8 aprilie 1999

Astazi, n-am mai trecut pe la Centrul militar de presa. Deja ma plictiseau cu comunicatele lor ce nu contineau informatii esentiale si cu importanta pe care si-o dadeau cand organizau cate o conferinta de presa din care nu ramaneai cu nimic.

La Media Center, am aflat ca un grup de 100 de voluntari bulgari vor veni, in aceasta saptamana, sa lupte alaturi de sarbi. Ivan Dionisiev, liderul Legiunii bulgare auto-intitulata “Vasili Levski”, a declarat ca 342 de persoane s-au inscris pe listele de voluntari, insa, mai intai, trebuie sa parcurga o perioada de 15 zile de antrenament. Candidatii trebuiau sa fie sanatosi, sa nu aiba cazier si sa prezinte recomandari de la ofiterii sub comanda carora si-au satisfacut stagiul militar. Dionisiev pretindea ca, daca trupele NATO se vor desfasura in Iugoslavia, voluntarii bulgari vor lupta in linia intai, alaturi de sarbi, in batalioane de 500 de oameni comandate de ofiteri bulgari, in colaborare cu cei iugoslavi, care vor coordona operatiunile.

Ivica Mihajlovic, secretar pentru Kosovo si Metohia la Ministerul Informatiilor, a declarat ca ieri, 10 civili si-au pierdut viata la Pristina, din cauza bombardamentului. Tot el a afirmat ca, in ultimele 24 de ore, la casele lor din capitala provinciei Kosovo, s-au intors cam 30.000 de albanezi.

NATO are in vedere sa initieze o operatiune desfasurata “mai aproape de sol“, a afirmat astazi Javier Solana, citat de AFP. “Actiunea va fi indreptata strict impotriva obiectivelor militare si nu va face victime in randurile civililor,” a precizat Solana. Pe de alta parte, James Rubin, purtator de cuvant al Departamentului de stat al SUA, a declarat ca acordul de la Rambouillet este depasit. “Principiile acestuia nu sunt depasite, pentru ca aceste principii sunt desfasurarea in Kosovo a unei forte de pace internationale, retragerea fortelor sarbe si autodeterminarea poporului din provincie,” a precizat Rubin.

Dupa-amiaza, pe aeroportul belgradean Surcin a aterizat presedintele Parlamentului din Cipru, Spyros Kiprianou. Ieri, Dimitris Reppas, purtatorul de cuvant al Guvernului elen, anuntase ca Milosevic i-a promis lui Kiprianou ca ii va preda pe cei trei militari americani capturati la inceputul lunii. NATO a salutat gestul sarbilor, insa Jamie Shea a declarat, sec, apropo de ideea suspendarii, in schimb, a bombardamentelor: “Nu se pune problema unui targ. Misiunea continua.”

Sosirea lui Kiprianou nu a fost deloc mediatizata, semn ca sarbii nu erau foarte hotarati sa le dea drumul celor trei prizonieri. Ba mai mult, Ivica Dacic, purtatorul de cuvant al Partidului Socialist din Serbia (SPS, condus de Milosevic), s-a aratat foarte surprins de zvonurile eventualei eliberari. Spre seara, Spyros Kiprianou avea sa declare ca “nu a reusit sa obtina nici un rezultat concret”. De altfel, chiar inainte de sosirea la Belgrad a oficialului cipriot, vicepremierul sarb Vojislav Seselj afirmase raspicat: “America duce un razboi nedeclarat impotriva Iugoslaviei si este exclusa eliberarea celor trei americani capturati pe teritoriul iugoslav”.

Ministrul israelian al Afacerilor externe Ariel Sharon a lasat sa se inteleaga ca ar fi purtat, in secret, negocieri pentru eliberarea celor trei militari americani capturati de sarbi. Televiziunea israeliana a anuntat ca Sharon ar fi trimis un emisar la Moscova si a discutat de mai multe ori cu Igor Ivanov aceasta problema. De parca, daca ar fi avut vreo influenta asupra sarbilor, rusii nu ar fi incercat chiar ei sa se impauneze cu acest succes.

Astazi, Slobodan Milosevic s-a intalnit la Belgrad cu presedintele Partidului Muncitoresc Ungar Gyula Thurmer, caruia i-a spus ca atacurile NATO impotriva Iugoslaviei afecteaza intreaga tara, inclusiv provincia Vojvodina, unde traieste o numeroasa comunitate maghiara (peste 350.000 de persoane). “Daca Ungaria accepta sa devina un instrument al NATO, care este o alianta fascista, in actiunile acesteia impotriva Iugoslaviei, ea ar comite cea mai tragica eroare,” a avertizat Milosevic.

Riscul unui conflict direct intre Serbia si una din tarile vecine este serios luat in considerare de Albania. Fostul presedinte albanez Sali Berisha, in prezent lider al Opozitiei, a declarat astazi ca “Albania nu poate cere francezilor, englezilor sau americanilor sa riste viata militarilor lor, fara a accepta ea insasi anumite riscuri”.

Din tara am aflat ca Mihai Razvan Ungureanu, secretar de stat in Ministerul roman al Afacerilor Externe, a dezmintit zvonurile vehiculate prin presa, conform carora autoritatile iugoslave ii incorporeaza in toiul noptii pe etnicii romani din Valea Timocului intr-o miscare speciala. Adevarul este ca am vorbit de multe ori cu romanii din Banatul sarbesc, la telefon sau fata in fata. Dincolo de amaraciunea si disperarea provocata de bombardamentele NATO, dincolo de supararea ca Guvernul roman se pune la dispozitia NATO si ii face sa plece, rusinati, capul, in fata privirilor pline de repros ale vecinilor sarbi, etnicii romani ne-au marturisit ca incearca, cu orice pret, sa-si fereasca baietii ce au implinit 18 ani din calea militarilor care veneau cu ordine de incorporare. Si, de multe ori, tinerii romani fugeau, impreuna cu cei sarbi, sa se ascunda in paduri sau chiar in Romania, trecand ilegal frontiera.

Conform Mediafax, Crucea Rosie Romana a trimis, in aceasta dimineata, primul transport cu ajutoare umanitare pentru refugiatii din Iugoslavia. Valoarea totala a transportului, care este compus din alimente de baza, paturi, articole de igiena si sanitare, oua rosii si cozonaci, se ridica la 210 milioane de lei.

Cuvintele unui general francez, care a amenintat ca NATO va distruge reteaua de relee de televiziune a sarbilor, au starnit mare indignare in Iugoslavia. La acestea s-au adaugat afirmatiile comandorului britanic David Wilby: “Posturile de radio si televiziune sarbesti sunt un instrument de propaganda si opresiune. Slobodan Milosevic a transmis, pe calea undelor, numai ura si minciuni. Acestea devin, asadar, o tinta legitima in campania aeriana a NATO.” M-a infiorat cinismul acestor declaratii, date de niste oameni care si-au dedicat viata razboiului. Cine le conferea lor autoritatea morala de a hotari cine spune adevarul si cine raspandeste ura si minciuni ? Fiind in mijlocul evenimentelor, am avut si urma sa mai am, de atatea ori, ocazia sa aud minciuni ordinare spuse de aceiasi lupi moralisti. Nu stiu daca reactia mea era dictata de faptul ca eram, la randul meu, jurnalist, insa m-am convins definitiv cat de lejer isi pot oamenii justifica actiunile cele mai murdare, fluturand stindardul unor idei extraordinar de frumoase si generoase.

In jurnalul RTS au fost prezentate mai multe stiri despre modul in care mass-media occidentale manipuleaza opinia publica. Printre ele, am revazut si un reportaj montat grosolan de CNN, in care se vorbea de bietii refugiati albanezi care fug din Kosovo, iar in imagini se vedeau oameni amarati mergand prin zapada. Insa, in ziua in care se pretindea ca a fost realizat reportajul, in zona respectiva nu mai exista zapada de mai bine de o luna. In comentariul lor, crainicii sarbi au spus ca amenintarile dovedesc slabiciunea NATO, care nu ii poate invinge pe sarbi, nici in confruntarea militara, nici in cea mediatica. Si au adaugat ca sunt mandri de profesionalismul lor, care ii determina pe occidentali sa recurga la asemenea amenintari si ca nu le puteau face un compliment mai mare. Mai mult, au anuntat ca sunt dispusi sa ofere, zilnic, un spatiu de emisie de 6 ore pe frecventele lor, oricarei televiziuni occidentale. “Noua ne este suficient, in schimb, 6 minute pe canalele televiziunilor din tarile voastre si, in cateva zile, intreaga lume va cunoaste adevarul despre agresiunea NATO asupra Iugoslaviei,” a spus crainicul sarb.

Secretarul general al NATO Javier Solana a declarat in aceasta seara ca Alianta nu a cooperat cu UCK si nici nu intentioneaza sa-i inarmeze pe luptatorii albanezi. Totusi, in interviul acordat postului francez de televiziune France 3, Solana nu a exclus posibilitatea ca unele tari membre NATO sa poata furniza arme militantilor acestei miscari secesioniste.

Jurnalistii de la unele posturi franceze de radio, care au ajuns in provincie cu ajutorul unor membri UCK, au afirmat ca Armata de Eliberare din Kosovo ajuta NATO la distrugerea anumitor obiective iugoslave. Un “comandant” UCK a declarat trimisilor speciali ai France Info, Europe 1 si RTL ca luptatorii albanezi sunt in permanenta legatura cu NATO si indica militarilor aliati obiectivele a caror distrugere este cea mai eficienta pentru paralizarea fortelor sarbe. Ministrul francez al Apararii Alain Richard a recunoscut ca UCK furnizeaza informatii Aliantei Nord-Atlantice, insa responsabilitatea alegerii tintelor si operatiunilor revine Comandamentului de la Bruxelles.

Incepand cu ora 19:00, pe podul Brankov s-au adunat din nou cateva sute de oameni la concert. Initiativa este sprijinita de autoritati. Circulatia masinilor era inchisa pe unul din sensuri. In mijlocul podului era oprit un camion-scena, cu boxe si instrumente muzicale, inconjurat de oameni cu steaguri, flori si pancarte in maini. Au cantat formatii cunoscute: Moby Dick, Galija si Zana. Toata lumea purta in piept celebrele tinte. Din cand in cand, un imens drapel iugoslav era plimbat pe brate, dintr-o parte in cealalta a multimii. Impreuna cu Mile, m-am plimbat mult printre ei, realizand cat de frumosi erau, in efortul lor disperat si inutil de a-si apara podul. Din cand in cand, pe raul Sava trecea cate o canoe cu faclii, iar vaslasul se saluta cu cei de pe pod. Cand sa plecam, la capatul podului a aparut o limuzina luxoasa, din care a coborat Vojislav Seselj, presedintele Partidului Radical din Serbia(SRS). Inalt, burtos, avand sacoul umflat la piept, sub bratul stang, de un pistol si insotit de un impozant bodyguard, a inceput sa se plimbe printre oamenii adunati la concert. Si-a atins repede scopul pentru care venise. In cateva clipe, era asaltat de reporterii televiziunilor, carora le explica despre eroismul poporului sarb. Ne-am grabit sa plecam, sa ramanem in minte doar cu amintirea celor care au venit pe pod dintr-un imbold launtric, nu din ordin de la partid.

La aceeasi ora, pe podul peste Dunare dinspre Pancevo, alti 2.000 de sarbi au venit la un mars al tacerii, in speranta ca cineva o sa respecte gestul lor si va anula eventualul ordin de a-l distruge. Exemplul a fost urmat si de locuitorii din Novi Sad, care au alcatuit un lant uman pe singurul pod peste Dunare ramas in picioare in oras.

De la ziaristii care inca se mai aflau in Kosovo, am aflat ca, in cimitirul ortodox din Pristina, zeci de cruci si monumente funerare au fost distruse de bombardamente, iar oseminte si fragmente de cadavre sunt imprastiate peste tot. Locuitorii din oras au ramas consternati in fata craterelor, unele avand 6 metri adancime si 30 de metri diametru. Singura lor reactie, consemnata chiar de jurnalistii straini, a fost: “Este o barbarie, o lucrare a Satanei !”

NATO  a dezmintit ca ar fi provocat pagubele prezentate de sarbi jurnalistilor straini, pretinzand ca  atins doar doua obiective din centrul orasului Pristina. “Celalalte stricaciuni sunt provocate de sarbi,” a afirmat amiralul Thomas Wilson, citat de AFP. El a spus ca majoritatea tintelor NATO se aflau la periferia capitalei provinciei Kosovo, singurele obiective din zona urbana fiind centrala telefonica si cartierul general al Politiei. Wilson a mai adaugat ca principalele rafinarii ale Iugoslaviei, de la Pancevo si Novi Sad, au devenit inutilizabile, in urma ultimelor raiduri aeriene. “Capacitatile de rafinare au fost reduse cu 60 %, iar rezervele militare si strategice de benzina – cu peste 20 %,” a aratat amiralul american, “insa NATO va continua sa atace rafinariile, conductele de petrol, slepurile si podurile, in incercarea de a paraliza fortele sarbe.”

La RTS, am vazut doua reportaje de razboi. Primul arata avionul-spion de tip “Hunter” doborat aseara, iar cel ce il nimerise povestea cat de simplu a fost. Omul spunea ca avionul zbura cam la 5.000 de metri si, inainte de a-l dobori, i-a vazut reflexia pe radar. Celalalt reportaj, la fel de interesant, desi era evident propagandistic, ii arata pe comandantii Corpului III al Armatei Iugoslave vizitand trupele dislocate in Kosovo.

Astazi, alarma aeriana a sunat mai tarziu decat de obicei, abia la 22:15. In ultima vreme, ne obisnuisem  sa o auzim pe la 20:00, pe cand ne sorbeam cafeaua in holul hotelului. Imediat dupa alarma, am auzit cateva bubuituri dinspre cartierul Rakovica, unde se afla o cariera de calcar, folosita – se pare – de Armata pentru a-si adaposti efectivele si tehnica militara.

“Fortele sarbe par sa fi inceput adunarea refugiatilor care asteapta sa paraseasca tara, ca sa ii forteze sa ramana si au inchis mai multe puncte de trecere a frontierei din provincia Kosovo,” a declarat pentru AFP Clare Short, ministrul britanic pentru Dezvoltare Internationala. “Nu stim daca acesti refugiati sunt readusi la casele lor sau altundeva in Kosovo.” Short a avertizat ca presedintele Slobodan Milosevic va fi considerat in intregime responsabil pentru orice abuz impotriva etnicilor albanezi care se afla la discretia trupelor militare si paramilitare sarbe.

Al doilea raid asupra Belgradului a inceput la 0:30, cand avioanele au lansat rachete asupra cartierului Zvezdara si, din nou, in Rakovica. La aceeasi ora, era bombardat si Novi Sad-ul. De obicei, avand in vedere distanta mica dintre cele doua orase (vreo 80 de kilometri), cand unul dintre ele era atacat, la scurta vreme venea si randul celuilalt. In noaptea asta, cerul era rosu si inspre Pancevo, semn al unui incendiu in zona rafinariei.

Se pare ca NATO a lansat un atac serios asupra intregii Iugoslavii. La 0:50, au fost provocate distrugeri in satul Pricevic, de langa Valjevo. La 1:00, uzinele “Zastava” din Kragujevac au fost cuprinse de flacari. Tot atunci, avea loc o mare explozie, urmata de un violent incendiu, la depozitele “Jugopetrol” din Smederevo. Pentru a stinge flacarile au fost trimise echipele de pompieri din Belgrad, iar primele informatii indicau pagube foarte mari. In Muntenegru, langa Jagodina, a fost bombardat releul de televiziune de pe muntele Crni Vrh. La 1:20, intr-un al doilea raid, avioanele NATO au mai lansat 5 rachete asupra uzinelor din Kragujevac. Abia pe la ora 5:00, pompierii au reusit sa localizeze incendiile izbucnite aici.

La radio s-a anuntat ca, ieri dupa-amiaza, o echipa a postului de televiziune german ZDF, care fusese arestata miercuri seara, deoarece filma intr-o zona interzisa, a fost eliberata. Noi suntem sub o atenta supraveghere aici, la hotel. Noroc ca Mile este sarb, iar eu stiu binisor sa vorbesc sarbeste, asa ca suntem considerati prieteni. Azi-dimineata, un tanar pletos, imbracat in costum de blugi, i-a aratat lui Mile o legitimatie de la Securitate si l-a intrebat despre mine. Mile i-a spus sa nu-si faca griji, pentru ca sunt “de-al lor”. Se pare ca l-a crezut, pentru ca nu s-a mai legat de noi. Doar in seara asta, ne-a sunat sa ne spuna ca o echipa a unei televiziuni din Romania a fost prinsa filmand intre Varset si Belgrad si ne-a intrebat daca sunt dintre cei cazati la hotel “Toplice“. Nu erau si l-am rugat sa afle cum ii cheama si de la ce televiziune sunt. N-a mai sunat, dar ne-a transmis ca au fost expulzati rapid.

Un sondaj de opinie realizat de “Washington Post” si ABC arata ca 58 % dintre americani se pronunta in favoarea unei interventii terestre in Iugoslavia, ca urmare a degradarii situatiei umanitare. Cu toate acestea, aproape 50 de procente dintre cei chestionati nu doresc ca in conflict sa-si piarda viata soldati americani. In Franta, 53 % din persoanele ce au raspuns unui sondaj realizat de institutul IPSOS pentru revista “Le Point” nu au incredere in informatiile furnizate de NATO despre conflictul din Kosovo, insa peste 60 % aproba atitudinea presedintelui si premierului francezi. Doua treimi dintre alegatorii britanici il sustin pe Tony Blair, care a devenit, in urma razboiului din Iugoslavia, unul din cei mai populari premieri din Marea Britanie de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial.

Sirenele de incetare a alarmei aeriene, de la ora 7:25, le-am auzit in somn, dupa ce imi transmisesem corespondenta pentru emisiunea de dimineata. Am inceput sa ma ingrijorez, pentru ca relatarile mele riscau sa devina stereotipe. Raiduri aeriene, bombe, incendii, morti, raniti, distrugeri. In fiecare zi la fel. Se schimba doar orasul sau numarul victimelor. Cu toata ingrijorarea produsa de un razboi la granitele noastre, nu era greu sa-mi imaginez ca lumea se va plictisi de atatea insiruiri de nenorociri si imi bateam capul ce sa aduc nou, in fiecare transmisie, pentru a mentine interesul telespectatorilor fata de drama vecinilor nostri.

31 martie 1999

Degeaba am incercat sa mai dorm cateva ore, dupa ce mi-am transmis corespondenta pentru stirile diminetii. La 7:22, sirenele sunau din nou, anuntand inca o alarma aeriana. Ceva mai tarziu, am auzit cateva bubuituri dinspre Avala si Pancevo. Am plecat spre centru pe jos, insa nimeni nu parea prea infricosat de zgomotul exploziilor si nici de tirurile antiaerienei care – ce-i drept – nu se vedeau la fel de bine ca noaptea. Din contra, oamenii isi vedeau de treaba si incepeau sa se adune in Trg Republike, pregatindu-se pentru un nou concert-protest. De azi, locuitorii din cartierele periferice au la dispozitie autobuzele unor firme particulare care ii aduc gratuit la concert. Nu pot trece cu vederea acest amanunt, pentru ca, de maine, carburantii vor fi rationalizati. De teama Politiei, bisnitarii nu au curajul sa faca specula cu benzina, iar marca germana se vinde, la negru, pentru 10 dinari. Cursul oficial este, in continuare, de 6 dinari pentru o marca, insa nici o banca nu mai vinde valuta, cum se intampla inainte de izbucnirea razboiului. Potrivit unei Hotarari de Guvern, Ministerul de Interne iugoslav va distribui bonuri de 40 de litri de benzina pe luna fiecarui sofer. Taximetristii vor primi 150 de litri lunar, firmele ce au activitate in domeniul comercial sau alimentar – 50 de litri pe luna, iar producatorii agricoli – 40 de litri lunar, pentru a-si duce marfa la piata. Am aflat ca, in Muntenegru, continua sa se gaseasca benzina, care se vinde cu 7,5 dinari/litru.

Cand am ajuns la Media Center, am aflat ca, desi nu au fost inca bombardate, sirenele alarmei aeriene au sunat la Nis, Novi Sad si Podgorica. Am rasfoit ziarele, ne-am uitat pe stirile agentiilor de presa, insa niciunde nu se anunta ca NATO a respins propunerea transmisa de Milosevic prin Evghenii Primakov. Doar ca, dupa ce a plecat de la Belgrad, premierul rus s-a dus la Bonn si apoi la Bruxelles. In schimb, ne-am tavalit de ras citind ca Milosevic i-a multumit presedintelui libian Muammar Al Gaddafi, pentru ca a facut apel la Alianta Nord-Atlantica sa opreasca bombardamentele asupra Iugoslaviei.

Cotidianul “International Herald Tribune” a afirmat, in numarul sau de astazi, ca, luna trecuta, o delegatie de ofiteri ai Aviatiei si Apararii antiaeriene iugoslave ar fi vizitat Irakul. Ei ar fi stat de vorba cu responsabilii militari irakieni despre tactica folosita de avioanele americane, in confruntarea cu aviatia de vanatoare si artileria antiaeriana a arabilor. Ziarul afirma ca, in schimbul acestor informatii confidentiale, sarbii ar fi oferit piese de schimb pentru avioanele de fabricatie ruseasca din dotarea armatei lui Saddam Hussein.

Astazi, am inteles ca voi ramane (oare pentru cat timp ?) singurul corespondent al ProTV aici. M-au sunat din tara si mi-au spus ca o echipa a ProTV se afla la Timisoara si incearca sa intre in Iugoslavia. Era Adrian Neagu, cu Romeo Diaconescu, Cristi Puscas si un sofer, Aurel Urduban. L-am sunat pe Adi Neagu si l-am sfatuit sa mearga la Consulatul Iugoslaviei de la Timisoara, de unde sa obtina o hartie care sa-i permita accesul la sarbi. Mi-au trimis prin fax toate datele lor si le-am dus la Centrul militar de presa, rugandu-i pe cei de acolo sa-i ajute. Ofiterul care a luat hartia nu a spus nimic si a intrat in biroul unde se luau toate deciziile.

Desi, chiar si acum, cetatenii romani nu au nevoie de vreo viza pentru a intra in Iugoslavia, cand e vorba de jurnalisti, lucrurile s-au schimbat. Trebuie facuta o cerere la ambasada din Bucuresti sau la consulatul din Timisoara. Hartia e trimisa la Belgrad unde, in functie de ziarul sau de postul de televiziune la care lucrezi, in functie de atitudinea acestora fata de razboiul din Iugoslavia, in functie de articolele sau reportajele realizate pana acum, se ia o decizie. Poti astepta dupa o aprobare de acest gen chiar si doua saptamani. Daca raspunsul e pozitiv, ti se aplica o viza de intrare in pasaport si nu ai probleme pana la Belgrad. Unde te asteapta ritualul acreditarilor de razboi. Ei bine, colegii mei nu au fost nevoiti sa astepte doua saptamani. Li s-a spus “Nu” dupa doar doua ore de asteptare. Vreme in care li s-au reprosat toate stirile aparute la ProTV de cand a inceput razboiul.

“Nu exista opozitie pe timp de razboi,” a declarat Vuk Draskovic, intr-un interviu publicat astazi, in cotidianul bulgar “24 ceasa“. “Singurul efect pozitiv al bombardamentelor este acela ca ne-am uitat divergentele, luptele si ipocrizia din viata politica interna. In acest moment, suntem toti sub acelasi drapel, intr-un partid care poarta numele de Iugoslavia.”

Aceasta explicatie simpla a atitudinii sarbilor in fata raidurilor aeriene am simtit-o si am inteles-o inca din primul minut. Mi-a fost, insa, foarte greu sa o explic celor din tara, care ma ascultau in fiecare zi si nu m-am mirat prea tare ca occidentalii nu au inteles-o deloc. Vuk Draskovic a pus “punctul pe i” in interviul sau, ridiculizand afirmatiile SUA ca atacurile NATO nu sunt indreptate impotriva poporului sarb: “Bombele cad pretutindeni in tara si distrug pana si gradinite de copii. Suntem gata sa le dam albanezilor ceea ce noi nu am putut obtine pentru sarbi in Croatia si Bosnia. Purificari etnice au fost efectuate si de catre Armata croata asupra unui milion de sarbi, dar NATO nu a avut nimic de spus atunci.”

Procurorul Tribunalului Penal International pentru fosta Iugoslavie (TPI), Louise Arbour a anuntat, astazi, inculparea lui Zeljko Raznatovic – celebrul Arkan, cum era supranumit – pentru crime comise in timpul conflictului din fosta Iugoslavie. Replica lui Arkan a venit imediat, intr-un interviu acordat CNN: “Tribunalul International de la Haga este un tribunal politic. Nu am violat si nu am ucis civili nevinovati.” Arkan a avertizat ca, desi pana acum nu au facut-o, in cazul unei interventii terestre, el si soldatii sai vor merge sa lupte in Kosovo.

Am coborat putin in Trg Republike, unde avea loc obisnuitul concert de protest impotriva agresiunii NATO. Mii de oameni se adunasera in fata scenei. Mi-a venit greu sa ma intorc in fata computerului, pentru a afla si a transmite ultimele stiri. Impresionante eforturile si imaginatia sarbilor de a-si manifesta indiferenta si protestul ! Un sir de superbe manechine au defilat, in aplauzele multimii, intr-o parada intitulata “Moda impotriva agresiunii NATO”. Printre pancartele purtate de manifestanti a aparut una noua, pe care scria “Avem F-117 din dezmembrari“. Si inca una: “Columb, baga-mi-as picioarele in curiozitatea ta !”

Moda concertelor s-a extins si in alte orase. La Novi Sad, in Piata Libertatii, oamenii se adunau la concertul numit “NATO omoara Europa“, in timp ce, in orasul Pirot, demonstratia se chema “Mai bine ascultam muzica, decat avioane”. Dupa modelul occidental al melodiei “We Are the World”, devenit clasic deja, marile staruri pop ale sarbilor au inregistrat o piesa numita “Imi iubesc tara“, care avea sa fie difuzata de atatea ori pe posturile de radio si televiziune, incat am invatat-o – fara eforturi deosebite – pe de rost. De asemenea, a fost “scoasa de la naftalina” o piesa mai veche a grupului Riblja Corba, devenita, brusc, de mare actualitate, ale carei versuri spuneau: “Avionule, iti voi rupe aripile !”

“Detest ideea de a continua aceasta campanie in timpul Sarbatorilor de Pasti,” a afirmat Bill Clinton, intr-un interviu acordat canalului de televiziune CBS, “insa detest si mai mult ideea de a inceta aceasta campanie, in timp ce Milosevic va continua sa distruga casa cu casa, sat dupa sat si sa ucida oameni nevinovati. Oprirea bombardamentelor nu ar servi la onorarea unui astfel de eveniment.”

Pe de alta parte, Rudolf Scharping, ministrul german al Apararii, a anuntat ca, in urmatoarele raiduri, NATO ar putea evita tintele din Republica Muntenegru, deoarece aceasta tara se distanteaza tot mai mult de presedintele iugoslav Slobodan Milosevic si, oricum, tintele importante din punct de vedere militar ar fi fost atinse.

Intr-un comunicat al Partidului Democrat, sarbii spuneau ca Bill Clinton nu are de gand sa renunte la agresiunea impotriva Iugoslaviei si ca bombardamentele vor continua. Zvonurile raspandite printre oameni erau de rau augur. Se spunea ca vor fi bombardate Ministerul de Externe si cel al Apararii, situate in mijlocul Belgradului, nu departe de Ambasada Romaniei de pe bulevardul Knez Milosa. De altfel, AFP anuntase, citand surse diplomatice, ca nu mai exista in Iugoslavia “sanctuare” care sa fie crutate de bombardamentele avioanelor NATO. Comandorul britanic David Wilby justifica extinderea raidurilor aeriene anuntand ca sarbii ar fi deschis focul cu armament greu asupra unor coloane de refugiati albanezi care incercau sa plece din Kosovo.

S-a difuzat, in sfarsit, si stirea ca initiativa lui Evghenii Primakov de a aduce pacea a dat gres, insa intr-o varianta indulcita, in care se sublinia ca Boris Eltin este multumit de misiunea premierului sau.

Fred Eckhard, purtatorul de cuvant al Natiunilor Unite, a declarat, astazi, ca organizatia nu detine probe suficiente pentru a putea vorbi de un genocid comis de fortele sarbe contra albanezilor.

S-a anuntat ca peste 5.000 de oameni au ramas fara slujba la Cacak, dupa ce rachetele lansate de avioanele Aliantei au distrus fabrica “Sloboda“. Pagubele sunt estimate la peste 300 de milioane de dolari si, intr-adevar, imaginile pe care le-am vazut filmate acolo aratau ca nu au mai ramas prea multe ziduri in picioare. “Uzina noastra, care producea exclusiv aparate electromenajere, este distrusa in proportie de 80 %,” a afirmat directorul Complexului “Sloboda”, Radomir Ljujic. Aici lucrau peste 4.000 de persoane, care asigurau venituri pentru alte circa 20.000, intr-un oras cu 75.000 de locuitori. Valoarea uzinei era de circa 700 de milioane de dolari si avea o cifra de afaceri de 3 milioane de dolari anual.

In buletinul de stiri al RTS au fost aspru infierate aceste lovituri aeriene, mai ales ca – spuneau sarbii – fabrica producea aragaze si alte aparate de uz casnic. Erau acelasi tip de aragaze pe care le produceam si noi, pe vremuri, la Cugir Am stat la o bere cu jurnalistii rusi, care au obtinut permisiunea de a vizita ruinele fabricii. Nu au avut voie sa mearga peste tot, pentru ca li s-a spus ca, in interior, se afla mai multe rachete neexplodate. Ei ne-au aratat niste suruburi ciudate, pe care le-au gasit printre daramaturi. Zambind cu subinteles, ne-au spus ca i-au intrebat pe oficialii sarbi care ii conduceau prin fabrica distrusa ce parti ale aragazelor sau uscatoarelor de par sunt asamblate cu astfel de suruburi ? Spunand ca nu prea se pricep la aragaze, acestia au aruncat suruburile la gunoi. Gheorghii, unul dintre rusi, a scos din buzunar unul dintre suruburile gasite la Cacak si l-a pus pe masa. “Avem si noi aragaze ce au astfel de suruburi,” ne-a spus el. “Au o cadenta foarte buna si se incarca usor…”

Inainte de transmisia pentru Stirile ProTV, am vazut la televizor o corespondenta de la Washington, in care se spunea ca NATO intentioneaza sa-si inteteasca bombardamentele. La jurnalul RTS, am vazut mai multe reportaje despre distrugerile provocate de raidurile aeriene. Zeci de sate au fost afectate, a fost lovita autostrada Nis-Pristina si 5 proiectile au explodat, in aceasta dupa-amiaza, in zona orasului Novi Sad. Sarbii au acuzat ca in localitati sunt lansate din avioane bombe cu fragmentatie (“kasetne bombe”, cum le spuneau ei), interzise prin tratatele internationale. Nu prea stiam ce sunt aceste bombe, dar aveam sa aflu mai tarziu.

Spre uimirea mea, au trecut repede peste informatia ca rusii si-au trimis vasele de razboi spre Marea Adriatica. De altfel, nici reprezentantii Pentagonului nu au fost prea ingrijorati, spunand ca este dreptul Rusiei sa-si trimita navele in apele internationale, insa James Rubin a declarat ca nu este un gest foarte fericit din partea lui Eltin, in contextul actual. In schimb, minute in sir am putut urmari imagini din o gramada de orase din lume, in care au fost organizate demonstratii impotriva atacarii Iugoslaviei de Alianta Nord-Atlantica. Slobodan Milosevic a inaintat in grad mai multi generali, iar la Kragujevac, a avut loc un mare miting de protest.

Conform AFP, astazi, Ibrahim Rugova i-a invitat pe jurnalistii straini la el acasa, pentru a demonstra ca nici el, nici familia sa, nu au patit nimic. La randul sau, Serviciul de presa al NATO a anuntat ca Fehmi Agani, consilierul principal al lui Rugova, despre care s-a spus ca a fost asasinat de sarbi, este in viata.

Am coborat la cina putin nelinistiti. Cu o pauza de 30 de minute, alarma aeriana nu mai fusese ridicata de 24 de ore. La ora 20:00, cateva bubuituri extrem de puternice au zguduit un cartier din apropierea centrului orasului. Ne-am urcat pe hotel, dar nu se vedea nimic. Dupa ce am mancat, am stat la taclale cu Nelu si vreo doi-trei sarbi, care spuneau ca, deja, 10 dintre pilotii avioanelor americane doborate ar fi fost capturati de Armata. “Si unde sunt ? De ce nu ii arata lumii ?” a intrebat Mile. “Stati linistiti,” ne-au explicat ei. “Au fost filmati si vor fi prezentati la momentul potrivit.” Voiau sa spuna ca atunci cand moralul oamenilor va mai scadea.

La stirile de seara ale RTS, am ramas cu gura cascata: sarbii aratau trei soldati in uniforme ale Armatei americane, pe care i-au capturat langa granita cu Macedonia. Spre hazul general, crainicul a spus ca doi dintre ei aveau nume “curat” americane: Andrew Ramirez si Steven Gonzales. Al treilea era Christopher Stone. Pareau speriati si unul dintre ei avea ochiul invinetit de un pumn bine plasat. Imaginile pareau luate din timpul unui interogatoriu, insa nu aveau sunet.

NATO a confirmat capturarea celor trei militari americani, insa a precizat ca faceau parte din “castile albastre” conduse de ONU, insarcinate, de 3 ani, sa protejeze frontiera dintre Iugoslavia si Macedonia si nu aveau nici o legatura cu operatiunile Aliantei. Jim Kout, purtatorul de cuvant al Departamentului de stat american, a declarat AFP ca ei se aflau intr-un jeep care patrula pe o sosea din regiunea Kumanovo, in interiorul Macedoniei. In jurul orei 14:30, dupa ce s-au despartit de restul convoiului, jeep-ul americanilor a fost tinta unor tiruri de arme usoare, au cerut ajutor prin statiile de emisie-receptie, insa au fost nevoiti sa se predea. Purtatorul de cuvant al Natiunilor Unite Fred Eckhard a declarat, insa, ca cei trei militari se aflau sub comandament american si nu sub coordonarea ONU, intrucat mandatul “castilor albastre” din Macedonia a expirat in 28 februarie.

Puteti vedea imaginile cu cei 3 militari americani capturati de sarbi incepand cu minutul 2:56 al acestui videoclip:

In continuare, s-a spus ca 7 nave rusesti au fost trimise in Adriatica si ca Rusia a anuntat ca nu mai recunoaste embargoul impotriva Iugoslaviei si va livra sarbilor armament, in special rachete sol-aer.

Stirea care a indignat pe toata lumea si care ne-a mirat si pe noi venea, insa, de la Washington D.C. Am vazut, stupefiati, imaginile evacuarii Ambasadei iugoslave din capitala americana. Lasand la o parte eleganta celui care se stie puternic, politistii americani au venit in miez de noapte si i-au luat, destul de dur, pe sus, pe diplomatii sarbi, fara sa-i lase sa-si stranga bagajele, au sigilat cladirea si i-au expulzat. Asa s-au gandit oficialii americani sa raspunda la declaratia autoritatilor de la Belgrad ca au rupt relatiile diplomatice cu SUA. Un purtator de cuvant al Departamentului de stat a precizat ca a fost urmata procedura normala, in cazul ruperii relatiilor diplomatice. Statele Unite a pus sechestru pe Ambasada Iugoslaviei, iar diplomatii sarbi au plecat la New York, urmand sa se intoarca acasa.

La un moment dat, una din stirile RTS arata un stadion gol din Pec. Am ascultat cu atentie ce zicea crainicul, pentru ca nu imi imaginam ca ar fi avancronica vreunui meci de fotbal. Sarbii prezentau imaginile pentru a dezminti informatia anuntata de oficialii NATO, conform careia stadionul ar fi fost transformat intr-un adevarat lagar de concentrare pentru etnicii albanezi. Liga Democratica din Kosovo (partidul albanezilor), care raspandise zvonul, a spus ca peste 3.000 de locuitori din Pec ar fi fost adunati aici de unitatile de Politie si fortele paramilitare sarbe.

Potrivit agentiei Mediafax, autoritatile de la Bucuresti au aprobat astazi, intrarea in Romania a 600 de chinezi, care se vor refugia din Iugoslavia. Acestia vor fi cazati, temporar, la Baile Herculane, fara a beneficia de statutul de refugiat politic, pana se vor hotari daca se intorc in Iugoslavia sau pleaca in China. De asemenea, Guvernul roman a decis alocarea unor ajutoare in valoare de 250 de milioane de lei, constand in haine si alimente, pentru refugiatii sarbi si albanezi ajunsi in judetele Timis si Caras-Severin.

Dupa jurnal, la televizor a fost difuzat filmul “Dansand cu lupii“, cu Kevin Costner, si ne-am hotarat sa dormim putin, pentru ca afara erau nori plumburii si nu se auzeau avioane. In Kosovo, insa, nu era la fel. Putin dupa ora 21:00, NATO a atacat Pristina. Mai multe proiectile au distrus sediul fortelor speciale sarbe, asezat intr-o cladire din centru. Alte cateva rachete au explodat la periferia de sud a orasului. De asemenea, au fost bombardate orasele Pec, unde bombele au cazut chiar langa Patriarhie, Vranjevac, Dragodan si Kosovska Mitrovica. La 23:15, unul din proiectilele ce au explodat in orasul Uzice a cazut in livada taranului Milutin Laketic.

Postul local de radio a anuntat ca antiaeriana ar fi reusit sa mai doboare un avion inamic la Pojega, iar pilotul a fost capturat de sateni. N-as fi vrut sa fiu in pielea lui, daca era adevarat. Cineva ne-a povestit ca unul din pilotii americani doborati in Serbia ar fi ajuns la marginea unui sat, in gradina unui sarb. Acesta l-a observat, a pus mana pe o furca si i-a infipt-o in picior, tintuindu-l in usa grajdului pana s-a dus sa anunte Armata. Nu stiu cat de reala este povestea, insa, din cate ii cunosc eu pe sarbi, nu glumesc cand e vorba sa-si rezolve problemele cu dusmanii.

Ne-am amuzat un pic, auzind ca, azi dimineata, o racheta NATO ar fi cazut in Bulgaria, langa localitatea Elovdol, de la 20 de kilometri de granita iugoslava, unde a facut un crater cu un diametru de 6 metri. Acum am aflat ca nu este primul incident de acest fel. La miezul noptii de 25/26 martie, o alta racheta cazuse in vestul Bulgariei, aproape de orasul de frontiera Trun.

M-am trezit la ora 5:00, ca sa-mi pregatesc corespondenta pentru emisiunea de dimineata. Dupa cateva minute, am auzit mai multe bubuituri puternice dinspre nord. Mai tarziu, am aflat ca rachetele NATO au lovit in plin podul Varadin, care lega cele doua parti ale orasului Novi Sad, traversat de Dunare. Podul a fost distrus complet si, chiar inainte de a intra in legatura prin telefon cu Cristi Tabara, am vazut la RTS imaginile unor fiare contorsionate de pe malul fluviului, tot ce mai ramasese din pod. Intregul schelet metalic s-a prabusit in Dunare.

De-a lungul saptamanilor ce urmau sa vina, am ajuns sa ne obisnuim cu tactica aviatiei NATO, care bombarda, mai intai, orasul Novi Sad si apoi Belgradul. Asa se intamplase si in aceasta dimineata. In minte cu imaginile pe care tocmai le vazusem, ale ramasitelor unui pod pe care il traversasem de atatea ori, dupa ce mi-am transmis corespondenta, am mai tras un pui de somn pena la ora 10:00.

considerand ca au atins maturitatea artistica necesara, timisorenii de la implant pentru refuz au hotarat sa incerce sa se afirme in hardcore-ul international. primele mutari au fost sa-si schimbe numele in implant for denial si sa inregistreze un videoclip in limba engleza, extras de pe un nou album: “otheroot”. ii inteleg perfect: daca vrei sa intri intr-un circuit international de concerte, limba romana e un handicap important. astfel, piesa “in soare deschis” a devenit “nemesis”. desi clipul nu e chiar pe gustul meu (ca sa fiu elegant), piesa suna foarte bine:

iata cum suna “in soare deschis”, interpretata live in primavara lui 2004, intr-un concert pe care l-am organizat pentru ei, impreuna cu emil biebel, in curtea clubului lemon din timisoara:

i-am vazut si in concertul din clubul fabrica din bucuresti si mi-a placut: hardcore !

sunt bucuros ca am fost aseara la concertul veritasaga din clubul fabrica. pentru cei care stiu ce a insemnat veritasaga in underground-ul romanesc nu are rost sa scriu. celor care nu stiu vreau sa le spun ca majoritatea fanilor de aseara erau tineri. nu cred ca au prins un alt concert al formatiei, dar stiau versurile pe de rost. daca as fi in locul lui praetor, jhivago, dj sonia sau dribbler as fi fericit.

dupa un inceput stangaci, in care praetor si jhivago pareau din lumi paralele, trupa s-a regasit si sound-ul hip-hop down tempo cunoscut s-a asezat peste club. sonorizarea a lasat de dorit, dar balansul era cel cunoscut. praetor s-a simtit bine alaturi de corul prietenilor veniti la concert si a promis ca va mai veni din australia sa mai cante pentru ei. nu pot sa-mi dau seama cat de aproape m-am simtit de veritasaga in ultimii 10 ani, insa muzica si mesajul lor imi sunt inca aproape.

dupa fiasco-ul de aseara, sper ca bestfest-ul de anul asta sa fie salvat de santana. altfel, se va confirma parerea unanima ca a fost cea mai slaba editie de pana acum. deh, criza !

seara va fi deschisa de timisorenii de la persona, la o ora imposibila, 16:15. pacat ! o trupa indie, cu tenta brit-pop, care suna tot mai bine de la un concert la altul. merita o ora mai buna. iata o inregistrare de la stufstock-ul de anul trecut:

de la 17:00, urca pe scena bulgarii de la gravity co. de care, sincer, n-am auzit pana acum.canta de multa vreme impreuna, un fel de indie-electro si au primit premiile mmtv pentru cel mai bun album si cea mai buna trupa a decadei 1998 – 2008. din bulgaria, desigur.

the moood intra la 17:45. recunosc ca nu sunt un mare fan al trupei, dar canta bine si fac atmosfera in cluburi. nu stiu cum se vor auzi pe scena mare, pentru ca si la festivalul de anul trecut au cantat in deschidere, la o ora imposibil de ajuns.

la 18:30, incep sa cante looptroop rockers. vin din suedia, asa ca singura pretentie pe care o putem avea de la ei este sa ne spuna si noua cum dracu’ au ajuns sa cante la “cel mai tare festival din romania” ? au dat shpaga ? sunt rude cu organizatorii ? fiti atenti cum canta astia:

de la 19:15, ne punem sperantele in the ting tings, un inedit duet din manchester. cantau pe vremuri la petreceri pentru teenageri, insa au dat lovitura cu “that’s not my name“. seamana cu blondie dintr-o anumita perioada si sunt convins ca vor veni o gramada de fete sa tipe in fata scenei.

la 20:15, incep the charlatans. nu inteleg de ce au fost invitate la acest festival atatea trupe care canta aproximativ la fel ? oricum, the charlatans suna bine. i-am mai auzit in deschiderea concertului rolling stones de la bucuresti, insa atunci stateam nervosi la coada la bere si eram cu totii nerabdatori sa inceapa jagger.

in sfarsit, la 21:30, va incepe santana ! cred ca va sterge orice amintire nasoala de la acest festival. toti prietenii care l-au vazut vreodata in concert m-au avertizat sa nu cumva sa-l ratez, daca e pe aproape. a anuntat oficial ca va canta 3 ore, insa se stie ca nu se opreste pana nu canta toate piesele pe care le cere lumea. asa canta acum 2 ani, pe un stadion arhiplin din mexico city:

dupa concert, daca mai aveti energie de consumat, exista cel putin doua variante interesante: roni size & mc dynamite in clubul fabrica sau khidja clouds society in clubul el comandante 2.

pentru ca o gramada de prieteni vor fi acolo, plec spre clubul fabrica din bucuresti, unde silent strike lanseaza in aceasta seara albumul “alb“. printre invitati: ursu (bass), norbi (drms), string quartet maria radu, brazda lui novac, artan, ctc, dj undoo, rufi, gojira, unlocka, dan basu (visuals) si, desigur, gazda serilor de joi din fabrica, dj vasile, care se ocupa (impreuna cu cristi stanciu aka matze) de proiectul “zona libera“. silent strike este proiectul de trip-hop al lui ioan titu, o figura aparte in peisajul muzical romanesc, mai ales in cel din bucuresti, unde inca ma mir cum de nu s-a plictisit lumea de atat funk si pop din anii ’90.

pana cand ma intorc cu impresii de la fabrica, va las cu concertul implant pentru refuz din curtea clubului lemon din timisoara. a trecut ceva vreme de cand ipr au compus piesa “tacere si resemnare“, insa, cum nu s-a prea schimbat mare lucru in romania ultimilor 20 de ani, pare la fel de actuala.

wow ! inca mai exista trip-hop in romania. cand am ajuns eu la concert, dj vasile punea un d’n'b’ coios, care ne-a introdus in atmosfera. setul lui silent strike a fost memorabil. cand trip-hop-ul ajungea la limita, intra dj undoo cu un pic de scratch. quartetul de coarde a tinut o buna parte din eveniment. ctc ne-a adus un pic de rap. minunat momentul mariei radu ! eu as face chiar un album in formula asta. brazda lui novac + artan ne-au adus un pic de electro. dupa concert, party-ului i s-a dat un pic de greutate prin setul lui gojira, dar clubul a inceput sa se goleasca.

aseara, in  fabrica, la zona libera, dj vasile i-a invitat pe sunday people. muzica lor e plina de prospetime. un fel de trip-hop electro in forta. lume putina, doar 20-30 de pamanteni s-au bucurat de un concert cu un vibe adevarat.