentru ca va fi necesar un plan foarte bun de distributie alternativa a curentului electric, iar alta economica, deoarece prevad scumpirea drastica a energiei.” Profesorul Rajakovic n-a mai luat in calcul, in cazul in care transformatoarele ar fi achizitionate, si posibilitatea integrarii lor intr-un sistem adaptat – in functie de aparatura procurata – ba din Rusia, ba din Occident.

Astazi, compania “Elektrovojvodina” a anuntat ca, la Novi Sad, continua sa existe mari probleme cu distribuirea energiei si curentul este intrerupt 6 ore pe zi. In zona Backa, apa nu urca pana la robinetele apartamentelor de la etajele superioare ale blocurilor, iar curentul are frecvente caderi de tensiune. Dupa bombardamentul de azi-noapte, cartierul Shanghai a ramas complet fara apa si locuitorii sunt aprovizionati din cisterne. In Novi Sad nu mai exista apa calda. Fusese lovita si centrala termica. Din cauza crizei de carburanti, compania de salubritate nu mai lucreaza de doua zile, locuitorii orasului fiind rugati sa nu arunce gunoiul in jurul containerelor pline.

Slobodan Milosevic “si-a epuizat toata munitia” si va trebui “fie sa paraseasca rapid Iugoslavia, fie sa sfarseasca precum Nicolae Ceausescu“, a afirmat inaltul reprezentant al comunitatii internationale pentru Bosnia Carlos Westendorp, citat de AFP. “Armata iugoslava este furioasa si se intreaba astazi pentru ce s-a dat razboiul, daca se accepta aceleasi conditii ca acelea dinaintea izbucnirii lui,” a afirmat Westendorp. Una din cheile pacii in Iugoslavia, sustine diplomatul spaniol, este viitorul UCK. “Mentinerea sa activa si inarmata in Kosovo este la fel de periculoasa pentru Milosevic, ca si pentru comunitatea internationala.”

Vuk Draskovic a organizat o conferinta de presa la sediul SPO, insa nu m-am dus, de teama ca voi fi recunoscut de vreun jurnalist strain sau de vreun ofiter de la Centrul militar de presa. Oricum, am aflat rapid ca Draskovic a declarat din nou, ca oprirea bombardamentelor impotriva Iugoslaviei este “o problema de ore, cel mult zile” si ca – imediat dupa incheierea razboiului – in tara va trebui sa inceapa procesul unei mari reforme economice si politice. Intrebat daca acest lucru se va putea petrece cat timp Slobodan Milosevic va fi la putere, liderul SPO a raspuns in stilul sau duplicitar: “Sunt bineveniti toti cei care vor aproba schimbarea si primenirea politicii iugoslave.” Imediat, a avut grija sa traga o limba si puterilor occidentale: “Dupa retragerea Armatei iugoslave din Kosovo, in provincie nu va exista un vid de autoritate, deoarece fortele Natiunilor Unite vor fi rapid desfasurate. Cea mai mare problema este daca UCK va intelege sa nu profite de situatie si sa nu atace unitatile sarbesti care se retrag sau sa inceapa prigoana impotriva sarbilor care locuiesc in Kosovo.”

Raspunsul a venit de la Hashim Thaqi, liderul politic al UCK. Acesta statea la panda la Koln, asteptand finalul reuniunii G-8. Bine strunit de Madeleine Albright, Thaqi a promis ca unitatile UCK nu vor ataca militarii sarbi in retragere si ca va stopa ofensiva declansata in sudul provinciei. El a mai anuntat ca urmeaza sa se intalneasca cu Ibrahim Rugova, cand acesta va vizita Albania. Paskal Milo, ministrul albanez de Externe, a spus, insa, ca Rugova nu va veni la Tirana, pentru ca nu i se poate garanta securitatea personala. Si in Albania, unde Ibrahim Rugova nu mai fusese de 2 ani, Puterea si Opozitia isi reglau conturile fara sa tina cont de interesele nationale. Milo declarase ca, atata vreme cat Rugova vine sa discute cu Sali Berisha, fost presedinte si actual lider al Opozitiei, Guvernul nu are nici un motiv sa-i asigure protectia.

In aceasta vreme, alarma aeriana nu mai fusese ridicata in Kosovo de ieri dimineata. A fost alarma si in Serbia, la Cacak si Nis, insa nu a durat decat 2 ore, in care a fost inca o data bombardata ferma de la Dobricevo. Inca doi jurnalisti au fost raniti in Kosovo in aceasta dimineata. Un automobil in care se aflau Ron Ben Yishai (de la cotidianul israelian “Yediot ahronoth“), Ivan Cvejic (de la Centrul de presa din Pristina) si Aleksandar Mikic (corespondentul agentiei France Presse) a cazut intr-o ambuscada a gherilelor UCK pe soseaua Urosevac-Kacanik. Ziaristii incercau sa ajunga in localitatea Djeneral Jankovic, de la granita cu Macedonia, cand separatistii UCK au tras asupra lor mai multe rafale de arme automate. Yishai si Cvejic au fost raniti, iar Mikic a scapat ca prin minune nevatamat.

Politia macedoneana a arestat 7 persoane, in apropiere de granita cu Iugoslavia, in timp ce incercau sa lanseze un avion fara pilot echipat cu aparatura pentru fotografiat, a anuntat ministrul macedonean de Interne Pavle Traianov, citat de AFP. Cetatenii israelieni, care pretind ca sunt ziaristi, au fost interogati de Politie si apoi eliberati. Fusesera retinuti in apropiere de localitatea Ramno, la 15 kilometri nord de Skopje. Impreuna cu ei a fost arestat si un politist macedonean care le servea drept ghid. “Avionul fara pilot fusese transportat din Israel pe bucati,” a precizat Traianov. “Israelienii nu vor fi urmariti in Justitie, deoarece in momentul arestarii lor, nu se aflau intr-o zona interzisa.”

In fine, in aceasta dupa-amiaza, ministrii de Externe din tarile G-8 au convenit la Koln asupra textului unui proiect de rezolutie cu privire la Kosovo, care ar urma sa fie prezentat Consiliului de Securitate al ONU. Prima care a prezentat principalele puncte ale proiectului a fost agentia France Presse. Conform textului, Consiliul de Securitate al ONU:

- reafirma integritatea teritoriala a Republicii Federale Iugoslavia;

- cere o “autonomie substantiala” pentru Kosovo;

- face referire la capitolul VII al Cartei ONU, care prevede recurgerea la forta, in caz de nevoie;

- cere Belgradului “sa puna capat imediat si intr-o maniera care sa poata fi verificata a violentei si represiunii in Kosovo”. Cere, de asemenea, Belgradului, sa “inceapa retragerea verificabila a tuturor fortelor militare, de politie si paramilitare” sarbe, in functie de care, “va fi sincronizata desfasurarea unei prezente internationale de securitate in Kosovo”;

- plaseaza desfasurarea “prezentelor civile si de securitate” in Kosovo sub auspiciile Natiunilor Unite;

- nu vorbeste in mod explicit de NATO, dar “autorizeaza statele membre si organizatiile internationale adecvate” sa alcatuiasca o forta internationala, in termenii definiti de planul de pace comun elaborat de occidentali si rusi si acceptat de Belgrad. Textul prevede, intr-o anexa, ca este vorba de o “forta cu participarea substantiala a NATO” si plasata “sub un comandament unic“;

- defineste misiunea acestei forte ca fiind, cu precadere, “mentinerea si, daca este nevoie, impunerea incetarii focului”, asigurarea retragerii si impiedicarea intoarcerii in Kosovo a fortelor sarbe si iugoslave, demilitarizarea UCK, supravegherea operatiunilor de deminare si asigurarea functiilor de graniceri;

- prevede instituirea unei administratii provizorii, in numele secretarului general al ONU si “cu ajutorul organizatiilor internationale adecvate”, al carei scop va fi in special facilitarea tranzitiei catre o autonomie a provinciei, dupa alegeri;

- cere Republicii Federale Iugoslavia sa faciliteze accesul in Kosovo a organizatiilor umanitare;

- cere cooperarea “tuturor celor interesati, inclusiv a prezentei internationale de securitate” cu Tribunalul International de la Haga;

- fixeaza la un an mandatul initial al prezentei civile si de securitate.

Pentru a obtine sprijinul Chinei la adoptarea in Consiliul de Securitate a acestui proiect de rezolutie, Martti Ahtisaari s-a dus la Beijing, informandu-i pe liderii chinezi despre viziunea occidentala asupra reglementarii politice a crizei din Kosovo. Dupa o discutie telefonica cu Boris Eltin, presedintele chinez Jiang Zemin a spus ca, in aceasta seara, cand se va discuta rezolutia, China va insista sa se prevada explicit respectarea suveranitatii Iugoslaviei.

NATO nu intentioneaza sa incredinteze Rusiei vreun “sector” in Kosovo, in cadrul desfasurarii unei forte de pace,” a declarat secretarul american de stat Madeleine Albright, citata de AFP. “Este foarte important ca NATO sa fie bine reprezentata in toate sectoarele,” a spus Albright. “Cred ca fortele ruse pot fi plasate sub comandamentul si controlul NATO, insa ma astept sa existe un nivel de colaborare acceptabil, asa cum este cazul in Bosnia,” spunea si Bill Clinton, adaugand ca “este foarte important” ca Rusia sa participe la KFOR. “Oricum, sarbii nu vor putea in nici un fel sa controleze cine va intra in Kosovo,” a adaugat Madeleine Albright. “Vor exista, probabil, cativa sarbi la granite, insa nu vor fi o forta capabila sa controleze accesul in Kosovo.”

Pentru Stirile de la 19:30, colegii din Bucuresti m-au rugat sa fiu atent la reactiile cercurilor politice de la Belgrad, dupa incheierea reuniunii G-8. Era prea devreme pentru reactii oficiale, asa ca m-am rezumat sa spun ca – in general – oamenii obisnuiti considera ca se incearca tragerea pe sfoara a sarbilor. Ei cred ca americanii nu vor introduce proiectul de rezolutie in sedinta Consiliului de Securitate, decat dupa inceperea retragerii Armatei iugoslave din Kosovo, pentru a putea intra nestingheriti in provincie si a pune ONU in fata unui fapt implinit. Sarbii au tot mai mult convingerea ca rusii i-au tradat, asa cum se asteptau inca de la inceput, si ca nu vor trimite in Kosovo, gasind tot felul de pretexte, decat un numar mic de militari. Astfel incat, practic, Kosovo va intra sub ocupatia NATO, intregul razboi fiind zadarnic.

In timpul pregatirilor pentru sedinta Consiliului de Securitate al Natiunilor Unite, avioanele NATO continuau sa bombardeze – e drept ca sporadic – localitatile din Kosovo. Dupa ce satul Bunusevac si apoi orasul Vranje au fost tinta a 8 proiectile, alte doua au lovit in aceasta dupa-amiaza varful Pancicev, de pe muntele Kopaonik. Au fost atacate apoi satele Dragas si Planeje, de langa Prizren. La 19:30, patru proiectile au explodat la Berane, langa Pec, urmate de alte cateva in satul Gorazdevac. La aceeasi ora, au fost inregistrate 5 explozii intre orasele Urosevac si Stimlja, ceva mai tarziu venind din nou randul zonei satului Planeje.

Premierul francez Lionel Jospin a confirmat impartirea provinciei Kosovo in 5 “zone multinationale”, care urmeaza a fi plasate sub controlul a 5 tari occidentale, informeaza AFP. Jospin a precizat cele 5 natiuni cadru: Germania, Statele Unite, Franta, Marea Britanie si Italia. Contingentul francez se va desfasura in nordul provinciei Kosovo, in jurul orasului Kosovska Mitrovica. “Atitudinea in privinta UCK este extrem de clara. Noi nu suntem de acord ca violentele sarbilor sa fie inlocuite de violentele altor forte,” a precizat Jospin.

La 22:05, sirenele alarmei aeriene sunau din nou, atat la Belgrad, cat si in restul Serbiei. Noi stateam pe terasa cafenelei de langa hotel, eu – asteptand Stirile de la miezul noptii, pentru care aveam pregatita inca o transmisie in direct prin telefon. De o ora, generalul Michael Jackson se intalnise la Kumanovo cu o delegatie iugoslava condusa de generalul Svetozar Marjanovic, pentru semnarea unui acord tehnico-militar care sa stabileasca modalitatile de retragere a fortelor sarbe din Kosovo.

Vorbisem cu Lucian Mindruta despre subiectele interventiei mele si, in afara de povestea bombardamentelor din noaptea trecuta, pentru care venisera imagini de la agentiile de presa, m-a rugat sa caut in continuare reactii la reuniunea G-8. In jurnalul de stiri al RTS, vazusem din nou stradaniile regimului de la Belgrad de a prezenta proiectul de rezolutie intr-o lumina cat mai favorabila. Desi nu au fost inca prezentate detalii despre textul proiectului, sarbii au inceput sa inteleaga ca, atunci cand pierzi in razboi, cu cat intarzii mai mult semnarea acordului de pace, cu atat primesti mai putin. Oamenii nu mai dau doi bani pe propaganda rasuflata pe care o parte a mass-mediei incearca sa le-o bage pe gat. Despre rezultatul concret al mult trambitatei Uniuni Rusia-Belarus-Iugoslavia… apa de ploaie ! Despre reactiile liderilor politici… simple marionete manevrate de Milosevic !

Armata iugoslava a inceput pregatirile pentru a-si retrage fortele din Kosovo, chiar daca nici un soldat nu a parasit – pana in prezent – provincia, a anuntat Pentagonul, citat de AFP. “Am vazut indicii care arata ca isi mobilizeaza vehiculele si alte mijloace de transport, dar nu am vazut inca nici un semn ca trupele sarbe sau fortele de Politie sau paramilitare se retrag,” a spus Kenneth Bacon. “Am vazut insa clar ca sunt in curs de desfasurare pregatiri de retragere.”

De-a lungul intregii nopti, am ascultat stirile radiourilor iugoslave, care anuntau derularea negocierilor de la Kumanovo. La un moment dat, 3 din membrii delegatiei iugoslave au plecat in Serbia, pentru a se consulta cu Milosevic. Sarbii nu aveau incredere decat in propriile sisteme de comunicatii, de teama ca ar putea fi interceptati de satelitii NATO. Generalii Marjanovic si Jackson au ramas la Kumanovo. Dupa o ora, cei 3 s-au intors. Intre timp, s-a incheiat sedinta Consiliului de Securitate, cu o rezolutie care urmeaza sa fie votata maine. Cu exceptia slabelor bombardamente din Kosovo si a atacurilor UCK dinspre Albania, in intreaga Iugoslavie era liniste.

In aceasta seara, cand asteptam impreuna cu Mile sa ne transmitem corespondentele pentru jurnalele de seara, a cazut pentru prima oara reteaua GSM din Belgrad. Mai aveam cateva minute pana sa intram in direct. Am sunat in tara si i-am spus la Beavis, inginerul de sunet de la ProTV, numarul de telefon al centralei hotelului. Pe Mile l-au sunat primul, la noi in camera. In criza de timp, am navalit peste Dobrivoi, care statea langa noi si i-am spus receptionerului sa-mi dea legatura in camera lui. Cand a reusit sa ma prinda, Beavis a rasuflat usurat. A mai apucat sa-mi spuna: “Atentie ! Mai ai 30 de secunde !” si am intrat in direct cu Andreea Esca. Dobrivoi ne privea uimit si nu intelegea de ce ne agitam atat pentru o transmisie in direct. De unde sa stie ca, aseara, amandoi – si eu si Mile – am intrat in direct in acelasi timp ? El transmitea de la telefonul din camera, in timp ce eu – inchis in baie, ca sa nu ne bruiem relatarile.

Dobrivoi ne-a facut o surpriza: ne-a invitat pe toti la masa, la hotel “Toplice“. Vorbise cu Nelu si au fost impreuna la cumparaturi, asa ca ne-am trezit cu niste platouri imense, cu branza, mezeluri si legume, de nu ne mai puteam opri din inghitit. Nelu si Dule radeau, pentru ca venea felul doi: Karadjordjeva snicla – un fel de Cordon bleu in varianta sarbeasca – pe care, daca il mancai tot, puteai sa crapi. Pana si Eugen Mihaescu, un fin gurmand, sensibil la calitatea mancarurilor, s-a declarat incantat de cina pregatita pentru noi.

Etnicii albanezi din provincie Kosovo sunt constransi de sarbi sa semneze documente prin care renunta la cetatenie, pentru a putea parasi provincia, a anuntat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea, citat de AFP. In acest sens, au fost primite un numar mare de marturii, culese de la cei aproximativ 500 de refugiati din Kosovo care au sosit luni in Albania si Macedonia.

La un moment dat, ne-am plictisit si am hotarat sa cautam o discoteca, sa mai uitam de razboi. Eugen Mihaescu s-a dus la culcare. Era dezamagit si hotarase sa se intoarca in Romania, pentru ca nu voia sa vada deznodamantul jalnic al unei batalii inegale, careia sarbii ii facusera fata cu fruntea sus pana acum. George Roncea voia sa plece si el, pentru ca nu mai avea bani. Spera sa mai faca rost, pentru a se intoarce cat mai repede. Nu credea ca pacea va veni prea curand, convins ca militarii sarbi se vor razvrati, il vor da jos pe Milosevic si vor reincepe luptele cu NATO. Dobrivoi se saturase si el de un razboi pe care – desi era sarb – nu-l simtea decat ca pe un spectacol de pe urma caruia va castiga niste bani.

Am gasit repede o discoteca, chiar langa Trg Republike. La intrare, doi body-guarzi imensi, imbracati complet in negru. Ne-au intrebat daca suntem inarmati si nu au parut deloc impresionati de zambetele noastre ironice. O umflatura sub sacourile lor indica un ditamai pistolul. I-am lasat sa ne perchezitioneze fara comentarii. Zarisem pe usa de la intrare un semn, ca de circulatie, care voia sa spuna ca accesul cu arme de foc este interzis. Am intrat si ne-am asezat la o masa mai retrasa, de unde puteam observa tot ce se intampla.

Desi arata excelent, discoteca era pe jumatate goala. In semi-intunericul spart de razele unor lasere, dansau niste fete superbe. N-am indraznit sa ne apropiem de ele. Observasem privirile de cerber ale tipilor cu care venisera si stiam ca sarbii sunt aprigi la manie, mai ales daca vrei sa le sufli gagicile. Ne-am luat ceva de baut si am ascultat cuminti muzica sarbeasca, destul de proasta. Mile ne-a amintit ca – in general – in discotecile sarbesti nu prea se asculta muzica straina. Eventual, variantele sarbesti ale unor hituri rasuflate. Dupa damblaua cu discoteca, ne-am intors la hotel si am adormit linistiti. Stiam ca se apropie pacea, asa ca, la 6:27, cand sirenele au anuntat sfarsitul alarmei aeriene, ne-am intors pe partea cealalta, bombanind nemultumiti.

7 iunie 1999

Consiliul permanent al NATO a constatat un blocaj in discutiile dintre militarii aliati si cei iugoslavi, in privinta unei retrageri a fortelor iugoslave din Kosovo, si a luat decizia sa apeleze la G-8 pentru solutionarea acestor diferende, informeaza AFP. “Consiliul permanent al NATO a retinut ca partea iugoslava si-a modificat atitudinea duminica, imediat dupa sosirea la Kumanovo a atasatului militar rus la Belgrad, in calitate de observator,” au precizat surse diplomatice din cadrul Aliantei. Modificarea punctului de vedere iugoslav pare a fi consecinta unei inaspriri a pozitiei ruse. “E o problema la Moscova.”

Doborati de oboseala, am dormit mai mult. La 10:19, am fost treziti de o bubuitura puternica. “Ai auzit-o si tu ?” m-a intrebat Mile. Nici n-am apucat sa coboram din camere, ca, la 10:41, inca o bubuitura zguduia zidurile cladirilor, urmata de vuietul unor avioane care se indepartau. Explicatia Comandamentului Apararii civile, cu spargerea barierei sonice in apropiere, ne-a facut sa zambim. Simtisem cu totii vibratiile exploziilor. Ne-am grabit catre Media Center, sa aflam ultimele stiri despre negocierile de pace.

In locul lor, am aflat mai multe vesti proaste. Sase militari ai Corpului III al Armatei iugoslave au fost condamnati la cate 6 luni de inchisoare, pentru ca, dupa ce au fost lasati sa mearga acasa in permisii, au refuzat sa se mai intoarca pe front. Alti doi au primit aceeasi pedeapsa pentru ca au fugit din unitate. Si inca doi au fost condamnati la 9 luni de inchisoare, pentru ca si-au parasit unitatile si s-au apucat sa jefuiasca oamenii dintr-un sat din Kosovo. Guvernul iugoslav a anuntat doua inlocuiri in conducerea Armatei: gen.col. Ratomir Ristic a fost numit adjunct al ministrului Apararii, iar gen.mr. Jugoslav Kodjopeljic – loctiitor al ministrului Apararii pentru probleme militar-economice. Agentia independenta de presa Beta, care a transmis cateva comentarii in care sublinia discordantele dintre realitate si modul in care presa controlata de guvernul de la Belgrad prezinta situatia din ultimele zile, si-a oprit astazi, timp de mai multe ore, difuzarea stirilor prin Internet, din cauza unei ciudate “defectiuni tehnice“.

Delegatiile militare ale NATO si Iugoslaviei au stabilit un “mecanism” de a ramane in legatura “la un nivel de lucru mai scazut”, a declarat purtatorul de cuvant al Aliantei, Jamie Shea, citat de AFP. “Acest lucru nu presupune, in mod necesar, existenta unor intalniri, ci numai contacte periodice care se pot concretiza prin telefon sau prin fax,” a precizat Shea. “In caz ca iugoslavii isi schimba parerea, credeti-ma ca stiu ce numar sa formeze.”

Am vorbit cu profesorul Lucian Pavel, care a fost din nou la Novi Sad, sa-si tina cursurile de limba romana, si mi-a povestit ca, pe o serie de blocuri din oras, conducerea Armatei iugoslave a lipit anunturi prin care interzicea accesul locatarilor in cladiri. Motivul era ca structura de rezistenta a acestora a fost serios avariata de bombele cazute in apropiere si se puteau prabusi oricand, datorita vreunei explozii mai apropiate.

Rasfoind ziarele de astazi, mi-a atras atentia o stire din cotidianul “Danas“, in care era prezentata scrisoarea deschisa a locuitorilor unui imobil din Nis, in care acestia cereau demontarea de pe acoperisul cladirii a emitatoarelor RTS, de teama ca va fi bombardata de avioanele NATO. “Emitatoarele au fost amplasate pe acoperis acum o saptamana, fara sa fim anuntati sau sa ni se ceara acordul,” se spunea in scrisoare. “De cand cineva a decis sa plaseze aceasta “bomba atomica” deasupra capetelor noastre, traim cu totii cu teama ca vom muri sub daramaturi.” M-am infiorat, amintindu-mi ca, si pe un acoperis de langa hotel “Toplice“, aparusera de mai multa vreme doua antene parabolice, mascate cu o folie de plastic.

Vojislav Seselj, liderul Partidului Radical din Serbia (SRS), a prezis zile foarte grele pentru Iugoslavia, daca planul de pace va fi aprobat. Intr-un interviu pe care l-am citit in cotidianul “Glas javnosti“, Seselj spunea o gramada de adevaruri, insa pe un ton mult prea agresiv ca sa poata fi credibil. “Cred ca trebuia sa rezistam pana la capat. Agresiunea ar fi incetat inevitabil intr-o zi. Am platit un pret prea mare pentru a renunta sa aparam Kosovo,” spunea el. “Planul este extrem de nefavorabil Serbiei si radicalii nu ii vor accepta pe ocupantii americani, englezi, germani si francezi si – cu atat mai mult – nu vor accepta retragerea totala a Armatei si Politiei noastre din Kosovo. In viitor, situatia Iugoslaviei va fi foarte dificila. Va exista hrana, insa va trebui rationalizata aprovizionarea, multe persoane vor ramane fara slujbe si nu vor avea cu ce sa isi cumpere mancare.” Liderul SRS reprosa ca planul de pace nu mentioneaza ca provincia Kosovo face parte din Serbia si nici nu vorbeste de integritatea teritoriala a tarii. Insa, parca pentru a-si lipsi de credibilitate afirmatiile, Seselj nu s-a abtinut sa se dea in spectacol, ironizand Tribunalul de la Haga, care inca nu l-a pus pe lista criminalilor de razboi: “TPI ii pune pe lista pe cei carora le este frica sa ajunga la Haga. De ani de zile aspir sa merg acolo si degeaba !”

O alta personalitate a spatiului iugoslav, un adevarat intelept, ale carui vorbe – din pacate – au fost rareori ascultate, facea tot azi, o scurta analiza a situatiei din Kosovo. Fostul lider politic al UCK Adem Demaci declara ca albanezii din provincie sunt marii pierzatori ai acestui razboi. “Acum, nu este exclus un exod masiv al sarbilor care traiesc in Kosovo,” spunea el. “Comunitatea internationala nu va reusi nimic, niciodata, daca sarbii si albanezii nu vor reusi sa se inteleaga.” Demaci, care nu a parasit o clipa Pristina, a criticat dur atitudinea celorlalti lideri ai albanezilor din Kosovo: “Cand bombele au inceput sa cada, au fugit cu totii. Multi dintre ei au averi imense si au pierdut in ochii poporului. Inainte de razboi, spuneau ca sunt gata sa accepte soarta harazita de Dumnezeu, insa au plecat cu totii si se lafaie in birouri elegante si sigure din Occident. La fel ca liderii UCK, si Ibrahim Rugova si-a pierdut reputatia pe care o avea in randul oamenilor obisnuiti, pentru ca n-a stiut sa aleaga momentul cand s-a dus sa negocieze cu Milosevic. Dupa care a plecat din tara…”

“Primul meu obiectiv il reprezinta intoarcerea refugiatilor,” a declarat Ibrahim Rugova, intr-o conferinta de presa sustinuta impreuna cu premierul spaniol Jose Maria Aznar. “Este nevoie de oameni care sa contribuie la reconstructia provinciei, cu ajutorul altor tari. Sunt gata sa colaborez cu administratia internationala, cu NATO, cu toate partile implicate, atat civile, cat si militare.” Referindu-se la atitudinea Armatei de Eliberare din Kosovo, Rugova a subliniat ca “multi dintre membrii UCK il sustin si il asculta ca pe un presedinte“.

Dupa pranz, am facut o pauza si m-am plimbat prin Belgrad. Am observat ca orasul, atat de curat pana acum, incepea sa fie napadit de gunoaie. Mai tarziu, am aflat ca masinile companiei de salubritate nu mai au carburanti si nu mai pot iesi pe strazi. Voiam sa ma plimb, pentru ca de dimineata observasem ceva ciudat. Intr-adevar, oamenii aveau alt mers si alta privire, fata de ultimele zile. Odata cu impasul negocierilor, sarbilor parca le-a mai venit inima in piept. Aveam senzatia stranie ca se bucura ca bombardamentele s-au reluat, dintr-o speranta nebuna ca razboiul va avea un alt sfarsit si nu vor pierde totul.

In Kosovo, raidurile aeriene se reluasera inca de dimineata, cand au fost bombardate localitatile Pristina, Pec si Strpce. La 16:04, sunau sirenele alarmei aeriene si in Belgrad, dupa majoritatea oraselor Serbiei. La 16:15, cinci proiectile au lovit satul Mrsac, de langa Kraljevo. Cinci minute mai tarziu, alte 7 proiectile au explodat la Dobricevo, langa Cuprija. Cinci bombe au lovit pulberaria de la Jagodina, iar alte opt au avariat casele satului Vinorac, din apropiere. La 17:30, sapte explozii puternice au fost semnalate la Sjenica, iar la 17:45, a fost bombardata ferma “Ekofarm” din satul Donja Budriga, de langa Gnjilane. In urma exploziilor, 3 ciobani care pasteau o turma de 2.500 de oi au murit pe loc.

De-a lungul dupa-amiezii, NATO a lansat peste 60 de proiectile asupra provinciei Kosovo. Localitatile vizate au fost Prizren, Srbica, Pristina, Glogovac si Vucitrn. Dupa ora 15:00, o escadrila de bombardiere B-52 a lansat, vreme de 5 ore, zeci de bombe cu fragmentatie asupra pozitiilor Armatei iugoslave de la granita cu Albania, in raioanele Morina si Vrbnica, de pe muntele Pastrik. Sarbii au anuntat, insa, ca bombardamentele nu au reusit sa provoace pe linia frontului brese prin care sa se infiltreze teroristii UCK. La 18:40, cand imi asteptam randul sa-mi transmit corespondenta pentru Stiri, s-a ridicat alarma aeriana la Belgrad, fara sa fim atacati.

NATO a finalizat planul de operatiuni prevazut pentru viitoarea forta internationala de securitate in Kosovo (KFOR), informeaza AFP, citand surse de la sediul din Bruxelles. Planul a fost aprobat de Comitetul militar al Aliantei si urmeaza sa fie confirmat la nivel politic, de Consiliul Permanent. Contine “reguli de angajament” (adica reguli de deschidere a focului) pentru cei 50.000 de militari care vor face parte din KFOR si precizeaza viitoarele misiuni ale acesteia in provincia sarba. De asemenea, planul prevede ca aceasta forta sa ii poata aresta pe criminalii de razboi care au fost dati in urmarire de Tribunalul de la Haga.

In timpul jurnalului, l-am auzit transmitand din Albania pe Catalin Radu Tanase, care fusese trimis acolo sa povesteasca despre negocierile de pace si apoi – daca va fi posibil – sa intre in Kosovo, odata cu trupele NATO. Am vorbit cu colegii din tara si le-am cerut numarul lui de telefon mobil, pentru a tine legatura si a ne coordona relatarile, in functie de ce afla fiecare dintre noi. Cu aceasta ocazie, de la Bucuresti m-au anuntat sa ma pregatesc pentru inca o transmisie in aceasta seara, pentru Stirile de la miezul noptii. Toata lumea astepta rezultatul intalnirii de la Bonn, dintre ministrii de Externe ai tarilor G-8, care lucrau la un proiect de rezolutie pe care sa-l propuna Consiliului de Securitate al ONU.

Desi la noi informatiile ajungeau cam greu, de aceasta data, radiourile sarbesti au urmarit pas cu pas ce se intampla la Bonn. SUA solicitase o reuniune a Consiliului de Securitate pentru ora 19:00 GMT, insa discutiile pe marginea proiectului de rezolutie mergeau foarte greu. La un moment dat, Igor Ivanov a solicitat o pauza, pentru a se putea consulta cu guvernul de la Moscova, din cauza a doua puncte ce ridicau dificultati majore. In acelasi timp, Gunter Pleuger, director politic in Ministerul german de Externe, se afla la Beijing, incercand sa obtina sprijinul Chinei la votarea rezolutiei Consiliului de Securitate.

Se facuse destul de tarziu si ministrii de Externe ai G-8 mai avea de finalizat inca 5 din cele 33 de paragrafe ale proiectului. Pana la urma, finalizarea documentului a fost amanata. Dupa cum a anuntat ministrul britanic de Externe Robin Cook, daca nu intervine nimic, maine, la Koln, G-8 urma sa finalizeze proiectul de rezolutie, textul fiind imediat comunicat Consiliului de Securitate, ai carui membri isi vor incepe consultarile neoficiale. In acelasi timp, vor continua discutiile tehnico-militare de la granita cu Macedonia, dintre reprezentantii NATO si cei ai Armatei iugoslave. In continuare, scenariul propus prevedea inceperea retragerii verificabile a tuturor fortelor sarbe din Kosovo, suspendarea bombardamentelor NATO, votul oficial al Consiliului de Securitate pentru adoptarea rezolutiei, urmat de intrarea primelor trupe NATO in Kosovo. Acest scenariu urma sa permita ONU sa acorde G-8 autoritatea morala (chiar daca nu si cea juridica), pentru ca sarbii sa poata accepta acordul militar.

Kremlinul a refuzat sa comenteze o informatie difuzata pe prima pagina a cotidianului britanic “Daily Telegraph“, potrivit careia lucrarile G-8 de la Berlin au fost prelungite din cauza faptului ca Boris Eltin dormea, in timp ce delegatia rusa incerca sa ia legatura cu el. “Am auzit aceasta informatie la televiziune,” a declarat un purtator de cuvant al Kremlinului, refuzand sa faca orice alt comentariu pe aceasta tema. Cotidianul a subliniat ca “tentativele lui Ivanov de a obtine acordul la cel mai inalt nivel la Moscova s-au soldat cu un esec”.

In aceasta vreme, la cafeneaua “Farigi” de la postul de frontiera iugoslavo-macedonean de la Presevo-Tabanovce, avea loc o intalnire intre o delegatie iugoslava condusa de Nebojsa Vujovic si una americana, in frunte cu generalul Robert Foglesong, din cadrul US Air Force. Discutiile au durat 3 ore, s-au incheiat cu putin inainte de ora 22:00 si urmau sa fie reluate maine. Totusi, un purtator de cuvant al bazei NATO de la Skopje a dezmintit ca intalnirea ar fi avut loc. “Este complet fals,” a spus acesta. “Nu avem cunostinta de o astfel de reuniune. Nu era prevazuta nici o intalnire intre militari in aceasta seara.”

Asteptand transmisia pentru Stirile de la miezul noptii, am stat de vorba cu Nelu. Discutia a ajuns inevitabil la subiectul Milosevic si l-am intrebat cine ar putea sa ia locul presedintelui iugoslav la viitoarele alegeri, anticipate sau nu. Ma indoiam ca vreunul dintre liderii de acum ai Opozitiei ar avea autoritatea morala sau popularitatea sa castige un scrutin. Nelu mi-a spus: “Exista unul, numai nu-l stii tu, pentru ca n-a iesit inca in fata. Este un om adevarat si va iesi cand va fi momentul.” Insistand sa aflu numele misteriosului personaj, Nelu mi-a raspuns: “Vojislav Kostunica“. Adica presedintele micutului Partid Democrat din Serbia (DSS), desprins din Partidul Democrat (DS) al lui Zoran Djindjic. Intr-adevar, mi-am amintit de numele lui, pentru ca retinusem chiar astazi o declaratie foarte interesanta a acestuia, care – la fel ca Adem Demaci – spunea ca, odata cu retragerea fortelor sarbe din Kosovo si venirea trupelor de mentinere a pacii, s-ar putea declansa un exod masiv al sarbilor din provincie. Comentand declaratia purtatorului de cuvant al Pentagonului, Kenneth Bacon, care spunea ca sarbii sunt liberi sa plece din Kosovo, daca vor, Kostunica a spus: “Aceasta afirmatie arata ca reprezentantii SUA au luat deja in calcul varianta plecarii sarbilor din provincie si aceasta nu ii deranjeaza. Oricum, odata cu retragerea militarilor nostri, in Kosovo nu va mai fi loc si pentru sarbi.”

Un numar de 2.000 de puscasi marini americani, imbarcati la bordul a trei nave stationate in apele teritoriale grecesti, continuau sa astepte autorizatia autoritatilor pentru a debarca si a pleca apoi, cu autobuzele, spre Macedonia, de unde ar urma sa fie desfasurati in Kosovo, informeaza AFP. Un reprezentant al Guvernului elen a declarat, insa, ca puscasii marini nu vor fi autorizati sa tranziteze teritoriul Greciei decat dupa ce se vor inregistra progrese “palpabile” in negocierile pe care comandantii NATO le poarta cu reprezentantii Armatei iugoslave asupra modalitatilor de retragere a trupelor sarbe din Kosovo.

La 23:29, au sunat sirenele alarmei aeriene. Dupa 20 de minute, am urcat repede pe acoperis, pentru ca afara se auzeau bubuiturile unor explozii. Avioanele NATO veneau dinspre nord. Au atacat intai satele Bukovac, Brankovac si Beska, de pe muntele Fruska Gora. Vedeam tirurile antiaerienei, care incerca sa stavileasca atacul. La un moment dat, o serie de 10 explozii imense au luminat cerul dinspre rafinaria de la marginea Novi Sad-ului. A izbucnit un incendiu foarte mare, care avea sa fie stins abia spre dimineata, si un nor de fum s-a ridicat deasupra orasului. O bomba cu fragmentatie a explodat in mijlocul cartierului Shanghai, de langa rafinarie, omorand un barbat de 30 de ani si ranind grav alte 6 persoane (printre care un copil de 6 ani). Cateva zeci de persoane au suferit rani usoare, 5 case au fost complet distruse si cel putin 50 – avariate.

In afara de noi, pe acoperis urcase pentru prima data si Teodora, corespondenta postului Radio Romania Actualitati, care sosise de putina vreme la Belgrad. Grupul nostru era destul de mare si cam galagios. Am incercat de cateva ori sa le atrag atentia sa vorbeasca mai incet, pentru ca am putea avea probleme, insa era imposibil sa ne retinem exclamatiile de spaima sau oroare, cand vedeam ce se intampla. “Uite, acolo !” striga Eugen Mihaescu. “Inca una in dreapta !” exclama Dobrivoi, intr-una din putinele nopti in care urcase si el pe acoperis. “Da-te la o parte, sa pot face poze !” se agita George Roncea. “Atentie ! Tineti-va de ceva, ca s-ar putea sa explodeze langa noi !” zbieram si eu. Mile se invartea ca un leu in cusca, de pe un colt pe altul al acoperisului.

Avioanele NATO zburau la mare inaltime si coborau in picaj, lansand rapid cateva rachete, dupa care se ridicau din nou. Pe langa artileria obisnuita, sarbii trageau din plin cu tunurile antiaeriene de mare calibru. La un moment dat, au lansat un snop de rachete sol-aer, reusind sa doboare doua rachete care se indreptau catre aeroportul Batajnica. Cateva minute mai tarziu, am inlemnit. Am vazut pe cer doua explozii puternice, urmate, la cateva secunde, de alte doua, la nivelul solului. Radio Pancevo, pe care il ascultam cu o ureche, a anuntat ca fusesera doborate doua din avioanele inamice.

Am privit neputinciosi una din rachetele aer-sol care se indreptau catre Pancevo, fara ca antiaeriana sa o poata lovi. La un moment dat, steluta din coada rachetei, care ne permitea sa-i urmarim traiectoria s-a stins. “Atentie la Pancevo !” am strigat eu. “O sa loveasca rafinaria !” Ultimele cuvinte mi-au fost acoperite de o bubuitura puternica si o imensa ciuperca de foc ne-a luminat fetele. Parca in acel moment ar fi rasarit soarele de dupa dealul care ne despartea de Pancevo. Abia dupa vreo 5 minute, flacara a coborat putin, continuand sa coloreze in portocaliu intregul orizont. “Mama lor de criminali !” a exclamat Eugen Mihaescu. In timp ce bubuiturile se inteteau dinspre aeroportul Batajnica, avioanele au lansat inca 3 rachete aer-sol catre rafinaria din Pancevo. Desi pareau ca plutesc atat de lent catre tinta, sarbii nu au reusit sa le doboare. Inca 3 explozii si-au ridicat ciupercile de foc de dupa deal, intetind incendiul de la cele 4 rezervoare care au fost lovite. Un nor imens de fum s-a inaltat pe cer si simteam deja miros de motorina arsa.

Ministerul Finantelor al Marii Britanii a respins ferm, recent, o cerere a Ministerului Apararii, prin care acesta solicita o suplimentare a bugetului sau cu suma de 1,2 miliarde de lire sterline, pentru a putea face fata cheltuielilor legate de continuarea operatiunilor din Kosovo, potrivit cotidianului “The Independent“. Ministrul Finantelor Gordon Brown a replicat ca cea mai mare parte a cheltuielilor legate de aceste operatiuni trebuie acoperita din bugetul ce revine Ministerului Apararii. “Daca fortele armate nu-si pot rezolva singure, in cadrul bugetului de care dispun, problemele cu care se confrunta, atunci care mai este menirea lor ?” a intrebat el.

In timp ce ii injuram furiosi pe pilotii americani, am auzit zdranganitul scarii de metal cu ajutorul careia ne urcam pe casa liftului. Crezand ca este Teodora, care tocmai coborase pana in camera, m-am apropiat sa o ajut. Am inghetat cu mana intinsa: pe scara urca un politist sarb, in timp ce altul striga sa coboram imediat. Am mai apucat sa le spun celorlalti sa scape cumva de lanternele pe care le avea fiecare, ca sarbul a si ajuns langa noi. Mile a intervenit imediat si i-a spus ca suntem ziaristi romani si urmarim atacurile ticalosilor de americani, insa politistul ne-a cerut, pe un ton rastit, sa coboram imediat in holul hotelului.

Aveam inima cat un purice, pentru ca eram singurul care nu imi puteam justifica prezenta la Belgrad, deoarece nu mai aveam acreditare de razboi. In cateva clipe, mi s-au derulat in minte viitoarele variante ale aventurii mele in Iugoslavia. Ma si vedeam arestat, “scuturat” un pic, ca sa-mi vina mintea la cap, eventual bagat putin la puscarie si, in fine, facut pachet si expulzat in Romania. Imi imaginam privirile ofiterilor de la Centrul militar de presa, clatinand neincrezatori din cap, in timp ce as fi incercat sa-i conving ca nu intelesesem bine ca trebuia sa ma intorc acasa, dupa ce mi-au refuzat prelungirea acreditarii de razboi. Doar fusesera destul de clari… In timp ce coboram scarile, am profitat de neatentia politistului din spatele meu si, simuland ca m-am dezechilibrat, m-am sprijinit cu mana dreapta de niste cutii de carton depozitate langa usa de la casa liftului, lasand, discret, sa-mi alunece lanterna in spatele lor. Intelesesem ca politistii erau furiosi, crezand ca semnalizam pilotilor inamici pozitia noastra, cu ajutorul lanternelor.

Am coborat pe scari, pentru ca Nelu blocase, ca de obicei, lifturile. Ajunsi la etajul nostru, le-am cerut politistilor sa ma lase sa-mi iau actele din camera. In timp ce le explicam ca n-am pe unde sa dispar si le aratam ca nu am nici o legitimatie la mine, l-am observat pe Eugen Mihaescu strecurandu-se pe holul dinspre camera sa. Am continua sa gesticulez si i-am strigat lui Mile sa le explice sarbilor ce doresc, ca mie mi se impleticea limba in gura. Pana la urma, m-au lasat, insa mi-au spus sa cobor imediat, agitandu-mi pe sub nas bastoanele de cauciuc, pentru a fi mai convingatori.

Am intrat in camera si m-am uitat de jur-imprejur, cautand o idee salvatoare. Aveam pasaportul la mine, insa nu-l aratasem politistilor. Am luat vechea acreditare de razboi, dar, cand sa ies pe usa, m-am gandit ca e mai rau daca o vad. Am ascuns-o intr-un pachet de tigari si mi-am infipt in piept, langa insigna cu simbolul “Target“, pe care o purtam tot timpul, inca o insigna metalica, simbolizand vechea stema regala a Serbiei. Inspiratie salvatoare, pentru ca, in momentul in care am ajuns la receptie, situatia se lamurise, in special cu ajutorul lui Nelu. Acesta intelesese imediat despre ce a fost vorba: umbland de nauc sa ne caute pe acoperis, soferul Teodorei isi aprinsese de mai multe ori lanterna, pentru ca tot se impiedica de sarmele care ancorau antenele. Sarbii care locuiau in jurul hotelului au observat semnalele luminoase si au anuntat imediat Politia, spunand ca niste spioni semnalizeaza catre pilotii NATO de pe hotel “Toplice“. Pana am sosit si eu, politistii au gasit deja lanterna tampitului de sofer si, dupa ce i-au dat cu ea peste cap, i-au confiscat-o. Au verificat acreditarile tuturor si le-au gasit in regula. Vazand ca Mile glumea deja cu politistii sarbi, m-am indreptat cu tupeu catre ei, avand in mana pasaportul si legitimatia de presa de la ProTV. Zarindu-mi insignele din piept, unul din politisti a dat, cu lehamite, din mana si a spus: “Asta-i de-al nostru !” Dupa ce au dat peste cap paharele de whisky, aduse imediat de Nelu, au plecat. Nu inainte de a ne atrage atentia ca, daca mai facem galagie sau umblam cu lanternele aprinse pe acoperis, ne ia mama dracului.

Dupa ce au iesit pe usa, am asteptat sa se indeparteze si am izbucnit in hohote isterice de ras. Apoi Mile s-a repezit si i-a bagat mana in gat bietului sofer de la Radio Romania Actualitati. Abia i-am desclestat degetele din beregata omului, care dadea deja ochii peste cap. L-am tras pe Mile deoparte si mi-am infipt eu mana in gatul nenorocitului. “Daca te mai prind pe acoperis, te arunc cu mana mea de acolo !” i-am urlat, lipindu-mi fata de mutra lui ingrozita. I-am dat drumul si a disparut intr-o clipa pe scari. M-am asezat pe un scaun, pentru ca nu puteam sa-mi mai stapanesc tremurul genunchilor, si i-am cerut lui Dule un whisky cu gheata. “Nu sunteti nici unul normal !” mi-a spus acesta, cand mi-a adus paharul. Am inceput sa radem din nou si sa ne batem joc unul de altul, amintindu-ne de fetele pe care le-am facut cand au aparut politistii. Fara sa-l vada nimeni, George Roncea isi lasase aparatul foto pe acoperis.

Deodata, Mile s-a schimbat la fata: “Unde-i Mihaescu ?” I-am spus ca l-am vazut cand disparea spre camera lui. “Aha ! Bine ca s-a carat, sa dam numai noi de belea !” Marturisesc ca, pe moment, m-am enervat si eu. In clipa urmatoare, insa, am inteles de ce se facuse nevazut. “Bai, Mile, tu iti dai seama in ce belea am fi intrat, daca ii vedeau astia pasaportul american ?” In acel moment, am izbucnit din nou in ras si toata lumea s-a relaxat. L-am sunat pe Eugen Mihaescu in camera si i-am spus ca pericolul a trecut. Cand a venit la bar, ne-a gasit tavalindu-ne pe jos de ras: ne inchipuiam ce fete ar fi facut politistii sarbi, cand i-ar fi vazut pasaportul si cata bataie am fi luat pana s-ar fi lamurit lucrurile.

O britanica in varsta de 28 de ani va face parte din primele contingente militare care vor fi trimise in Kosovo, dupa retragerea fortelor sarbe, in calitate de comandant al unei echipe de vehicule blindate ce trebuiau sa deschida calea celeorlalte trupe. In vehiculele ultra-sofisticate numite “Mamba negre” (de la sarpele cu acelasi nume), capitanul Verity Orrell-Jones si oamenii sai vor trebui sa demineze drumurile din provincie dupa plecarea soldatilor sarbi, informeaza cotidianul “The Sun“. Absolventa de chimie, cpt.Orrell-Jones a parasit Universitatea din Bristol pentru a intra in randurile armatei britanice, in urma cu 6 ani.

Cat am zabovit in bar, am apucat sa-mi notez ca, in Kosovo, avioanele NATO au lansat, in 3 raiduri, 14 proiectile asupra localitatii Decani. Dupa ora 22:30, mai multe bombe au explodat langa Djakovica, iar ceva mai tarziu, exploziile a 11 rachete aveau sa raneasca 4 sateni din Donje Budriga, langa Gnjilane. Nici noi nu am avut un ragaz prea mare, pentru ca, la 1:34, a inceput al doilea raid aerian asupra Belgradului. Ne-am luat paharele si am fugit pe acoperis, ajungand la timp pentru a observa cum a fost inca o data lovita rafinaria de la Novi Sad. Intre timp, norul de fum care se ridica de la Pancevo se intinsese pe o distanta de cel putin 20 de kilometri, iar vantul il impingea spre Romania. Desi afara mirosea urat, autoritatile iugoslave au anuntat ca norul nu contine substante toxice. Antiaeriana dinspre cartierele Zvezdara si Kotez a reusit sa respinga atacul, care nu a fost la fel de intens ca precedentul. Una din rachetele lansate de pilotii NATO a fost lovita in aer si s-a prabusit, fara sa explodeze, in gradina unui sarb, dupa ce i-a daramat acoperisul casei.

Dupa ce avioanele s-au retras, ne-am hotarat sa mergem la culcare. Impreuna cu Mile si cu George Roncea, am mai ramas putin pe acoperis, pentru a fi siguri ca atacul nu se va relua. Vorbeam aproape in soapta si priveam orizontul, cu ajutorul unor binocluri de opereta, pe care le cumparasem foarte ieftin de la o taraba din centrul Belgradului. Nu aveau o putere prea mare, insa ne bucurasem ca niste copii cand le-am gasit si ne simteam mai bine dotati pentru razboi. Am mai pufnit o data in ras, cand Mile ne-a explicat ce ne-ar fi facut politistii, daca ne-ar fi gasit si cu binoclurile la noi.

Deodata, am observat miscare la unul din geamurile blocului de peste drum de hotel. Ne-am ghemuit la pamant si am privit, magnetizati, un spectacol fascinant. O tanara blonda se dezbraca in fata ferestrei. Nu stiu daca ne observase mai devreme, insa isi scotea hainele cu niste gesturi atat de lascive, de parca ne-ar fi simtit privirile. Cand si-a scos tricoul, pentru a-si pune camasa de noapte, a ramas o clipa in dreptul ferestrei, leganand catre noi o superba pereche de sani. Si-a ridicat camasa deasupra capului si, dupa o secunda de ezitare, a lasat-o sa i se prelinga de-a lungul trupului. Semn ca reprezentatia se terminase, a tras draperiile si nu i-am mai vazut decat umbra, in timp ce se lasa in bratele unui barbat care o astepta in pat. Desi nu ne era destinat, spectacolul ne-a iutit bataile inimii si am coborat in camere, adormind cu gandul la sanii frumoasei blonde. Am fost atenti la fereastra fermecata si in noptile care au urmat, dar – ca orice intamplare magica – nu s-a mai repetat.

6 iunie 1999

De cand ne-am trezit, n-am mai avut pace. Ardeam de nerabdare sa aflam ce se mai intampla la negocieri. Delegatia sarba a sosit la ora 8:00, sa discute cu generalul Michael Jackson la Kumanovo. Am continuat sa ne amuzam de variantele oferite de cele doua parti despre Kumanovo, fiecare incercand sa-si pastreze demnitatea nestirbita. Sarbii spuneau ca este vorba de un aerodrom sportiv, in timp ce reprezentantii NATO au declarat, sec, ca discutiile au loc intr-o cazemata a bazei franceze instalata aici. De aceasta data, delegatia Armatei iugoslave era condusa de generalul Svetozar Marjanovic, adjunct al sefului Statului Major General, iar la negocieri asista si generalul rus Evghenii Nikolaevici Barmiancev, atasatul militar al Ambasadei Rusiei la Belgrad. In jurul bazei de la Kumanovo sunt adunati peste 300 de jurnalisti din intreaga lume, care sunt cu greu tinuti la distanta de militari.

Mi-am pregatit corespondenta pentru Stirile ProTV de la ora 13:00, in care colegii m-au rugat sa insist asupra atmosferei din Iugoslavia si a reactiilor de pana acum. Nu erau prea multe de spus. In asteptarea rezultatelor negocierilor, totul parea incremenit in capitala iugoslava. Pe fetele oamenilor, vigoarea si indarjirea au lasat loc apatiei si dezamagirii. Nimanui nu-i mai pasa de ce se intampla la Kumanovo, pentru ca toti au inteles ca pacea inseamna, de fapt, capitularea si pierderea provinciei Kosovo. Toate eforturile mass-mediei controlate de guvern de a-i convinge pe oameni de contrariu par zadarnice. Mai ales ca, spre deosebire de inspiratia cu care manipulau informatiile pana acum, autoritatile au recurs la strategii tot mai penibile, care nu pacalesc nici macar un copil de 5 ani. Cel mai ridicol mi s-a parut un reportaj inregistrat pe unul din podurile belgradene, unde cu greu au fost adunati 30-40 de oameni care declarau reporterilor ca sarbii, condusi de Slobodan Milosevic, au castigat razboiul. Insa, desi erau membri de partid, selectionati cu grija si adusi aici, nu erau deloc convingatori.

NATO a inregistrat astazi primele semne de pregatire a retragerii Armatei iugoslave din Kosovo, precum si o scadere a intensitatii activitatilor militare din nordul si centrul provinciei, relateaza AFP. NATO dispune de informatii potrivit carora un tren incarcat cu echipament si personal militar a parasit orasul Urosevac si a trecut prin Lipljan, indreptandu-se catre nord, in directia localitatii Kosovopolje. “Ar putea insemna inceputul pregatirilor pentru o retragere,” a conchis Jamie Shea, adaugand ca trebuie ca acest lucru sa fie confirmat de fapte. In schimb, in sud-vest, de-a lungul frontierei albaneze, luptele intre fortele Belgradului si UCK continua si “nu exista, pentru moment, o schimbare semnificativa”, a precizat oficialul NATO.

Asa cum – de altfel – oficialii NATO au anuntat deja, atacurile aviatiei asupra provinciei Kosovo au continuat si astazi, chiar in timpul desfasurarii negocierilor de pace. Inca de la 7:30, Djakovica a fost tinta bombardamentelor, localitatea fiind lovita de 13 proiectile. In jurul pranzului, au fost anuntate explozii la Bujanovac, Suva Reka, Urosevac si Pristina, apoi atacurile s-au intetit. Eram in legatura prin Internet cu sarbii din alte parti care, la randul lor, tineau legatura telefonic sau prin radio cu prieteni sau cunostinte din Kosovo. Abia apucam sa-mi notez efectele bombardamentelor. Opt proiectile langa Prizren, 10 la Decani, 6 rachete in autogara de la Knin, mai multe explozii in parcul natural de pe muntele Kopaonik, 3 proiectile la Rausic (langa Pec), alte 3 in satul Markovic (langa Kursumlija), 1 mort si 1 ranit din cauza exploziilor de la Donje Budriga (langa Gnjilane) si asa mai departe. In schimb, nici la Belgrad, nici in restul Serbiei nu au fost semnalate raiduri aeriene.

De parca n-ar fi fost destul pagubele provocate de bombe, in ultimele zile, Serbia a fost puternic afectata de furtuni. Zeci de mii de hectare de culturi agricole au fost – efectiv – devastate de vant si grindina. Adevarul este ca n-am vazut in viata mea furtuni ca aici. Cerul se acoperea in cateva minute de nori plumburii, cu nuante violet, traznetele brazdau orizontul fara incetare, iar ploaia torentiala era insotita de bucati de gheata mari cat oul de porumbel. N-am gasit decat o explicatie pentru violenta furtunilor, care treceau la fel de repede cum au sosit. Chiar daca pare ridicol, sunt convins ca se datorau raidurile aeriene, zborul avioanelor incarcand norii de electricitate statica. S-au adaugat efectele razboiului meteorologic, sarbii folosind adesea, pentru a impiedica atacurile NATO, dispozitive care provocau nori si ploaie, iar Alianta Nord-Atlantica declansand alte sisteme electrostatice, pentru a imprastia norii. Din acest joc dement cu natura, rezultau furtuni imposibil de controlat.

Ca o palida compensatie pentru tot ce se intampla aici, UEFA a dat un ultimatum federatiei irlandeze de fotbal, pentru a reprograma meciul cu Iugoslavia, din preliminariile Campionatului European din 2000. Initial, UEFA atribuise victoria cu 3-0 sarbilor, dupa ce Irlanda refuzase sa acorde viza de intrare in tara fotbalistilor iugoslavi. Rezultatul a nemultumit pe toata lumea. Sarbii au declarat ca n-au nevoie de pomana, iar irlandezii au facut apel impotriva deciziei.

Desi declaratiile politicienilor au inceput sa ma plictiseasca tot mai tare, nu am putut sa nu retin una dintre ele. Presedintele Partidului Democrat Zoran Djindjic a avut, brusc, o revelatie si a trimis o scrisoare celor 3 negociatori ai comunitatii internationale, Martti Ahtisaari, Viktor Cernomirdin si Strobe Talbott, cerand garantii de securitate pentru sarbii din Kosovo, dupa retragerea fortelor sarbe din provincie. “Ma tem ca intoarcerea refugiatilor albanezi sa nu coincida cu plecarea sarbilor,” a scris Djindjic. “Trebuie ca sarbii sa obtina garantii care sa-i asigure ca fortele internationale ii vor proteja imediat si nu dupa stabilirea unei administratii internationale pentru Kosovo. In lipsa unor asemenea garantii, este dificil sa se creada ca majoritatea sarbilor din Kosovo va ramane in provincie.”

Marko Milosevic, fiul presedintelui iugoslav, a transferat in urma cu 6 luni 5 milioane de marci germane in banci sud-africane, informeaza “Sunday Times“. Marko Milosevic a facut acest transfer personal, in vederea unei plecari din Serbia. Ziarul a precizat ca familia presedintelui iugoslav s-a interesat in legatura cu obtinerea vizelor si cu vaccinurile necesare pentru a pleca in Africa de Sud. Marko Milosevic este proprietarul unei pizzerii si a unei discoteci la Pozarevac, orasul natal al presedintelui iugoslav. Nelson Mandela, care ii va ceda postul de presedinte, la 16 iunie, lui Thabo Mbeki, a provocat o controversa luna trecuta, afirmand ca Milosevic nu va fi expulzat daca ar fugi din Iugoslavia si ar incerca sa se refugieze in Africa de Sud. Ministrul Afacerilor Interne, Mangosuthu Buthelezi, a dezmintit afirmatia presedintelui, declarand ca Africa de Sud nu va autoriza intrarea unui “criminal ca Milosevic” pe teritoriul sau.

Ceea ce se intampla acum in Iugoslavia ne afecta emotional si pe noi, desi ne straduiam din rasputeri sa fim cat mai obiectivi. Dar era imposibil sa ramai indiferent in fata dezamagirii generale. Astazi, Eugen Mihaescu a transmis pentru “Cotidianul” unul din cele mai violente eseuri ale sale, care avea sa fie publicat abia in numarul de marti al ziarului, pentru ca a ajuns cam tarziu. Purta titlul “… de mama” si – ca de obicei – mi-am ajutat prietenul sa-l transmita prin Internet in Romania.

“Pana unde aroganta si puterea pe care ti le dau banii lumii poate sa ajunga ? Pana aici, la limita neobrazarii, la fortarea unui popor la capitulare… Unde esti, tu, MacArthur, sa-ti vezi pigmeii ? Dar tu, Monty ? Cum i-ai trage tu, Montgomery, de urechi ! Asa se face pacea si se scrie istoria, ma, ofiteras de cancelarie ? Asta e tot ce v-a lasat ca mostenire marele Patton ? Nu sunteti nici militari, nici politicieni, purtatori moderni de salata de fructe varsata pe pieptul uniformei ! Cine v-a protapit acolo, in fruntea ierarhiei militare ? Si va mai mirati ca progeniturile voastre se impusca unele pe altele prin scoli… Nu uitati un lucru si luati aminte: “Dumnezeu nu bate cu batul !” Voi vreti sa umiliti un popor intreg, silindu-l sa ingenuncheze ? Pai, daca dupa ce v-ati umflat de trufie, ghiftuitilor, ca sunteti asa de puternici, de ce ati telefonat, ma, sa va cereti scuze Chinei, 4 zile la rand ? Va era frica sa nu va inece chinezii in scuipat ? Atunci, de ce ne-ati lasat sub rusi 50 de ani, lasilor ? Fie tarana usoara eroilor care au murit degeaba… Acum, atunci si altadata.” Eugen Mihaescu, Belgrad, duminica, 6 iunie 1999.

Poate ca, citit fara intonatia autorului, textul isi pierde un pic din duritate, insa atunci cand mi l-a dictat, am fost adanc impresionat. Nici nu puteam fi altfel, cand vedeam ce se intampla in jur. Ceva din indignarea si tristetea sa mi s-a transmis si mie, cand am intrat in direct prin telefon, pentru Stirile ProTV de la 19:30. N-am fost la fel de vehement, insa nu am putut sa nu accentuez din nou asupra atmosferei deceptionante de aici.

Fortele sarbe au incercat sa incinereze cadavrele unor etnici albanezi ucisi in Kosovo, pentru a distruge dovezile atrocitatilor comise pe teritoriul provinciei, informeaza saptamanalul britanic “The Observer“. Citand 3 martori, publicatia precizeaza ca acestia au vazut un nor de fum ridicandu-se deasupra minei Trepca, unde “escadroanele mortii” sarbe ar fi ars sute de cadavre, in cea mai mare parte barbati si tineri apti de lupta. Cadavrele erau transportate cu camionul, apoi incinerate intr-un ritm de cel putin 100 pe zi, iar cenusa a fost varsata in puturi abandonate. “The Observer” adauga ca mortii fusesera dezgropati din gropile comune din valea Drenica, unde erau depuse cadavrele prizonierilor de origine albaneza ucisi in inchisoarea de la Smrekovnica.

Am continuat sa fim atenti la stirile transmise de posturile de radio si televiziune despre negocierile de la Kumanovo. Spre dezamagirea noastra, RTS si-a concentrat jurnalul mai mult asupra luptelor de la granita iugoslavo-albaneza, prezentand un reportaj realizat in zona localitatilor Kosare si Gorozup. Imaginile aratau sate in care nici o casa nu mai ramasese intreaga, in urma bombardamentelor efectuate de NATO cu avioanele B-52. Sarbii spuneau ca au ucis cel putin 500 din cei 4.000 de luptatori UCK participanti la ofensiva, fara sa aminteasca nimic de pierderile suferite de ei. Despre negocierile de la Kumanovo nu au spus mare lucru, insa am remarcat ca, in stirea difuzata de RTS, crainicii nu conteneau sa insiste ca militarii sarbi discuta cu reprezentantii Natiunilor Unite si sa-l numeasca pe generalul Michael Jackson “seful delegatiei ONU“.

La ora 19:00, cele doua delegatii au intrerupt pentru doua ore negocierile de la Kumanovo. Pentru cina si consultari cu Belgrad-ul si Bruxelles-ul. Sarbii insistau asupra importantei rolului ONU in procesul de pace si solicitau ca retragerea fortelor lor din Kosovo sa dureze doua saptamani, si nu una, cum cerea NATO, motivand ca au probleme cu carburantii, iar soselele si vehiculele de care dispun sunt avariate. Mai solicitau garantii de securitate pentru sarbii care vor ramane in provincie si asigurari ca UCK nu va pune stapanire pe Kosovo. La randul lor, reprezentantii NATO le-au propus o varianta conform careia bombardamentele vor inceta pentru 24 de ore, timp in care sarbii trebuiau sa dea dovezi clare ca incep retragerea din provincie, abia dupa aceasta urmand ca raidurile aeriene sa inceteze definitiv.

Dupa pauza de cina, insa, negocierile de la Kumanovo nu au mai fost reluate. Nebojsa Vujovic a declarat ca delegatia sarba a dat dovada de bunavointa si a aratat ca este gata sa continue discutiile, acuzand reprezentantii NATO pentru blocaj. “Iugoslavia este gata sa accepte desfasurarea in Kosovo a unei forte internationale de mentinere a pacii, sub egida ONU, care sa fie alcatuita conform unei rezolutii a Consiliului de Securitate,” a declarat el. “Venisem aici cu bune intentii, avand mandatul Guvernului si Parlamentului de a negocia pacea…”

Mult mai transant, generalul Michael Jackson, care a anuntat intreruperea negocierilor, desi delegatia NATO ar fi fost dispusa sa le reia, a afirmat: “Deocamdata, nu exista alta alternativa decat reluarea si intensificarea bombardamentelor.” Astfel incat, dupa 40 de ore de pauza, la 1:18, la Belgrad sunau din nou sirenele alarmei aeriene. Alarma a fost declansata in toate orasele iugoslave si bombardamentele nu au intarziat. Am urcat repede pe hotel “Toplice“, insa Belgradul nu a fost atacat pana la ora 2:00, cand am vazut cateva tiruri razlete ale antiaerienei din cartierul Zvezdara, unde s-au auzit bubuiturile infundate ale unor explozii, dupa care, pana la 6:28, cand s-a ridicat alarma, in capitala iugoslava a fost liniste.

In Kosovo, insa, a fost prapad. In cateva ore, avioanele NATO au lansat peste 110 proiectile, concentrandu-se asupra sudului provinciei. In special asupra localitatilor Pristina, Prizren, Suva Reka, Decani, Markovic, Kursumlija si Pec. In numai 30 de minute, asupra muntelui Rudnik, unde se afla un releu al RTS si in padurile caruia erau ascunsi militarii sarbi, au fost lansate aproape 40 de proiectile de diferite tipuri. In zona satului Planeje, sarbii au anuntat ca au cazut peste 100 de tone de bombe. Dupa o asemenea avalansa mortala, am renuntat sa-mi mai notez toate detaliile distrugerilor provocate de raidurile din aceasta noapte. Nu mai voiam decat sa dorm, sperand ca dimineata va aduce vesti noi despre negocierile de pace.

5 iunie 1999

La 8:27, ne-a trezit alarma aeriana. Nu a tinut decat o ora, in care avioanele NATO nu au ajuns pana la Belgrad. Au lansat, in schimb, 4 proiectile asupra orasului Virset, de langa granita cu Romania. Bombele au avariat mai multe case din sudul localitatii, la iesirea spre Bela Crkva, precum si ferma cooperativei “Agrovrsac“. In urma exploziilor, a fost grav ranit Tibor Peter, un taran care iesise cu tractorul pe camp si a fost aruncat din cabina de suflul exploziilor. Mile s-a grabit s-o sune pe matusa lui, care locuia in Virset, insa femeia l-a linistit: nu patise nimic.

Raidurile aeriene incepusera mai devreme in Kosovo. La 7:15, au fost bombardate satul Lukare si imprejurimile Pristinei. Un sfert de ora mai tarziu, 5 bombe cu fragmentatie au fost lansate asupra satului Pirane, de pe soseaua Prizren-Djakovica. Datorita bombardamentelor asupra regiunii Butovacki Breg, au cazut liniile de inalta tensiune dintre Mazgit, Podujevo si Sajkovac, lasand fara curent si apa Pristina si localitatile din Metohia.

Mi-am pregatit transmisia pentru Stirile de la ora 13:00, insa, in afara de bilantul ultimelor bombardamente, nu prea am avut ce sa povestesc. In aceasta dimineata, ar fi trebuit sa inceapa, la granita dintre Macedonia si Iugoslavia, intalnirea dintre generalii NATO si cei sarbi, pentru a negocia acordul militar de pace. Sarbii, insa, intarziau, din cauza drumurilor si podurilor distruse chiar de cei cu care trebuiau sa se intalneasca. La Belgrad, politicienii nu au avut decenta sa astepte cicatrizarea ranilor razboiului si s-au repezit deja sa-si imparta tortul puterii. Fara sa inteleaga ca acesta nu le este destinat, ci era doar o dulce momeala pe care Slobodan Milosevic le-a plimbat-o pe la nas. Conducerea Partidului Radical din Serbia s-a reunit pentru a decide daca isi retrage reprezentantii din Guvernul federal. Fara sa-l intrebe nimeni, Vuk Draskovic s-a grabit sa-si justifice o eventuala reintrare in executiv, in locul radicalilor – eternii sai rivali. Uitand ca a fost dat afara acum o luna, pentru ca a vorbit prea mult, liderul SPO a argumentat ca o remaniere guvernamentala ar convinge Occidentul sa dea bani pentru reconstructia tarii. In momentul in care imi transmiteam corespondenta, aveam in fata ochilor, precum o lucrare a lui Eugen Mihaescu, imaginea unei Serbii inrosite de sangele soldatilor ucisi de bombe, pentru care se bat niste furnicute, fara sa observe deasupra tuturor chipul lui Slobodan Milosevic, zambind dispretuitor, dupa ce si-a negociat imunitatea cu liderii occidentali.

Sumarul zilnic al operatiilor aviatiei, difuzat la Cartierul general al NATO in aceasta dimineata, arata ca in ultimele 24 de ore, au fost efectuate, in total, 536 de zboruri si ca au fost lovite 30 de pozitii de artilerie, 21 de transportoare blindate, 9 tancuri si mai multe concentrari de vehicule militare. De asemenea, a fost lovit un depozit de produse petroliere (langa orasul Uzice), un post de comanda (la Pristina) si depozite de munitii la Gnjilane, Urosevac si Rudnik.

Oricum, imaginatia lui Milosevic si a celor care il sfatuiesc nu are limite, cand e vorba sa-si sicaneze adversarii politici, pe care si-a dat seama ca nu are rost sa-i extermine, deoarece sunt inofensivi, iar existenta lor pastreaza aparenta unei democratii. Ultima sotie pusa la cale de presedintele iugoslav a fost emiterea unui mandat de urmarire generala pe numele lui Zoran Djindjic, liderul Partidului Democrat, sub acuzatia de nesupunere civica. Anterior, stiind ca acesta este plecat din tara, autoritatile militare ii trimisesera acasa un ordin de concentrare, la fel ca oricarui cetatean iugoslav obligat sa-si apere patria. Cum Djindjic nu s-a prezentat la unitate, a urmat mandatul de urmarire generala. Asa cum ma asteptam, reactia conducerii Partidului Democrat a fost penibila. “Emitand un act de acuzare pe numele presedintelui Partidului Democrat, regimul lui Slobodan Milosevic incearca sa distraga atentia opiniei publice de la nenorocirea pe care a provocat-o poporului sarb si de la infrangerea pe care a suferit-o,” se scria intr-un comunicat. “Partidul Democrat asteapta de la Armata iugoslava sa nu devina un instrument in mainile regimului, intr-o reglare de conturi cu fortele democratice din Serbia.”

N-a trecut mult si am aflat si epilogul – la fel de penibil – al reuniunii conducerii Partidului Radical din Serbia (SRS). Sedinta incepuse la 12:00, cu un discurs fulminant al presedintelui partidului, Vojislav Seselj, urmarit cu aviditate de jurnalistii sarbi si straini. “Atat timp cat trupele agresoare vor veni in Kosovo, nu mai avem nici un motiv sa ramanem un acest guvern,” spunea el. “Nici unul din cele 10 puncte ale planului de pace aprobat joi nu poate fi acceptat.” Dupa care i-a poftit pe ziaristi afara si – in finalul sedintei cu usile inchise – a anuntat ca parasirea Guvernului Serbiei va avea loc dupa sedinta Consiliului de Securitate al ONU, in care spera ca Rusia si China sa mai schimbe ceva. M-a pufnit rasul: dintr-o data, nu mai era vorba de parasirea Guvernului federal, in care Seselj ocupa fotoliul de vicepremier, ci de cea a Guvernului sarb, in care SRS are 15 locuri, alaturi de partidele lui Milosevic si al sotiei sale.

Pentru a mai pune paie pe foc, mass-media iugoslave a preluat imediat declaratia lui Sinasi Rama, unul din nenumaratii purtatori de cuvant ai separatistilor albanezi, care declarase la Roma ca UCK nu recunoaste suveranitatea Iugoslaviei asupra provinciei Kosovo si ca numai SUA si NATO pot garanta pacea in provincie. El a adaugat ca nici un refugiat albanezi nu se va intoarce in zonele care se vor afla sub controlul militarilor rusi. “Acolo unde va fi chiar si numai un sarb sau un rus, nimeni nu se va intoarce acasa,” ameninta Rama. “Oamenii vor veni numai acolo unde vor fi trupele americane din NATO.”

La aceasta s-a adaugat atitudinea liderului politic al UCK, Hashim Thaqi, care a declarat ca organizatia separatista este “gata sa contribuie la procesul de transformare politica si militara din Kosovo”, dar a ocolit raspunsul la intrebarea daca UCK va depune, in curand, armele. Cel putin la nivel declarativ, ideea, avansata de reprezentantii UCK, de a face din organizatia lor “armata unei tari independente” este inacceptabila pentru marile puteri, care se impotrivesc unei independente a provinciei Kosovo. Nu vedeam, insa, cum vor reusi sa o impuna practic, din moment ce luptatorii UCK vor ramane singurii stapani in provincie.

Astazi, in timpul schimburilor de focuri care au loc de doua saptamani in zona granitei cu Albania, 5 persoane care se aflau la bordul unei ambulante au fost ucise de un tir de mortiere provenind dinspre teritoriul albanez. Cele 5 victime – 4 barbati si o femeie – faceau parte din personalul centrului medical al orasului Prizren si se indreptau catre satul Planeja, de la poalele muntelui Pastrik.

NATO a avertizat UCK in privinta oricarei tentative de a profita de pe urma retragerii fortelor sarbe din Kosovo si a prevenit organizatia separatista ca, odata desfasurate in provincie, trupele Aliantei nu vor tolera “nici o interferenta” in misiunea lor, relateaza AFP. “Vom avea in Kosovo o forta internationala de securitate foarte robusta, importanta, bine echipata, bine comandata,” a subliniat purtatorul de cuvant al Aliantei, Jamie Shea. “Fortele NATO vor opera pe baza unor reguli de angajament (deschidere a focului) stricte si nu vor tolera, bineinteles, nici un amestec in misiunile lor sau in desfasurarea lor rapida in intreaga provincie Kosovo. Speram ca UCK va renunta la violenta si comandamentul UCK va coopera pe deplin cu forta de pace internationala, in toate privintele legate de demilitarizare.” Acordul de pace acceptat de Belgrad prevede, intre altele, dezarmarea UCK.

In sfarsit, la ora 12:00, in cafeneaua “Europa” din localitatea Blace, de pe granita dintre Iugoslavia si Macedonia, a inceput intalnirea cu usile inchise dintre delegatiile militare ale NATO si Armatei iugoslave. Cele 3 ore de intarziere s-au datorat, in realitate, incercarilor sarbilor de a schimba locul intalnirii, din ratiuni de securitate, considerand ca se afla prea aproape de tabara de refugiati albanezi de la Stenkovac. Intalnirea mi-a inspirat un titlu pentru un articol pe care l-am trimis “Evenimentului zilei“: “Dupa doua luni si jumatate de rezistenta indarjita, razboiul din Iugoslavia s-a sfarsit in cafeneaua unui albanez, la discutii cu generalul Michael Jackson“. Totul parea desprins dintr-un film suprarealist.

Mai intai, la Blace au fost desfasurati 100 de militari italieni din trupele NATO si un numar mare de vehicule militare si civile. Dupa care, la ora 9:00, a aterizat un elicopter din care a coborat generalul cu nume de superstar pop. O alta armata – de jurnalisti, fotoreporteri si cameramani – a fost desfasurata in apropiere, fiecare incercand sa ghiceasca cine si ce discuta in cafenea. Delegatia sarba era formata din 4 militari si 3 civili. De la distanta, au fost recunoscuti gen.col. Blagoje Kovacevic, adjunct al Comandamentului general al Armatei iugoslave, gen.col. Obrad Stevanovic, inalt ofiter din comandamentul Ministerului de Interne, precum si unul dintre civili, Nebojsa Vujovic, purtator de cuvant si adjunct al ministrului iugoslav de Externe.

La intalnire ar fi trebuit sa participe si cativa generali rusi, dar nu se cunosteau motivele pentru care acestia nu venisera. Generalul Michael Jackson avea misiunea de a le prezenta sarbilor detaliile planului intocmit de NATO pentru retragerea din Kosovo a fortelor militare, paramilitare si politienesti iugoslave, fara a avea mandatul de a le negocia. Armata iugoslava urma sa primeasca un ragaz de 24 de ore, pentru a prezenta dovezi concrete ale inceperii retragerii, situatia in care bombardamentele vor inceta. La ora 18:00, discutiile au fost intrerupte, la cererea sarbilor, care doreau sa se consulte cu guvernul de la Belgrad. Delegatia s-a urcat in masinile cu care venise si s-a intors in Iugoslavia.

Se pare ca NATO a fost nemultumita de nivelul de reprezentare al delegatiei sarbe, solicitand ca la viitoarea runda de discutii sa participe unul dintre conducatorii Armatei iugoslave si nu doar un adjunct. Oricum, am remarcat schimbarea de atitudine din presa de la Belgrad, cotidianul “Vecernje Novosti” publicand chiar si biografia oficiala a generalului Michael Jackson, insotita de o fotografie in care acesta zambea, cu bratele incrucisate, in fata unui tanc. Pana acum cateva zile, asa ceva era imposibil de gasit in ziarele sarbesti.

Reprezentantul rus pentru Iugoslavia Viktor Cernomirdin a repetat, intr-un interviu acordat televiziunii de stat ORT, ca “nu se pune problema” ca fortele ruse din KFOR sa actioneze sub comanda NATO. Pe de alta parte, purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea declarase ca in Kosovo nu vor exista “zone diferentiate”, in care Rusia sa aiba un rol independent. “Daca tarile NATO sunt prezente in Kosovo, atunci NATO isi va comanda propriile trupe. Ceea ce tine de Rusia si de prezenta rusa nu vom putea plasa niciodata sub comandamentul NATO. Niciodata. Este exclus. Nici macar nu se pune problema,” a intarit Cernomirdin.

Corespondenta mea pentru Stirile ProTV de la ora 19:00 a fost dominata de amaraciune, sentiment pe care mi-l transmit sarbii in fiecare moment, prin gesturi, priviri sau cuvinte. Finalul tot mai apropiat al acestui razboi, in care sarbii si-au confirmat renumele, rezistand in fata celei mai puternice aliante militare din istorie, a lasat tuturor un gust amar. Sarbii sunt dezamagiti si se simt tradati de politicienii care i-au tarat in acest conflict si i-au indemnat sa moara sub bombe, dar sa nu cedeze, si care – dupa ce si-au umplut buzunarele si si-au negociat imunitatea – au acceptat un plan de pace umilitor.

Acum, toti fac declaratii sforaitoare despre viitorul politic al tarii, despre reforme economice, despre noi alegeri. Nici unul dintre acesti politicieni de paie, nici chiar Slobodan Milosevic care ii manipuleaza din umbra, nu si-a amintit de suferintele poporului sarb, pentru a ingenunchea si a-i multumi pentru darzenia si curajul cu care a indurat nenorocirile acestui razboi pe care nu l-au dorit. Mai mult, incet-incet, aflam si ce s-a petrecut in dosul usilor inchise, cand afara ploua cu bombe. Ultima veste a fost ca fabrica de automobile “Zastava” din Kragujevac ar fi fost cumparata de concernul FIAT. Cand, cum, cine a vandut-o si cu cat, n-am aflat. Insa acum am inteles de ce, dupa ce, in prima parte a razboiului, nu trecea o noapte fara ca halele “Zastava” sa fie lovite de bombe, de multa vreme avioanele NATO le ocolesc cu grija. Si tot acum am priceput de ce singurul ambasador dintr-o tara NATO care a indraznit sa se intoarca la Belgrad a fost – ce coincidenta ! – chiar cel al Italiei. Ca de obicei, interesele economice si comisioanele care implica o astfel de afacere i-au facut pe sarbi si pe italieni sa bata palma, uitand ca intre ei se casca prapastia unui razboi.

Coplesiti si noi de apasarea care a pus stapanire pe Belgrad, abia daca am mai tresarit la 16:43, cand o puternica bubuitura semnala un avion NATO care a spart bariera sonica in apropiere. Detunatura a rasunat si in alte orase. Nici in Kosovo razboiul nu mai e ce a fost. In aceasta dupa-amiaza, cateva obuze au fost lansate, aproape la intamplare, catre Pristina, Urosevac si Prizren. La Belgrad nici nu s-a mai dat alarma in aceasta noapte. Am stat la taclale pana tarziu cu “scriitorul” Dragan si un prieten al sau. Erau atat de amarati, incat am facut un haz de necaz incredibil, razand ca prostii aproape la fiecare fraza. Era suficient ca unul dintre noi sa-si aminteasca de razboi sau de vreo declaratie belicoasa, ca geamurile barului de la “Toplice” se cutremurau de hohotele noastre. Toata lumea ne privea ca pe niste nebuni, insa a fost o descarcare nervoasa binevenita, dupa atatea tensiuni acumulate.

Deasupra provinciei Kosovo au continua sa zboare avioanele si in aceasta noapte, insa nu au fost lansate decat 30 de proiectile, asupra localitatilor Pristina, Prizren, Pec si Kosovopolje. La 22:45, in apropierea satului Besinje, gherilele UCK au atacat autobuzul care asigura legatura dintre Belgrad si Pristina, prin Podujevo, singurul traseu care nu a fost complet intrerupt de bombardamente. Autobuzul ar fi trebuit sa soseasca la Pristina la 22:00, insa a intarziat din cauza atacurilor UCK asupra regiunii Podujevo. Cand a ajuns la 6 kilometri de Pristina, in apropierea unui pod avariat, separatistii albanezi ascunsi in padurile din zona au organizat o ambuscada, deschizand focul asupra autobuzului. Cei 2 soferi si 3 dintre pasageri au fost grav raniti de gloante.

Artileria sarba a atacat, in noaptea de sambata spre duminica, la ora 22:00, localitatea Kruma, situata in nordul Albaniei, au anuntat martori oculari, citati de AFP. “Opt obuze au cazut la aproximativ 300 de metri de centrul orasului,” au povestit sursele citate. “Nu stim daca exista victime. Aparent, nu s-au inregistrat pagube grave in Kruma, dar au fost bombardate si satele din apropiere si nu stim inca daca exista morti sau nu.” Localitatea Kruma adaposteste aproximativ 12.000 de persoane, dintre care 7.000 de refugiati, iar UCK si-a stabilit o baza aici, cu aproximativ doua saptamani in urma.

4 iunie 1999

Astazi, am ramas din nou singur. Centrul militar de presa a anuntat ca organizeaza, pentru cei interesati, o deplasare la Novi Sad. Pentru ca aveau acreditari de razboi, Mile, varul sau, George Roncea si Eugen Mihaescu s-au trezit dis-de-dimineata si au plecat. Eu mi-am savurat cafeaua la Media Center, amuzandu-ma cu ziarele de astazi, care – asa cum ma asteptam – publicau fotografia de la sedinta de ieri a Parlamentului sarb, cu Vuk Draskovic in mijlocul apropiatilor lui Slobodan Milosevic. Despre titluri… ce sa mai vorbesc ? Majoritatea sunau cam asa: “DA pacii in Iugoslavia”, “Pacea, mai presus de orice”, “O zi mare pentru viitor”, “La portile pacii”…

Deja au inceput sa apara declaratii despre proiecte de viitor ce imi aminteau de planurile romanilor de dupa Revolutie. Fostul premier iugoslav Milan Panic, in prezent unul din liderii Opozitiei, pretindea ca ar fi discutat cu liderii occidentali despre planul de reconstructie a Iugoslaviei dupa incheierea razboiului. “Economia este unul din elementele esentiale, o garantie a procesului democratic,” afirma el. “Cel mai important lucru este oprirea imediata a bombardamentelor, iar peste 6 luni, vor trebui organizate alegeri libere. Pana atunci, ar trebui format un guvern de uniune nationala, alcatuit din tehnocrati, care sa beneficieze de incredere in tara si in Occident, pentru ca e nevoie de bani pentru recunostructia tarii.” Lipseau doar promisiunea cu “cei 15.000 de specialisti” si rezultatul unei analize a expertilor occidentali, care au apreciat costurile primei faze a reconstructiei la peste 35 de miliarde de marci germane. Bani pe care nimeni nu s-a aratat, pana acum, dispus sa-i investeasca.

“Costurile reconstructiei dupa razboiul din Kosovo vor fi enorme,” a apreciat noul presedinte al Comisiei Europene, Romano Prodi, citat de AFP. “Costurile au fost estimate la 5-6 miliarde de euro pe an, pe o perioada de cel putin 5 ani, ceea ce reprezinta 2 % din Produsul Intern Brut european. Comisia Europeana doreste stabilirea unei autoritati pentru o buna coordonare, asa cum au facut Statele Unite in privinta Europei, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Europa a inceput sa se gandeasca la strategia de pace chiar in ziua in care a inceput razboiul. Vom crea o singura zona economica, este un plan pentru intreaga regiune a Balcanilor.”

Pana la bani, la 9:02, sirenele alarmei aeriene ne-au amintit ca razboiul nu s-a terminat. La 9:15, trei proiectile au explodat in zona aeroportului Batajnica. Alarma a fost ridicata la 10:01, insa la 10:45 si 11:50, centrul orasului a fost zguduit de doua detunaturi puternice, despre care autoritatile au anuntat ca au fost provocate de avioanele inamice, care au spart bariera sonica la joasa inaltime. Pentru prima oara dupa bombardarea Ambasadei Chinei, am vazut astazi la televizor imagini cu Pavle Bulatovic, ministrul iugoslav al Apararii, despre care aflasem ca a fost ranit in timpul acelui atac. Am sunat la niste prieteni de la Studio B, care mi-au confirmat ca nu erau imagini de arhiva. Bulatovic se facuse bine. Tot la Studio B, pentru intaia oara de la inceputul razboiului, am vazut o fotografie decenta a lui Bill Clinton.

In timpul atacului de la 9:15, avioanele NATO au lansat mai multe proiectile asupra regiunii dintre satele Brankovac si Cot, de pe muntele Fruska Gora. Intre 9:15 si 9:30, a fost lansat un raid aerian asupra satelor din jurul podului peste Dunare de la Becka, distrus demult de bombardamente. La 9:20, doua bombe, dintre care una nu a explodat, au cazut intre satele Uzvece si Macvanski Pricinovic, de langa Sabac. La 9:30, a fost atacata regiunea Pristinei, insa in Kosovo atacurile incepusera de la 8:30. Bombardamentele s-au concentrat asupra sudului provinciei, 14 proiectile explodand langa Djakovica, iar alte 16 in apropiere de Gnjilane.

La ordinul comandantului suprem, militarii iugoslavi au pus mana pe telefon si au sunat la cartierul general al NATO de la Bruxelles. Tony Blair a confirmat ca generalul Dragoljub Ojdanic a fost cel care a telefonat, insa nimeni nu a ridicat receptorul. A lasat un mesaj pe robotul telefonic, in care solicita inceperea discutiilor pentru finalizarea tratatului militar de pace. Deja, cateva posturi de radio anuntau ca maine ar putea sosi la Belgrad o echipa de experti militari ai NATO, care sa negocieze detaliile retragerii din Kosovo si programul reintoarcerii refugiatilor albanezi. Ma cam indoiam ca ar fi asa, mai ales ca aflasem alte cateva posibile locatii pentru negocieri. Cel mai probabil, in Macedonia, delegatia NATO urmand sa fie condusa de generalul britanic Michael Jackson.

Dar informatia care m-a enervat cel mai tare si care avea sa trezeasca vii comentarii aici, la Belgrad, privea aspecte mai putin cunoscute ale discutiilor de ieri dintre Cernomirdin, Ahtisaari si Slobodan Milosevic. Se pare ca, in schimbul capitularii, presedintele iugoslav ar fi obtinut imunitate in fata acuzatiilor de crime de razboi formulate de Tribunalul de la Haga. Jurnalistii sarbi vorbeau chiar ca Tony Blair ar fi confirmat aceasta intelegere. Desigur ca – oficial – toata lumea s-a grabit sa o dezminta, insa evolutia evenimentelor de dupa razboi, precum si cotidianul american “New York Times” aveau sa o intareasca.

Presedintele rus Boris Eltin a afirmat intr-o convorbire telefonica cu cancelarul german Gerhard Schroeder “ca nu mai exista nici un motiv pentru continuarea agresiunii NATO impotriva Iugoslaviei”, a anuntat agentia Interfax. Eltin a spus ca acceptarea planului de pace de catre autoritatile de la Belgrad ar trebui sa determine incetarea bombardamentelor.

Am transmis cateva detalii de atmosfera pentru Stirile de la ora 13:00 ale ProTV, dupa care m-au sunat colegii de la ProFM, rugandu-ma sa pregatesc o corespondenta si pentru ei. La cate informatii aveam, nu era nici o problema, mai ales ca radioul si televiziunea sunt suficient de diferite. Am avut ceva emotii la 13:23, cand, brusc, s-a luat curentul in centrul Belgradului. A fost, insa, o pana temporara, pentru ca a revenit dupa 10 minute.

Erau foarte multe de spus si am profitat de perioada linistita din ultimele doua zile, pentru a-mi arunca ochii asupra vietii sociale, care era fascinanta. De doua luni, pensionarii nu mai primisera un ban. Companiile private care asigurau o mare parte a transportului in comun in Belgrad nu mai aveau bani sa cumpere carburanti de pe piata neagra. De aceea, pentru acest week-end, programul autobuzelor a fost redus la 5 ore: de la 7:00 la 9:00 si de la 14:00 la 17:00. In disperare de cauza, mai multi stomatologi din Belgrad si Pancevo au anuntat ca, in fiecare sambata, ofera consultatii si interventii gratuite. Tot mai multi economisti critica o campanie neinspirat lansata de guvernul iugoslav, sub numele “Avem incredere in marfurile din tara noasta – Cumparam de-ale noastre, pentru ca avem ce cumpara”. Conceputa, initial, pentru a stimula cumva consumul intern, asa cum aprecia toata lumea, campania tindea sa mai puna o piatra la zidul care izola Iugoslavia de restul lumii. Fara a vorbi ca nici nu avea prea mare succes, sarbii fiind – dintotdeauna – mari amatori de pantofi italieni, costume frantuzesti, blugi americani sau echipament sportiv german.

La Nis, la cererea Guvernului federal, o comisie a inceput sa evalueze pagubele provocate de bombardamente si a ajuns sa depaseasca cifra de 1 miliard de dinari (100 de milioane de marci germane). La aceasta suma se adauga pagubele, imposibil de estimat in acest moment, provocate la fabrica de tigari si la instalatiile energetice si petroliere. Peste 2.200 de familii si-au declarat oficial gospodariile afectate de bombe. Verificand doar 45 dintre acestea, membrii comisiei au constatat pagube de 145 de milioane de dinari.

In Kosovo, problemele erau tot mai mari si mai greu de rezolvat. Din cauza distrugerilor provocate de bombardamente la retelele de apa si curent, apa potabila nu mai curgea la robinete. In lipsa apei, nici brutariile nu puteau lucra. In afara de paine, din magazine au disparut uleiul, zaharul si sarea, care se vand pe piata neagra cu 100 de dinari (10 marci) litrul, respectiv 80 de dinari si 20 de dinari/kg. De mai bine de 3 zile, majoritatea localitatilor din sudul provinciei zac in bezna. Ei bine, in ciuda acestei situatii catastrofale, sarbii tot mai aveau puterea sa zambeasca. Viktor Dimic, tanarul de la Media Center, mi-a aratat ultima poanta lansata pe Internet de sarbi: programul “Windows ’99“. In momentul in care faceai “click” pe simbolul “Windows ’99″, pe ecranul computerelor incepea sa se deruleze o serie de imagini ale ferestrelor caselor din Iugoslavia, protejate de suflul exploziilor cu ajutorul fasiilor de banda izolanta.

Intrevederea Cernomirdin-Talbott-Ahtisaari, prevazuta pentru astazi, la Helsinki, a fost anulata, a anuntat agentia Itar-Tass. Anularea acestei intrevederi a fost convenita in cursul unei convorbiri telefonice a celor trei parti, a precizat consilierul emisarului rus Viktor Cernomirdin. Presedintia finlandeza nu a furnizat motivul pentru care Cernomirdin nu participa la reuniune.

La ora 15:00, sirenele anuntau o noua alarma aeriana la Belgrad. Pana la 16:25, cand a fost ridicata, nu am fost bombardati. In schimb, au fost inregistrate mai multe atacuri la Uzice si Ivanic. Intre timp, s-au intors si prietenii mei din deplasarea organizata pentru jurnalisti de Centrul militar de presa. Nu fusesera la Novi Sad, ci la Valjevo, unde au putut vedea cu ochii lor urmarile bombardamentelor. Eugen Mihaescu a ascuns in geanta un fragment dintr-un proiectil, pe care avea sa-l transforme intr-o splendida statueta. Cand o vezi, ai impresia ca este un straniu trandafir de metal usor coclit, insa cand afli ce este in realitate, nu-ti poti reprima un fior de groaza.

Dupa ce s-au intors, cu totii mi-au povestit ce au vazut la Valjevo, dar cred ca Eugen Mihaescu a exprimat cel mai bine atmosfera, fara a spune un cuvant despre ce a vazut. A scris pentru “Cotidianul” inca un articol, pe care l-am ajutat sa-l transmita prin e-mail. Se numea “Ciuleandra s-a oprit ?“:

“E devreme, 7 de dimineata. La Centrul de presa al Armatei, cativa jurnalisti si cu mine asteptam sa se formeze un convoi pentru Novi Sad… Nu, s-a schimbat directia, vom pleca la Valjevo. Daca nu se razgandesc si vom merge in alta directie. Nimeni nu da lamuriri. Zig-zagam in labirintul zilei de azi. Nu am impresia ca Ciuleandra asta infernala se va opri. Televizoarele au sunetul taiat. Aici, in holul cu fotolii goale, scrumierele sunt inca pline cu mucurile tigarilor de ieri. Urmaresc CNN-ul, BBC-ul si televiziunea sarba. Un al patrulea televizor transmite filme cu desene animate. E singurul care are sonor. Aud glasul mieros al Lupului si cel tanguit al Scufitei Rosii. Ma duce gandul la Chamberlain, coborand din avion dupa intalnirea cu Hitler si scuturand umbrela, in timp ce exclama: PACE ! Traim momentul cel mai dificil de la inceputul crizei din Kosovo. Toti acesti oameni politici, de o parte sau alta a baricadei, cu diplomatia lor mediocra, ca un film de serie B produs acum 50 de ani, imi par ca dezaxatii de la balamuc, care privesc din curte spre strada si constata cu uimire ce multi nebuni sunt afara. Daca razboiul e prelungirea necesara, uneori, a diplomatiei, cum zice Clausewitz, atunci aceasta pace impusa de NATO nu este, oare, prelungirea razboiului, cum a fost pacea de dupa ’45, numita “razboi rece” ? Suntem noi in cel de-al Treilea Razboi Mondial sau cel de-al Doilea n-a incetat niciodata ? Milosevic se pare ca a depus o demisie in alb. Cui a lasat-o ? Se aude maraitul Armatei. Va accepta ea o capitulare ? Vor veni generalii americani sa semneze aceasta pace aici, la Belgrad, si abia atunci se vor opri bombardamentele ? Intram in viitor dand inapoi ? Prea multe semne de intrebare. Pentru tot ce a suferit acest popor demn si viteaz, sa se ajunga la ceva mai rau decat dictatul de la Rambouillet !

Un jurnalist de langa mine imi sufla: “Suntem in pericol de pace !” Cata dreptate are ! Pe fetele sarbilor nu se vede bucuria pacii, asa cum ar fi normal. In aceasta atmosfera ireala, femeia de la bufetul presei a disparut. Pe placa, un ibric cu cafea uitat da in foc. Miroase a ars. In fine, se formeaza caravana masinilor si plecam la Valjevo. 100 de kilometri sud-est. Intai, aerul vibreaza, apoi bubuitura. Desenez, repede, cuvantul PRESS pe un petic de hartie si il lipesc pe parbriz. Zambind pe sub mustata, ma gandesc ca l-am scris in engleza, sa poata fi citit de la 10.000 de metri. Pe dreapta, se vad, aplecati peste culturi, truditorii campului. Alaturi, o intindere nesfarsita, rosu-aprins, acoperita cu maci. Viata, ce pare neatinsa de razboi, continua peren. Abandonate sunt numai sperietorile de ciori. Nu-si mai au rostul. Pasarile au parasit ogoarele, din cauza bombelor. Corbi la corbi nu-si scot ochii.” Eugen Mihaescu, Valjevo, Serbia, 4 iunie 1999.

La 18:52, chiar dupa ce imi terminasem transmisia pentru Stirile ProTV, au sunat din nou sirenele alarmei aeriene. Am coborat din camera, usor ingrijorati, pentru ca de mult nu se mai anuntase alarma atat de devreme. N-a fost decat un foc de paie, pentru ca, la 20:33, a fost ridicata. Nu avea sa fie anuntata din nou decat foarte tarziu, la 1:10 si, pana la 6:22, cand a incetat, nici un avion nu s-a aratat pe cerul senin al Belgradului. Nici celelalte orase din Serbia nu au fost atacate, doar sudul provinciei Kosovo a fost din nou tinta unor bombardamente sporadice.

Premierul Tony Blair a conditionat, la Koln, ajutorul financiar acordat reconstruirii Iugoslaviei de indepartarea presedintelui Slobodan Milosevic, informeaza AFP. Blair a declarat ca Iugoslavia isi poate regasi locul in randul natiunilor democratice europene, dar, in prezent, este condusa de “un dictator inculpat pentru crime de razboi“. “Nu va puteti astepta la primirea partii voastre din reconstructia Balcanilor, daca acesta nu va fi schimbat,” a atras atentia Blair.

La 23:25, sase rachete au fost lansate asupra localitatii Vrbnica, iar la miezul noptii, au fost luate la rand orasele Pristina, Decani, Pec, Djakovica, Prizren si Urosevac. La Djakovica au cazut cel putin 15 proiectile, iar deasupra satelor din sud-vest au fost lansate mai multe rachete de semnalizare, pentru a sprijini atacurile gherilelor UCK. Sarbii au anuntat ca ofensiva separatistilor albanezi a fost, din nou, respinsa, cu mari pierderi din partea dusmanilor.

“Ne vom continua rezistanta, pentru ca nu credem in manevrele lui Milosevic, care a masacrat populatia civila timp de mai multi ani,” a declarat purtatorul de cuvant al guvernului provizoriu al UCK, Jakup Krasniqi. “UCK va colabora cu comunitatea internationala, dar nu va depune armele decat dupa retragerea fortelor sarbe din Kosovo si dupa intoarcerea refugiatilor. Nu putem ataca trupele sarbesti care se retrag. UCK se declara in favoarea prezentei unei forte internationale conduse de NATO, cu un comandament si un control unificat. Chiar si Rusia, care este in prezent de partea sarbilor, va trece de partea NATO.”

Eugen Mihaescu m-a chemat sa-mi arate lucrarile pe care le-a realizat aici, la Belgrad. Intotdeauna m-a fascinat arta moderna, insa am inceput sa o simt cu adevarat abia in ultimii ani, cand am inceput sa-mi inteleg mai profund meseria. Lucrarile pe care le-am vazut mi-au amintit intr-o clipa, foarte acut, tot ce am trait in acest razboi. Erau colaje de fotografii, bucati de afise sau vederi, completate cu cateva tuse de culoare desenate cu o mana sigura, care le legau intr-o compozitie plina de sugestii. Dintr-una rasarea ochiul de vultur al lui Vuk Draskovic, rupt de domnul Mihaescu, odata cu un sfert din chipul liderului SPO, dintr-un vechi afis electoral descoperit pe un zid. Pe alta a reprodus sablonul simbolului de adapost antiaerian, cu silueta unui barbat care, in loc sa urce, cobora niste scari spre maruntaiele pamantului. Alta era un colaj din desenele unor copii care infatisau bombardamente, sub care domnul Mihaescu lipise o floare pe care o presase intre foile unei carti. Lucrarile pe care le-a realizat atunci redau atmosfera razboiului din Iugoslavia mai bine decat orice fotografie.

Destul de nelinistiti de noaptea fara atacuri, am pendulat intre camera si holul hotelului si barul muntenegrenilor de langa parc. La un moment dat, l-am vazut pe Vuk Draskovic intr-un interviu la postul privat de televiziune “Palma“. Referindu-se la militari si politisti, liderul SPO a declarat ca, dupa desfasurarea fortelor de mentinere a pacii in Kosovo, nu mai exista nici un motiv pentru ca vreun sarb sa mai mearga in provincie. “Documentele aprobate joi in Parlament contin multe elemente care ne dor, care ranesc adanc inima sarbilor, insa tara a ajuns in situatia in care trebuie facut orice pentru mentinerea unitatii ei,” spunea Draskovic. “Cu cat tara se va insanatosi si o va apuca pe drumuri noi, cu atat Kosovo, in 2-3 ani, va fi mai bine integrata in Serbia. Dar trebuie sa stim ca nu vom primi banii pentru reconstructia Iugoslaviei, fara o noua politica. Guvernul federal, in care s-ar putea sa ne intoarcem, trebuie sa stea la baza procesului de reconstructie a tarii.” Dezgustat, am plecat sa beau o bere. Unde era marele nationalist de ieri ? Ca sa nu mai adaug ca expunerea lui suferea de grave deficiente de logica: pe de o parte, recunostea ca sarbii nu mai aveau ce cauta in Kosovo, iar pe de alta, trambita ca aceasta este calea pentru o mai buna integrare a provinciei in Serbia !

“Atata timp cat se foloseste expresia “provincia Kosovo autonoma, sub administratia Serbiei”, aceasta este o ofensa pentru albanezii de aici,” a declarat Bujar Bukoshi, seful “guvernului” din exil al kosovarilor, intr-un interviu difuzat de InfoRadio Berlin. “Dupa tot ceea ce s-a petrecut in Kosovo si dupa acest genocid, va fi iluzoriu sa ne imaginam ca etnicii albanezi vor putea accepta o oarecare dominatie sarba. Nu ne putem astepta sa se poata duce negocieri cu criminali oficial inculpati de Tribunalul de la Haga. Avem nevoie de o faza tranzitorie, de o prezenta militara internationala si de o asistenta administrativa care ne va permite sa ne dezvoltam propriile institutii, cu ajutor occidental.”