bogdan lipcanu a scos un volum cu poezii inspirate de vremurile futute din comunism. la o editura noua si curajoasa: casa de pariuri literare. pudibonzii de la targul de carte gaudeamus 2010 i-au pudrat titlul in caietul program: “f*** tense“, in loc de “fuck tense“. stilistic, bogdan spune ca se regaseste in rigoarea versurilor poetilor din aktionsgruppe banat. nu e poezie anti-comunista. e poezie si atat.

9 iunie 1999

Intrevederea dintre emisarii iugoslavi si delegatia NATO, care a inceput aseara la Kumanovo, in nordul Macedoniei, continua inca in zori, putand aduce rezultate, relateaza AFP. Purtatorul de cuvant al Aliantei, comandantul american Tray Kate, a declarat la ora 7:00 ca NATO “este optimista cu prudenta” in privinta reusitei intrevederii. Potrivit unei surse occidentale, discutiile s-au referit in special la calendarul si etapizarea procesului de retragere sarba din Kosovo si al sosirii NATO in provincie.

Dupa ce ne-am trezit, ne-am luat ramas bun de la Eugen Mihaescu, George Roncea si Dobrivoi. Nelu urma sa-i duca cu masina lui pana la granita, unde domnul Mihaescu era asteptat de niste prieteni. Imi parea foarte rau ca pleaca, in special el, pentru ca ma obisnuisem atat de mult cu lungile plimbari pe strazile Belgradului, in care imi povestea fragmente din viata sa. Era atat de plastic si de savuros, incat nici acum nu-mi iese din minte ideea de a-l ruga sa ma lase sa-i redactez o carte autobiografica. Este pacat, la amintirile pe care le are, la oamenii pe care i-a cunoscut, ca toate acestea sa nu fie scrise undeva.

Inainte de a pleca, am umblat pe strazile Belgradului, sa ne fotografiem in diferite locuri, pentru a avea cate o amintire. Ne-am dus langa cladirea Statului Major General si ne-am fotografiat langa sediul Guvernului. Eugen Mihaescu l-a rugat pe Dobrivoi sa-i fotografieze una din cariatidele care sprijineau acoperisul distrus de bombe. Era o imagine superba, cu statuia unei femei care, in loc sa tina in brate marginea acoperisului, isi ridica mainile spre cer. Desigur ca, imediat ce ne-au vazut, militarii care supravegheau zona au sarit sa ne verifice acreditarile de razboi. Eu m-am tinut deoparte si, pentru a nu avea probleme, Dobrivoi obtinuse de la Centrul militar de presa o autorizatie care ii permitea sa fotografieze majoritatea cladirilor avariate de bombe din Belgrad. Asa ca eram in regula.

Dupa aceea, ne-am fotografiat pe acoperisul hotelului, unde am stat atatea nopti impreuna, privind cerul inrosit de tirurile antiaerienei si al rachetelor NATO. Cu simtul sau artistic deosebit, Eugen Mihaescu ne-a aranjat frumos, pentru ca fotografiile sa iasa cat mai bine. Ziua, privit de pe acoperis, Belgradul arata ciudat. Un oras linistit, aproape banal, inconjurat de Dunare si de Sava, inverzit de parcuri. Din locul unde ne aflam, nu puteam zari decat cu greutate cladirile innegrite de flacarile incendiilor si brazdate de schijele proiectilelor. Ne-am mai imbratisat o data si i-am lasat sa plece. Daca pe Eugen Mihaescu il intelegeam, pe George, nu… Am incercat sa-i scot din cap ideea ca finalul razboiului n-ar fi aproape, dar n-am reusit. In exaltarea lui, spera in continuare intr-o minune. Dar minunile nu se petrec decat in povesti.

NATO a dezmintit declaratiile sefului Statului Major al Armatei germane, generalul Hans-Peter von Kirchbach, privind suspendarea operatiunilor militare impotriva Iugoslaviei, relateaza AFP. “Operatiunile continua,” a afirmat Jamie Shea. “Ne aflam inca in lupta in momentul in care am parasit cartierul general al fortelor aliate din Europa,” a afirmat, la randul sau, purtatorul de cuvant militar al NATO, generalul german Walter Jertz. El a tradus in engleza declaratia facuta de generalul von Kirchbach, explicand ca acesta a dorit sa spuna ca bombardamentele erau “practic” pe punctul de a fi incheiate.

Parca peste tot mirosea a pace in Belgrad. Era o zi frumoasa de vara. Oamenii se plimbau linistiti si doar pe la cafenele comentau, usor blazati, ultimele stiri despre negocierile de la Kumanovo. Ziarele isi schimbasera aspectul mohorat. Incepand de astazi, cotidianul “Blic” isi modificase formatul si, in paginile din mijloc, in loc de fotoreportaje despre razboi, publica programul complet al televiziunilor, cu pozele color ale starurilor din filmele difuzate. Deja de cateva zile, televiziunile isi modificasera sigla pe care o mentineau pe ecran in timpul alarmelor aeriene. Din sigla imensa de la inceput, pe care scria “Vazdusni opasnost“, nu mai ramasese decat discreta silueta a unui avion, iar programul nu mai era intrerupt pentru comunicatele martiale ale Comandamentului Apararii civile. De altfel, formulele de inceput si de sfarsit ale acestor comunicate, de o gravitate aproape ridicola, devenisera acum subiect de poante, intrand in limbajul uzual al tinerilor si, mai ales, al animatorilor posturilor de radio. De cate ori auzeam expresiile “Paznja, paznja, beogradjani…” sau “Gotovo !“, care indicau inceputul, respectiv sfarsitul acestor comunicate, zambeam cu nostalgie si tristete. Nu erau amintirile pe care si le-ar fi dorit un om normal, dar erau amintirile noastre. Ale noastre si ale sarbilor.

Se facuse foarte cald la Belgrad si, in sfarsit, au montat o instalatie de aer conditionat la Media Center. Eram fericit ca totul functiona aici, pentru ca, la Internet-cafe-ul de la Dom Omladine, dupa ce s-au prins ca suntem straini, au marit tariful la 45 de dinari/ora, adica aproape 5 marci germane. Ne-am jurat sa nu mai calcam pe acolo, nici macar in zilele in care Media Center era inchis. Intre doua transmisii, am apucat sa dau o fuga pana in piata, unde doua sarboaice simpatice ma asteptau, sa-mi vanda o pereche de pantaloni scurti negri, cu buzunare laterale. Cu doua zile in urma, gasisem o pereche similara, insa erau prea mari si imi promisesera ca imi vor cauta si numarul meu. Cand m-am intors, m-am oprit la o frizerie, unde femeia care ma tundea pentru a treia oara de cand eram la Belgrad m-a recunoscut si m-a intrebat: “Tot asa de scurt ca data trecuta ?” Am zambit si, cat m-a tuns, am palavragit vrute si nevrute. Fara sa amintim o clipa de razboi.

Deja ma simteam ca acasa la Belgrad. Blocat aici, fara posibilitatea de a trimite cuiva cheile de la apartamentul in care locuiam la Timisoara, ca sa-mi trimita haine, am fost nevoit sa economisesc din putinii bani pe care ii primeam, pentru a-mi cumpara tot ce aveam nevoie. O pereche de blugi, cateva tricouri de vara, chiloti, sosete, pantaloni scurti. Si, desigur, n-am rezistat pana nu am adunat suficienti bani sa-mi cumpar o pereche de ghete si una de bocanci, care m-au fermecat de cand le-am vazut prima oara. Cand m-am intors acasa, am aflat cat de ingrijorate erau vecinele mele pentru soarta mea. Doua doamne in varsta, care ma considerau un fel de fiu adoptiv. Doamna Lucia Baliga, vecina mea de palier, urmarea tot ce transmiteam de la Belgrad si avea grija sa-mi plateasca curentul si intretinerea la timp. O alta doamna, care statea in casa de langa mine, s-a dus o data pana la sediul TVR Timisoara, sa intrebe de numarul meu de telefon, pentru ca voia sa ma anunte ca mi s-a desumflat una din rotile masinii, pe care o tineam parcata in fata casei. Cred ca, daca ar fi stiut ca masina nici macar nu era incuiata, nu ar mai fi avut somn noaptea. Noroc ca Timisoara este un oras linistit, iar masina mea – un vechi Mercedes Coupe – nu-i tenta prea mult pe hoti.

NATO cheltuieste in razboiul din Kosovo 42 de milioane de lire sterline zilnic, 12 % din aceasta suma fiind furnizata de Marea Britanie, potrivit opiniei unui expert britanic in probleme de aparare, Paul Beaver, intr-un articol publicat de revista “Jane’s Defence“. “Trebuie continuate cheltuielile la un nivel similar sau mai ridicat, chiar daca proiectele incluse in planul de pace prevad incetarea rapida a campaniei aeriene,” a adaugat expertul. “Din totalul cheltuielilor NATO, 5 milioane de lire pe zi revin Marii Britanii, in timp ce Ministerul Apararii a anuntat pana acum ca este vorba de costuri de numai 1,3 milioane de lire pe zi. Va fi o problema in momentul in care se va decide cine, de la Whitehall, va plati.”

Asa cum ma asteptam, astazi au aparut reactii la ultimele evenimente. Liderii tuturor partidelor politice din Iugoslavia saluta apropierea pacii, dar sunt tot mai ingrijorati de soarta sarbilor care traiesc in Kosovo. Majoritatea nu are incredere in capacitatea viitoarelor forte de mentinere a pacii de a dezarma formatiunile UCK si de a impiedica prigonirea sarbilor din provincie. Azi-dimineata, generalul Vladimir Lazarevic, comandantul Corpului Pristina al Armatei iugoslave, a declarat ca teroristii UCK au continuat sa atace, sprijiniti de fortele speciale NATO, militarii sarbi de la granita cu Albania, insa atacurile au fost respinse.

Partidul Radical din Serbia (SRS) a comunicat ca interesele vitale ale locuitorilor din Kosovo si Metohia pot fi aparate doar in interiorul Serbiei. Dragoljub Stankovic, membru in Colegiul director al partidului, a declarat ca Vuk Draskovic si partidul sau (Miscarea pentru Reinnoirea Serbiei, SPO) au inceput o campanie acerba pentru eliminarea SRS de pe scena politica. “SPO controleaza posturile de televiziune Studio B din Belgrad si NTV din Nis, care sunt defetiste si incearca sa-i convinga pe sarbi ca au castigat acest razboi,” spunea Stankovic.

Gorica Gajevic, secretarul general al Partidului Socialist din Serbia (SPS, condus de Slobodan Milosevic), a declarat azi, intr-un discurs tinut la Universitatea din Pristina, ca “Iugoslavia se afla in pragul pacii” si a laudat poporul sarb pentru bravura si curajul de care a dat dovada in acest razboi. Partidul Democrat (DS) afirma ca este nevoie ca intreaga comunitate internationala sa asigure securitatea oamenilor din Kosovo, dupa retragerea Armatei si Politiei iugoslave. “Trebuie prevenite, prin masuri ferme, o noua tragedie umanitara si exodul sarbilor din provincie, iar un rol important ii revine aici Bisericii Ortodoxe Sarbe,” se punea in comunicatul DS.

Goran Svilanovic, presedintele Aliantei Civice din Serbia (GSS) a afirmat, transant, ca Serbia si Kosovo au fost distruse, iar oamenii bombardati, numai pentru ca Slobodan Milosevic a dorit sa se mentina la putere cu orice pret si nu din dorinta de a apara provincia. “Pentru asta, Milosevic va trebui sa raspunda in fata Parlamentului federal,” cerea Svilanovic. In aceeasi nota, Centrul Democratic Iugoslav a comunicat ca poporul sarb trebuie sa afle intregul adevar despre acordul de pace si nu sa-i fie prezentata o varianta cosmetizata a acestuia, pentru a judeca tot ce contine documentul si a-l compara cu acordul de la Rambouillet.

Laureatul Premiului Nobel pentru Pace Elie Wiesel l-a avertizat pe Bill Clinton in privinta riscurilor “unei bai de sange” ale carei victime ar fi sarbii, dupa ce refugiatii albanofoni din Kosovo se vor intoarce acasa, relateaza AFP. Presedintele american i-a cerut scriitorului sa mearga in taberele de refugiati din Albania si Macedonia pentru a examina situatia umanitara. “Am constatat o teribila tristete, durere si ura,” a povestit Elie Wiesel. “Ma tem de consecintele urii care exista acum in randul victimelor. Iar NATO si trupele americane vor trebui sa serveasca drept paravan viu, pentru a impiedica o baie de sange. Ceea ce am vazut nu este foarte incurajator. Victimele au suferit prea multe cruzimi si calaii au comis prea multe brutalitati. Va trebui mult timp pentru ca ei sa reinvete sa traiasca impreuna, ca inainte de 1989.” Wiesel crede ca va exista cu siguranta un exod al sarbilor din Kosovo. “Sarbii deja nu se mai simt in securitate si se tem,” a explicat el.

Poate ca declaratiile partidelor politice par destul de dure, insa problema lor principala este audienta scazuta pe care o au in randul populatiei si – mai ales – slaba lor mediatizare la nivel national. Despre catastrofa adusa de acest razboi, vorbeau, insa, mult mai elocvent datele despre victimele si pagubele provocate de bombe. Conform unor bilanturi provizorii, bombardamentele de pana acum ar fi facut peste 2.000 de morti si 5.000 de raniti printre civili. Numai in Belgrad, pagubele provocate de bombe variaza intre 3 si 5 miliarde de dolari, dupa aprecierile primarului Milan Bozic. “Sistemele vitale ale Belgradului sunt – cat de cat – functionale, insa avem mari probleme la transportul in comun si rezervele de carburanti sunt pe sfarsite,” explica Bozic. In capitala iugoslava, din cauza avariilor la sistemul energetic, inca mai existau cartiere cu dificultati in alimentarea cu curent electric. A fost intocmit un program de intrerupere a distribuirii energiei, care prevede pauze de cate 3 ore, la fiecare 7-8 ore.

Incepand de astazi, la Kragujevac sunt programate pauze de 6 ore in distribuirea curentului, la fel ca in Novi Sad. Caslav Popovic, presedintele Consiliului local din Novi Sad, a afirmat ca orasul a suferit pagube de peste 600 de milioane de dolari, fara a le socoti pe cele datorate distrugerii rafinariei, care nu au fost calculate deocamdata. Numai pentru reconstructia celor 3 poduri peste Dunare ar fi nevoie de 300 de milioane de dolari, iar ridicarea altui sediu pentru televiziune este estimata la 38 de milioane de dolari. Casele si blocurile de locuinte au suferit pagube de 7,5 milioane de dolari, iar sistemul comunal – de alte 3 milioane. Astazi, partea dinspre Sremska a orasului continua sa fie alimentata cu apa din 9 cisterne, iar – din lipsa de carburanti – dupa mai multe zile de pauza, doar 11 masini ale Salubritatii au iesit pe strazi.

In intreaga Iugoslavie, din cauza bombardarii capacitatilor economice, au ramas fara locuri de munca peste 500.000 de oameni, situatia afectand alte 1,6 milioane de persoane, membre ale familiilor acestora. Interesant este ca, desi, initial, tarile occidentale anuntasera ca reconstructia Iugoslaviei va costa cel putin 35 de miliarde de marci germane si ca se pregateste un fel de “plan Marshall“, in ultimele zile, nimeni nu a mai amintit decat de costurile misiunii de mentinere a pacii in Kosovo. Misiune pusa tot mai mult sub semnul intrebarii de catre sarbi, mai ales dupa ultimele reactii ale Moscovei. “Marele frate” a uitat de promisiunile facute pana acum sarbilor, astazi Boris Eltin rugandu-se la telefon de presedintele chinez Jiang Zemin sa nu uzeze de dreptul sau de veto in sedinta Consiliului de Securitate al ONU. Si, colac peste pupaza, dupa ce s-au laudat ca vor trimite 10.000 de militari pentru forta de mentinere a pacii in Kosovo, rusii au inceput deja sa se vaite ca nu au de unde sa faca rost de cele 150 de milioane de dolari, cat ar costa, anual, intretinerea lor.

Fortele iugoslave au suferit pierderi grele, atat umane, cat si materiale, de la acceptarea de catre autoritatile de la Belgrad a planului de pace pentru Kosovo, a afirmat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea, citat de AFP. El l-a acuzat pe Slobodan Milosevic ca se joaca cu vietile soldatilor. “De joia trecuta, Armata iugoslava a pierdut 29 de tancuri, 93 de transportoare de trupe, 209 piese de artilerie, 11 pozitii de aparare antiaeriana, 86 de mortiere, precum si nenumarate alte pozitii si vehicule,” a precizat Jamie Shea. “Acestea sunt niste pierderi pe care nici o armata nu le poate suporta pe termen lung, ramanand in acelasi timp operationala. Dar chiar mai importanta este pierderea vietilor mai multor soldati. Daca Milosevic ar fi acceptat imediat planul international de pace pentru Kosovo, acesti soldati ar fi fost acum acasa, in Serbia.”

Intr-o zi atat de agitata, sarbii aproape ca au uitat de preliminariile Campionatului European de fotbal Euro 2000. Dupa ce ieri, reprezentativa de tineret a batut Malta cu 7-0, in aceasta seara, la Salonic, in Grecia, urma meciul nationalei de seniori. Toata lumea era, insa, cu ochii spre Kumanovo. Aici, se desfasura un adevarat “meci al greilor”. Delegatia iugoslava era compusa din gen.col. Svetozar Marjanovic, adjunct al sefului Statului Major General, Nebojsa Vujovic, adjunct al ministrului federal de Externe, gen. Blagoje Kovacevic, adjunct al Statului Major General, gen. Mladen Karanovic, seful Apararii Antiaeriene, gen. Ljubomir Draganjac, sef al Departamentului Logistic, generalii Obrad Stevanovic si Slobodan Miletic, din Ministerul de Interne, si ofiterii Branko Krga si Milan Djakovic. Nici de partea cealalta, delegatia NATO nu era mai prejos: generalul Michael Jackson, generalul francez Bruno Cuche, generalul german Fritz von Korff (comandant al Brigazii 12 Tancuri), generalul Mauro del Vecchio (adjunct al sefului contingentului italian), generalii britanici Bill Rollo (comandant al Brigazii 4) si Adrian Freer (comandant al Brigazii 5 aeropurtate) si generalul american John Craddock (comandantul contigentului american din Macedonia).

Intrerupte la ora 10:00, discutiile au fost reluate la 13:45, cand generalul Svetozar Marjanovic si Nebojsa Vujovic s-au intors la Kumanovo, dupa ce s-au consultat cu Belgradul. Sarbii au reusit sa obtina un ragaz suplimentar pentru retragerea din Kosovo, in afara de cele 7 zile oferite de NATO. Pana si ministrul francez al Apararii, Alain Richard, s-a vazut nevoit sa recunoasca dificultatile retragerii sarbilor din Kosovo, mai ales ca Armata iugoslava isi ingropase o buna parte din dispozitiv, pentru a face fata unei eventuale interventii terestre. La ora 17:00, negocierile s-au intrerupt inca o data, Marjanovic si Vujovic plecand din nou in Iugoslavia.

De-a lungul intregii zile, in aproape toata tara fusese liniste. Doar cateva explozii izolate in Kosovo, in regiunea localitatilor Dragas, Orahovac si Gora. Dupa plecarea celor doi, se parea ca negocierile au intrat intr-un nou impas. Mi-am transmis corespondenta pentru Stirile de la 19:30, lasand ambiguitatea sa pluteasca si deasupra relatarii mele. M-am inteles cu colegii de la Bucuresti sa ramanem pe faza si – daca se intampla ceva – sa luam legatura urgent. Stiam doar ca, dupa o scurta consultare cu Milosevic, reprezentantii iugoslavi l-au sunat pe generalul Michael Jackson si au cerut reluarea urgenta a negocierilor de la Kumanovo.

Martti Ahtisaari a declarat la Helsinki ca acordul asupra modalitatilor de retragere a fortelor iugoslave din Kosovo este iminent. “Suntem foarte aproape de un acord si nu as fi surprins sa se ajunga la el chiar astazi,” a afirmat presedintele finlandez la postul “Radio Nova“.

Am coborat sa mancam ceva in restaurantul hotelului. Nu ne puteam permite sa plecam in alta parte, pana nu aflam ce se intampla la Kumanovo. In restaurant, telefonul mobil functiona foarte prost si trebuia sa mi-l tin pe pervazul unui geam. Eram la masa cu Mile, “scriitorul” Dragan si cu “secretara” sa, superba Maya. La un moment dat, cu putin inainte de ora 21:00, telefonul a inceput sa zbarnaie. Era Peter Barabas, producatorul executiv al Stirilor ProTV. “S-a semnat acordul de pace !” mi-a strigat el. “Intri in direct in 2 minute!”

N-am apucat sa-i raspund, pentru ca m-a lasat pe linie cu Beavis. “Hai, ma, ca s-a terminat,” i-a auzit vocea taraganata. “Vii si tu acasa. Ti-am pregatit un CD cu jocuri pe computer… o minunatie. Ai si un joc in care actiunea se petrece in Iugoslavia.” I-am strigat lui Mile ca razboiul s-a terminat si am iesit in fuga in strada, unde era destul de liniste si aveam receptie maxima la telefon. Am auzit genericul Stirilor ProTV si vocea lui Lucian Mindruta, care spunea ca intrerupem programul obisnuit pentru o editie speciala dedicata razboiului din Iugoslavia. I-am urlat lui Beavis sa-mi spuna ce se intampla. “Habar n-am’” mi-a raspuns el. “Vad niste imagini preluate de la CNN… Cred ca e un sarb de-al tau, dar nu inteleg ce spune. Vezi ca intri in direct !”

Mi-am dat seama doar ca se semnase acordul de pace si am auzit vocea lui Lucian: “Suntem in legatura directa cu Sorin Bogdan, corespondentul nostru la Belgrad. Ce se intampla la voi ?” Am explicat ca aici, in Iugoslavia, nimeni nu aflase, deocamdata, ca razboiul s-a terminat. Privind in jur, am improvizat o relatare de culoare, descriind atmosfera aparent calma de aici. Nimeni nu stia nimic, insa asteptam cu sufletul la gura reactia sarbilor la auzul vestii. Din fericire, editia speciala a Stirilor nu a durat prea mult, pentru ca nici la Bucuresti nu se stiau prea multe detalii. Dupa transmisie, ne-am inteles sa ne tinem la curent cu situatia si sa ma pregatesc pentru inca o transmisie in direct la miezul noptii. Adica la ora 23:00, ora Iugoslaviei. Mai aveam doua ore. Am alergat in camera si am inceput sa mut de pe un canal pe altul al posturilor iugoslave de televiziune.

AFP prezinta principalele puncte al “Acordului militar tehnic” incheiat la Kumanovo, intre reprezentantii NATO si cei ai Belgradului:

- retragerea fortelor terestre iugoslave si intrarea sincronizata a KFOR in provincie: Belgradul se angajeaza sa procedeze la o retragere pe etape a “tuturor fortelor sale terestre din Kosovo catre localitatile din Serbia”. In retragere, fortele iugoslave “vor degaja toate caile de comunicatie, ridicand toate minele si alte obstacole”. Intrarea si desfasurarea fortelor internationale de securitate in Kosovo (KFOR) vor fi sincronizate cu retragerea fortelor iugoslave.

- suspendarea atacurilor NATO: “loviturile aeriene ale NATO vor fi suspendate”, daca se verifica faptul ca fortele iugoslave situate in zona “a treia” (in nordul provinciei) au evacuat zona, pe rute precise, in 24 de ore de la semnarea acordului. “Va urma suspendarea atacurilor, cu conditia ca clauzele acestui acord sa fie aplicate in totalitate si cu conditia ca in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite sa fie adoptata foarte rapid rezolutia” referitoare la o desfasurare a KFOR, pentru a se evita “un vid in materie de securitate”.

- evacuarea totala a fortelor terestre iugoslave din Kosovo in decurs de 11 zile: dupa 11 zile de la semnarea acordului, “toate fortele terestre iugoslave vor trebui sa-si fi incheiat retragerea din Kosovo” si sa se fi repliat la 5 kilometri dincolo de granitele provinciei. Anterior, toate fortele Belgradului vor trebui sa evacueze zona “unu” (din sud) in decurs de 6 zile, iar zona “doi” (din centru) in 9 zile.

- oprirea atacurilor NATO: campania aeriana va fi definitiv incheiata odata cu “retragerea completa a fortelor iugoslave”.

- retragerea fortelor aeriene si ale apararii antiaeriene in decurs de 3 zile: la 3 zile de la incheierea acordului, toate aparatele iugoslave, precum si radarele, totalitatea rachetelor sol-aer si a artileriei antiaeriene din Kosovo vor trebui repliate catre Serbia, intr-o zona situata la 25 de kilometri de granitele provinciei.

- defasurarea KFOR: fortele KFOR vor fi desfasurate, vor opera fara obstacole in Kosovo si vor dispune de autoritatea de a lua toate masurile necesare pentru a stabili si a mentine un mediu de securitate pentru toti cetatenii din Kosovo.

- definirea fortelor sarbe: tot personalul Republicii Federale Iugoslavia care dispune de o capacitate militara, inclusiv trupele armatei regulate, grupurile civile inarmate, asociatiile paramilitare, armata aerului, garda nationala, politia de frontiera, militarii in rezerva, politia militara, serviciile de informatii, precum si personalul Ministerului de Interne, fortele de interventie si orice alt grup care va fi desemnat de comandantul KFOR.

In sfarsit, la 21:56, Studio B a fost prima televiziune care a dat stirea semnarii acordului tehnico-militar de la Kumanovo, preluand imagini de la Sky News. A urmat postul de televiziune BK, transmitand in jurnalul de la ora 22:00 imagini cu declaratia de la Kumanovo a generalului Svetozar Marjanovic, data in fata jurnalistilor straini: “Delegatia Armatei iugoslave a incheiat negocierile cu reprezentantii fortelor internationale ale Natiunilor Unite. Negocierile au fost foarte dificile, dar in final am reusit sa semnam acordul, un acord de pace. Ceea ce inseamna ca razboiul s-a sfarsit si ca politica pacii a fost mai puternica, politica promovata de Iugoslavia si de presedintele Slobodan Milosevic. Am aratat, de-a lungul acestor negocieri, ca suntem cu adevarat deschisi si ca dorim sa asiguram securitatea tuturor cetatenilor din Kosovo si Metohia. Fortele internationale de mentinere a pacii vor prelua controlul in provincie, cu obligatia de a asigura intreaga securitate in zona. Va multumesc foarte mult si cred cu nu este timp pentru a va raspunde la intrebari.”

Punctul culminant al stirilor a fost jurnalul RTS. Desi ma asteptam la o editie speciala, nici vorba de asa ceva ! La 22:30, a inceput jurnalul RTS, preluat de toate posturile iugoslave si de cateva posturi de radio. Dupa generic, a aparut o crainica, vizibil emotionata, ale carei prime cuvinte au fost: “Agresiunea impotriva Iugoslaviei a incetat ! Politica de pace a presedintelui Slobodan Milosevic a invins !” Restul introducerii nu l-am mai auzit, fiindca radeam cu gura pana la urechi. Hohote de ras rasunau din toate blocurile din jurul hotelului. Cand m-am linistit, am continuat sa privesc jurnalul. De emotie, prezentatoarea a anuntat ca, la Bonn, G-8 a hotarat oprirea bombardamentelor. Dupa care si-a cerut scuze, precizand ca reuniunea avusese loc la Koln. A continuat cu prezentarea reuniunii Consiliului de Securitate al ONU, subliniind pozitia Chinei, care a impus intai incetarea bombardamentelor, pentru a vota rezolutia. S-a insistat ca se garanteaza suveranitatea si integritatea teritoriala a Serbiei si Iugoslaviei. In continuare, a fost prezentata declaratia generalului Marjanovic, preluata tot de la Sky News. Apoi pozitia Rusiei, subliniindu-se ca militarii pe care rusii ii vor trimite in Kosovo nu vor fi sub comanda NATO, fiind convenita dubla comanda a fortelor internationale de pace.

Mai aveam putin si trebuia sa intru in direct pentru Stirile de la miezul noptii. Am avut inspiratia sa urc pe acoperis si, cand Lucian Mindruta mi-a dat legatura, am inceput, intr-un ritm care nu-i permitea sa ma intrerupa: “Doamnelor si domnilor, ma aflu din nou pe acoperisul hotelului “Toplice“, de unde am urmarit vreme de 77 de zile si nopti luptele aeriene dintre aviatia NATO si antiaeriana iugoslava. Trebuie sa va spun ca, acum, la Belgrad, se trage. Trage antiaeriana Belgradului, trag tunurile grele, trage antiaeriana Novi Sad-ului !” Am lasat o mica pauza, dupa care am continuat: “De aceasta data, insa, se trage de bucurie ! Nu ma aflu in Piata Republicii, pentru ca nu m-ati putea auzi. Acolo e un vacarm de nedescris. Explodeaza petarde, se trage cu pistolul si chiar cu pusca mitraliera. Coloane de masini se indreapta claxonand spre centru. Sute de tineri flutura drapelele Serbiei si Iugoslaviei si scandeaza: Kosovo e Serbia ! E o adevarata nebunie aici, la Belgrad, si cred ca in intreaga Iugoslavie !”

Lucian n-a avut de lucru si m-a intrerupt, amintindu-mi ca, in relatarile mele anterioare, susesem ca sarbii nu sunt deloc multumiti de conditiile impuse de NATO pentru incetarea bombardamentelor. I-am replicat imediat: “Da, Lucian, este adevarat. Insa bucuria de acum dovedeste ca sarbii nu sunt un popor de nebuni, care iubesc razboiul si bombardamentele. Acum se bucura ca dementa s-a terminat, ca nu se vor mai culca si nici nu se vor mai trezi odata cu sirenele alarmei aeriene, ca vor privi spre cer pentru a vedea stelele, nu avioanele aducatoare de moarte. Maine, sunt convins ca aceasta bucurie va fi din nou inlocuita cu tristetea pierderii acestui razboi.” Si am adaugat ca poate cel mai bine defineste aceasta atitudine a sarbilor ultimul banc pe care l-am auzit astazi la Belgrad, in care se spunea ca, intr-o dimineata, Mira Markovic, sotia lui Milosevic, navaleste in dormitor strigand: “Slobo ! Slobo ! Trezeste-te ! E plina curtea de soldati !” La care Milosevic ii raspunde, calm: “Stai linistita, draga. Nu sunt militari, sunt granicerii nostri.”

Liderul politic al UCK Hashim Thaqi “i-a dat asigurari marti, lui Madeleine Albright, ca unitatile militare ale organizatiei nu vor ataca fortele sarbe”, a afirmat Sabri Kicmari, reprezentantul in Germania al organizatiei, citat de postul de televiziune ARD. In plus, el a pledat pentru instaurarea de structuri democratice si organizarea unui referendum prin care locuitorii provinciei sa-si poata decida singuri viitorul. “Vom accepta toate drepturile sarbilor care traiesc in Kosovo,” a adaugat Kicmari. “In regiunea unde rusii vor avea comandamentul, noi nu putem garanta ca oamenii nostri se vor intoarce si ca nu vor exista dificultati. Unitatile noastre din regiunea comandata de rusi nu se vor dezarma.”

“Scopul nostru este sa combatem aparatul represiv sarb. Sarbii si muntenegrenii pot sa ramana la noi, drepturile lor vor fi respectate. Vom accepta o prezenta internationala pentru a supraveghea respectarea drepturilor minoritatilor in  Kosovo. Nu intentionam sa repetam erorile regimului precedent,” a afirmat si Bardhyl Mahmuti, intr-un interviu acordat postului de radio France-Info. “Nu credem ca vor fi razbunari, insa nu sunt excluse cazurile izolate. Vom face eforturi pentru a impiedica orice tentativa de razbunare, insa nimeni nu poate sa pretinda ca poate controla intreaga populatie, pentru ca este vorba de o populatie masacrata si deportata.”

Am coborat de pe acoperis si i-am povestit lui Mile despre transmisia pe care o facusem. Ma astepta in barul hotelului, la masa cu Dragan si Maya. I-am indemnat sa mergem si noi in Trg Republike, sa vedem fiesta. Ne-am urcat in masina Mayei, insa a trebuit sa parcam pe o strada laterala, pentru ca Politia blocase accesul spre centru. Am mers pe jos, contempland bucuria sarbilor, care strigau, se imbratisau si aruncau petarde, fluturand faclii colorate. Toti reporterii straini navalisera sa filmeze si inregistrau declaratiile oamenilor. Nu am vazut nici o oficialitate in centru, cu exceptia ministrului federal al Culturii, care a fost imediat asaltat de reporteri. Toata lumea era fericita ca razboiul s-a terminat si autoritatile anuntasera, pentru maine, un concert maraton in Trg Republike, de la pranz pana a doua zi, cu toate formatiile care au cantat la traditionalele concerte de protest impotriva NATO.

Cand atmosfera s-a mai linistit, ne-am intors la hotel. Dragan ne-a intrebat daca am observat bucuria din declaratiile lui Javier Solana, Jacques Chirac, Tony Blair si Bill Clinton, la fel de mare ca a sarbilor. Erau evident fericiti ca razboiul, care incepuse sa-i incurce foarte mult, se terminase. Cel putin din acest punct de vedere, sarbii se pot considera castigatorii morali ai bataliei. Incet-incet, tristetea de pe fata lui Dragan ne-a molipsit si pe noi. “Ce veti face in continuare ?” l-am intrebat eu. “Stii bine ca, odata cu razboiul, ati pierdut si Kosovo.” A zambit cu subinteles si mi-a raspuns: “Dimpotriva. Razboiul abia acum incepe. 400.000 dintre ai nostri sunt pregatiti sa plece in Kosovo.” Insa aceasta ipoteza nu m-a convins deloc. Nici chiar zvonul ca Corpul III al Armatei iugoslave ar refuza sa se retraga din Kosovo. Slobodan Milosevic controla prea bine totul, pentru a permite astfel de defectiuni.

“Al dracului geam !” am exclamat eu, privind spre vitrina dinspre strada, pe care Nelu se incapatanase sa nu lipeasca banda izolanta. “A rezistat tot razboiul !” Am pufnit cu totii in ras, dupa care ne-am poticnit intr-o discutie fara sfarsit, despre motivul pentru care, din cauza suflului exploziilor, geamurile se spargeau intotdeauna catre exterior. Pana la urma, nimeni n-a putut explica logic de ce, iar Maya l-a luat pe Dragan de brat si au plecat impreuna. A fost ultima oara cand l-am vazut in carne si oase. Aveam sa-l mai vad, cateva zile mai tarziu, la televizor, in imaginile prezentate de RTS, cand Slobodan Milosevic a decorat o parte din ofiterii Armatei, Politiei si Serviciilor secrete, pentru merite deosebite. Era imbracat in uniforma de la Serviciul de Contraspionaj militar si statea in randul trei al ofiterilor carora presedintele iugoslav le strangea mana, multumindu-le pentru felul in care si-au facut datoria. Imi amintesc ca ne-am amuzat, gandindu-ne cat de usor se castiga decoratiile, stand la taclale la o bere, cu niste jurnalisti romani.

OSCE a anuntat ca ar putea sa nu joace decat un rol secundar in actiunea de punere in aplicare a unui acord de pace in Kosovo, informeaza AFP. OSCE, care a desfasurat 1.400 de observatori in cursul precedentei sale misiuni de verificare in Kosovo (KVM), a decis azi sa trimita o noua misiune in Kosovo, cu un nou mandat. “OSCE s-a pregatit in vederea unui rol important incadrul unei misiuni de aplicatie civila,” se arata intr-un comunicat al organizatiei.

La propunerea lui Mile, ne-am hotarat sa ne mutam pe terasa barului de langa parc, unde eram deja de-ai casei si puteam asculta Radio Nostalgija, un post care difuza muzica excelenta. Nelu, care voia sa vina si el, a cam strambat din nas, dar i-am spus ca a castigat destui bani de la noi, asa ca puteam sa bem o data si in alta parte. Oricum, nu voiam sa mai zabovim mult, pentru ca eu fusesem anuntat ca voi intra in direct si in emisiunea de dimineata, asa ca trebuia sa ma trezesc devreme.

Inainte de a pleca, ne-am oprit o clipa, pentru ca la televizor aparuse lt.col. Stojan Konjikovac, care a dezmintit o declaratie a generalului american Charles Wald, care afirmase ca, cu numai cateva ore inainte de semnarea acordului de pace, bombardiere B-52 atacasera fortele sarbe din sud-vestul provinciei Kosovo, distrugand mai multe vehicule militare. “Aflata in imposibilitatea de a inregistra succese militare, propaganda agresorului raspandeste minciuni potrivit carora bombardierele strategice B-52 au facut numeroase victime in cursul bombardarii a doua batalioane ale Armatei iugoslave,” a precizat ofiterul sarb. “Fortele armate iugoslave rezista solid pe liniile de aparare si am luat masuri pentru a-i proteja pe oamenii nostri care sunt pe pozitiile de pe muntele Pastrik.”

Ne-am asezat la o masa de pe terasa barului, cu o bere in fata, depanand amintiri amuzante de pe vremea bombardamentelor. La un moment dat, Nelu si-a amintit ca promisese sa ne spuna ceva important, in exclusivitate, dupa ce razboiul se va incheia. “Stiti ce aveam noi la etajul doi la hotel “Toplice” ?” Am dat din umeri. “Al doilea centru de comunicatii al Statului Major General !” In clipa urmatoare, i-am sarit la gat, iar Mile a scos cutitul. Ne-am abtinut cu greu, sub privirile uimite ale muntenegrenilor de la bar, care nu intelegeau ce se intampla. Primul centru de comunicatii fusese la hotel “Jugoslavija“, motiv pentru care NATO bombardase cladirea. “Esti nebun !” i-am spus eu. “Am fost tot razboiul o tinta sigura !”

Nelu a asteptat sa ne mai calmam, dupa care ne-a povestit cum il sunasera de la Statul Major General si, intr-o noapte si o zi, au instalat centrul de comunicatii. “Era in zilele cand voi stiati ca verificam centrala telefonica a hotelului,” ne-a explicat el si mi-am amintit ca bausem o bere cu unul din tehnicienii care faceau verificarea si chiar pastrasem cartea lui de vizita. Falsa, desigur. “Nu va mai enervati, pentru ca nu a observat nimeni,” ne-a replicat Nelu. “Nici chiar voi, care umblati prin hotel ca acasa. Cum va imaginati ca doar la “Toplice” se putea sta pe acoperis, fara sa va aresteze ?” Nelu ne-a spus ca a avut tot timpul grija sa nu observe nimeni ceva suspect. Centrala era deservita doar de cate 2 oameni, care lucrau in schimburi de cate 12 ore.

Ne-a povestit ca i-a observat cu atentie, cand schimbau turele si nu a descoperit nimic suspect, fiind imbracati civil si parand niste simpli clienti ai hotelului, mereu altii. “Ba da, v-ati fi dat seama, daca ati fi fost atenti,” si-a amintit Nelu. “Incuiati, ca militarii, purtau toti acelasi tip de geanta, pe care o aveau de la unitate. Pana cand m-am prins si le-am atras atentia.” Acum am inteles de ce se isterizase Nelu, cand i-am povestit de militarii care instalasera si apoi pazeau ceva, imbracati in uniforme, in cladirea de langa noi. Si cum a reusit, cu un simplu telefon, sa ii faca sa se imbrace in civil. Apoi mi-am amintit ce scandal i-a facut unui prieten de-al sau, care parcase un gigantic jeep, cu numerele de inmatriculare ale Armatei iugoslave, in fata hotelului, si coborase, in uniforma, sa-l viziteze. Nu intelesesem atunci motivul pentru care isi obligase prietenul sa-si parcheze jeep-ul cateva strazi mai incolo, pentru o vizita de o ora, cat sa bea impreuna o bere. Crezusem ca bombardamentele l-au facut paranoic.

N-am mai stat mult la povesti, pentru ca Nelu ne stricase toata seara, cu stirea lui. Abia cand ne-am intors la hotel, vazandu-l amarat, l-am batut pe umar si i-am spus: “Nu fii suparat pe noi. Stim ca altul n-ar fi facut atatea sa ne ajute si – fara tine – eram demult acasa. Iti multumim.” S-a luminat la fata si n-am scapat pana nu ne-a facut cinste cu inca o bere, in barul hotelului. Am acceptat, cu conditia sa nu ne mai dezvaluie nimic in seara aceasta. Ne era de ajuns. Cand ne-am inveselit, ne-a mai spus doar ca, la camera 206, era centrul de cartier al Comandamentului Apararii civile. N-am mai avut nici o reactie. Fata de centrul de transmisiuni, era floare la ureche.

6 iunie 1999

De cand ne-am trezit, n-am mai avut pace. Ardeam de nerabdare sa aflam ce se mai intampla la negocieri. Delegatia sarba a sosit la ora 8:00, sa discute cu generalul Michael Jackson la Kumanovo. Am continuat sa ne amuzam de variantele oferite de cele doua parti despre Kumanovo, fiecare incercand sa-si pastreze demnitatea nestirbita. Sarbii spuneau ca este vorba de un aerodrom sportiv, in timp ce reprezentantii NATO au declarat, sec, ca discutiile au loc intr-o cazemata a bazei franceze instalata aici. De aceasta data, delegatia Armatei iugoslave era condusa de generalul Svetozar Marjanovic, adjunct al sefului Statului Major General, iar la negocieri asista si generalul rus Evghenii Nikolaevici Barmiancev, atasatul militar al Ambasadei Rusiei la Belgrad. In jurul bazei de la Kumanovo sunt adunati peste 300 de jurnalisti din intreaga lume, care sunt cu greu tinuti la distanta de militari.

Mi-am pregatit corespondenta pentru Stirile ProTV de la ora 13:00, in care colegii m-au rugat sa insist asupra atmosferei din Iugoslavia si a reactiilor de pana acum. Nu erau prea multe de spus. In asteptarea rezultatelor negocierilor, totul parea incremenit in capitala iugoslava. Pe fetele oamenilor, vigoarea si indarjirea au lasat loc apatiei si dezamagirii. Nimanui nu-i mai pasa de ce se intampla la Kumanovo, pentru ca toti au inteles ca pacea inseamna, de fapt, capitularea si pierderea provinciei Kosovo. Toate eforturile mass-mediei controlate de guvern de a-i convinge pe oameni de contrariu par zadarnice. Mai ales ca, spre deosebire de inspiratia cu care manipulau informatiile pana acum, autoritatile au recurs la strategii tot mai penibile, care nu pacalesc nici macar un copil de 5 ani. Cel mai ridicol mi s-a parut un reportaj inregistrat pe unul din podurile belgradene, unde cu greu au fost adunati 30-40 de oameni care declarau reporterilor ca sarbii, condusi de Slobodan Milosevic, au castigat razboiul. Insa, desi erau membri de partid, selectionati cu grija si adusi aici, nu erau deloc convingatori.

NATO a inregistrat astazi primele semne de pregatire a retragerii Armatei iugoslave din Kosovo, precum si o scadere a intensitatii activitatilor militare din nordul si centrul provinciei, relateaza AFP. NATO dispune de informatii potrivit carora un tren incarcat cu echipament si personal militar a parasit orasul Urosevac si a trecut prin Lipljan, indreptandu-se catre nord, in directia localitatii Kosovopolje. “Ar putea insemna inceputul pregatirilor pentru o retragere,” a conchis Jamie Shea, adaugand ca trebuie ca acest lucru sa fie confirmat de fapte. In schimb, in sud-vest, de-a lungul frontierei albaneze, luptele intre fortele Belgradului si UCK continua si “nu exista, pentru moment, o schimbare semnificativa”, a precizat oficialul NATO.

Asa cum – de altfel – oficialii NATO au anuntat deja, atacurile aviatiei asupra provinciei Kosovo au continuat si astazi, chiar in timpul desfasurarii negocierilor de pace. Inca de la 7:30, Djakovica a fost tinta bombardamentelor, localitatea fiind lovita de 13 proiectile. In jurul pranzului, au fost anuntate explozii la Bujanovac, Suva Reka, Urosevac si Pristina, apoi atacurile s-au intetit. Eram in legatura prin Internet cu sarbii din alte parti care, la randul lor, tineau legatura telefonic sau prin radio cu prieteni sau cunostinte din Kosovo. Abia apucam sa-mi notez efectele bombardamentelor. Opt proiectile langa Prizren, 10 la Decani, 6 rachete in autogara de la Knin, mai multe explozii in parcul natural de pe muntele Kopaonik, 3 proiectile la Rausic (langa Pec), alte 3 in satul Markovic (langa Kursumlija), 1 mort si 1 ranit din cauza exploziilor de la Donje Budriga (langa Gnjilane) si asa mai departe. In schimb, nici la Belgrad, nici in restul Serbiei nu au fost semnalate raiduri aeriene.

De parca n-ar fi fost destul pagubele provocate de bombe, in ultimele zile, Serbia a fost puternic afectata de furtuni. Zeci de mii de hectare de culturi agricole au fost – efectiv – devastate de vant si grindina. Adevarul este ca n-am vazut in viata mea furtuni ca aici. Cerul se acoperea in cateva minute de nori plumburii, cu nuante violet, traznetele brazdau orizontul fara incetare, iar ploaia torentiala era insotita de bucati de gheata mari cat oul de porumbel. N-am gasit decat o explicatie pentru violenta furtunilor, care treceau la fel de repede cum au sosit. Chiar daca pare ridicol, sunt convins ca se datorau raidurile aeriene, zborul avioanelor incarcand norii de electricitate statica. S-au adaugat efectele razboiului meteorologic, sarbii folosind adesea, pentru a impiedica atacurile NATO, dispozitive care provocau nori si ploaie, iar Alianta Nord-Atlantica declansand alte sisteme electrostatice, pentru a imprastia norii. Din acest joc dement cu natura, rezultau furtuni imposibil de controlat.

Ca o palida compensatie pentru tot ce se intampla aici, UEFA a dat un ultimatum federatiei irlandeze de fotbal, pentru a reprograma meciul cu Iugoslavia, din preliminariile Campionatului European din 2000. Initial, UEFA atribuise victoria cu 3-0 sarbilor, dupa ce Irlanda refuzase sa acorde viza de intrare in tara fotbalistilor iugoslavi. Rezultatul a nemultumit pe toata lumea. Sarbii au declarat ca n-au nevoie de pomana, iar irlandezii au facut apel impotriva deciziei.

Desi declaratiile politicienilor au inceput sa ma plictiseasca tot mai tare, nu am putut sa nu retin una dintre ele. Presedintele Partidului Democrat Zoran Djindjic a avut, brusc, o revelatie si a trimis o scrisoare celor 3 negociatori ai comunitatii internationale, Martti Ahtisaari, Viktor Cernomirdin si Strobe Talbott, cerand garantii de securitate pentru sarbii din Kosovo, dupa retragerea fortelor sarbe din provincie. “Ma tem ca intoarcerea refugiatilor albanezi sa nu coincida cu plecarea sarbilor,” a scris Djindjic. “Trebuie ca sarbii sa obtina garantii care sa-i asigure ca fortele internationale ii vor proteja imediat si nu dupa stabilirea unei administratii internationale pentru Kosovo. In lipsa unor asemenea garantii, este dificil sa se creada ca majoritatea sarbilor din Kosovo va ramane in provincie.”

Marko Milosevic, fiul presedintelui iugoslav, a transferat in urma cu 6 luni 5 milioane de marci germane in banci sud-africane, informeaza “Sunday Times“. Marko Milosevic a facut acest transfer personal, in vederea unei plecari din Serbia. Ziarul a precizat ca familia presedintelui iugoslav s-a interesat in legatura cu obtinerea vizelor si cu vaccinurile necesare pentru a pleca in Africa de Sud. Marko Milosevic este proprietarul unei pizzerii si a unei discoteci la Pozarevac, orasul natal al presedintelui iugoslav. Nelson Mandela, care ii va ceda postul de presedinte, la 16 iunie, lui Thabo Mbeki, a provocat o controversa luna trecuta, afirmand ca Milosevic nu va fi expulzat daca ar fugi din Iugoslavia si ar incerca sa se refugieze in Africa de Sud. Ministrul Afacerilor Interne, Mangosuthu Buthelezi, a dezmintit afirmatia presedintelui, declarand ca Africa de Sud nu va autoriza intrarea unui “criminal ca Milosevic” pe teritoriul sau.

Ceea ce se intampla acum in Iugoslavia ne afecta emotional si pe noi, desi ne straduiam din rasputeri sa fim cat mai obiectivi. Dar era imposibil sa ramai indiferent in fata dezamagirii generale. Astazi, Eugen Mihaescu a transmis pentru “Cotidianul” unul din cele mai violente eseuri ale sale, care avea sa fie publicat abia in numarul de marti al ziarului, pentru ca a ajuns cam tarziu. Purta titlul “… de mama” si – ca de obicei – mi-am ajutat prietenul sa-l transmita prin Internet in Romania.

“Pana unde aroganta si puterea pe care ti le dau banii lumii poate sa ajunga ? Pana aici, la limita neobrazarii, la fortarea unui popor la capitulare… Unde esti, tu, MacArthur, sa-ti vezi pigmeii ? Dar tu, Monty ? Cum i-ai trage tu, Montgomery, de urechi ! Asa se face pacea si se scrie istoria, ma, ofiteras de cancelarie ? Asta e tot ce v-a lasat ca mostenire marele Patton ? Nu sunteti nici militari, nici politicieni, purtatori moderni de salata de fructe varsata pe pieptul uniformei ! Cine v-a protapit acolo, in fruntea ierarhiei militare ? Si va mai mirati ca progeniturile voastre se impusca unele pe altele prin scoli… Nu uitati un lucru si luati aminte: “Dumnezeu nu bate cu batul !” Voi vreti sa umiliti un popor intreg, silindu-l sa ingenuncheze ? Pai, daca dupa ce v-ati umflat de trufie, ghiftuitilor, ca sunteti asa de puternici, de ce ati telefonat, ma, sa va cereti scuze Chinei, 4 zile la rand ? Va era frica sa nu va inece chinezii in scuipat ? Atunci, de ce ne-ati lasat sub rusi 50 de ani, lasilor ? Fie tarana usoara eroilor care au murit degeaba… Acum, atunci si altadata.” Eugen Mihaescu, Belgrad, duminica, 6 iunie 1999.

Poate ca, citit fara intonatia autorului, textul isi pierde un pic din duritate, insa atunci cand mi l-a dictat, am fost adanc impresionat. Nici nu puteam fi altfel, cand vedeam ce se intampla in jur. Ceva din indignarea si tristetea sa mi s-a transmis si mie, cand am intrat in direct prin telefon, pentru Stirile ProTV de la 19:30. N-am fost la fel de vehement, insa nu am putut sa nu accentuez din nou asupra atmosferei deceptionante de aici.

Fortele sarbe au incercat sa incinereze cadavrele unor etnici albanezi ucisi in Kosovo, pentru a distruge dovezile atrocitatilor comise pe teritoriul provinciei, informeaza saptamanalul britanic “The Observer“. Citand 3 martori, publicatia precizeaza ca acestia au vazut un nor de fum ridicandu-se deasupra minei Trepca, unde “escadroanele mortii” sarbe ar fi ars sute de cadavre, in cea mai mare parte barbati si tineri apti de lupta. Cadavrele erau transportate cu camionul, apoi incinerate intr-un ritm de cel putin 100 pe zi, iar cenusa a fost varsata in puturi abandonate. “The Observer” adauga ca mortii fusesera dezgropati din gropile comune din valea Drenica, unde erau depuse cadavrele prizonierilor de origine albaneza ucisi in inchisoarea de la Smrekovnica.

Am continuat sa fim atenti la stirile transmise de posturile de radio si televiziune despre negocierile de la Kumanovo. Spre dezamagirea noastra, RTS si-a concentrat jurnalul mai mult asupra luptelor de la granita iugoslavo-albaneza, prezentand un reportaj realizat in zona localitatilor Kosare si Gorozup. Imaginile aratau sate in care nici o casa nu mai ramasese intreaga, in urma bombardamentelor efectuate de NATO cu avioanele B-52. Sarbii spuneau ca au ucis cel putin 500 din cei 4.000 de luptatori UCK participanti la ofensiva, fara sa aminteasca nimic de pierderile suferite de ei. Despre negocierile de la Kumanovo nu au spus mare lucru, insa am remarcat ca, in stirea difuzata de RTS, crainicii nu conteneau sa insiste ca militarii sarbi discuta cu reprezentantii Natiunilor Unite si sa-l numeasca pe generalul Michael Jackson “seful delegatiei ONU“.

La ora 19:00, cele doua delegatii au intrerupt pentru doua ore negocierile de la Kumanovo. Pentru cina si consultari cu Belgrad-ul si Bruxelles-ul. Sarbii insistau asupra importantei rolului ONU in procesul de pace si solicitau ca retragerea fortelor lor din Kosovo sa dureze doua saptamani, si nu una, cum cerea NATO, motivand ca au probleme cu carburantii, iar soselele si vehiculele de care dispun sunt avariate. Mai solicitau garantii de securitate pentru sarbii care vor ramane in provincie si asigurari ca UCK nu va pune stapanire pe Kosovo. La randul lor, reprezentantii NATO le-au propus o varianta conform careia bombardamentele vor inceta pentru 24 de ore, timp in care sarbii trebuiau sa dea dovezi clare ca incep retragerea din provincie, abia dupa aceasta urmand ca raidurile aeriene sa inceteze definitiv.

Dupa pauza de cina, insa, negocierile de la Kumanovo nu au mai fost reluate. Nebojsa Vujovic a declarat ca delegatia sarba a dat dovada de bunavointa si a aratat ca este gata sa continue discutiile, acuzand reprezentantii NATO pentru blocaj. “Iugoslavia este gata sa accepte desfasurarea in Kosovo a unei forte internationale de mentinere a pacii, sub egida ONU, care sa fie alcatuita conform unei rezolutii a Consiliului de Securitate,” a declarat el. “Venisem aici cu bune intentii, avand mandatul Guvernului si Parlamentului de a negocia pacea…”

Mult mai transant, generalul Michael Jackson, care a anuntat intreruperea negocierilor, desi delegatia NATO ar fi fost dispusa sa le reia, a afirmat: “Deocamdata, nu exista alta alternativa decat reluarea si intensificarea bombardamentelor.” Astfel incat, dupa 40 de ore de pauza, la 1:18, la Belgrad sunau din nou sirenele alarmei aeriene. Alarma a fost declansata in toate orasele iugoslave si bombardamentele nu au intarziat. Am urcat repede pe hotel “Toplice“, insa Belgradul nu a fost atacat pana la ora 2:00, cand am vazut cateva tiruri razlete ale antiaerienei din cartierul Zvezdara, unde s-au auzit bubuiturile infundate ale unor explozii, dupa care, pana la 6:28, cand s-a ridicat alarma, in capitala iugoslava a fost liniste.

In Kosovo, insa, a fost prapad. In cateva ore, avioanele NATO au lansat peste 110 proiectile, concentrandu-se asupra sudului provinciei. In special asupra localitatilor Pristina, Prizren, Suva Reka, Decani, Markovic, Kursumlija si Pec. In numai 30 de minute, asupra muntelui Rudnik, unde se afla un releu al RTS si in padurile caruia erau ascunsi militarii sarbi, au fost lansate aproape 40 de proiectile de diferite tipuri. In zona satului Planeje, sarbii au anuntat ca au cazut peste 100 de tone de bombe. Dupa o asemenea avalansa mortala, am renuntat sa-mi mai notez toate detaliile distrugerilor provocate de raidurile din aceasta noapte. Nu mai voiam decat sa dorm, sperand ca dimineata va aduce vesti noi despre negocierile de pace.

3 iunie 1999

Ne-am trezit la ora cand s-au reluat discutiile dintre Milosevic si cei doi emisari internationali. Si asta nu pentru ca ne-am fi fixat ceasurile, ci pentru ca, la 8:33, au sunat sirenele alarmei aeriene. Debut promitator de dialog, chiar daca alarma s-a ridicat dupa 45 de minute. Avioanele nu au venit si acest joc de-a alarma aeriana, care avea sa se repete in mod ciudat astazi, exact in momentele cheie ale zilei, m-a facut sa cred ca facea parte dintr-un razboi psihologic. Insa n-am reusit sa aflu daca era manuit de NATO sau de oamenii lui Milosevic. La ora 10:00, discutiile au fost intrerupte, pentru a se astepta rezultatul din Parlamentul Serbiei, care fusese convocat in sedinta extraordinara, prima de la inceputul acestui razboi.

Aceasta manevra foarte interesanta a lui Slobodan Milosevic era inca o dovada a flerului sau politic. Teoretic, datorita puterilor speciale pe care i le conferise starea de razboi, presedintele iugoslav putea decide singur oprirea ostilitatilor, insa nu a dorit sa-si asume responsabilitatea unei decizii care ulterior ar fi putut sa-i fie imputata de sarbi. Asa, Milosevic se va putea ascunde in spatele asa-zisei vointe a poporului, prin glasul reprezentantilor sai. De parca cineva i-a intrebat pe sarbi la inceput daca sunt de acord cu razboiul. Ca sa nu mai vorbim ca, desi era vorba de o hotarare care implica Iugoslavia, pentru a decide aprobarea propunerilor de pace nu a fost convocat Parlamentul federal, din care faceau parte si reprezentantii Muntenegrului, ci doar cel al Serbiei.

La 10:22, ca un subtil avertisment pentru parlamentarii sarbi care isi incepusera sedinta, au sunat din nou sirenele alarmei aeriene. Sesiunea s-a tinut cu usile inchise, doar cameramanii RTS avand voie sa filmeze. Imaginile transmise ulterior au fost foarte atent cenzurate, insistandu-se in mod special asupra liderilor Opozitiei, pentru a sugera contributia lor la decizia care avea sa fie luata. Fiind o zi foarte importanta, am avut mult de lucru. Prima transmisie am facut-o pentru Stirile de la ora 13:00, cand inca nu stiam care este decizia Parlamentului. Am remarcat, insa, interesul redus al sarbilor fata de hotararea care ar fi putut sa le aduca pacea, din cauza neincrederii oamenilor in politicieni. Era foarte cald, in Trg Republike incepuse traditionalul concert de pranz, la care, insa, venea tot mai putina lume. E drept ca nici formatiile care cantau nu erau dintre cele mai bune. Terasele si cafenelele erau pline de oameni, insa, paradoxal, oricat am tras cu urechea in dreapta si-n stanga, n-am auzit pe nimeni discutand despre ceea ce se intampla in acel moment in Parlament. Toti vorbeau despre refuzul Irlandei de a acorda viza de intrare in tara fotbalistilor nationalei iugoslave, cu care irlandezii trebuiau sa joace in preliminariile Campionatului European.

“De aceasta data, dorim sa vedem ca Slobodan Milosevic actioneaza, vrem sa fim siguri ca gandeste ceea ce spune, iar operatiunile militare vor continua pana cand vom avea dovada ca isi respecta angajamentele, in special cele legate de retragerea trupelor din Kosovo,” a declarat ministrul britanic de Externe Robin Cook, intr-un interviu acordat postului de televiziune Sky News, dupa anuntarea aprobarii, de catre Parlamentul de la Belgrad, a planului international de pace pentru Kosovo. El a respins posibilitatea unei impartiri a provinciei iugoslave. “Planul nu prevede nici o impartire. Aceste acorduri se aplica tuturor refugiatilor si intregului teritoriu al provinciei Kosovo, in cadrul unui lant de comandament unificat.”

Dupa doua ore si jumatate de dezbateri, Parlamentul Serbiei a aprobat planul de pace propus de Martti Ahtisaari si Viktor Cernomirdin, cu 136 de voturi pentru, 74 impotriva si 3 abtineri. In comunicatul care anunta rezultatul votului, se spunea ca planul de pace garanteaza suveranitatea si integritatea teritoriala a Iugoslaviei, confirma rolul ONU si este baza pentru realizarea pacii. Voturile impotriva au apartinut reprezentantilor Partidului Radical din Serbia (SRS), al carui lider, Vojislav Seselj, a convocat imediat o conferinta de presa, in care a anuntat ca partidul sau se retrage din Guvernul federal, deoarece nu doreste sa fie partas la aprobarea invadarii provinciei Kosovo de catre trupele NATO. “Am votat impotriva, deoarece acesta este planul de pace al NATO,” a explicat Seselj. “Nu puteam accepta aceasta varianta de pace, care prevede retragerea Armatei iugoslave din Kosovo inainte de oprirea bombardamentelor. Nu putem accepta prevederi identice cu acordul de la Rambouillet, care nu a fost semnat niciodata.”

Convorbirile dintre Slobodan Milosevic si cei doi emisari internationali au fost reluate imediat dupa anuntarea rezultatului sedintei parlamentarilor si au durat mai putin de o ora. Nici nu prea aveau ce sa mai discute, din moment ce presedintele iugoslav pasase responsabilitatea Parlamentului. Acesta le-a spus celor doi ca se supune decizie poporului si aproba, la randul sau, planul de pace. Milosevic nu a aparut la televiziune pentru a anunta aceasta decizie istorica si s-a multumit sa transmita un comunicat de presa, aproape identic cu cel al parlamentarilor, in care se repetau pretioasele lozinci despre garantarea suveranitatii si integritatii teritoriale si despre marea implicare a ONU in rezolvarea problemelor din Kosovo si Metohia, care aveau sa se dovedeasca niste vorbe goale, dupa nici o luna de zile.

Vestea era foarte importanta si ProTV si-a intrerupt programul normal, pentru o editie speciala a Stirilor, la 14:30 (ora Romaniei). Transmisia mea a fost scurta si am relatat despre deciziile Parlamentului si a lui Milosevic, fara a putea sa spun ceva despre reactiile provocate la Belgrad. Ahtisaari si Cernomirdin au plecat imediat catre Koln, respectiv catre Moscova, decoland de pe aeroportul Surcin. Cernomirdin a fost nevoit sa astepte 20 de minute in avion, pana s-a ridicat alarma aeriana, la 14:46. Interesant ca, in timpul alarmei, am auzit de 3 ori, la 13:26, 14:02 si 14:16, bubuituri despre care Comandamentul Apararii civile a sustinut ca ar fi fost avioane NATO care au spart bariera sonica in apropiere. Cred ca minteau, pentru ca detunaturile pareau a fi ale unor explozii si o coloana de fum albicios se ridica dinspre cartierul Zvezdara, unde se afla o cazarma a Armatei iugoslave.

De altfel, desi raidurile aeriene pareau sa fi ocolit Belgradul in aceasta dimineata, NATO a bombardat restul tarii si, in special, provincia Kosovo, unde, in ultimele 24 de ore explodasera peste 200 de proiectile. Intre 8:15 si 8:30, fusese lovit satul Novo Brdo, de langa Prizren. La 10:15, doua proiectile explodasera la Decani, iar alte zece au lovit localitatea Radnicki. Intre 10:15 si 10:30, patru bombe au fost lansate asupra fabricii de confectii “Stok” de la Kula. In acelasi timp, au fost atacate imprejurimile Novi Sad-ului, turnul de televiziune de la Srbobran, releul de radio si emitatorul de la Vrbas si, ceva mai tarziu, releul de televiziune de pe muntele Rudnik. La ora 13:00, a venit randul localitatii Boljevac, cartierului Grmija din Pristina si orasului Nis. La 13:10, a fost bombardat satul Ravna Reka, de langa Despotovac. La 13:40, a fost lovit releul RTS si emitatorul TV de la Caribrod, de pe muntele Kozarica, precum si un alt releu de televiziune, de pe muntele Crni Vrh, de langa Pirot. Ceva mai tarziu, o explozie a ranit un barbat la Sombor.

Operatiunile NATO impotriva Iugoslaviei vor continua, a declarat purtatorul de cuvant al Aliantei, Jamie Shea, la putin timp dupa acceptarea de catre Parlamentul sarb si Presedintia iugoslava a planului international de pace pentru Kosovo, relateaza AFP. “NATO urmareste indeaproape evolutia situatiei de la Belgrad,” a adaugat el, precizand ca Alianta nu va face nici un comentariu inainte de a primi un raport asupra discutiilor avute de emisarii internationali cu presedintele Slobodan Milosevic.

Inainte de plecare, Martti Ahtisaari nu a declarat decat ca e multumit de rezultatele obtinute la Belgrad si ca va organiza o conferinta de presa la sosirea sa la Koln. “Plec la Koln si sper ca, in curand, vor avea loc contacte militare, pentru inceperea implementarii planului de pace si a retragerii Armatei iugoslave din Kosovo, ceea ce va da semnalul suspendarii operatiunilor militare impotriva Iugoslaviei,” a tinut el sa precizeze. Irjo Lausipuro, purtatorul sau de cuvant, a adaugat ca misiunea lor a fost un succes. La randul sau, Valentin Sergheev, consilierul lui Cernomirdin, a spus ca, in zilele urmatoare se asteapta incetarea bombardamentelor.

In prima faza, nici cei doi emisari internationali, nici autoritatile iugoslave nu au dat publicitatii varianta oficiala a documentului semnat la Belgrad. Neoficial, s-a spus ca acesta ar contine 10 puncte, printre care incetarea ostilitatilor, retragerea integrala a fortelor iugoslave din Kosovo si reintoarcerea refugiatilor. Referitor la viitoarele forte de mentinere a pacii, s-a mentinut precizarea ca acestea vor avea “comanda si structuri de control comune”, fiind puse sub egida ONU si alcatuite dupa modelul trupelor SFOR din Bosnia, din 48.000 de militari ai NATO si 10.000 de militari rusi. De asemenea, se mentiona ca, in baza principiilor convenite de G-8, Consiliul de Securitate al ONU urma sa emita o rezolutie de urgenta care sa puna capat conflictului, urmand ca, in viitor, sa se discute posibilitatea ca un numar limitat de militari si politisti sarbi sa poata reveni in Kosovo.

Atat eu, cat si Mile, am auzit unele zvonuri conform carora, desi la intalnirea dintre Slobodan Milosevic si cei doi emisari internationali a participat si generalul Dragoljub Ojdanic, seful Marelui Stat Major, insotit de alti generali, conducerea Armatei iugoslave nu este de acord cu planul de pace, pe care il considera o tradare. Ba chiar se vorbea, printre militarii mai radicali, de varianta unei lovituri de stat. Zvonurile erau credibile, avand in vedere ca, inainte de a sosi la Belgrad, pana si cei doi emisari internationali fusesera de acord ca unele puncte ale planului de pace erau dincolo de orice logica militara si au fost eliminate, dupa ce acestia au refuzat sa plece in Iugoslavia cu propuneri inacceptabile si nerealiste.

Oricum, razboiul trebuia oprit cumva. Un bilant publicat astazi anunta ca, pana acum, numai in Belgrad au fost avariate sau distruse peste 1.000 de cladiri, printre care 69 de scoli si 47 de gradinite. Cel mai greu afectate erau cartierele Zvezdara si Rakovica, unde bombele avariasera 150, respectiv 606 cladiri. Sistemul energetic national functiona in regim de avarie, alimentand continuu doar obiectivele prioritare. Unele orase aveau curent dupa un program alternativ: 2-3 ore da, 2-3 ore nu, iar altele, cum ar fi Pozarevac-ul – orasul natal al lui Milosevic – aveau curent doar 2-3 ore in timpul zilei, plus de-a lungul intregii nopti. In Belgrad, distribuirea apei potabile s-a normalizat relativ, rezerva orasului ajungand la 48 % din capacitate.

“In adancul inimilor noastre, noi, militarii, nu suntem multumiti de numeroase dispozitii care au fost decise in cadrul acestor discutii, pentru ca multe lucruri nu sunt clare,” a declarat generalul rus Leonid Ivasov, la intoarcerea sa de la Belgrad, unde il insotise pe emisarul rus. “Totul depinde de bunul plac al NATO,” s-a plans generalul, insarcinat cu cooperarea internationala in cadrul Ministerului Apararii. “Nu exista disensiuni intre diplomati si conducatorii militari rusi, in ceea ce priveste reglementarea conflictului din Kosovo,” a declarat, insa, ministrul rus al Afacerilor Externe Igor Ivanov, citat de Itar-Tass.

Eugen Mihaescu mi-a adus inca un mic eseu, sa-l trimitem la “Cotidianul“. Ma amuza ca, desi ii spusesem sa apeleze la ajutorul meu oricand are nevoie, de fiecare data cand venea, parea foarte incurcat ca ma deranjeaza si nu mai stia cum sa-si ceara scuze ca ma intrerupe din lucru. Astazi, articolul sau se intitula “Banda celor patru” si era descrierea unui desen imaginar.

“Asta noapte a fost liniste, boieri mari in oras, nu s-a bombardat. Diseara, insa, isi vor lua revansa pentru timpul pierdut. Pentru ca am desenat mai mult decat am scris, asa cum altii au scris mai mult decat au citit, iata, azi va trimit un desen. Intai chenarul, subtire si precis ca o muchie de lama, care sa delimiteze spatiul pe hartia alba, apoi va schitez din varful penitei cariatidele sculptate de marele Mestrovici, frumoasele belgradence, monumentale, dar zvelte, cu mersul lor mladios, stiind sa poarte capul sus, ca niste adevarate printese. Sunt singure, se plimba cate doua. Knejii sunt plecati la armata. Ce complexe de nesters, teribile, au lasat ele domnisoarei Korbel, alias Albright ! Apoi aceasta curca, Madeleine, o desenez aici, la coltul de jos al hartiei. Uitati-va cu cine seamana si nu ma mira. Are un aer de familie cu Ana Pauker. Pe cine sa mai desenam langa ea ? Pe baietelul asta, filfizon de cancelarie imperiala, Rubin, piatra pretioasa sau simplu ciob de sifon ciugulit de distinsa oratanie. Hai sa mazgalim langa el si pe nevasta-sa, aceasta femeie “expirata” ca pachetele de supa Knorr ce se vand pe tarabele iraniene, ca de acolo vine numita Christiana Amanpour a CNN-ului. Deci, sa va explic acum desenul si sa-l citim ca la ei, de la dreapta la stanga. Amanpour il cucereste pe Rubin si se casatoreste cu el la Roma, anul trecut. Rubin o cucereste mai demult pe batrana curca si baba, la randul ei, pe Clinton, la bucatarie, cu chiftele si lectii de politica externa, inca de pe vremea campaniei prezidentiale din ’92. Deci, “cherchez la femme”, cum zice frantuzul. Ati gasit femeia ? “La femme”, Amanpour, e insa musulmana si e in stranse legaturi cu UCK. Baietoaica e in pierdere de viteza pe micul ecran si vrea un show al ei pe scena lumii. De fapt, asta vrea si baba Albright si iata ca au “SHOW-ul” langa noi, in Balcani. Clinton vrea sa devina, dupa ce ii expira si lui “termenul”, presedintele Serbiei, pentru ca a realizat ceva: 1) i-a unit mai mult ca niciodata pe sarbi; 2) i-a alungat pe albanezi din Kosovo… si 3) a distrus tot ce era vechi si trebuia inlocuit. (E ultimul banc care circula pe aici.) Vi se pare ca desenul nu are sens ? Oricum, am fost dintotdeauna putin suprarealist: “Domnul doctor e nebun / Strange pietre de pe drum / Si le da pe la copii / Si zice ca-s jucarii / Si le da pe la cucoane / Si zice ca sunt bomboane.” Traim, de fapt, intr-o lume suprarealista, unde impostorii se numesc, ei singuri, filosofi si dau lectii de morala unui popor de moralisti. Un adevarat filosof, NIETZSCHE, zicea: arta e dorinta de a fi diferit, dorinta de a fi in alta parte. Din alta parte, din Serbia, va trimit desenul asta.” Eugen Mihaescu, Belgrad, 3 iunie 1999.

Fie ca nu l-a citit cu atentie, fie ca nu l-a priceput, Ion Cristoiu l-a sunat mai tarziu pe domnul Mihaescu, sa-l intrebe cand trimite desenul. Ne-am distrat copios cand ne-a povestit patania si cum s-a chinuit sa-i lamureasca figura de stil. “Cotidianul” avea un nou corespondent la Belgrad: astazi s-a intors prietenul meu, George Roncea. In perioada in care a lipsit, ne-a povestit ca a fost pana in Grecia, unde a participat la o conferinta despre razboiul din Iugoslavia si a stat de vorba cu foarte multi tineri, care erau foarte porniti impotriva NATO si – in special – impotriva americanilor si ii ajutau cum puteau pe sarbi. George s-a intors in Serbia aproape pe cont propriu, cu niste bani pusi de el deoparte, la care a contribuit si Ion Cristoiu, din buzunarul sau. Nu stia cat va reusi sa stea si facea economii cum putea.

Purtatorul de cuvant din Germania al UCK, Sabri Kicmari, a declarat ca nu crede in vointa de pace a presedintelui iugoslav Slobodan Milosevic si a cerut continuarea bombardamentelor NATO in Iugoslavia. “Anuntarea de catre Milosevic a acceptarii conditiilor de pace ale G-8 este o stire ruseasca, difuzata in scopul de a diviza comunitatea internationala,” a afirmat Kicmari, intr-o declaratie acordata postului de radio german MDR Info, cu sediul la Leipzig. “UCK se asteapta de la NATO sa nu opreasca bombardamentele, atat timp cat nu s-au retras din Kosovo toate fortele sarbe.”

In mod cu totul neobisnuit – pentru ca au un alt specific – am intrat in direct prin telefon si la Stirile de la ora 17:00, cand am putut sa creionez un pic si primele reactii dupa votul de astazi din Parlament. Mai multe detalii am dat in principalul jurnal, de la ora 19:30, cand am prezentat si cateva din prevederile planului de pace. Deoarece am stat toata ziua la Media Center, in fata calculatorului si a telefoanelor, nu am apucat sa-mi dau seama ce spun oamenii obisnuiti, ci consemnasem doar declaratiile oficiale. Reactiile erau, in general, de tipul corului antic: cu rare exceptii, liderii politici sarbi ridicau in slavi intelepciunea presedintelui iugoslav si nu scapau ocazia sa-si traga unii altora lovituri sub centura.

Desigur, Partidul Socialist din Serbia (SPS) a salutat gestul liderului sau de a aproba planul de pace, considerand ca acest acord va determina “incetarea bombardamentelor criminale, asigurand, in acelasi timp, mentinerea integritatii si suveranitatii nationale“. Partidul Stangii Iugoslave (JUL), al sotiei lui Milosevic, declara ca planul de pace contine toate principiile convenite de reprezentantii Uniunii Europene si ai Rusiei. “Votul de astazi din Parlament ofera motivele incheierii unui acord de pace care va stopa bombardamentele,” perora si Zarko Jovanovic, liderul Partidului Noua Democratie, adaugand ca “principiile aprobate asigura integritatea si suveranitatea tarii si rolul ONU in rezolvarea politica a crizei din Kosovo“.

Partidul Democrat (DS) a salutat aprobarea planului de pace, comentand insa, ca aceasta solutie ar fi trebuit gasita inainte de inceperea bombardamentelor. “In acest moment, cel mai important lucru este emiterea de urgenta a unei rezolutii ONU, care sa opreasca razboiul,” se arata intr-un comunicat al DS. Vuk Draskovic, presedintele Miscarii pentru Reinnoirea Serbiei (SPO), a organizat o conferinta de presa imediat dupa aprobarea planului de pace, declarand, pompos: “Este o zi mare pentru pacea si viitorul Serbiei si Iugoslaviei. De astazi, nu mai suntem dusmani cu tarile NATO. Aprobarea planului de pace nu inseamna doar incetarea razboiului, ci si un nou inceput pentru Iugoslavia. SPO va contribui la democratizarea tarii si la normalizarea relatiilor cu Muntenegru, SUA si Uniunea Europeana.” Nici el nu a vrut sa analizeze detaliile planului de pace, insa a repetat ca asigura integritatea si suveranitatea tarii si garanteaza oprirea bombardamentelor. Straduindu-se sa risipeasca orice banuiala, Draskovic a povestit ca, la intalnirea de aseara, Slobodan Milosevic doar i-a informat pe liderii partidelor parlamentare despre continutul planului de pace, fara sa le recomande cum sa voteze. Si, desigur, nu a scapat ocazia sa-l atace pe vechiul sau rival, Vojislav Seselj, cu care se chinuia sa imparta electoratul cu optiuni nationaliste, acuzand parlamentarii SRS ca au votat impotriva pacii.

Singurul care a spus lucrurilor pe nume a fost Dragan Veselinov, presedintele Coalitiei “Vojvodina“, care a acuzat ca planul de pace inseamna, de fapt, un act de capitulare, cu care nu poate fi de acord. “In discursul sau din Parlament, Milan Milutinovic a vorbit despre venirea rusilor, despre venirea militarilor NATO, dar nu a spus nimic despre comanda acestor trupe,” a atras atentia Veselinov. “Probabil ca a avut un lapsus, pentru ca – dupa mine – acordul prevede o comanda comuna. Cei care au votat planul de pace au semnat, de fapt, capitularea. Noi, cei din Vojvodina, nu vom semna niciodata asa ceva. Nu avem nici un motiv sa ajutam acest guvern sa scape din situatia catastrofala in care singur s-a bagat.”

Seara, si Parlamentul Republicii Muntenegru a adoptat o rezolutie prin care aproba principiile G-8 ca baza pentru reglementarea crizei din Kosovo, sub egida ONU. Documentul, propus de presedintele Milo Djukanovic, condamna “orice folosire a fortei si violentei in reglementarea problemei provinciei Kosovo si isi exprima regretele pentru numeroasele victime si distrugeri provocate de acest conflict”. Din cauza acestui paragraf si a respingerii unei alte rezolutii, propusa de Partidul Socialist Popular (SNP), aliat al lui Milosevic, care solicita condamnarea agresiunii NATO impotriva Iugoslaviei, comisa prin incalcarea Cartei ONU, cei 26 de reprezentanti ai acestui partid au votat impotriva.

UCK va aproba planul de pace propus Belgradului de G-8, a anuntat liderul politic al organizatiei separatiste, Hashim Thaqi, la postul de televiziune german ZDF. “UCK este gata sa conlucreze la transformarea politica si militara in provincia Kosovo,” a declarat Thaqi, ocolind raspunsul la intrebarea referitoare la posibilitatea depunerii armelor de catre membrii UCK.

Am inceput sa aflam tot mai multe detalii despre continutul planului de pace, care confirma temerile celor ce il asimilau unei capitulari. In dosul expresiilor diplomatice folosite, se ascundeau prevederi foarte clare. Sarbii aveau la dispozitie o saptamana pentru a-si retrage din Kosovo trupele, armamentul si artileria antiaeriana. Dupa retragere, urma sa fie creata o zona-tampon, cu latimea de 25 de kilometri, intre Serbia si Kosovo, in care era interzisa prezenta oricaror forte militare sarbesti. Kosovo urma sa fie administrata de reprezentantii desemnati de ONU, iar, dupa retragere, va fi permisa intoarcerea unui numar mic de politisti si graniceri sarbi, dotati cu armament usor, care vor avea datoria sa mentina legatura cu misiunea civila internationala, sa incercuiasca si sa curete campurile de mine si sa ocupe functii administrative in localitatile locuite de sarbi in cateva puncte-cheie de pe frontiera. Era greu de crezut ca acest lucru va fi posibil, odata cu intoarcerea refugiatilor albanezi, protejati de fortele NATO.

Ne-am uitat la jurnalele de stiri ale RTS, care au prezentat imagini de la sedinta Parlamentului. Am remarcat ca Vuk Draskovic statea in primul rand al salii, incadrat – in stanga – de premierul sarb Mirko Marjanovic si de presedintele Serbiei, Milan Milutinovic, iar – in dreapta – de Ljubisa Ristic, lider al JUL, si de ministrul de Interne Vlajko Stojiljkovic. Deja, la Belgrad se vorbea ca, in cazul in care Vojislav Seselj si partidul sau se vor retrage din guvernul federal, locul lor va fi luat de Vuk Draskovic si de SPO. Un semnal sugestiv l-a dat si RTS, din ale carei imagini au lipsit cu desavarsire paramentarii radicali. Ca si cand nu ar fi participat la sedinta. Privind jurnalul, am observat ca, dupa ce, vreme de 71 de zile, toate stirile despre bombardamente au inceput – fara exceptie – cu sintagmele “aviatia criminala a NATO” sau “agresiunea nemiloasa impotriva Iugoslaviei”, in aceasta seara, se vorbea, sec, doar despre bombardamente.

Astazi, nu am ratat nici un jurnal ProTV. M-au sunat si am transmis si pentru Stirile de la miezul noptii, cand Lucian Mindruta insista sa ma intrebe care sunt reactiile oamenilor. I-am explicat ca singurii care au fost cuprinsi de euforie au fost jurnalistii straini, care se bucurau, probabil, ca scapa de razboi. Isi pregateau bagajele, iar un ziarist francez caracteriza momentul actual spunand ca “suntem in pericol de pace“. Sarbii nu cred ca pericolul e chiar atat de mare, desi – pentru a doua oara de la inceputul razboiului – la Belgrad nu a fost alarma. Am povestit celor de acasa ca aici, peste tot, pe strada, in cafenele, in parcuri sau in taxi, lumea nu vorbeste decat de aprobarea planului de pace. In general, oamenii erau nemultumiti, dar neputinciosi. Toti se intrebau ce rost au avut 71 de zile de bombardamente si suferinte, daca pacea se va incheia in aceleasi conditii ca acelea din acordul de la Rambouillet. Le puteam citi dezamagirea pe chipuri, dupa ce au suportat cu stoicism si indarjire lipsurile si nenorocirile provocate de bombe. Si tot mai multi incep sa considere acordul de pace drept un act de capitulare.

“Odata ce toate trupele regimului de la Belgrad vor fi retrase, vom putea lua in considerare o situatie in care un numar mic de soldati sa poata fi din nou desfasurati in Kosovo,” a declarat Alistair Campbell, purtatorul de cuvant al premierului britanic Tony Blair, informeaza AFP. Rusia a insistat asupra posibilitatii ca Belgradul sa-si poata mentine un numar de militari in Kosovo. Soldatii care ar fi autorizati sa se reintoarca in Kosovo ar avea de indeplinit misiuni de legatura sau de supraveghere a manastirilor ortodoxe din provincie. Pe de alta parte, Campbell a repetat ca Londra se opune cu fermitate unei impartiri sau unei divizari de facto a provinciei Kosovo.

Pentru ca era o seara linistita, ne-am hotarat sa mergem in cartierul Zemun, la restaurantele de pe malul Dunarii, sa mancam peste. Am luat un taxi si am ajuns pe faleza, unde ne-am plimbat o jumatate de ora, admirand din nou fetele frumoase care treceau pe langa noi, plimbandu-si cainii sau strangandu-si in brate prietenii. Intr-un final, la sugestia lui Eugen Mihaescu, am ales un restaurant a carui terasa ne lasa sa privim Dunarea si o parte din Belgrad. Alegerea a fost cat se poate de inspirata. Eu si George Roncea am fost singurii care am cerut intai o ciorba de peste. Cand chelnerul a venit cu ceaunul imens, din care se ridica un miros irezistibil, Mile, Dobrivoi si domnul Mihaescu n-au mai stat pe ganduri, cerand si ei farfurii. Nici unul dintre noi nu-si amintea sa fi mancat vreodata o ciorba atat de buna. La felul doi, Eugen Mihaescu l-a rugat pe chelner sa ne aduca, pe o tava, diferite feluri de peste. Cand s-a intors cu comanda, ne-am ingrozit: dupa ce golisem ceaunul cu ciorba si ne gandeam chiar sa renuntam la felul doi, chelnerul a sosit cu o tava ovala, lunga de cel putin 1 metru, pe care erau insirate vreo 10 feluri de peste prajit. Mai mare, mai mic, facut la gratar sau in tigaie, acompaniat de cartofi fierti, salata si mujdei, arata senzational. Amuzat de figurile noastre speriate, chelnerul ne-a mai adus o sticla de vin si s-a scuzat, dandu-si seama ca suntem straini, ca asa se mananca in Serbia. Nu gasesc cuvintele pentru a descrie minunatia pe care am mancat-o si nu voi uita niciodata aceasta cina. Desi, la un moment dat, nu mai puteam inghiti nici un bob de mazare, nu ne-am lasat pana nu am golit toata tava. Era pacat sa lasi pe masa altceva decat oasele. Cand am cerut nota de plata… alta surpriza: tot ce mancasem, la care se adaugasera doua sticle de vin, niste vodka si cafele, costa 500 de dinari. Adica 50 de marci germane. Nu de persoana, ci in total !

La un moment dat, chelnerul ne-a intrebat daca stim bancul cu sarbul pe care, nemaiavand ce manca, il trimite nevasta la pescuit. Norocos, acesta prinde un somn si il aduce acasa. Ii spune nevestei sa-l arunce in tigaie, insa aceasta ii atrage atentia ca nu mai au butelie de 3 saptamani. “Nu-i nimic, il faci pe plita,” ii spune el sotiei, insa aceasta ii aminteste ca, din cauza bombardamentelor, nu au curent. Dupa ce femeia ii spune ca n-au nici carbuni, sa-l faca la gratar, sarbul se enerveaza, ia pestele (care auzise intreaga conversatie) si il arunca inapoi in Dunare. Fericit, somnul incepe sa aplaude si sa scandeze numele celui caruia ii datora viata: “Slobo ! Slobo !”

Emisarul rus Viktor Cernomirdin considera ca principalul rezultat al negocierilor cu autoritatile de la Belgrad este faptul ca eforturile de pace au fost plasate acum sub controlul Natiunilor Unite, informeaza Interfax. “Cel mai important este ca am reusit sa plasam procesul de pace din Balcani in sfera juridica a Natiunilor Unite,” a declarat el.

La 21:43, in timp ce stateam pe terasa restaurantului, am observat ca antiaeriana din jurul Belgradului tragea dupa un avion. Am crezut ca n-am auzit noi sirenele, insa, cand l-am sunat pe Nelu, la hotel, acesta ne-a confirmat ca nu era alarma aeriana. La 22:30, antiaeriana tragea din nou, cu putere, ba chiar s-a anuntat ca ar fi doborat un avion-spion fara pilot. Si, totusi, nici o sirena, desi – altadata – nici nu intrau bine avioanele in spatiul aerian iugoslav, ca se si dadea alarma. Acum, insa, pentru a-i convinge pe oameni ca pacea adusa de providentialul lor presedinte este aproape, autoritatile au riscat si nu au declansat sirenele, inchipuindu-si – probabil – ca nu toata lumea va observa tirurile antiaerienei. Scarbiti de aceasta cinica ipocrizie, ne-am intors la hotel.

De altfel, bombardamentele din aceasta noapte aveau sa fie mai putin intense, desi vremea era favorabila. Atacurile s-au concentrat asupra provinciei Kosovo si a sudul Serbiei. La 19:40, patru proiectile au lovit releul de televiziune de la Trgoviste, din zona orasului Vranje, alte trei explodand la Novo Brdo. Un sfert de ora mai tarziu, a fost bombardata regiunea Prizren-ului, unde a fost avariata fabrica “Bismut”. La 20:15, a fost bombardat satul Korak, iar intre 21:32 si 21:45, au avut loc 5 raiduri aeriene asupra satului Markovic, de langa Kursumlija, unde alarma nu mai fusese ridicata de 48 de ore. La 22:00, in zona localitatii Zur, la 12 kilometri sud de Prizren, au explodat 18 proiectile. La miezul noptii, 3 bombe au lovit satul Kacanik, de langa Pristina, si satul Planeja, de langa Dragas. Ceva mai tarziu, mai multe explozii au fost auzite in satul Veliko Grabovnica, de langa Leskovac, iar la 3:40, artileria antiaeriana din jurul orasului Sabac a ripostat impotriva unor avioane care survolau regiunea.

“NATO estimeaza ca numarul de morti si raniti inregistrat in randul fortelor armate sarbe depaseste cu mult cifra de 10.000,” a precizat colonelul Konrad Freytag, purtator de cuvant militar al Aliantei. El a reamintit faptul ca autoritatile de la Belgrad au dat publicitatii, cu cateva zile in urma, cifra de 1.800 de morti si raniti din cadrul armatei, precizand, insa, ca evaluarea facuta de NATO se refera la cifre mult mai mari.

Cand ne-am intors la hotel, ne-a intampinat Jelena, o sarboaica de treaba, care il inlocuia pe Boban, tanarul care vindea noaptea la buticul din hotel. Desi incercase din rasputeri sa se ascunda, acesta fusese incorporat acum 3 saptamani. Noroc cu Nelu, care ii aranjase sa fie trimis la o unitate de transporturi din Belgrad. Ii povestisem lui Eugen Mihaescu despre drama Jelenei. Aceasta era vaduva si avea un singur baiat, care fusese luat in armata, iar unitatea lui ajunsese in Kosovo, chiar in zona frontierei cu Albania, unde se dadeau cele mai grele lupte si cadeau bombe zi si noapte. La inceputul razboiului, Jelena vorbea cu baiatul la telefon de 2-3 ori pe saptamana. Apoi, primea scrisori de la el. La un moment dat, vreme de aproape o luna de zile, Jelena n-a mai avut nici o veste de la fiul ei. Biata femeie nu mai avea somn, era trasa la fata si plangea tot timpul. Ne indragise pe mine si pe Mile si mai statea de vorba cu noi, spunandu-ne ca ii amintim de copilul ei, care e cam de varsta noastra.

Daca in primele zile o intrebam ce mai face baiatul, cand perioada in care nu avea nici o veste de la el a inceput sa se lungeasca tot mai mult, n-am mai intrebat-o, ba chiar evitam sa aducem vorba despre razboi. La un moment dat, am inceput chiar sa ne ferim de ea, pentru ca durerea care i se citea pe fata era atat de mare, incat ne dadeau lacrimile. Disperata, la un moment dat s-a dus la Statul Major si a dat buzna peste un general, implorandu-l sa o ajute sa primeasca o veste de la baiat. Acesta i-a promis cate in luna si-n stele, insa femeia era convinsa ca baiatul ei a murit si comandantii sai incearca sa-i ascunda asta. Pentru ca nu mai putea dormi, l-a rugat pe patronul buticului sa o lase sa lucreze in tura de noapte. Ajunsesem sa nu mai coboram in bar seara, pentru ca venea la masa noastra si povestea, pana nu o podidea plansul, amintiri despre fiul sau.

Acum cateva seri, cand ma intorceam cu Mile de la barul muntenegrenilor de langa noi, Jelena parca sa nascuse a doua oara. Ne-a luat in brate, ne-a pupat si ne-a spus, plangand de bucurie, ca a sunat-o baiatul si e sanatos. Ne-a asezat la o masa si ne-a adus doua beri, promitandu-ne ca, la prima leafa, o sa ne faca cinste cu o sticla de whisky. I-am multumit si am stat cu ea la taclale, molipsiti de fericirea ei. In seara asta, era din nou bucuroasa, pentru ca fiul ei o sunase si i-a spus ca, in cateva zile, va veni acasa. Apoi, cu voce scazuta, Jelena ne-a spus ca jos, in Kosovo, au murit foarte multi soldati si ca fiul ei va incerca sa aduca poze de pe front. “Si uite pentru ce au murit toti copiii aia !” a exclamat ea, referindu-se la planul de pace aprobat astazi. Am dat, tristi, din cap si ne-am dus sa ne culcam. Aveam sentimentul ca, in urmatoarele zile, situatia va evolua spectaculos si trebuia sa fim cu ochii in patru.

Trenul Aliantei Nord-Atlantice, care a transportat la Craiova echipamentele necesare instalarii radarului mobil NATO a sosit azi, in jurul orei 13:00, in statia Pielesti, la circa 10 kilometri de Craiova, informeaza corespondentul Mediafax. Conform documentelor vamale, greutatea incarcaturii militare, care a fost insotita de 15 militari americani, a fost de aproximativ 174 de tone. Numeroase aparate digitale, generatoare si alte componente ale radarului mobil, 5 autospeciale militare si circa 10 containere sigilate au fost transportate in 20 de vagoane. Comandorul Mircea Grosu, seful aerodromului din Craiova, a declarat ca radarul mobil va fi montat in incinta UM 01820 din Craiova, acolo unde, in urma cu 2 ani, din cauza unui accident produs in timpul testarii la sol a unui nou tip de explozibil, si-au pierdut viata 16 militari romani.

26 mai 1999

Alianta Nord-Atlantica a dezmintit informatiile difuzate de agentia oficiala Tanjug, conform carora unul din avioanele sale de tip Harrier ar fi fost doborat, in noaptea de marti spre miercuri, de apararea antiaeriana iugoslava, informeaza AFP. “Toate avioanele NATO s-au intors la bazele lor, fara a suferi pagube,” se afirma in comunicatul Aliantei. Si Biroul de presa al Ministerului Apararii Nationale roman a dezmintit informatia potrivit careia avionul doborat de apararea antiaeriana iugoslava s-ar fi prabusit pe teritoriul romanesc.

Imediat dupa ce m-am trezit, am plecat la Media Center. Mi-am facut mica plimbare pe Knez Mihailova, privind oamenii care forfoteau pe strada. Se pregateau pentru o noua zi, se grabeau spre servici, isi instalau tarabele pe care expuneau spre vanzare tot felul de maruntisuri. Am trecut pe langa tinerii care vindeau harti ale Belgradului si ale Iugoslaviei si care isi faceau reclama cu doua harti desfasurate, pe care insemnasera cu un marker rosu locurile bombardate de NATO. M-am oprit o clipa in fata unui batran cu mustati stufoase, care vindea insigne ale cetnicilor sarbi si ma cunostea deja, de cand imi cumparasem de la el un drapel negru, pe care erau brodate un cap de mort si lozinca “Sa verom u Boga, Sloboda ili smrt” (Cu credinta in Dumnezeu, Libertate sau moarte”). Si am mai zabovit un pic la tarabele cu casete si CD-uri, parandu-mi rau, ca de obicei, ca nu am destui bani sa-mi cumpar toate albumele cu muzica rock sarbeasca pe care mi le-as fi dorit.

Am ajuns la Media Center, mi-am luat o cafea si o apa minerala si m-am asezat in fata computerului, tragandu-mi telefonul aproape. Am constatat rapid ca nu toti sarbii au avut o dimineata la fel de linistita. Raidurile aeriene fusesera reluate inca de la prima ora, cand sirenele au anuntat alarma aeriana in mai multe orase, mai ales in Kosovo. In intervalul 7:25 – 11:40, asupra satului Markovic de langa Kursumlija, au fost lansate 14 proiectile, care au produs mari pagube materiale. Incepand cu 8:30, au fost atacate mai multe sate dintre Orahovac si Djakovica. In timpul bombardarii satului Radoste, doi copii au fost ucisi si unul ranit de explozii.

La 9:50, fabricile de bauturi racoritoare si guma de mestecat de langa Suva Reka au fost avariate de bombe. La 10:40, au fost bombardate din nou. La 10:30, in Pristina a rasunat ecoul unei explozii de pe muntele Goles. La 11:10, intre Kosovska Vitina si Letnice, antiaeriana sarba a doborat inca un avion spion fara pilot. Cinci minute mai tarziu, o femeie a fost ranita la Zubin Potok, cand au fost distruse mai multe case. La 12:15, a fost din nou bombardata regiunea localitatii Sutomore, de langa portul muntenegrean Bar, de pe malul Adriaticii. Atacul a fost scurt, din cauza ripostei puternice a artileriei antiaeriene de pe navele sarbesti de razboi.

Un avion-cisterna american, de tip KC-135, a fost nevoit sa efectueze o aterizare de urgenta pe aeroportul Ferihegy din Budapesta, din cauza unor probleme tehnice, au anuntat oficialitatile ungare, citate de agentia MTI. Aparatul KC-135 Stratotanker, angajat in cadrul operatiunilor aeriene ale NATO impotriva Iugoslaviei, se afla “in spatiul aerian ungar atunci cand a semnalat ca doreste sa-si intrerupa misiunea si sa aterizeze pe Ferihegy”, a declarat un reprezentant al Controlului aerian. Sursa citata nu a facut precizari  asupra naturii incidentului care a constrans avionul de alimentare sa aterizeze.

Am reusit sa aflu ca, intr-adevar, la Krusevac, cateva sute de oameni au organizat o manifestatie impotriva razboiului, cerand ca fiii lor sa se intoarca acasa de pe front. Majoritatea erau parinti ai militarilor detasati in Kosovo. Demonstratia a fost tinuta sub observatie de politisti inarmati pana-n dinti, care, insa, nu au intervenit, desi Legea martiala le-ar fi dat voie. In schimb, in zilele urmatoare, patrule inarmate au putut fi vazute aproape la fiecare colt din oras. Un comunicat al Armatei iugoslave confirma stirile din presa straina, despre unele dezertari. In comunicat s-a cerut dezertorilor sa se intoarca la unitatile lor. Li se promitea ca nu vor fi pedepsiti, insa cei care nu vor reveni de buna voie vor ajunge in fata Curtii martiale. Din ce am reusit sa aflu, dezertorii erau rezervisti care au fost incorporati si trimisi in Kosovo si care venisera acasa in permisii. In ciuda apelului, majoritatea a refuzat sa plece inapoi pe front.

Am sunat la Cacak si am aflat ca, ieri, Judecatoria i-a condamnat pe cei 6 localnici care au infiintat “Parlamentul cetatenilor” la amenzi totalizand 28.000 de dinari (cam 2.800 de marci germane). Ei au fost judecati in regim de urgenta si aveau termen pana astazi, la ora 11:00, sa-si plateasca amenzile. Altfel, acestea se transformau in inchisoare contraventionala. Pentru a justifica pedepsele nefiresti de mici, avand in vedere Legea martiala, judecatorul a motivat ca a avut in vedere ca toti erau intelectuali si nu au stiut – chipurile ! – ca incalca legea. Motivatia era puerila, deoarece in Iugoslavia, nici pe timp de pace nu era legal sa organizezi demonstratii neautorizate sau sa infiintezi astfel de “parlamente”. In realitate, autoritatile s-au temut ca o pedeapsa mai aspra ar putea provoca o revolta generalizata. Pentru a nu intinde coarda prea mult, cei 6 au adunat bani de la rude, prieteni si de la mai multi locuitori ai orasului, platindu-si amenzile pana la ora 11:00.

Inculparea presedintelui iugoslav Slobodan Milosevic de Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie (TPI) reprezinta “un nou mijloc de exercitare a presiunii” asupra Belgradului, chiar daca acest demers risca sa complice sarcina aliatilor, au apreciat diplomati de la Bruxelles, citati de AFP. NATO, care odata cu aceasta decizie, ar putea fi nevoita sa-si continue razboiul din Iugoslavia pana la indepartarea lui Milosevic de la putere, a refuzat sa faca orice comentariu, subliniind necesitatea de a astepta o decizie oficiala a TPI. “Milosevic nu va fi judecat, ci doar inculpat,” a declarat un diplomat. “Punerea sub acuzare a liderului de la Belgrad va fi un nou mijloc de exercitare a presiunii si va permite subordonatilor sai sa se indeparteze de el, pentru ca Milosevic isi va pierde autoritatea de care se bucura in ochii colaboratorilor sai si ai populatiei,” au afirmat alti diplomati de la Bruxelles.

Astazi, Guvernul iugoslav a anulat permisele de import pentru benzina, motorina si ulei, care restrictionau numarul firmelor ce puteau importa aceste produse. Ceea ce insemna ca, de acum, orice firma putea importa carburanti, semn ca embargoul petrolier isi facea simtite efectele. De asemenea, a fost ridicata si restrictia privind importul energiei electrice. Toate aceste restrictii fusesera impuse la inceputul razboiului si au favorizat, desigur, un numar redus de firme, apartinand apropiatilor lui Slobodan Milosevic.

Situatia cu adevarat dramatica era in Kosovo. La Pristina fusese interzisa cu desavarsire, sub amenintarea unor pedepse aspre, comercializarea bauturilor alcoolice. Oamenii isi facea cumparaturile in fuga, intre doua bombardamente. Dupa ora 10:00, nu mai puteai sa bei o cafea niciunde, iar tigarile ajunsesera sa se vanda in florarii. Desi imaginile filmate de RTS in capitala provinciei Kosovo insistau asupra unor magazine pline, in realitate, existau tot mai mari probleme la aprovizionarea cu alimente.

Franta, Marea Britanie si Statele Unite analizeaza, in prezent, posibilitatea de a utiliza mijloace civile pentru a incepe parasutarea unor ajutoare umanitare deasupra provinciei Kosovo, a anuntat purtatorul de cuvant al Ministerului francez de Externe, Anne Gazeau-Secret, citata de AFP. Proiectele respective pot fi puse in practica in scurt timp. Ministrul francez al Apararii Alain Richard a anuntat ca se studiaza modalitatile care “sa faca posibila parasutarea de ajutoare umanitare prin intermediul unor dispozitive civile”, precizand ca acestea trebuie sa-si gaseasca locul in cadrul gestionarii, de catre fortele NATO, a spatiului aerian si a securitatii aeriene deasupra provinciei Kosovo.

La 12:54, la Belgrad sunau sirenele alarmei aeriene. Nimeni nu se mai speria de ele si, de aceasta data, nici nu au existat motive, pentru ca bombardamentele ne-au ocolit, iar alarma s-a ridicat la 14:08. Avioanele NATO au lovit, insa, alte localitati. La 13:00, doua proiectile au atins satul Donja Sabanta, de langa Kragujevac. La 13:12, o ferma de la marginea orasului Cuprija a fost lovita de o racheta. Trei minute mai tarziu, a fost bombardata regiunea satului Zdraljice, de la capatul vechiului drum dintre Jagodina si Kragujevac, precum si depozitele combinatului industrial “Dobricevo“. La aceeasi ora, la Zajecar, oras din estul Serbiei, langa granita cu Bulgaria, au fost auzite doua explozii puternice, in cartierul de la iesirea spre Lubnice. Autoritatile locale au anuntat ca a fost avariat un mare numar de case, desi in apropiere nu se afla nici un obiectiv militar.

Am continuat sa aflu cat mai multe noutati. Ieri, in timpul unui atac al gherilelor UCK asupra satului Vojtes, de langa Srbica, primarul Miroslav Kovacevic si soferul sau au fost raniti. Tensiunile de la frontiera iugoslavo-albaneza s-au intensificat in zona Morina, unde au fost auzite mai multe tiruri de artilerie grea si de arme automate. La pranz, aviatia NATO a bombardat pozitiile sarbe din spatele colinelor din zona de frontiera. Autobuzele UNHCR, membrii organizatiilor umanitare si jurnalistii aflati in Albania au fost impinsi cam la o suta de metri departare de postul de frontiera, iar vamesii si-au pus veste antiglont. Observatorii aflati in permanenta la punctul de trecere a frontierei au afirmat ca tirurile au inceput inca din zori, la ora 4:30. Cinci camioane cu militari au sosit dimineata in zona de frontiera, iar soldatii au urcat pe coline, pentru a intari pozitiile sarbe. Tirurile de artilerie se auzeau dinspre Kruma, la aproximativ 20 de kilometri vest de Morina, iar cele de arme automate – dinspre colinele din imediata apropiere a postului de frontiera. Satul Pogaj, situat pe o creasta, la 15 kilometri vest de Morina, a fost evacuat in timpul diminetii.

La Belgrad a inceput procesul celor doi australieni arestati in 31 martie, langa granita cu Croatia, si acuzati de spionaj. Steve Pratt si Peter Wallace intrasera in Iugoslavia prezentand documente care atestau ca fac parte din organizatia umanitare CARE International. La cateva zile de la arestare, insa, RTS prezentase imagini din timpul interogatoriului lui Pratt, in care acesta recunostea ca este spion. Conducerea organizatiei umanitare a dezmintit acuzatiile, precizand ca ei aveau rolul de a aduna informatii despre nevoile celor loviti de bombardamente si a stabili care sunt zonele mai grav afectate.

Procesul se va desfasura in regim de urgenta, cu usile inchise, sedinta fiind condusa de maiorul Ratko Korlat, ajutat de maiorul Milan Milosavljevic. Alaturi de cei doi, a fost acuzat de complicitate la spionaj Branko Jelen (cetatean iugoslav, angajat al biroului CARE din Nis), David Hill (cetatean australian) si albanezii Petri Sofijani si Brandelin Cakaj, ultimii 3 fiind, insa, plecati in strainatate. Guvernul australian, ai carui reprezentanti au discutat despre soarta lui Pratt si Wallace cu presedintele Milosevic si cu Boris Eltin, a alocat 45.000 de dolari pentru a le angaja aparatori. Peter Zivkovic, avocatul lui Wallace, se temea ca australienii pot fi condamnati la pedepse de pana la 10 ani de inchisoare.

Mai multe rachete de tip RPG au fost trase, in noaptea de marti spre miercuri, fara a face victime, asupra unor cladiri ocupate de soldatii SFOR in nord-estul Bosniei, s-a anuntat intr-un comunicat citat de AFP. Tirurile, care au avut loc in jurul orei 2:00, au provocat “anumite pagube” celor doua cladiri vizate, in orasul Zvornik, pe teritoriul sarb bosniac. SFOR nu precizeaza nationalitatea celor care se aflau in interiorul cladirilor in momentul atacurilor. Divizia Nord a SFOR, de care apartine orasul Zvornik, este compusa majoritar din americani.

La 15:11, alarma aeriana suna din nou la Belgrad, insa nici de aceasta data nu am fost bombardati, iar alarma a fost ridicata la 16:24. Raidurile aeriene s-au concentrat asupra provinciei Kosovo, unde nu au contenit o clipa. Intre 14:47 si 15:58, asupra satului Vitinja de langa Strpce, au fost lansate 8 proiectile. Incepand cu ora 15:00, aproape din 5 in 5 minute, a fost bombardata Pristina. In acelasi timp, nu mai putin de 12 rachete au lovit localitatea Knin, in jurul careia fusesera observati militarii sarbi. La 15:30, doua proiectile au explodat intre satul Izbica si statiunea Novopazarska Banja, unde exista un Centru pentru distrofici, in care sunt internati foarte multi bolnavi, pavilioanele acestuia fiind serios avariate. De la 15:50 pana la 16:20, a plouat cu bombe peste satul Suva Reka. A fost avariata scoala, insa bombardamentele s-au concentrat asupra depozitelor fabricii de guma de mestecat, unde erau ascunse, probabil, trupele iugoslave. Altfel nu se justifica inversunarea atacurilor.

Un nou atac asupra Pristinei a inceput la ora 17:00. Tot atunci, doua rachete loveau inca o data pista aeroportului Ponikve de la Uzice. La 18:05, a fost bombardat un sat de langa Pec. La 18:25, a fost atacata din nou localitatea Suva Reka. De aceasta data, tinta a fost fabrica de bauturi racoritoare. Alte doua raiduri, la 18:32 si 19:12, au fost lansate asupra Urosevac-ului. Aliatii profitau din plin de vremea superba. Nici luptatorii UCK nu stateau deoparte. In timp ce NATO bombarda pozitiile Armatei iugoslave, acestia incercau sa se infiltreze in Kosovo. In aceasta dupa-amiaza, in apropiere de Prizren, doi politisti sarbi au fost raniti intr-un schimb de focuri cu gherilele UCK.

Spatiul aerian romanesc a fost folosit de aparatele Aliantei Nord-Atlantice pentru intrari de cativa kilometri, langa frontiera de sud-vest, au declarat pentru Mediafax, surse din cadrul Statului Major al Aviatiei si Apararii Antiaeriene. Potrivit acestora, se inregistreaza, in medie, una-doua intrari pe zi in spatiul aerian al Romaniei, insa exista si zile sau nopti cand avioanele nu survoleaza teritoriul romanesc. Pana in prezent, nu au fost inregistrate zboruri de traversare a spatiului aerian romanesc. De obicei, intrarile sunt determinate de faptul ca aparatele Aliantei ar trebui sa franeze brusc, la viteza foarte mare, pentru a ocoli teritoriul Romaniei. Cei cativa kilometri parcursi in spatiul aerian romanesc permit pilotilor NATO sa vireze in conditii de siguranta.

Dupa ce mi-am transmis corespondenta pentru Stirile de la 19:30, m-am pregatit sa ma uit la meciul de fotbal dintre Manchester United si Bayern Munchen, din finala Ligii Campionilor. Eram stresat ca nu cumva sa inceapa atacurile aeriene, dar ma gandeam ca printre militarii englezi si germani din fortele NATO or fi destui microbisti, ca sa le amane pana dupa meci. Si am avut dreptate. Alarma aeriana a sunat la Belgrad la 22:35, la cateva momente dupa fluierul final al partidei.

In pauza meciului, m-a sunat Corina Hadarean, care ma rugase sa-i mai pregatesc un reportaj de atmosfera, despre viata locuitorilor din Novi Sad. Capitala provinciei Vojvodina era, pana la inceputul razboiului, unul din cele mai frumoase orase ale Iugoslaviei. Asezat pe Dunare, la poalele muntelui Fruska Gora, Novi Sad-ul era dominat de vechea cetate, zidurile acesteia impletindu-se cu noile constructii din epoca moderna. Cand au inceput sa cada primele bombe, oamenii s-au intrebat ce legatura avea Novi Sad-ul, situat in nordul Serbiei, unde sarbii convietuiau fara probleme alaturi de alte 5 minoritati nationale, cu problemele din Kosovo.

In scurta vreme, aceste intrebari fara raspuns au fost lasate deoparte. Unul cate unul, cele 3 poduri peste Dunare, care erau mandria orasului, au fost distruse de rachete. Degeaba s-au adunat oamenii in fiecare seara, la concertele de protest pe aceste poduri, pentru ca noaptea, rachetele lansate de avioane le prabuseau, rand pe rand, in valurile Dunarii. A urmat bombardarea rafinariei din zona industriala si nori negri de fum au intoxicat aerul si apa. Nici cladirea Televiziunii, care difuza programe in 6 limbi, nu a scapat si a fost distrusa din temelii in numai doua nopti. Apoi au ajuns la rand alte cladiri si orasul a fost partial transformat in ruine.

Valoarea cheltuielilor suplimentare si a pierderilor inregistrate de Ministerul Mediului in urma bombardamentelor din Iugoslavia asupra unor intreprinderi chimice, pana la data de 20 mai, se ridica la aproximativ 500.000 de dolari, a declarat ministrul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, Romica Tomescu. Cele mai mari pierderi le-a inregistrat Regia Nationala a Padurilor care nu a mai putut onora contractele pentru desfasurarea unor actiuni de vanatoare in padurile din Romania. Valoarea acestor pierderi este de peste 180.000 de dolari. Alte institutii romanesti care au inregistrat pierderi sau cheltuieli suplimentare sunt Directiile de Ape Jiu si Timis (peste 188 de milioane de lei), Institutul National de Meteorologie si Hidrologie (peste 183 de milioane de lei), Institutul de Cercetari si Ingineria Mediului (aproape 2 miliarde de lei) si Agentiile de Protectie a Mediului Drobeta Turnu Severin, Resita si Timisoara (aproximativ 45 de milioane de lei).

Dintr-o data, viata oamenilor din Novi Sad s-a transformat radical. Ca sa treaca dintr-o parte in alta a orasului, acum trebuie sa se inghesuie pe bacuri. Substantele toxice din aer si apa au depasit de peste 10 ori nivelul normal si pescuitul in Dunare a fost interzis. Locuitorii au fost aprovizionati cu apa adusa cu cisternele si, cand, in sfarsit, saptamana trecuta, calitatea apei a revenit in limite normale, robintele au secat din nou, din cauza avarierii sistemului energetic al Serbiei.

Spre deosebire de Belgrad, unde oamenii nu mai baga in seama sirenele care anunta alarma aeriana, la Novi Sad lumea fugea spre adaposturi, pentru ca, nu o data, bombele au cazut chiar si ziua in centrul orasului, imprastiind schije si bucati de beton in toate partile. De la inceputul lunii mai, nu mai exista noapte in care avioanele Aliantei sa ocoleasca Novi Sad-ul si, atunci cand nu bombardeaza orasul, lanseaza rachete asupra satelor de pe Fruska Gora, exploziile rasunand la fel de puternic.

Conducerea Vojvodinei a anuntat ca, pana acum, pagubele provocate de bombardamente in provincie depasesc 6 miliarde de marci germane. Numai reconstructia podurilor peste Dunare, pentru care au fost deschise conturi speciale, costa 1.500 de marci metrul patrat. Mii de carti postale care infatiseaza podurile distruse se vand in toata tara, o parte din banii fiind virata in aceste conturi. Transportul in comun functioneaza la limita, din lipsa de carburanti, cursurile scolilor au fost intrerupte, iar studentii vin la cursuri intre doua bombardamente. De doua ori pe saptamana, profesorul roman Lucian Pavel este asteptat cu drag de studentii Facultatii de limba si literatura romana din Novi Sad, iar acesta vine de la Belgrad pentru a-si preda cursurile. Multi studenti vorbesc perfect limba romana, iar dupa terminarea facultatii, absolventii si-au gasit slujbe bine platite la firmele mixte romano-iugoslave sau la ambasadele tarilor care nu sunt reprezentate in Romania.

Lucian Pavel m-a ajutat considerabil sa aflu ce se intampla la Novi Sad, mai ales de cand nu mai puteam sa circul prin Serbia, pentru ca nu mai aveam acreditare de razboi. Ca ziarist acreditat, pentru a circula prin Serbia, trebuia sa soliciti un permis special. In cerere, trebuia sa precizezi unde vrei sa mergi si in ce scop, ofiterii Centrului militar de presa hotarand daca iti acorda permisul. Intr-una din calatoriile mele spre Novi Sad, cand inca mai aveam acreditare de razboi, am vazut ceva incredibil. In plin camp, nu departe de sosea, se vedea un tanc ! Privindu-l mai atent, din mersul masinii, am observat ca, in realitate, tancul era desenat pe un panou imens, de tipul celor publicitare, si era destinat “ziaristilor” aflati in misiune de documentare. Care raportau la Bruxelles cele vazute si “tancul” era zdrobit in noaptea urmatoare de o racheta bine tintita.

Bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei nu determina poluarea Dunarii, indica rezultatele unui studiu dat publicitatii in Marea Britanie, care contrazic afirmatiile autoritatile de la Belgrad si Moscova, relateaza AFP. Studiul, finantat partial de Natiunile Unite, a fost realizat in perioada 12-16 mai, de o echipa de experti ai Forului pentru protejarea mediului inconjurator al Dunarii si ai Fondului Mondial pentru Natura. Rezultatele analizei demonstreaza ca nu se inregistreaza “poluari semnificative ale apelor sau influente negative asupra mediului”, a afirmat ministrul britanic al Apararii George Robertson, care a acuzat guvernul iugoslav ca incearca sa dezinformeze opinia publica.

Dupa ce am inregistrat corespondenta despre Novi Sad, Corina mi-a spus ca NATO a cerut expres tarilor vecine Iugoslaviei sa puna capat incalcarii pe Dunare a embargoului petrolier decis impotriva Belgradului. Atat Jamie Shea, cat si generalul Walter Jertz, au atras atentia ca NATO monitorizeaza cu atentie traficul pe Dunare, existand indicii ca embargoul este incalcat. In replica, Ministerul roman al Afacerilor Externe a comunicat ca tara noastra nu poate fi acuzata de aceasta, desi cotidianul “New York Times” scria astazi ca navele incarcate cu produse petroliere pentru Iugoslavia pleaca din Ucraina, traverseaza Marea Neagra si merg apoi pe Dunare, ajungand in porturile sarbesti.

Fiind cu musca pe caciula din cauza acuzatiilor de incalcare a embargoului precedent, Ministerul roman de Interne a luat masuri suplimentare pentru ca, la frontiera cu Iugoslavia, sa nu se mai inregistreze cazuri de contrabanda si sa fie aplicate cu strictete prevederile hotararii guvernamentale privind interdictia de a livra sau vinde produse petroliere pe teritoriul statului vecin. Generalul Mircea Muresan, secretar de stat in MI, a anuntat astazi ca, in spiritul si litera hotararii de guvern, micul trafic nu constituie contrabanda, libera circulatie a persoanelor nefiind ingradita de acest act normativ. Totusi, a fost sporita vigilenta la frontiera, in localitatea Ieselnita, la 20 de kilometri de Orsova, fiind organizat un punct de control, pentru a monitoriza traficul de pe Clisura Dunarii.

Un elicopter apartinand armatei americane a efectuat in aceasta seara o aterizare de urgenta in Bosnia, in apropiere de Brcko, unul din membrii echipajului fiind usor ranit in urma incidentului, a anuntat SFOR, citata de AFP. Victima este un militar al SFOR, identitatea si nationalitatea sa nefiind precizate. Incidentul s-a produs la 23:20, in timp ce elicopterul efectua un zbor de rutina, a precizat SFOR.

As mai fi vorbit cu Corina, insa am auzit afara vuietul avioanelor. De cand Mile a plecat temporar in Romania si am ramas singurul jurnalist roman la Belgrad, am inceput sa sufar de singuratate. In afara de Nelu, directorul de la “Toplice“, nu mai aveam cu cine sa schimb o vorba in romaneste si imi era dor. Noptile treceau tot mai greu si, pana incepeau bombardamentele, ma jucam cu jucaria electronica pe care mi-o cumparasem de la o taraba din piata. Jocul se numea “Power brick” si trebuia sa ordonezi pe un ecran niste “caramizi” virtuale, de diferite forme, pentru a construi un zid fara fisuri. La vremea cand a aparut, a facut furori printre copii, dar am constatat ca imi placea si mie, ba chiar ajunsesem sa-mi stabilesc tot felul de recorduri, pe care ma chinuiam sa le imbunatatesc. Era, oricum, un excelent remediu impotriva plictiselii.

Il sunasem mai devreme pe Ion Cristoiu, pentru ca, dupa ce ma obisnuisem sa vorbesc cu el in fiecare zi despre ce se intampla in Iugoslavia si Romania, legat de acest razboi, am constatat ca imi lipseau aceste discutii. Am reusit sa-l prind. Era inca in Anglia, unde fusese invitat, impreuna cu alti jurnalisti din Occident, de Ministerul britanic de Externe, si urma sa viziteze taberele din Macedonia si Albania in care traiau refugiatii din Kosovo. Mi-a povestit, pe scurt, ca vizita era o lectie de democratie, pentru ca din delegatie faceau parte cei mai inversunati critici ai razboiului impotriva Iugoslaviei. Si, spre deosebire de tara noasta, unde criticii celor de la Putere erau aproape proscrisi, Guvernul Marii Britanii ii invita ca sa le expuna ratiunile actiunilor sale si a incerca sa-i convinga de justetea punctului sau de vedere. Ion Cristoiu ramasese, in continuare, convins ca solutia conflictului din Kosovo nu era inlocuirea tragediei etnicilor albanezi cu cea a sarbilor si ca decizia NATO de a scoate provincia de sub autoritatea statului sarb si a o transforma intr-un protectorat international nu era cea mai potrivita.

Ibrahim Rugova a vizitat in aceasta dimineata tabara de refugiati din localitatea Blace, situata la frontiera macedoneano-iugoslava, informeaza AFP. Rugova a fost aplaudat de cei aproximativ 200 de refugiati care au iesit din corturi. “Am venit aici ca sa-mi vad poporul,” a declarat el. “Actiunea NATO este o actiune de pace, nu de razboi. Refugiatii se vor intoarce la casele lor, iar eu imi doresc acelasi lucru.” Rugova a fost confirmat in functia de lider al Ligii Democratice din Kosovo (LDK), in cursul unei reuniuni desfasurate cu usile inchise, care a avut loc la Tetovo.

La 23:05, a inceput unul din cele mai dure atacuri asupra Belgradului, in care aveau sa fie “contabilizate” exploziile a nu mai putin de 53 de proiectile de toate tipurile, lansate peste noi. Cerul era perfect senin si puteam vedea cu ochiul liber avioanele care treceau prin dreptul lunii. Dupa o jumatate de ora, cand s-au retras, pe cer am observat un paienjenis de dare albicioase, lasate de avioanele care survolasera orasul. Artileria antiaeriana a ripostat cu disperare, insa nu a reusit sa loveasca in aer decat 6 din rachetele ce se indreptau spre noi.

Prima serie de explozii am auzit-o in partea de sud a Belgradului. In suburbia Makis, de pe drumul spre Obrenovac, a fost lovit un depozit, unde a izbucnit un puternic incendiu care lumina cerul. In cartierul Rakovica, a fost din nou bombardata zona Strazevica si fabrica de motoare “21 mai”, fiind lovite service-ul si hala liniei de montaj. Din fericire, in apropiere nu se afla nici un trecator, asa ca nu au fost victime. Zona a fost imediat blocata de Politie, deoarece una din rachetele care au lovit fabrica nu a explodat. Au urmat zonele Ostruznica si Bubanj Potok. O alta racheta a lovit, fara sa explodeze, o casa din satul Begaljica, din cartierul periferic Grocka, o persoana fiind ranita. Casa familiei Pavlovic, de pe strada Sasa Kovacevic, a fost lovita in plin de unul din cele 4 proiectile care au explodat in comuna Ralja, de la 30 de kilometri de Belgrad. In explozie si-au pierdut viata doi copii, Stefan si Dejan Pavlovic, in varsta de 4, respectiv 8 ani, si Biljana Momcilovic, o vecina aflata in vizita. Parintii copiilor, Vladimir si Branislava, au fost internati in spital, femeia fiind in stare critica. Ljubinka Jovanovic, o alta vecina, a fost si ea ranita.

Nu am coborat de pe acoperis, pentru ca eram convins ca pilotii NATO nu vor irosi asa o noapte si vor veni din nou. Nu am avut prea mult de asteptat. La ora 2:00, a inceput o alta jumatate de ora de cosmar. Nu mai putin de 20 de proiectile de mare putere au lovit aeroportul Batajnica, provocand mari cratere in pista principala. Vibratiile exploziilor erau asa de puternice, ca pareau undele de soc ale unui cutremur fara sfarsit. De-abia mai reuseam sa ma tin pe picioare pe casa liftului de pe acoperis. O racheta a lovit cladirea Directiei Federale de Distributie a Marfurilor “Jugo Import“, de langa sediul Politiei din cartierul Novi Beograd. Nici aceasta racheta nu a explodat, insa a imprastiat zeci de schije si bucati de beton in jur. In curtea unei case de pe strada Cubulska din cartierul Vracar, a cazut, tot fara sa explodeze, o bucata dintr-o racheta aer-sol, lunga de aproape un metru. Vuietul atacului nu mi-a iesit din urechi minute in sir, chiar daca avioanele s-au retras, lasand in urma o noua plasa de dungi argintii pe cer.

Comandamentul Aviatiei militare a SUA a emis un ordin prin care se suspenda, pana la noi dispozitii, orice pensionare sau retragere de personal, a anuntat purtatorul de cuvant al Pentagonului Kenneth Bacon, citat de AFP. Masura a fost luata ca urmare a sporirii considerabile a volumului operatiunilor aviatiei militare americane in Iugoslavia si Irak si a necesitatii de a dispune de personal pentru aceste operatiuni.

In Kosovo, unde atacurile nu s-au mai oprit de cateva zile, in aceasta noapte au explodat alte 70 de proiectile. Tintele principale au fost orasele Pristina, Podujevo, Knin, Strpce, Lipljan, Zubin Potok, Dragas, Pec, Kosovska Mitrovica, Urosevac si Suva Reka. Trei civili au fost ucisi ai doi raniti in timpul bombardamentelor asupra regiunii dintre satele Jerekara si Gornja Budrinja, de langa Vitina, iar la 2:17, patru proiectile au lovit sediul Politiei din satul Stoic, de langa Kula.

Atacuri la fel de puternice au fost declansate si asupra celorlalte orase din Serbia. Au inceput la 12:00, la Mladenovac, unde o serie de explozii au rasunat vreme de un sfert de ora. In acelasi timp, doua proiectile au lovit muntele Kosmaj, unde se afla turnul de televiziune bombardat saptamana trecuta. La 23:06, pe muntele Malen din raionul Divcibar, au explodat doua bombe de mare putere. Insa atacul cel mai dur a fost asupra Nis-ului. De la 1:45 si pana dupa ora 4:00, peste 30 de proiectile au lovit zona industriala din nord-vestul orasului, fiind avariate zeci de case si ranit usor un civil. Alte 30 de bombe au lovit satul Markovic de langa Kursumlija. Regiunea Srem, de la nord-vest de Belgrad, a fost tinta a 7 raiduri aeriene, cele mai mari distrugeri fiind provocate in orasele Stara si Nova Pazova.

La 1:55, doua proiectile au cazut pe calea ferata si langa gara din Lukicevo, de langa Zrenjanin. Unul dintre ele nu a explodat, insa sinele au fost distruse si legaturile telefonice intrerupte. Incepand cu ora 2:00, fascinat de atacul asupra Belgradului, nici nu am observat seria de 10 explozii de pe muntele Fruska Gora, de langa Novi Sad. La 2:20, in satul Vranes de langa Kraljevo, o racheta a explodat intr-o livada, fara sa provoace pagube, iar o alta explozie a fost auzita in satul Rabas, de langa Valjevo.

Rusia a exclus astazi, in timpul discutiilor dintre seful diplomatiei ruse Igor Ivanov si adjunctul secretarului de stat american Strobe Talbott, o impartire a provinciei Kosovo, in vederea rezolvarii crizei iugoslave, relateaza AFP. Intalnirea Ivanov-Talbott a fost urmata, incepand cu ora 17:00, de o a treia reuniune tripartita Rusia-SUA-Finlanda, la care au participat si Viktor Cernomirdin si Martti Ahtisaari. “Pentru a crea conditii favorabile intoarcerii refugiatilor, prezenta unor forte sarbe inarmate in Kosovo este exclusa. Dupa incheierea retragerii complete a fortelor sarbe din acest teritoriu, comunitatea internationala va putea reflecta asupra posibilitatii unei intoarceri partiale in Kosovo a militarilor sarbi, care vor indeplini functii definite, sub stricta supraveghere,” a explicat Talbott. “Nimeni nu are intentia de a diviza Kosovo si afirmatiile pe marginea acestui subiect sunt abuzive,” a reamintit Igor Ivanov. “Exista documente care subliniaza ca solutionarea problemei Kosovo nu este posibila decat pastrand integritatea teritoriala a Iugoslaviei.”

La ora 3:00, am coborat de pe acoperis, fara a fi, insa, complet convins ca avioanele nu se vor intoarce. Din fericire, insa, nu au mai venit. Am sunat in redactie, la Bucuresti, povestind ce s-a intamplat si mi-au promis ca, daca Misu Predescu, redactorul-sef al Stirilor, va dori sa-mi preia corespondenta telefonica pentru emisiunea de dimineata, ma vor suna din timp. N-au mai facut-o, iar sirenele sfarsitului alarmei aeriene, de la 6:27, m-au trezit doar pentru cateva clipe. Eram groaznic de obosit si voiam sa visez ceva frumos, sa uit… Nu-mi ieseau din minte cuvintele Leposavei Milicevic, ministrul iugoslav al Sanatatii, care declarase ca, daca bombardamentele NATO vor continua, Iugoslavia va ajunge cea mai sanatoasa natiune din lume, pentru ca toti bolnavii din spitale vor da ortu’ popii.

Secretarul de stat american Madeleine Albright i-a cerut presedintelui Slobodan Milosevic, intr-o declaratie facuta in aceasta seara la televiziunea din Muntenegru, sa puna capat “epurarii etnice” din Kosovo. Sefa diplomatiei americane a subliniat ca se insista asupra unei “largi autonomii” acordate pentru Kosovo si, in nici un caz, asupra independentei sau secesiunii provinciei. Madeleine Albright a spus, de asemenea, ca Statele Unite sprijina politica lui Milo Djukanovic, presedintele reformator al Muntenegrului si adversar al lui Milosevic.

20 mai 1999

Inca de dimineata, am incercat sa aflu mai multe amanunte despre bombardarea Spitalului “Dragisa Misovic“. Nimeni nu pomenea, desigur, vreun cuvant despre camioanele cu soldati pe care le vazusem in preajma sectiilor lovite de racheta. In schimb, in afara de indignarea trezita de bombardarea unui spital, sarbii s-au distrat ca explozia a avariat nu numai ambasada Suediei, ci si resedinta ambasadorului spaniol, care se afla langa o cazarma, si ambasada Norvegiei, de langa cea suedeza. SUA si Marea Britanie s-au grabit sa ceara scuze guvernului suedez pentru distrugerile provocate.

Interesant ca, incepand de astazi, Guvernul federal a revizuit legea prin care hotarase inghetarea preturilor produselor comercializate pe teritoriul tarii. Liberalizarea nu va include preturile la alimente si alte produse strategice, care vor ramane, in continuare, inghetate la nivelul din 23 martie. De altfel, in ciuda acestor decizii, preturile nu aveau sa se modifice, din cauza greutatilor financiare in care se zbateau oamenii.

Continuand sa incerce sa-si demonstreze dorinta de a rezolva problemele din Kosovo, Guvernul federal a mai infiintat un Minister pentru refugiati si probleme de ajutor umanitar, in fruntea caruia a numit-o pe Bratislava Morina. Autoritatile au motivat infiintarea ministerului cu situatia umanitara grea in care se gaseste Iugoslavia, care trebuie rezolvata imediat. Ministerul va avea rolul de a-i ajuta pe refugiati, pe cei afectati de bombardamente si de a lua masuri pentru remedierea distrugerilor de la obiectivele civile si de la infrastructura economica.

Comandantul suprem al fortelor NATO din Europa, generalul Wesley Clark, a pledat pe langa inaltii responsabili militari de la Washington pentru desfasurarea cat mai grabnica a circa 50.000 de soldati la frontiera cu provincia Kosovo, ca un mijloc eficient pentru a-l forta pe Slobodan Milosevic sa accepte conditiile stabilite de NATO pentru reglementarea conflictului, relateaza cotidianul “New York Times“. Aflat intr-o scurta vizita la Washington, Clark a recomandat ca desfasurarea soldatilor sa se faca in paralel cu intrarea in actiune a elicopterelor Apache si cu o intarirea a embargoului petrolier impus Iugoslaviei. El a facut aceste cereri suplimentare deoarece a apreciat ca loviturile aeriene, desi au slabit sensibil masina de razboi sarba, nu pot garanta victoria totala.

Pentru a da un semnal comunitatii internationale, Milosevic l-a trimis in fata presei pe Ivica Dacic, purtatorul de cuvant al partidului sau. “Am spus clar ca principiile G-8 pot constitui un cadru pentru reglementarea solida a problemelor existente,” a declarat Dacic. “Aceasta inseamna ca optiunile concrete si principiile G-8 trebuie sa fie, in continuare, detaliate. In acest caz, participarea activa a tarii noastre este indispensabila.” La randul lor, rusii, care negociau pacea in numele sarbilor, desi acestia nu doreau sa o recunoasca, au anuntat ca ieri, la Bonn, directorii politici din tarile G-8 au finalizat o prima schita pentru o rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU. “Mai raman, totusi, destule puncte de divergenta,” a spus Igor Ivanov, ceea ce insemna ca vor mai urma vizite la Belgrad si discutii cu Milosevic.

Acesta insista ca viitoarea misiune internationala de mentinere a pacii in Kosovo trebuie sa primeasca, in prealabil, acordul autoritatilor de la Belgrad. Ca sa nu mai vorbim ca Rusia avertiza ca va considera orice interventie terestra a NATO in provincie drept ocuparea unei tari suverane, se va retrage de la negocierile de pace si isi va rezerva dreptul de a actiona in consecinta. Toate aceste declaratii au fost preluate cu deosebita satisfactie de presa iugoslava, insa, in ochii oamenilor obisnuiti, rusii isi pierdusera de mult orice credibilitate. “Ce fel de ajutor este asta ?” se intreba un sarb care citea ziarul pe o banca de pe strada Knez Mihailova. M-am uitat peste umarul lui si am citit ca Boris Eltin ii daduse telefon presedintelui finlandez Martti Ahtisaari, felicitandu-l pentru implicarea sa in eforturile de pace: “Este, insa, necesara incetarea imediata a atacurilor absurde si barbare ale NATO impotriva Iugoslaviei si crearea, cat mai repede posibil, a conditiilor pentru lansarea unei operatiuni ONU de mentinere a pacii in Kosovo.”

Sute de soldati dezertori au fost nevoiti sa forteze cateva baraje ale Armatei iugoslave, in cursul acestei saptamani, pentru a se putea intoarce la casele lor, a afirmat Pentagonul, citat de AFP. “Stim ca un numar semnificativ de soldati, cel putin 500, au capturat vehicule, au plecat in convoi si au trebuit sa lupte ca sa isi faca drum prin diferitele baraje militare, pentru a ajunge la ei acasa,” a precizat purtatorul de cuvant al Pentagonului, Kenneth Bacon. “Soldatii, probabil rezervisti, au pus mana mai ales pe vehicule blindate. Nu stim ce s-a mai intamplat cu ei.” Pentagonul crede ca acesti soldati au dezertat dupa ce au auzit ca autoritatile ar fi imprastiat femeile si copiii care manifestau impotriva razboiului la Krusevac.

Nebojsa Vujovic, purtatorul de cuvant al Ministerului de Externe iugoslav, a dezmintit ca ar exista dezertari din Armata iugoslava. “Sunt inventii ale masinariei de propaganda occidentale,” a spus el. “Cei pe care razboiul ii avantajeaza insista pe subiecte cum ar fi aceste pretinse dezertari, ceea ce e absolut fals.” Aceasta afirmatie ataca subtil anunturile postului oficial de radio din Muntenegru, care preluase stirea cu dezertarile. Vujovic a declarat ca soldatii s-au intors la Krusevac “in virtutea deciziei comandantului suprem” de a retrage o parte din unitatile concentrate in Kosovo. “Cand soldatii se retrag, masina de propaganda occidentala vorbeste despre dezertari, afirma ca oamenii fug, cand, de fapt, ei executa hotararea comandantului suprem,” a explicat Vujovic. “Cea mai buna dovada in acest sens este ca noi am oprit mobilizarea in anumite centre si ca optam pentru o solutionare politica a situatiei.”

Partidele de la Putere au profitat de aceste incidente, pentru a mai da o lovitura liderilor Opozitiei. Referindu-se la Zoran Djindjic, Ivica Dacic a declarat ca nici unul din liderii politici care au parasit Iugoslavia ori si-au adapostit copiii in strainatate nu are dreptul sa dea lectii de moralitate. “In aceste momente, nimeni nu isi poate pune propriile interese mai presus de interesele nationale si nici nu ne poate impiedica sa ne aparam tara,” a spus el, adaugand ca sarbii vor sti sa aprecieze cum se cuvine atitudinea celor ce au fugit din tara in timpul razboiului. La randul sau, Vojislav Seselj, liderul Partidului Radical din Serbia (SRS), i-a acuzat pe liderii SPO ca au organizat demonstratiile de la Krusevac, la ordinul direct al lui Vuk Draskovic. “Demonstratiile au scos la iveala elementele tradatoare dintre noi, care actioneaza la comanda NATO,” a afirmat Seselj.

Tensiunile dintre Serbia si Muntenegru au continuat sa se accentueze. In orasul Cetinje, de la 55 de kilometri vest de Podgorica, s-a format o celula de criza, care a solicitat Armatei iugoslave sa-si potoleasca soldatii, pentru ca umblau inarmati pe strazi, facand demonstratii de forta. “Stationarea si desfasurarea acestei unitati, precum si actiunile unora dintre membrii sai nu au, in mod evident, ca scop apararea impotriva dusmanului din afara, asa cum se doreste in prezentarea acestor actiuni,” se spune intr-un comunicat al celulei de criza. “Suntem ingrijorati ca un asemenea comportament al armatei sa nu provoace o revolta in randul populatiei, incitand-o astfel sa isi organizeze autoapararea.”

La randul sau, presedintele Milo Djukanovic a turnat gaz pe foc si a prezis un sfarsit lamentabil regimului de la Belgrad. “Sefii Armatei iugoslave se straduiesc din ce in ce mai evident sa o puna in serviciul centrului politic al puterii, al carui sediu este in afara Muntenegrului si ale carui interese sunt fundamental opuse fata de cele ale Republicii Muntenegru,” a afirmat el. Djukanovic a sustinut ca, atat timp cat vor dura bombardamentele NATO, nu va ridica aceasta problema, dar, “odata restabilita pacea, toti aceia care s-au facut vinovati de acte violente, criminale sau anticonstitutionale vor trebui sa dea socoteala, fie ca este vorba de civili sau militari.”

Cele 8 saptamani de bombardamente NATO din Iugoslavia nu au produs decat pagube usoare fortelor sarbe din Kosovo, relateaza cotidianul britanic “The Times“, citand sursa guvernamentale. In ciuda informatiilor potrivit carora 1.000 de militari sarbi ar fi dezertat si moralul trupelor iugoslave ar fi extrem de scazut, cei 40.000 de soldati si membri ai Politiei speciale, prezenti in Kosovo de la inceperea atacurilor aeriene, se afla tot in provincia sarba, potrivit unor surse guvernamentale. Totusi, raidurile aeriene repetate au limitat considerabil actiunile Armatei iugoslave care a trait o experienta “de cosmar,” au precizat aceleasi surse.

Astazi, m-au sunat din redactia agentiei Mediafax si m-au rugat sa incerc sa aflu ceva despre marinarii romani imobilizati in porturile iugoslave. Era foarte greu, mai ales ca doreau informatii despre cei aflati la Prahovo, iar eu nu puteam sa intreb oficial despre ei. Pentru ca – tot oficial – eu nu mai aveam ce sa caut in Iugoslavia. Mile ma anuntase ca se va intoarce din Romania abia peste cateva zile, asa ca a trebuit sa ma descurc. Informatiile culese de mine de la romanii din Prahovo, combinate cu cele aflate de la colegii din tara, mi-au creionat un tablou stupefiant. La Prahovo se aflau 3 slepuri ale Companiei de Navigatie Giurgiu Nav, cu 6 marinari la bord. De parca nu stia ca e razboi si ca se bombardeaza podurile peste Dunare, conducerea companiei i-au trimis in 9 aprilie, cu un transport de fosfati. Camelia Simion, directorul comercial al Giurgiu Nav, pretindea ca aveau alimente destule si cate 120 de dolari de persoana. Cert este ca, saptamana trecuta, un pescar roman a gasit in valurile Dunarii o sticla in care se afla un mesaj disperat al marinarilor nostri blocati la Prahovo.

Ce s-au gandit cei de la companie ? Au trimis o delegatie de la Giurgiu, ca sa-i ajute pe cei izolati. Delegatia era formata din Dorin Mogoseanu, seful de personal, Matei Gheorghe, seful atelierului de reparatii, un sofer si un carmaci. Desi stiau unde pleaca, primilor doi le-a intrat spaima in oase si n-au vrut sa mearga mai departe de Drobeta Turnu Severin. Cand a trecut granita, carmaciul a fost arestat, pentru ca avea interdictie de a intra in Iugoslavia pe o perioada de 4 ani. Nici soferul nu a ajuns prea departe, pentru ca sarbii dintr-un sat de langa granita au inconjurat masina si au incercat sa-l linseze, pe motiv ca era roman. In ultimul moment, a fost salvat de membrii Securitatii sarbe si trimis acasa. Intamplari pe masura inteligentei celor care au alcatuit delegatia !

Conflictul din Kosovo a implicat pentru Ungaria, pana in prezent, pierderi de cel putin 200 de milioane de dolari, conform unui studiu dat publicitatii de Biroul National de Statistica, relateaza AFP. Din cauza blocarii navigatiei fluviale pe Dunare, comertul a inregistrat pierderi de 100 de milioane de dolari, iar sectorul turistic – de 64 de milioane de dolari.

Astazi, bombardamentele au fost mai rare. Alarma aeriana a sunat doar la Nis si Bor, pentru putina vreme, iar la Pristina, antiaeriana a reusit sa doboare inca un avion spion fara pilot, care s-a prabusit in apropiere de aeroportul Slatina, la 15:10. Am citit in cotidianul “Vreme” un sondaj realizat de Institutul de Studii Politice din Belgrad, din care rezulta ca, in Serbia, noua persoane din zece resimt suferinte psihice din cauza bombardamentelor NATO. Cifrele erau de-a dreptul ingrijoratoare. 96 % din cei chestionati erau ingrijorati pentru viitorul familiei si tarii lor, iar 56 % au ramas fara servici din cauza razboiului. Cel putin 64 % dintre sarbi au fost nevoiti sa-si paraseasca, ocazional, domiciliul, pentru a se refugia in adaposturi antiaeriene, iar 42 % si-au abandonat casele, pentru a se muta intr-un cartier mai putin expus atacurilor NATO.

Am inregistrat dupa-amiaza, un reportaj de atmosfera despre cum arata un week-end la Belgrad, pe care Corina Hadarean urma sa-l ilustreze si sa-l foloseasca in emisiunea de dimineata. Ar putea sa para o descriere banala a unui sfarsit de saptamana intr-o capitala oarecare din Balcani, fara sa aiba nimic spectaculos. Daca faci abstractie de elementul fundamental: suntem in plin razboi. I-am descris cum parintii isi plimba copiii prin parcuri. Sute de oameni umplu terasele si cafenelele din centrul orasului, iar strada Knez Mihailova, unde circula doar pietonii, este invadat de mici comercianti care si-au adaptat marfa la moda impusa de zilele de razboi.

Fantastic mi s-a parut ca toti, de la oamenii simpli, la artisti sau autoritati, au facut apel la cultura ca la un scut impotriva Zeului Razboiului. Inca din primele zile, pe Knez Mihailova a fost deschis un targ de carte, mii de volume de poezie sau beletristica fiind vandute la pret redus. In fata galeriilor Uniunii Artistilor Plastici, pictorii deseneaza pe sevalete asezate pe trotuar, sub ochii curiosilor si, aproape zilnic, au loc happening-uri ale studentilor de la facultatile de arte. Galeriile isi au vizitatorii lor, iar vernisajul expozitiei lui Bogdan Stihi si Tavi Penda a adunat o gramada de lume si reporteri de la toate televiziunile s-au ingramadit sa stea de vorba cu cei doi artisti romani.

Senatul american a votat astazi, un fond de urgenta de aproximativ 15 miliarde de dolari, necesar in special finantarii eforturilor de razboi din Kosovo, relateaza AFP. Textul urmeaza sa fie semnat de Bill Clinton, care a salutat aprobarea proiectului de lege, declarand ca acesta va fi un mesaj clar pentru Slobodan Milosevic, care sa demonstreze “hotararea Congresului si a poporului american”. Clinton a denuntat insa faptul ca senatorii au introdus o serie de masuri, in special in materie de mediu, pe care le contesta.

La cinematograf ruleaza cele mai noi filme si, daca ar fi sa dau crezare zvonurilor, majoritatea sunt difuzate fara drepturi, dar ce mai conteaza ? In continuare, sarbii stau la coada pentru a lua bilete (care sunt gratuite) la teatre, filarmonici sau spectacole de opera. Chiar in acest week-end, pe scena Operei Nationale din Belgrad urma sa danseze Ashen Atalianz, prim balerina a Operei de Stat din Berlin, in doua spectacole cu baletul “Samson si Dalila” de Saint-Saens. Cat despre spectacolele de teatru, acestea au loc atat in sali, cat si in aer liber, iar un sarb imi povestea ca, intr-o seara, reprezentatia la care asista a fost intrerupta de sirenele alarmei aeriene si toata lumea s-a dus, in ordine, in adapostul de la subsolul teatrului, dupa care, la cererea spectatorilor, actorii au revenit pe scena, oamenii s-au asezat inapoi pe scaunele din sala si spectacolul a continuat. Si s-a hotarat ca niciodata sa nu mai fie intrerupt vreun spectacol din cauza bombardamentelor.

Desi campionatul national de fotbal a fost suspendat din cauza razboiului, in fiecare sfarsit de saptamana au loc meciuri amicale intre echipele marilor cluburi. Au fost organizate turnee de mini-fotbal sau baschet pe strazile orasului, ca sa nu mai vorbim de simultanele de sah. Tinerii isi au locurile lor, cele mai active fiind cluburile Dom Omladine si al Politehnicii, unde, vinerea si sambata, au loc concerte rock. Autoritatile “au uitat” ca barurile si discotecile ar trebui sa-si inchida usile la ora 19:00, asa ca adolescentii danseaza, fara nici o prejudecata, pe muzica americana sau britanica. De altfel, vocatia occidentala a sarbilor nu s-a estompat din cauza razboiului, oamenii reusind sa faca distinctia intre niste lideri politici vremelnici, manati de ambitii mai mult sau mai putin umane, si adevaratele valori occidentale.

Presa oficiala chineza a condamnat dezinformarea careia i-ar fi victima opinia publica americana, din cauza musamalizarii in presa a bombardamentului care a distrus ambasada chineza din Belgrad. “Mass-media americane s-au grabit sa ridice un baraj masiv de propaganda, pentru a insela restul lumii,” a acuzat “China Daily” intr-un editorial. “Din cauza relatarii trunchiate a bombardamentului, multi americani sunt dezinformati si privati de dreptul fundamental de a cunoaste adevarul.”

Pana la transmisia pentru Stirile de la 19:30, am reusit sa mai vad un jurnal al televiziunii Sky News. Mi-a atras atentia, din nou, lupta tot mai crancena dintre cele doua tabere ale liderilor albanezi din Kosovo. Ibrahim Rugova a declarat intr-o conferinta de presa ca este impotriva unei incetari unilaterale a focului, asa cum cerea, insistent, Rusia. “Declaratiile autoritatilor de la Belgrad referitoare la faptul ca refugiatii sunt liberi sa se intoarca atunci cand doresc la locuintele lor nu sunt decat pura propaganda,” a afirmat el. “Am vazut refugiati care au venit acasa si au fost din nou goniti, cateva zile mai tarziu.” Intrebat despre posibilitatea incheierii unui acord de pace cu Slobodan Milosevic, Rugova a raspuns ca este “foarte dificil, dar nu exista alt reprezentant al poporului sarb, iar opozitia este prea slaba”.

Pe de alta parte, UCK a reusit azi sa ocupe satul Jablanica, din vestul provinciei Kosovo. Sarbii nu au pomenit nimic despre asta, insa anuntul a fost facut de Kenneth Bacon. “In prezent, problema este sa stim daca vor putea ramane acolo,” a spus Bacon, care a adaugat ca membrii UCK au confiscat mortiere, munitie si vehicule. Oficialii americani neaga, in continuare, faptul ca raidurile aeriene ale NATO au rolul de a-i ajuta pe rebelii din Kosovo, dar sunt de acord ca operatiunile acestora s-au intensificat, odata cu inceperea atacurilor aeriene. “Una din problemele care se pun consta in a afla daca Armata iugoslava este in masura sa concentreze trupe si sa recucereasca satele,” a declarat Kenneth Bacon, care a precizat ca, daca fortele iugoslave vor incerca acest lucru, aviatia NATO va lansa bombe impotriva lor.

Trei avioane americane AC-130 Spectre cu mare putere de foc participa la operatiunile NATO impotriva fortelor iugoslave aflate in Kosovo, a anuntat “Washington Post“. Aceste avioane sunt de tip C-130 Hercules, transformate si dotate cu tunuri de 40 si 150 de mm, precum si cu mitraliere grele. Aparatele, care pot lansa, in total, 2.500 de obuze pe minut, au efectuat zboruri la frontiera albaneza in cursul ultimelor 3 saptamani, potrivit oficialitatilor militare ale NATO si Statelor Unite. Avioane similare au fost utilizate in razboiul din Vietnam, cu efecte devastatoare. Aceste aparate, care opereaza in timpul noptii, sunt relativ lente si zboara la mica altitudine, ceea ce le face usor de atins de catre rachetele antiaeriene, potrivit unui ofiter citat de “Washington Post“.

Dupa transmisia mea, am coborat, ca de obicei, sa mananc. Si era sa-mi vars ciorba in poala, pentru ca o serie de 4 bubuituri au clatinat hotelul la 20:20, inainte cu 2 minute de a suna alarma aeriana. Cele 4 explozii au fost produse de rachete de croaziera care i-au luat prin surprindere pe sarbi si au lovit, inca o data, depozitul “Jugopetrol” din cartierul Cukarica. Nu m-am mai ostenit sa ma duc pana acolo, deoarece depozitul fusese lovit zilele trecute si nu mai era nimic de distrus. De altfel, incendiul care a izbucnit a fost de mici proportii si pompierii l-au stins in mai putin de doua ore. Suflul exploziei, insa, a spart geamurile resedintelor ambasadorilor Elvetiei si Indiei la Belgrad. In acel moment, ambasadorul Indiei cina, impreuna cu sotia si fiul sau, dar nimeni nu a fost ranit. La resedinta ambasadorului Elvetiei, se aflau mai multi diplomati, invitati la o receptie de Ziua Independentei tarii cantoanelor. Spre ghinionul sau, printre invitati era si ambasadorul suedez Mats Staffansson, care abia isi revenise din spaima de noaptea trecuta, cand ii fusese avariata, si lui, resedinta. Nici acum nu a fost nimeni ranit, iar la cateva ore dupa bombardament, ambasadorul SUA la Berna s-a prezentat in fata ministerului elvetian de Externe, spre a prezenta scuzele tarii sale pentru avariile produse.

La miezul noptii, au aparut si avioanele. Din nou s-a luminat cerul de tirurile antiaerienei. Am auzit o explozie, apoi inca una, mai puternica, urmata de o serie de inca patru, una dupa alta. Au lovit din nou cartierul Rakovica si satele Lipovica si Ostruznica, de la periferia capitalei. Ceva mai devreme, pentru a doua noapte consecutiv, au fost bombardate depozitele companiei “Naftagaz” din Sombor. Una dinte rachete si-a ratat tinta si a distrus doua case de pe strada Vuk Karadzic, la 500 de metri departare de depozite. In urma exploziei, un pensionar si-a pierdut viata, iar alti doi batrani, sot si sotie, au fost raniti usor. Cam atat mi-am notat din aceasta noapte, pentru ca eram obosit si m-am dus la culcare. Din fericire, n-am mai avut parte de bombardamente, asa ca, pana la 6:16, cand a sunat incetarea alarmei aeriene, nici nu m-am trezit.

Generalul Wesley Clark, comandant suprem al fortelor NATO din Europa, i-a declarat secretarului american al Apararii William Cohen ca este multumit de operatiunea aeriana a Aliantei si ca nu vede necesitatea unei interventii terestre, relateaza AFP. In interiorul NATO au aparut anumite divergente cu privire la aceasta idee. Marea Britanie s-a declarat favorabila angajarii de trupe la sol, Germania s-a opus categoric, iar Bill Clinton a apreciat, in cursul acestei saptamani, ca nici o optiune nu este exclusa. Generalul Clark nu a facut referiri la elicopterele de lupta americane AH-64 Apache desfasurate in Albania.

cifrele anuntate de editurile participante la bookfest 2010 sunt un semnal pozitiv: in ciuda crizei economice, romanii iubesc cartile si continua sa le cumpere. desigur, organizatorii s-au plans ca numarul celor care au venit la standurile din romexpo a fost mai mic decat anul trecut. sa nu uitam de canicula infernala si – de ce nu ? – de concurenta campionatului mondial de fotbal. prejudecata ca microbistii nu pun mana pe carti este o prostie.

humanitas declara vanzari cu 25.000 de euro mai mici decat anul trecut, insa nu a venit la bookfest 2010 cu nume noi. in afara hertei muller, tot cartarescu, liiceanu, plesu, uitand cum s-a stins moda emil cioran din anii ’90. “de ce m-am intors in romania” (in care sandra pralong a strans destainuirile unor romani celebri care au revenit din exil) s-a vandut in 400 de exemplare, in timp ce volumul lui ion iliescu, “dupa 20 de ani” – doar in 100 de bucati, ceea ce mi se pare inca un semn de normalitate. “fata din nazaret” (editura curtea veche) a lui petru popescu a fost cumparata de 500 de romani. majoritatea celor care stateau la coada dupa autografe aveau parul carunt, fiind din generatia celor care il iubesc pe scriitor din perioada anilor ’60.

oreste teodorescu si-a vandut “codul” in 1.000 de exemplare, pasionatii de ezoterism luand cu asalt standul editurii rao in momentul lansarii. pe de alta parte, autobiografia lui eric clapton a fost cumparata in 500 de bucati, desi doar vreo 10 rataciti venisera pentru lansare. nu am inteles de ce conducerea editurii rao nu a profitat de concertul marelui muzician, pentru a-i vinde cartea in jurul stadionului “iolanda balas” ? era o idee la indemana oricui…

cel mai bun exemplu de marketing de la bookfest 2010 a dat rezultatele asteptate: “gregoar ecrivain” a vandut 2.130 de exemplare din volumul “sfarsitul ceausestilor“, record absolut pentru aceasta editie a targului de carte de la bucuresti ! metoda a fost simpla. cartea a fost lansata din doua in doua ore, iar grigore cartianu (care a stat in standuri de dimineata pana seara, in toate cele 4 zile) avea de fiecare data cate un invitat, de la fosti revolutionari si pana la generalul stanculescu, adus direct din puscarie.

duminica seara, in timp ce lumea strangea standurile, am stat de vorba cu silvia colfescu, directorul editorial al editurii vremea. o femeie micuta, dar vioaie, la fel ca editura sa. concluziile ei, dupa bookfest 2010, demonstreaza ca nu e totul pierdut.

7 aprilie 1999

M-am trezit bine dispus: dupa-amiaza mergeam la meci. Am plecat spre centrele de presa. Era soare, frumos, dar ma grabeam sa termin ce aveam de lucru, ca sa pot sta linistit la meci. In Trg Republike, langa o terasa, doua echipe jucau baschet. Si-au adus doua panouri, au improvizat un careu si jucau, in semn de protest impotriva razboiului. Sportivii erau de la mai multe echipe din prima liga iugoslava.

La Centrul militar de presa am rasfoit buletinul ce il editau zilnic. Printe alte informatii pe care deja le aflasem, ba chiar cu mai multe amanunte, am vazut ca Ministerul iugoslav al Muncii a anuntat ca, deja, peste 1.800 de persoane – dintre care 500 de copii – au ramas fara adapost din cauza bombardamentelor.

Intr-un interviu acordat cotidianului bulgar “Monitor“, Zoran Djindjic, presedintele Partidului Democrat, a atras atentia asupra enormelor deservicii aduse Opozitiei sarbe de raidurile NATO impotriva Iugoslaviei. Din pacate, fara a fi ascultat de cineva. “Acum, este dificil sa explici oamenilor ca Serbia trebuie sa faca parte din Europa,” a spus Djindjic. “Este dificil sa explicam ca prietenii nostri ne bombardeaza, ne distrug fabricile, podurile, viata. NATO este o organizatie terorista, al carui obiectiv este modificarea granitelor. Daca aceasta interventie militara nu ar fi avut loc, 1999 si 2000 ar fi fost anii schimbarilor democratice in Iugoslavia. Acum, perspectiva este vaga.”

Prin centrul orasului, in fata chioscurilor de ziare, zeci de oameni asteptau linistiti la coada sa-si cumpere tigari. Peste 3 tone de tigari au fost aduse de la fabrica din Vranje. Se vindea doar cate un cartus de persoana, la alegere, intre marcile “Formula“, “Vek“, “Vels” sau “Filter 95“. Era, in acea perioada, o mare problema cu tigarile straine. Din fericire, nu a durat mult si bisnitarii au reinceput sa aduca “Marlboro” – tigarile mele preferate – si sa le vanda la negru, cu 3 DM/pachetul. Si cu acestea era o problema, deoarece trebuia sa le deosebesti pe cele originale de cele contrafacute. Intr-un final, am reusit sa gasim un bar unde aduceau “Marlboro” adevarate si am scapat de calvar.

Astazi, Ghenadii Selezniov s-a intalnit cu presedintele iugoslav Slobodan Milosevic. Presedintele Dumei a declarat, dupa intalnire, ca este de datoria poporului rus si a Rusiei sa ofere sprijin Serbiei. El a vizitat cateva localitati unde erau vizibile urmele bombardamentelor si podurile distruse de la Novi Sad. “Am vazut cu ochii mei ca acestea nu erau obiective militare si m-am convins ca NATO bombardeaza, fara discernamant, obiective civile,” a spus Selezniov. In timpul discutiilor cu oficialul rus, Slobodan Milosevic a acuzat NATO ca provoaca o catastrofa umanitara in Kosovo: “NATO bombardeaza Iugoslavia pentru a o ocupa, ceea ce a determinat o mare parte din locuitorii provinciei Kosovo sa-si paraseasca locuintele”.

Cotidianul “Kommersant” a anuntat ca razboiul din Iugoslavia a costat deja Rusia 2 milioane de dolari, prin trimiterea unor nave de razboi in Marea Adriatica si prin efectuarea de manevre militare suplimentare. Un purtator de cuvant al Flotei ruse a declarat ca “toate vapoarele flotei din Marea Neagra sunt in stare de alerta si nu asteapta decat ordinul comandamentului de la Moscova“, insa presedintele Boris Eltin a repetat, in aceasta dimineata, ca “Rusia nu va livra echipamente Iugoslaviei si nici nu se va lasa antrenata in conflictul din Balcani”. Duma, Camera inferioara a Parlamentului rus, dominata de opozitia comunista si nationalista, votase o rezolutie prin care se cerea guvernului sa livreze Iugoslaviei “arme, echipament militar si piese de schimb”.

Cineva ne-a aratat astazi, unul din manifestele aruncate din avioanele NATO, pe care scria “Take a look to the sky / Just before you die / Is the last time you will” (adica “Mai uita-te o data spre cer / Chiar inainte de a muri / O vei face pentru ultima oara”). Trecand peste cinismul mesajului, intr-unul din jurnalele RTS s-a aratat ca este, de fapt, un citat dintr-o piesa a formatiei americana de heavy-metal rock Metallica. Mi s-a parut atunci o gafa de proportii a propagandei NATO care, prin acest citat sinistru, desprins din muzica unei formatii considerata ca facand parte din curentul “dark” al muzicii rock, nu facea altceva decat sa confirme portretul unui agresor crud si sangeros, lipsit de orice sentimente umane, pe care propaganda sarba sa straduia sa-l contureze.

“Imi asum din plin responsabilitatile, considerand ca este esential sa nu stam fara sa facem nimic,” a declarat secretarul de stat al SUA Madeleine Albright, citat de AFP, ca raspuns la criticile unor demnitari americani. Acestia considerau ca Albright a gresit cand a apreciat ca amenintarea cu forta sau primul val de bombardamente vor fi suficiente pentru a-l supune pe Milosevic.

Bogdan Trifunovic, consilier al Presedintiei Iugoslave, a declarat astazi ca, urmare a acordului Milosevic-Rugova, peste 70.000 de etnici albanezi s-au intors la casele lor. Occidentalii nu l-au crezut si au spus ca, printre ipotezele luate in calcul, se numara si cea potrivit careia sarbii ii obliga pe albanezi sa se intoarca acasa, pentru a-i folosi ca scuturi umane. Adevarul era undeva la mijloc. Gheorghii, ziaristul rus care a avut voie sa mearga in Kosovo, ne-a spus ca a vazut o coloana de albanezi care se intorcea acasa. Erau flancati de membri ai unitatilor speciale ale Politiei sarbe care, inainte de a-i imbranci in curti si a le aminti ca aici este casa lor, ii obligau sa-si faca semnul Crucii.

In jurul orei 11:00, 8 proiectile au lovit cazarma din orasul Pec din Kosovo, fara a provoca victime, deoarece lumea era ascunsa in adaposturi sau isi parasise casele din apropiere. A fost lovit si satul Belopolje, unde mai multe case au fost avariate.

Potrivit cotidianului “El Pais“, cei doi jurnalisti ai postului de televiziune particular Telecinco din Spania, Jon Sistiaga Escudero si Bernabe Dominguez Lopez, care au fost arestati vineri de Politia sarba si retinuti la Pristina, au fost expulzati astazi in Macedonia.

Am hotarat sa mergem la meciul Partizan Belgrad – AEK Atena. Am luat un taxi pana la stadionul “Partizan”. La intrarile pe stadion, politistii ne-au controlat in geanta, dupa ce ne-au intrebat daca nu cumva avem vreun pistol. Nu era o gluma. Efectiv, in Iugoslavia, foarte multa lume detine pistoale cu glont. Orice sarb care implineste 18 ani poate obtine usor un permis de port-arma, in baza unei cereri, la care adauga doua recomandari din partea unor vecini sau a cuiva care il cunoaste. Sunt, in schimb, interzise pistoalele cu gaz, pe considerentul ca exista gaze toxice cu efect mortal si, in cazul unei crime, este mult mai usor sa se depisteze pistolul din care s-a tras un glont, decat cel din care s-a tras cu gaz paralizant. Datorita acestei reguli, la care se adauga proliferarea imensa a armelor de contrabanda, in multe baruri, discoteci sau magazine, alaturi de abtibildele care interziceau accesul cu caini sau cu inghetata in mana, erau lipite si cele care interziceau accesul persoanelor inarmate. Cu toate acestea, nu o data, scandalurile din carciumi au degenerat in schimburi de focuri sau conturile intre diverse persoane au fost reglate cu pistolul.

Am intrat pe stadion dupa ce meciul incepuse si ne-am cumparat alune prajite si seminte. Era o vreme superba si ne-am incalzit la soare, privind meciul. In tribune erau cam 15.000 de spectatori, care fluturau steaguri sarbesti, iugoslave si grecesti. Printre lozincile scrise pe pancarte, mi-a atras atentia una care il sfida pe Zeul Razboiului: “Nu mergem in adaposturi, ci pe stadioane, la meci !” Meciul a fost curat, nu prea spectaculos, prima repriza terminandu-se cu scorul de 1-1. In pauza, pe teren a intrat o fanfara, urmata de oficialii celor doua cluburi. A urmat o scurta ceremonie, in care incasarile au fost donate pentru cei ce au de suferit de pe urma bombardamentelor. De asemenea, s-a anuntat ca televiziunea greaca a platit – tot ca o donatie – 300.000 de marci pentru drepturile de transmisie a meciului.

In minutul 16 al celei de-a doua reprize, conform unui scenariu stabilit dinainte, spectatorii au navalit pe teren, purtand drapele imense si au oprit partida. Jucatorii le-au daruit tricourile pe care, in afara insemnelor cluburilor, erau desenate de acum celebrele tinte. Cand am iesit de pe stadion, am vazut cativa dintre oficialii greci scotand din plase pachete de tigari si impartindu-le microbistilor ce paraseau arena. Ne-am intors de la stadion si abia am apucat sa-mi mai trag sufletul, pentru ca a trebuit sa transmit despre meci si la agentia de presa Mediafax si la ProFM si la ProTV.

Dupa ce un oficial NATO anuntase in 29 martie ca redactorul sef al al ziarului albanez din Kosovo “Koha Ditore“, Baton Haxhiu, a fost executat de fortele sarbe, acesta a aparut in public, dezmintind informatia. El a afirmat ca a stat ascuns intr-o pivnita, vreme de 5 zile, dupa care a reusit sa fuga in munti si sa se refugieze in Macedonia, ajungand, in cele din urma, la Londra. “Informatia privitoare la moartea mea nu era chiar de necrezut, de vreme ce ma aflam impreuna cu un avocat, exact in ziua in a care acesta a fost ucis, in fata copiilor sai,” a declarat Haxhiu.

In noaptea trecuta, sarbii au inchis punctul de frontiera de la Morina, de la granita cu Albania, a anuntat Andrea Angeli, purtatorul de cuvant al OSCE la Tirana. 25 de refugiati, care au reusit, totusi, sa treaca granita, pentru ca nu erau etnici albanezi, au spus ca, in apropierea frontierei, au observat desfasurari de trupe. Alti martori oculari au afirmat ca sarbii au plantat in zona mai multe campuri de mine.

La 20:17, sirenele alarmei aeriene sunau din nou la Belgrad. Incepea o noua noapte de bombardamente. Ne-am dus, cum faceam de obicei cand incepea alarma, sa scrutam orizontul de pe acoperis. Ciudat, de undeva, din apropiere, se auzeau muzici si urale. Am coborat si ne-am dus pe colina Kalemegdan, de unde am vazut o gramada de lume adunata pe podul Brankov, care lega cartierul Novi Beograd de partea veche a capitalei. Nu-mi venea sa cred ce vedeam. In timp ce, la orizont, se observau tirurile antiaerienei, pe pod, sarbii au adus boxe si statii, pe care le-au urcat in remorca unui camion, au adus un grup electrogen si au pornit editia de seara a concertelor de protest impotriva atacurilor NATO. Erau cam 2.000 de oameni, cu lumanari in maini, care cantau alaturi de formatiile de pe scena improvizata.

Am sunat, imediat, la Bucuresti, si ne-am hotarat sa transmit in direct chiar de pe pod, o relatare despre ce se intampla. Am stat ca pe ace, pentru ca jurnalul de stiri incepea abia la 22:30 (ora Iugoslaviei) si imi era teama ca se va termina concertul pana atunci. Am avut, totusi, noroc. Am intrat in direct cu Lucian Mindruta, dupa ce ma indepartasem putin de mijlocul podului, unde avea loc concertul, pentru ca muzica sa nu-mi acopere vocea. Imi amintesc ca elanul de exaltare al sarbilor ma cuprinsese si pe mine si cred ca se simtea in voce, pentru ca Lucian mi-a administrat un dus rece. Dupa ce i-am povestit ce se intampla la Belgrad, accentuand asupra curajului vecin cu nebunia al celor de pe pod, el m-a intrebat daca oamenii aceia stiu ca, in acest timp, in Kosovo, compatriotii lor omoara barbati nevinovati si violeaza femei.

Intrebarea mi s-a parut (si mi se pare si acum) venita ca nuca in perete, asa ca replica mi-a venit imediat pe buze. I-am explicat lui Lucian ca oamenii acestia au venit aici spontan, din dorinta sincera de a-si apara podul cu pretul vietii, ca stiu foarte bine ce se petrece in Kosovo, iar restul e propaganda. Ca sarbii nu baga in seama nici propaganda NATO, care spune ca militarii sarbi ii masacreaza pe albanezi, nici propaganda iugoslava, care vorbeste de teroristii si separatistii albanezi. Pur si simplu, intrebarea lui mi s-a parut din alt film si realizam cat de putin inteleg cei din tara din ceea ce se intampla la Belgrad. Mile Carpenisan, care auzise ce spuneam in direct, m-a intrebat cine era in studio la Bucuresti. Nu vreti sa stiti ce a fost la gura lui, cand a auzit…

Reprezentantul UCK in Franta, Yll Selaj, a declarat agentiei AFP ca primii 15 voluntari inrolati in UCK au plecat de la Paris catre Albania. “Alti 200 de voluntari au parasit deja Franta, din proprie initiativa, fara a fi indrumati de noi.”

Am plecat ingandurat de pe pod si ma simteam vinovat. M-am hotarat sa incerc sa redau cat mai mult din atmosfera din Iugoslavia in transmisiile mele, fara a deveni subiectiv. A fost unul din momentele in care am simtit cel mai acut absurditatea razboiului si dificultatea de a o reda in cuvinte. Cred ca tonul replicii mele a fost cam taios, pentru ca, a doua zi, framantat si el de cuvintele mele, Lucian Mindruta m-a sunat, ca sa ma faca sa pricep ca nu s-a lasat, nici el, influentat de propaganda NATO, dar ce se intampla la Belgrad era greu de inteles si a avut, pe moment, impresia ca tin partea sarbilor si a simtit nevoia sa echilibreze cumva sentimentele pe care le declansa relatarea mea. Continui sa cred si acum ca nu a fost cea mai inspirata intrebare pe care mi-o putea pune si ca oamenii nu pot fi zugraviti doar in alb si negru.

“Suntem pe cale de a cauta alte intariri ale fortelor aeriene cu avioane de recunoastere si atac la sol, precum si cu alte mijloace,” a declarat astazi generalul american Wesley Clark, comandantul suprem al Fortelor Aliate in Europa, citat de AFP. Purtatorii de cuvant ai Pentagonului au refuzat sa confirme doborarea de catre sarbi a unui avion spion, spunand ca “politica noastra nu este de a discuta probleme care privesc spionajul”. Avionul spion de tip “Hunter“ poate sa zboare la 5.000 de metri altitudine si sa transmita imagini prin satelit statiilor de la sol si avioanelor AWACS care conduc pilotii NATO catre tintele lor. Este echipat cu doua motoare, masoara 7 metri lungime si 10 metri in deschiderea aripilor. Are o raza de actiune de 125 de kilometri si o autonomie de zbor de 8 ore, ziua sau noaptea. Saptamana trecuta, americanii au deplasat 8 avioane de acest tip in Albania.

Cand ajunsesem pe strada hotelului nostru, comentand, inca uimiti, cele vazute, am auzit pe deasupra capetelor noastre un suierat puternic, urmat, la cateva secunde, de inca unul. Acelasi sunet al unui imens cauciuc de tractor care s-a desumflat brusc. Am inlemnit, ascultand speriati. “Nu sta pe trotuar !” si-a amintit Mile, dupa care au urmat bubuiturile. Am sarit in mijlocul drumului, in timp ce geamurile de la cladirile din jur inca mai zdranganeau. “Asta a fost foarte aproape !” a spus Nelu, directorul hotelului nostru, cand am intrat pe usa. Am urcat repede pe acoperis. Dinspre centrul orasului se ridica o dara de fum albicios. Era ora 23:30. “Ce prosti sunt !” a exclamat, din nou, Nelu. “Asta este FOSTUL General Stab ! Haideti pana acolo !”

Am coborat si, in hol, ne-am intalnit cu un tip ce parea prieten cu Nelu. Inalt, cu o fata osoasa, parul des, grizonat si mustata stufoasa, avea mutra tipica a unui sarb. Mi l-a prezentat si mie: “Dragan, un scriitor de la noi.” Mile il cunoscuse mai devreme, cand a stat cu ei la masa. Ne-am inghesuit toti 4 in Renault-ul lui Nelu. Pe drum, l-am auzit pe Dragan intrebandu-l, cu voce scazuta, pe Nelu: “Ce-i cu asta ? E de-al nostru ?” Nelu a dat, afirmativ, din cap: “Nu e sarb, e roman, dar e ca si de-al nostru.”

Am trecut pe langa gara principala a Belgradului si am luat-o pe bulevardul Nemanjina. Nu departe de colt, la numarul 9, era cladirea lovita. Cand am ajuns noi, dinauntru tocmai iesea un grup de jurnalisti straini, cu camere video si aparate foto de gat, vociferand usor nemultumiti. Militarii sarbi care ii conduceau s-au rastit la ei si i-au adus langa noi, dincolo de un cordon de soldati. Ne-am invartit, calcand pe cioburi, sa ne dam seama ce s-a intamplat, pentru ca, in afara de geamurile sparte, nimic nu indica vreo explozie.

Cladirea de pe Nemanjina 9 era inalta, paralelipipedica si se afla langa cea a Guvernului Serbiei, oarecum in prelungirea acesteia. La nici 100 de metri era Spitalul de boli cardio-vasculare “Sf.Sava”, iar peste drum se aflau o biserica, hotel “Beograd” si multe cladiri vechi, cu apartamente. La geamuri, oamenii comentau, injurand nemultumiti. Se pare ca rachetele pe care le auzisem trecand peste capetele noastre erau celebrele “Tomahawk“. Odata lansate, de la mare distanta, zboara la joasa altitudine, paralel cu solul. Ajunse in apropierea tintei, se ridica brusc spre cer, de parca si-ar lua avant inaintea loviturii, dupa care coboara, la fel de brusc, lovind-o. In functie de modul cum sunt programate, pot exploda imediat sau cu intarziere, dupa ce strabat doua-trei plansee, si fac ravagii.

De aceea, oricat am dat ture in jurul cladirii de pe Nemanjina 9, aceasta parea neatinsa. Colegii nostri care au ajuns mai devreme si au fost dusi in interior sa filmeze ne-au povestit ca proiectilele au izbit acoperisul si doar unul a explodat, chiar in casa scarilor, insa nu avea incarcatura incendiara, asa ca focul izbucnit a fost stins rapid. Politistii sarbi au venit si ne-au cerut sa ne indepartam, pentru ca venisera genistii care intentionau sa dezamorseze racheta neexplodata.

Ne-am adunat langa masina lui Nelu si am plecat inapoi la hotel. Pe drum, Dragan ne-a explicat ca imobilul de pe Nemanjina 9 a fost, candva, sediul General Stab (Statul Major General al Armatei Iugoslave). De cand acesta a fost mutat in doua cladiri noi, construite pe bulevardul Knez Milosa, peste drum de sediul Guvernului sarb, imobilul a ramas in administrarea executivului, care l-a repartizat Ministerului Justitiei. Adapostea birourile personalului din minister. Toata lumea era convinsa ca americanii erau atat de prosti, incat s-au ghidat dupa vreo harta veche, inchipuindu-si ca au dat lovitura si au facut praf Statul Major General.

Cand am ajuns la hotel, am aflat ca la aceeasi ora, 23:30, a fost lovit si orasul Pancevo, insa nu am auzit bubuiturile. La televizor s-a anuntat ca, la Pristina, bombardamentul din noaptea aceasta a ranit mai multe persoane si ca artileria antiaeriana ar fi doborat un avion spion fara pilot de tip Hunter. Dupa care am avut parte de o portie de ras: RTS anuntase ca 1.500 de militari germani, aflati in tabara NATO de la Petrovac (Macedonia), si-ar fi lepadat armele si ar fi dezertat, fugind in Grecia. Revenind in registrul stirilor serioase, cotidianul grec “Athinaiki” pretindea ca, pana astazi, NATO ar fi pierdut 32 de avioane si 88 de soldati. S-a vehiculat intens informatia ca la Belgrad va sosi Spyros Kiprianou, care va discuta cu Milosevic eliberarea celor trei militari americani capturati de sarbi la granita cu Macedonia. Si ca, pe timpul vizitei sale de 24 de ore, bombardamentele vor fi intrerupte.

Rusia a suspendat programele de colaborare bilaterala cu Canada, ca raspuns la participarea acestei tari la atacurile NATO asupra Iugoslaviei, a anuntat Gill Hewkins, purtator de cuvant al Ministerului canadian al Apararii. Rusia a repatriat toti studentii militari rusi care participau la programe de pregatire in Canada, a rechemat 11 din ofiterii sai aflati la un curs de 6 luni pentru a invata franceza si engleza si a anulat alte 3 misiuni de studii pentru ofiteri.

Cu 10 minute inainte de ora 1:00, 6 proiectile au lovit, unul dupa altul, centrul orasului Cuprija. Din primele informatii, am aflat ca nu exista victime, desi pagubele sunt mari. Au fost distruse o sala de sport, cateva magazine si centrala de distribuire a curentului electric. Pompierii se luptau sa stinga incendiile izbucnite in cele 6 locuri.

La 4:20, orasele Cacak si Lucani (combinatul chimic “Milan Blagojev”) au fost, din nou, tintele avioanelor NATO, peste 50 de case fiind afectate de suflul exploziilor. Statiunea Tornik, folosita ca tabara de ski pentru copii, compusa din vreo 30 de cabane, a fost facuta scrum. Se pare ca sarbii au folosit-o drept tabara provizorie pentru soldati si au fost, din nou, descoperiti prin satelit. Pe la 5:20, Belgradul a fost survolat de avioane, care nu au lansat, insa, nici o bomba. Am aflat asta mai tarziu, pentru ca dormeam deja. La 7:30, s-a ridicat si alarma aeriana, cu putin inainte de a intra in direct la emisiunea de dimineata de la ProTV.

5 aprilie 1999

Dupa o noapte grea, am luat-o de la capat. Alarma aeriana s-a ridicat la ora 7:00. Dupa ce am pornit spre centru, am inceput sa aflam doar vesti deloc promitatoare. Guvernul federal a dat mai multe hotarari, una mai a dracului si mai usor de interpretat decat cealalta. De astazi, tranzitul substantelor periculoase pe teritoriul iugoslav a fost interzis. Doar Ministerul federal al Apararii va mai putea da aprobari in continuare. Vestea cea mai proasta, insa, se referea la instituirea Legii Martiale. De azi, orice reprezentant al Politiei, Securitatii sau Armatei poate perchezitiona pe oricine. Pentru a incepe cercetarea penala impotriva cuiva, nu mai este nevoie de mandatul Procuraturii, este suficient sa existe suspiciuni ca respectivul ar fi comis o anumita categorie de infractiuni. Acestea au fost descrise astfel: infractiuni impotriva sigurantei statului, omenirii si dreptului international, impotriva Armatei Iugoslave, precum si alte infractiuni pentru care pedeapsa prevazuta in Codul penal depaseste 5 ani de inchisoare. In unele situatii, judecatorul poate da sentinte in absenta unui procuror. De asemenea, ofiterii Ministerului de Interne pot declansa anchete fara sa aiba nevoie de un mandat al procurorului si pot aresta pe oricine, pe o perioada de maxim 30 de zile.

Aceste decizii, desi normale in situatie de razboi, ne dadeau fiori, deoarece ii cunosteam pe politistii si pe militarii sarbi, care nu stiu de gluma cand trebuie sa-si faca datoria si, mai ales, cand sunt convinsi ca lupta sa-si apere tara. Viitoarele saptamani aveau sa ne confirme banuielile.

Saptamanalul american “Newsweek” sustine ca, la inceputul anilor ’90, CIA a refuzat sa sustina un complot impotriva lui Slobodan Milosevic – pe atunci presedinte al Serbiei – pus la cale de apropiati ai acestuia care se bazau pe sprijinul Armatei iugoslave. Un consilier politic al lui Milosevic s-a dus in SUA, unde a prezentat proiectul de complot si a cerut ridicarea sanctiunilor impotriva Iugoslaviei si sustinere economica din partea americanilor, dupa ce acesta ar fi fost inlaturat de la putere. CIA a respins planul, iar Milosevic a aflat si a facut o serie de epurari in anturajul sau.

Dupa spectaculoasa intalnire cu Slobodan Milosevic de la Belgrad, astazi, Ibrahim Rugova l-a primit, in vila sa din cartierul Velanje din Pristina, pe ambasadorul rus Iuri Kotov. Desigur, si aceasta intalnire a fost intens mediatizata de sarbi, mai ales ca declaratiile lui Rugova le conveneau de minune. “Am fost la Belgrad si nu doresc sa ma ocup de speculatiile ziaristilor,” a dezmintit el afirmatiile din presa occidentala conform carora intalnirea sa cu Milosevic ar fi fost o inscenare. “Autoritatile iugoslave mi-au confirmat ca sunt un om liber, insa mi-au spus ca se tem pentru securitatea mea.” Liderul albanez a zis ca ar dori sa plece la Skopje, pentru ca, de la Pristina, izolat si fara consilierii sai, nu poate contribui la rezolvarea crizei. El a cerut autoritatilor de la Belgrad sa conlucreze mai mult cu comunitatea internationala, spre a gasi o solutie politica pentru intreaga regiune a Balcanilor si, desigur, pentru Kosovo. Iuri Kotov a spus ziaristilor ca a intervenit pe langa sarbi pentru ca acestia sa-i acorde autorizatia de a pleca in strainatate.

Rugova s-a intalnit la Pristina si cu vicepremierul iugoslav Nikola Sajnovic, cu care a avut o discutie cu usile inchise. La sfarsitul acestei intrevederi, cei doi au dat un comunicat, in care se declarau pregatiti sa inceapa “lucrul in comun” in doua domenii: reglementarea politica a situatiei din Kosovo si intoarcerea refugiatilor la casele lor.

Venind vorba de Pristina, sarbii au anuntat ca au fost reluate cursele de autobuze intre Belgrad si capitala provinciei Kosovo. Trei autobuze pe zi vor pleca in cursa si vor ajunge la Pristina trecand prin Nis. Oras in care alarma de aseara a fost ridicata abia astazi, la 13:37. Si deasupra caruia – sustin sarbii – ar fi fost doborate 3 avioane NATO care au participat la bombardamentele de azi-noapte.

“Washington Post” a dezvaluit astazi ca sefii Statelor Majore americane si-au exprimat, inca inainte de lansarea acesteia, indoieli asupra eficientei unei interventii in Iugoslavia. Ei sustineau ca nu exista garantii ca atacurile aeriene ar rezolva problema din Kosovo si se indoiau de teoria lui Madeleine Albright, conform careia criza din Kosovo va destabiliza intreaga regiune a Balcanilor. Militarii americani considerau ca o interventie in Iugoslavia nu ar fi in intereseul national al SUA si ca sanctiunile economice impotriva Belgradului ar fi suficiente. De asemenea, un general citat de cotidianul american si-a exprimat retinerea fata de o eventuala interventie terestra.

Nici fostul cancelar german Helmuth Schmidt nu era un adept al participarii tarii sale la interventia NATO, pentru ca o considera neconstitutionala. Intr-un interviu publicat in saptamanalul elvetian “Hebdo“, Schmidt a declarat ca Germania si partenerii ei europeni au permis, intr-o maniera imprudenta, Statelor Unite sa se foloseasca de aceste tari pentru a-si urmari propriile interese.

Am trecut prin Trg Republike, unde azi cantau din nou trupe rock. I-am ascultat pe Galija si Tony Montana, care mi-au amintit de anii ’80, cand erau in mare voga si ii auzeam la posturile de radio sarbesti. Moda concertelor s-a extins cu o viteza nebuna si formatiile sunt intr-un continuu turneu prin tara. De exemplu, azi au fost organizate concerte de protest impotriva razboiului in pietele din capitala Muntenegrului, Podgorica, si in orasele Novi Sad, Nis, Leskovac, Loznice, Pozarevac, Smederevo, Secani si Valjevo.

Pe zidurile din centrul Belgradului, au inceput, de ieri, sa apara posterele anti-NATO. Pe unul dintre ele, intitulat “Noua Ordine Mondiala“, era caricatura unui Bill Clinton, care isi tinea intr-o mana penisul, de dimensiuni uriase, cu care urina peste intreg globul pamantesc. Cel de-al doilea, mult mai reusit, ironiza modul de viata al americanilor. Infatisa Anul Nou intr-o familie de americani. O camera coscovita, colcaind de sobolani. Un brad prapadit, de crengile caruia spanzura un clovn si o papusa fara o mana si un picior. Intr-un colt al camerei, un copil statea necajit pe olita, nebagat in seama de nimeni. Mama lui zacea sprijinita de un perete, cu privirea goala si o seringa cu heroina infipta in vene. Intr-o criza de isterie, tatal se invartea in mijlocul camerei, cu o carabina de mare calibru in mana. Am ras cu lacrimi cand am vazut afisele, lipite peste tot.

Ministerul federal de Externe a anuntat astazi ca, in perioada 31 martie – 1 aprilie, in Kosovo au fost descoperite cadavrele a 29 de persoane neidentificate. Comunicatul precizeaza ca toate cele 29 de persoane ar fi fost impuscate de UCK. La randul ei, agentia de presa a UCK, Kosovapress, a publicat la Bruxelles o lista cu 178 de persoane care ar fi fost executate de militarii sarbi in satele din Kosovo. 126 dintre cei ucisi au fost impuscati la Izbica. Cea mai mare parte erau barbati cu varste intre 19 si 90 de ani. Potrivit marturiilor a 6 supravietuitori ai masacrului, barbatii ar fi fost impartiti in grupuri de 30-40 si impuscati de grupe a 6 soldati desemnati de superiorii lor. Dezvaluirile nu au putut fi confirmate din surse independente, insa o caseta cu imaginile mai multor cadavre a fost difuzata de cateva posturi occidentale de televiziune.

Decizia mai multor tari occidentale de a primi refugiati din Kosovo, pentru a evita destabilizarea regiunii, intampina reticentele Italiei si Frantei, care se tem ca, in acest fel, este favorizata epurarea etnica, anunta AFP. Ieri, Jamie Shea anuntase ca Germania este gata sa primeasca 40.000 de refugiati, Grecia si Canada cate 5.000, Norvegia 6.000, iar Turcia si Statele Unite – cate 20.000. Prim-ministrii francezi si italian au declarat, insa, ca dispersarea refugiatilor prin Europa ar reprezenta o acceptare a politicii de epurare etnica practicata de Milosevic, adaugand ca este fundamental ca refugiatii albanezi sa se poata intoarce acasa. Astazi, un prim grup de 150 de albanezi din Kosovo au sosit intr-o tabara pentru refugiati din Turcia, unde se aflau, deja, peste 5.000 de refugiati veniti prin Bulgaria. La randul lor, ministrii de Externe roman si bulgar au declarat ca, din cauza dificultatilor economice prin care trec cele doua tari, nu pot primi refugiati din Kosovo fara sa aiba sustinerea organizatiilor internationale.

De cand s-a incalzit afara, mi-am facut obiceiul ca, in fiecare dupa-amiaza, inainte de a pleca spre hotel ca sa-mi transmit corespondenta pentru stirile de la 19:30, sa stau o jumatate de ora pe o terasa din Trg Republike. Uneori, venea si Mile, dar de cele mai multe ori eram singur. Dupa ce, doua zile la rand, am cerut bere Heineken, incepand cu a treia zi, chelnerul venea zambind si ma intreba: “Un Heinken ?” Dupa vreo 3 saptamani, a venit intr-o dupa-amiaza si mi-a spus: “Imi pare rau, nu mai avem bere Heineken. Ce altceva pot sa va aduc ?” I-am cerut un gin tonic si multa vreme era suficient sa ma asez la masa, sa ma vada de la distanta si sa ne salutam, ca sa vina, imediat, cu un pahar de gin tonic. Intotdeauna, lasa pe masa paharul si un bon pe care scria cat costa si nu ma mai deranja decat daca ii faceam eu semn. Banii ii lasam langa scrumiera si, desi era o terasa mare, deschisa, in centrul orasului, niciodata nu si-a facut griji ca ar putea cineva sa plece fara sa plateasca. Imi amintesc cu placere figura radioasa cu care, spre sfarsitul razboiului, a venit sa-mi spuna: “Azi avem si Heineken si gin tonic. Ce alegeti ?”

Era multa lume pe strazi si era o placere sa stai o jumatate de ora la soarele care incepea sa prinda puteri si te uiti dupa fetele frumoase ce se plimbau prin centrul orasului. Imi puteam pune ordine in ganduri si, uneori, citeam ziarele sau vorbeam la telefon cu cei din tara.

Astazi, am citit in “Politika“, principalul cotidian iugoslav (controlat de autoritati), detalii despre meciul amical de fotbal dintre Partizan Belgrad si AEK Atena, programat pentru miercuri. Biletul va costa 20 de dinari, banii urmand sa fie varsati intr-un cont destinat ajutorarii victimelor razboiului. Grecii ii ajuta mult pe sarbi si tocmai au ajuns la Belgrad 5 camioane cu 100 de tone de hrana si medicamente, ajutoare trimise de Biserica Ortodoxa din Salonic. Multe erau destinate copiilor. Conform unei hotarari a guvernului, cursurile scolilor au fost suspendate, in continuare, pana dupa ridicarea starii de razboi si cei mici trebuie ajutati sa treaca peste dificultatile provocate de bombardamente.

Totusi, premierul grec Costas Simitis a tinut astazi, intr-un discurs televizat catre natiune, sa atraga atentia ca tara sa nu poate sa se marginalizeze in acest conflict, “datorita pericolului prezentat de pozitia activa a Turciei“. El i-a asigurat pe greci ca nu va antrena tara in conflictul din Kosovo, iar, in privinta refugiatilor, nu va accepta o povara care sa depaseasca puterile sale.

Conform AFP, Pentagonul a anuntat ca un avion de tip Hercules C-130, varianta “Commando Solo“, a inceput sa difuzeze emisiuni radio si de televiziune, pe frecvente compatibile cu cele iugoslave. De asemenea, un alt aparat, care opereaza la mare altitudine, la limita de nord a teritoriului iugoslav, a aruncat sambata 2,5 milioane de manifeste, in care se cerea sarbilor sa nu-l mai asculte pe Slobodan Milosevic.

Astazi, echipa RTS care sta la Pristina si transmite stiri de acolo a primit medalia de onoare pentru curaj. Intr-adevar, asa cum multi ne invidiau pe noi ca am avut ocazia sa fim la Belgrad, in mijlocul unui razboi, tot asa ii invidiam si noi pe cei care au putut sa stea la Pristina, unde ni se parea noua ca este miezul evenimentelor. Oricum, era mult mai periculos si ii admiram cu sinceritate pe colegii nostri de acolo.

Ultimele bilanturi ale bombardamentelor de azi-noapte asupra orasului Nis estimau pagubele provocate la peste 5 milioane de dolari. La jurnalul RTS am vazut o imagine care m-a impresionat foarte tare. O racheta NATO a lovit, cu o precizie milimetrica, cladirea Comandamentului Corpului III al Armatei Iugoslave. Sediul era intre alte doua cladiri, lipit de acestea, insa racheta a lovit doar comandamentul, cladirile celelalte fiind mai putin afectate, doar de suflul exploziei sau de vibratii.

Un elicopter de tip UH-60 Black Hawk, care efectua o misiune de rutina in spatiul aerian al Republicii Srpska, a fost atacat in aceasta dupa-amiaza, in jurul orei 16:30, cu grenade provenind de la un lansator de tip AG, fara a fi atins, a anuntat Sheena Thomson, purtator de cuvant al trupelor SFOR din Bosnia, citata de AFP. Atacul a avut loc in regiunea Teslic, la 90 de kilometri nord-est de Sarajevo.

La ora 20:20, au sunat din nou sirenele alarmei aeriene. La scurta vreme, s-a anuntat ca a cazut podul peste Dunare de la Sombor, din nordul Iugoslaviei. Intr-un raid aerian, care a inceput la 22:15 si a tinut 10 minute, a fost bombardata zona industriala, fiind vizate, in special, instalatiile petroliere, iar podul peste Dunare, care avea doua benzi de sosea si doua de cale ferata, a ajuns in valuri.

La aceeasi ora, Nis-ul era din nou sub bombe, pentru a patra oara in ultimele 24 de ore. In oras s-a anuntat ca nu sunt mari pagube materiale. Atacul fusese concentrat asupra aeroportului. O racheta a fost pulverizata in aer de antiaeriana iugoslava.

Un sfert de ora mai devreme, atacul avioanelor aliate primea o riposta puternica din partea artileriei antiaeriene din Novi Sad. Cu toate acestea, in oras s-au auzit mai multe explozii foarte puternice si – de pe acoperisul hotelului nostru din Belgrad – puteam vedea cativa nori de fum. A fost lovita rafinaria si mai multe obiective civile au fost avariate. In oras nu s-au mai vazut canalele televiziunii nationale. Se pare ca au fost lovite instalatiile releului de pe Fruska Gora. Am sunat la prietenii nostri din Novi Sad si ne-au povestit ca un avion ar fi venit in picaj, incercand sa distruga si ultimul pod peste Dunare ramas in picioare. Armata Iugoslava, insa, amplasase mai multe baterii de artilerie antiaeriana in jurul acestuia si au respins atacul. S-a anuntat chiar ca avionul – tot un F-117 A – ar fi fost lovit si ar fi cazut pe muntele Remete. Intr-adevar, in regiune au fost observate doua elicoptere de recuperare ale NATO.

Un alt pod, cel de la Kursumlija, peste raul Toplice, de pe autostrada Nis-Pirot, a fost lovit de bombe la 21:30. Ceva s-a intamplat si la Aleksinac, unde sarbii au anuntat ca ar fi fost lovite mai multe cladiri civile si ca ar exista victime. Dar, despre asta, aveam sa aflam mai tarziu.

La televizor am vazut deja imagini de la incendiul izbucnit la rafinaria din Novi Sad, iar, la ora 23:00, pompierii continuau sa se lupte cu flacarile. Cartierul Shanghai, situat in apropiere, a fost evacuat, deoarece fumul facea aerul irespirabil. Oficialitatile au anuntat ca inca un avion inamic ar fi fost doborat si a cazut in regiunea Petrovaradin. Ca de obicei, NATO avea sa dezminta a doua zi ca ar fi pierdut vreun avion. La Aleksinac se spunea ca a fost distrus un sfert din oras, statia de salvare si mai multe case. Alte informatii descriau scene de cosmar: 10 blocuri distruse, o strada intreaga rasa de pe fata pamantului, oameni nevinovati morti sau raniti. Corespondentii postului de televiziune Studio B au anuntat ca cel putin 5 persoane au fost ucise, iar alte 20 ranite. RTS amintea insistent ca, tot in noaptea de 5/6 aprilie, dar in 1941, aviatia nazista bombarda pentru prima oara Belgradul.

O jumatate de ora dupa miezul noptii, 4 rachete au fost lansate asupra Pristinei, fiind atins un releu de televiziune din sud-estul orasului. Celelalte explozii au fost auzite in zona aeroportului Slatina. De asemenea, la Prizren, cazarma “Tarul Dusan Silnii” a fost bombardata pentru a patra oara.

AFP a anuntat ca NATO a autorizat astazi Statele Unite sa trimita in Albania 24 de elicoptere de lupta de tip AH-64 Apache, in vederea utilizarii lor in Kosovo. Ele vor fi insotite de circa 2.000 de militari, insarcinati cu protectia aparatelor, supranumite “ucigatoare de tancuri”. Executivul american si-a asumat riscurile unor pierderi, deoarece elicopterele Apache, foarte eficiente in lupta impotriva blindatelor, zboara relativ incet, la joasa altitudine, fiind mai vulnerabile in confruntarea cu rachetele sol-aer.

Dupa ce ne-am mai linistit si am coborat in camera de hotel, la 2:38, am auzit in apropiere o explozie. Rasunase ca o petarda sau o grenada de mana. Si chiar era o grenada, pe care un sarb mai artagos o aruncase in curtea unei moschei din apropierea hotelului nostru. Liderul comunitatii islamice din Belgrad Hamdija Jusufspahic avea sa declare, a doua zi, ca nimeni nu a fost ranit, ci doar geamurile unei anexe au fost sparte de suflul exploziei. Moscheea Bajrakli, ridicata in 1521, este unul din cele mai vechi edificii din Belgrad.

La 3:45, in jurul orasului Kraljevo au explodat 3 rachete. La 3:47, deasupra Belgradului s-au auzit, din nou, avioanele NATO. Cateva clipe mai devreme auzisem niste bubuituri, cred ca dinspre Pancevo. Incepea inca un raid. Din fericire, a fost scurt, pentru ca avioanele n-au putut depasi barajul de foc al antiaerienei. La 4:35, releele de televiziune de la Kragujevac si Jagodina ardeau, lovite de bombe. La 5:36, avioanele au mai venit o data, lansand cateva proiectile tot spre Pancevo. La 6:05 si 6:14, eram din nou pe acoperis. Se luminase de ziua si doar auzeam avioanele si bubuiturile exploziilor, de aceasta data in Belgrad, insa nu ne mai puteam da seama din ce directie, pentru ca nu mai vedeam din ce parte trage antiaeriana. In sfarsit, la 7:42 am auzit sunetul lung si neintrerupt al sirenelor. Inceta alarma aeriana, incepea o noua zi.

2 aprilie 1999

Ca de obicei, m-a trezit dimineata, pentru corespodenta de la emisiunea “Buna dimineata, ProTV e al tau“. Sincer, imi plac mai mult interventiile in direct de dimineata decat in celelalte jurnale de stiri. Am mai mult timp, pot povesti mai multe, impresiile sunt mai proaspete, iar Cristi Tabara e un interlocutor deosebit de agreabil. Este si o provocare, pentru ca trebuie sa ma trezesc devreme, sa verific ultimele informatii, sa nu-mi scape ceva sau sa actualizez stirile. In principiu, colegii din redactie ma suna noaptea si stabilim despre ce vom vorbi, pentru ca ei sa pregateasca niste imagini care sa se potriveasca cu ceea ce spun eu. Am mai aflat ca, ieri dimineata, inca un pod peste Dunare a fost distrus: cel de la Beska, situat la 30 de kilometri de Novi Sad, pe autostrada care leaga Belgradul de frontiera cu Ungaria. O racheta a lovit in plin ultimul segment al podului, cel de langa malul stang al Dunarii, pe care l-a rupt in doua.

Conform agentiei Mediafax, Societatea de Navigatie Fluviala NFR Drobeta a anuntat ca a pierdut un contract de 100.000 de dolari, de pe urma blocarii Dunarii din cauza distrugerii podurilor de la Novi Sad. NFR incarcase deja, la Agigea, 5 barje cu fosfati, pe care trebuia sa ii transporte in Austria. Alte cateva contracte similare au fost anulate, iar navele romanesti surprinse in aval de Iugoslavia nu s-au mai putut reintoarce acasa. De ieri, circulatia trenurilor de calatori pe relatia Bucuresti-Belgrad a fost limitata pana in localitatea Virset, de langa frontiera cu Romania.

Astazi, alarma s-a ridicat la 8:15 si mi-a stricat cele doua ore de somn pe care mi le doream. Am mancat un iaurt si am plecat spre Centrul militar de presa. Desi nu aflam mare lucru de acolo, era bine sa se obisnuiasca lumea cu noi. In plus, mai auzeam cate-un zvon, mai schimbam informatii cu unii sau cu altii, mai aflam cine a mai venit, cine a mai patit ceva…

Sarbii sunt incredibili ! Astazi dimineata, stateau la coada sa obtina bilete la opera, la “Nabucco” de Verdi. De mai multe zile, atat Teatrul National, cat si Opera organizeaza reprezentatii gratuite. Trebuie doar sa stai la coada si sa iei bilete. Autoritatile vor sa demonstreze ca viata merge inainte, in ciuda bombelor. Pe langa asta, incearca sa ofere cat mai multe posibilitati de recreere, ca oamenii sa uite de razboi si de bombe. Nu pot sa-mi explic, insa, de unde fac rost de filmele care ruleaza la cinema: “Shakespeare in love“, “Titanic“, “Men in black“. Vreau sa vad si eu, neaparat, cand imi gasesc un pic de timp liber, “Crna macka, beli macor” (“Pisica neagra, martanul alb”), ultimul film al lui Emir Kusturica.

Cand am ajuns la Media Center, sala mare in care se organizeaza conferintele de presa era plina de oameni. Erau redactorii postului de radio B-92, unul din putinele care incercau sa ramana independente si necontrolate de guvern. Autoritatile vara pumnul in gura jurnalistilor incomozi folosind pretexte inteligent alese. E adevarat ca beneficiaza si de o Lege a Informatiilor plina de restrictii. Radio B-92 fusese inchis in 23 martie, pe motiv ca folosea un emitator mai puternic decat cel autorizat.

Veran Matic, directorul postului de radio, a fost retinut de Politie si anchetat vreme de 8 ore. Politistii il acuzau ca seamana panica in populatie, raspandind stirea ca Iugoslavia va fi bombardata si ca are o atitudine pro-occidentala. A fost eliberat, insa astazi, un executor judecatoresc, insotit de un barbat in uniforma, a venit la B-92, avand decizia inlocuirii din functie a lui Matic cu Aleksander Nikacevic (presedintele Uniunii Studentilor din Belgrad, controlata de SPS). In semn de protest, angajatii au parasit postul de radio si se pregateau sa organizeze o conferinta de presa. Au anuntat ca B-92 va continua sa emita pe satelit si pe Internet. De altfel, nu a fost singurul post de radio care a avut probleme cu cenzura militara. Chiar aseara, la Smedervska Palanka, a fost inchis si Radio Jasenica.

Am coborat in Trg Republike, la concertul de pranz. Deja, piata incepea sa arate altfel. Reclamele de pe panourile publicitare au fost inlocuite cu afise imense, cu mesaje impotriva razboiului. Pe unul dintre ele era fotografia unui batran, langa care scria “Sorry, we think different“. Pe un altul, amplasat langa cladirea Parlamentului, era fotografia unui turn Eiffel in flacari, rupt in doua de o racheta care l-a lovit in plin. Sub aceasta imagine scria: “Just imagine !” Pe cladirea cu geamuri verzi in care se afla Media Center, panoul cu reclame mobile arata o tinta imensa, dupa care lamelele panoului se miscau si aparea mesajul “Stop the bombs !”

In piata s-au adunat peste 15.000 de oameni si au cantat impreuna cu marile staruri ale muzicii populare sarbesti. La un moment dat, concertul a fost intrerupt si cativa membri ai delegatiei ruse ce se afla la Belgrad au adus icoana Fecioarei Maria, facatoare de minuni, pe care patriarhul Alexei al Rusiei a daruit-o Belgradului, pentru a apara orasul de bombardamente. Pe una din pancartele purtate de manifestanti scria “No private Ryan will be saved“. Era o aluzie la filmul american premiat cu Oscar “Saving Private Ryan“, despre povestea unui comando care a fost trimis, in cel de-al Doilea Razboi Mondial, pentru a aduce acasa un soldat american de pe front.

Intr-un interviu pentru ziarul belgian “Le Soir“, Jonathan Eyal, expert la Institutul Regal de Studii Strategice din Londra, a afirmat ca strategia NATO cu privire la Kosovo nu merge. “Pe plan politic, nu exista absolut nici un progres de pe urma raidurilor aeriene. Cred ca o interventie terestra este inevitabila, dar nu exista consens la Washington pentru trimiterea de trupe, iar europenii nu vor face nimic fara americani.” El aprecia ca acest conflict din Kosovo nu va degenera intr-un razboi mondial, pentru ca “Rusia nu are posibilitatea de a face nimic in acest moment”.

Critici similare au fost aduse si de fostul secretar de stat adjunct american Lawrence Eagleburger. “Nu cred ca o interventie militara ar putea realiza ceva durabil si ar putea aduce pacea in regiune,” a declarat Eagleburger pentru saptamanalul croat “Globus“. El a lansat doua ipoteze ale viitorului conflictului. Prima prevedea continuarea luptelor dintre sarbi si albanezi, iar a doua – desfasurarea fortelor de mentinere a pacii, care ar putea deveni atat tinta sarbilor, cat si a albanezilor care doresc sa-si dobandeasca independenta. Mi-a atras atentia o fraza aproape profetica: “Trupele noastre din zona ar putea ramane acolo ani de zile, pentru a ajuta ca oamenii sa nu se ucida intre ei, dar ele nu vor putea aduce pacea.”

Mi-a venit ideea sa chem cateva formatii rock din Romania, sa vina sa cante la Belgrad, in Trg Republike, in semn de solidaritate cu suferintele sarbilor. Mile Carpenisan l-a sunat pe ministrul Culturii, care ne-a spus ca nu e nici o problema. Trebuie doar sa-i spunem numele celor care vin, pentru a anunta in vama, sa-i lase sa intre in Iugoslavia. Am pus mana pe telefon si l-am sunat pe Mita Breazu de la Neurotica. Mi-a raspuns ca ar veni cu mare placere, dar ei canta in limba engleza si se teme ca sarbii n-ar fi prea incantati de asta. L-am sunat pe Adi Barar de la Cargo. Mi-a spus ca si ei ar veni, dar trebuie sa-si rezolve intai o mica problema: tocmai i-a expirat pasaportul si trebuie sa-si faca altul. Mi-a promis ca ma va anunta, indata ce va fi gata. Nu m-a mai sunat niciodata. Am incercat sa-l sun pe Nicu Covaci, dar avea telefonul inchis. M-am lasat pagubas.

M-am intors la Media Center si am inceput sa aflu ce s-a  mai intamplat. Azi dimineata, la Stari Trg, langa Kosovska Mitrovica, au fost lansate mai multe bombe cu fragmentatie. La Prizren, a fost lovit un releu al televiziunii iugoslave. Un centru de comanda militar din orasul Vranje a fost distrus de bombe. Doi cetateni iugoslavi vor fi judecati de Tribunalul militar. Unul este acuzat de spionaj in favoarea americanilor. Celalalt – de patrundere intr-un obiectiv militar. Au aparut si incidente cu ziaristi. Doi reporteri spanioli de la canalul de televiziune “Tele Cinco“ au fost retinuti astazi, in zona Blace, intre Kosovo si Macedonia. Cei doi, Jon Sistiaga Escudero si Bernabe Dominguez Lopez, au fost arestati de Politia sarba. Tot azi dimineata, langa postul de frontiera albanez de la Kukes, a fost retinut un italian care pretindea ca este membru al unei organizatii neguvernamentale si a incercat sa intre ilegal in Iugoslavia. Italianul a fost eliberat dupa o ora de interogatorii, in timp ce pentru eliberarea ziaristilor spanioli a fost nevoie de intense presiuni diplomatice.

La Novi Sad, a fost reglementata alimentarea cu apa, care fusese oprita dupa bombardarea podului Varadin. Locuitorii cartierului Petrovaradin, insa, se aprovizioneaza cu apa din cisterne aduse in principalele intersectii. Astazi, la pranz, la piciorul podului distrus, s-au adunat cateva mii de persoane, pentru a protesta impotriva bombardamentelor.

Delegatia Dumei de Stat din Rusia a fost primita de presedintele Slobodan Milosevic, care le-a sugerat membrilor acesteia ca ar avea nevoie de ajutor. Ministrul iugoslav al Apararii Pavle Bulatovic a fost mai explicit: “Asteptam un ajutor in armament si echipamente militare, iar acesta trebuie sa fie rapid si eficace.” Rusii au in vedere tot mai mult ajutarea sarbilor si cotidianul “Kommersant” publica astazi un articol in care se dezvaluia un lucru pe care il stiam de multa vreme. Citand o sursa din Statul Major rus, se spunea ca serviciile de informatii ale Moscovei furnizeaza, in permanenta, fortelor armate iugoslave, indicatii despre zborurile avioanelor NATO. Acestea, provenind de la satelitii spion si sistemele de informatii de la sol si de pe mare ale rusilor, sunt transmise Belgradului prin satelit. Aceasta stire confirma informatiile noastre ca, la fiecare raid aerian, sarbii isi inchid radarele, pentru a nu fi depistate si distruse, iar apararea antiaeriana este ghidata, prin satelit, de rusi.

La 8:30, din portul Sevastopol, nava-spion “Liman” a plecat spre Marea Adriatica, anunta agentia Itar-Tass. Ministrul rus al Apararii, maresalul Igor Sergheev a declarat ca “rolul navei este de a culege si furniza informatii, pentru ca noi sa fim pregatiti in orice moment si sa avem o imagine completa asupra desfasurarii evenimentelor.” Informatii, neconfirmate oficial, indicau ca si crucisatorul “Amiral Golovko“, nava de lupta impotriva submarinelor “Kerci” si nava de supraveghere “Smetlivii” se pregatesc sa iasa in larg. Referindu-se la plecarea navelor rusesti spre Adriatica, James Rubin, purtatorul de cuvant al Departamentului de Stat, a declarat: “Le-am precizat foarte clar rusilor ca va fi o eroare grava din partea lor, daca vor trece de la gesturi de simpatie politica fata de sarbi, la asistenta militara de orice forma.”

Astazi, dupa ce fusese dat mort de catre presa occidentala, Aljuss Gassi, unul din consilierii Ligii Democratice din Kosovo (LDK), partidul lui Rugova, a sunat la centrul de presa din Pristina si a stat de vorba cu ziaristii straini. El a declarat ca e viu si nevatamat, insa a refuzat sa spuna unde se afla. Pe de alta parte, Alianta Nord-Atlantica a anuntat ca peste 36.500 de etnici albanezi s-au refugiat din Kosovo in tarile din jur. In apropierea frontierei cu Macedonia, a fost vazuta o coloana de refugiati de 10 kilometri lungime. Jurnalistii straini aflati la Belgrad erau ingroziti de ce aflau de la redactiile lor. Jamie Shea a spus ca multi albanezi isi risca viata traversand campuri de mine pentru a fugi din Kosovo, dar, printre ei, sunt foarte putini barbati. Purtatorul de cuvant al NATO l-a acuzat din nou pe Milosevic ca incearca sa destabilizeze intreaga regiune balcanica, indreptand zeci de mii de oameni spre sudul si vestul provinciei Kosovo. Rezolvarea problemei refugiatilor a cazut in sarcina Italiei, ai carei reprezentanti trebuie sa coordoneze operatiunile umanitare.

Potrivit AFP, Hassim Thaqi, responsabilul politic al UCK, a anuntat astazi, componenta noului “guvern kosovar”, in care el ocupa postul de “prim ministru”. Thaqi l-a inlocuit in aceasta functie pe “premierul” Bujar Bukoshi, care fusese numit de Ibrahim Rugova in 1992. Era primul semn al marginalizarii “presedintelui” din Kosovo, fenomen care avea sa se accentueze tot mai mult de-a lungul acestei primaveri. Noul executiv din Kosovo a decretat mobilizarea generala a tuturor albanezilor apti de lupta din provincie. “Unul dintre scopurile acestui Guvern este sa organizeze rezistenta armata in fata violentei sarbe,” a declarat Hassim Thaqi. “Toti barbatii cu varste intre 18 si 50 de ani au obligatia de a se alatura UCK.”

Guvernul iugoslav a aprobat o ordonanta de urgenta, conform careia toate preturile din tara sunt inghetate la nivelul din 23 martie. Vestea m-a impresionat, deoarece este nevoie de o rezerva valutara considerabila, pentru a pune in aplicare aceasta intentie, fara ca economia sa fie afectata. Masura avea ca principal scop stavilirea inflatiei, care ar fi putut exploda.

Dintre toate tarile din jur, atitudinea cea mai apreciata la Belgrad este cea a Greciei. Desi membra NATO, Grecia a refuzat sa participe la operatiunile militare. Zilnic, demonstratii imense de solidaritate cu sarbii sunt organizate la Atena si in alte orase grecesti. Astazi, s-a anuntat ca miercuri, echipa de fotbal AEK Atena va sosi in capitala iugoslava, pentru un meci amical cu Partizan Belgrad, si va aduce ajutoare umanitare in valoare de 50.000 de dolari. M-am gandit imediat la Cornel Dinu, antrenorul echipei Dinamo Bucuresti. Acesta se lauda de atatea ori cu prietenia sa cu celebrul Arkan, care e si patron al campioanei Iugoslaviei la fotbal, echipa Obilic. In ciuda unor declaratii de intentie, Dinu cu fotbalistii sai nu aveau sa ajunga in Iugoslavia decat dupa razboi.

Astazi, la 15:30, studentii Facultatii de Sociologie din Universitatea Bucuresti au organizat un miting de protest in apropierea Ambasadei SUA, anunta agentia Mediafax. Cu tot cu cei 10 sarbi care protestau ilegal in Piata Universitatii si care s-au adaugat mitingului, numarul demonstrantilor nu a depasit 30 de persoane. Senatorul Gyorgy Frunda a exclus posibilitatea izbucnirii in Transilvania a unui conflict similar celui din Kosovo, deoarece UDMR nu are intentii secesioniste sau revizioniste.

Seara, am fost mai relaxat, pentru ca stiam ca urmeaza week-end-ul si aveam mai putine transmisii in direct. Dupa ce mi-am transmis corespondenta, m-am uitat la stiri, insa nu eram prea atent. Parca spuneau ceva despre un grup de 300 de refugiati din Kosovo (din care 200 de copii), care a ajuns, cu trenul, la Belgrad. Am mancat in fuga si m-am intors in camera de hotel, asteptand ora 22:00 in fata televizorului. RTS transmitea in direct un concert de solidaritate cu sarbii, organizat la Salonic. Vedeta serii era celebrul Goran Bregovic. Peste 150.000 de greci s-au adunat in piata centrala a Salonicului, intr-o atmosfera extraordinara. Cand a aparut Bregovic si a inceput sa cante cu formatia sa, n-a mai fost nevoie sa ascultam sunetul la televizorul meu. Toate aparatele sarbilor din blocurile vecine erau date la maximum. Undeva, intr-o camera de la etajele superioare ale hotelului, se dansa in draci. La 22:24, sirenele alarmei aeriene sunau din nou. Dar cui ii pasa ?…

Ne-am urcat pe acoperisul hotelului si ascultam muzica de la concertul din Salonic, privind cerul usor innorat. La 22:30, o explozie imensa a luminat cerul dinspre Novi Sad. Au urmat alte patru explozii, in zona Sremska Mitrovica, in stanga Novi Sad-ului. Pe la miezul noptii, am auzit o bubuitura dinspre Pancevo si norii s-au inrosit pret de cateva secunde.

Nelu Madjinca, directorul hotelului “Toplice” a venit sus, sa ne spuna ca va trebui sa evacuam cladirea, pentru ca se asteapta ca una din tintele bombardamentului sa fie un sediu al Ministerului de Interne de pe strada 29 noiembrie, de langa noi. Eram cam speriati si derutati. Nu stiam ce sa facem. Era un sentiment ciudat. Desi nu aveam chef sa murim printre daramaturi, parca nu ne venea sa ne luam bruma de lucruri pe care o aveam si sa plecam de nebuni prin Belgrad noaptea. In acea clipa, totul mi se parea absurd: razboiul, avioanele, ploaia marunta de afara, frigul, frica. Ma intrebam ce dracu’ caut eu aici ? Si mi-a venit, pe loc, ideea salvatoare: nu plec niciunde, ca doar n-o sa bombardeze chiar hotelul in care stau ! Vazand ca n-au cu cine sa se inteleaga, Nelu si cu Mile m-au lasat in pace si au coborat. Probabil ca, pe scari, s-au enervat si ei, ca au ramas la taclale in bar.

MApN roman a dezmintit astazi, speculatiile presei provocate de o stire si o harta publicate in prestigiosul saptamanal “Newsweek“, conform carora avioanele NATO ar fi folosit spatiul aerian romanesc, anunta Mediafax. Bazandu-se pe analiza situatiei aeriene, monitorizata cu mijloacele de radiolocatie, MApN a aratat ca nici o aeronava a NATO nu a solicitat folosirea spatiului aerian al Romaniei, in situatii neprevazute sau de urgenta.

Bulgarii erau ingrijorati din alt punct de vedere: seful Comitetului guvernamental pentru controlul energiei atomice Gheorghi Kasciev a anuntat ca apararea antiaeriana bulgara va dobori orice avion care se va apropia la mai putin de 30 de kilometri de centrala nucleara de la Kozlodui. Scenariul cel mai terifiant era ca un avion scapat de sub control sau al carui pilot s-ar fi catapultat sa cada peste reactoare.

Pana la urma, am coborat si eu de pe acoperis si m-am dus in camera. Ma uitam la televizor, unde sarbii se pregateau sa difuzeze trilogia “Razboiul stelelor“. Deodata, am auzit o bubuitura puternica, urmata, la cateva secunde, de inca doua. Era 0:45. Am alergat la lift si am ajuns, imediat, pe acoperis. In urma mea, cu al doilea lift, veneau Mile si cu Nelu. Ne-am uitat de jur-imprejur. Un incendiu imens lumina centrul Belgradului. “Ministerul de Interne,” a spus, imediat, Nelu. “Hai acolo !”

In holul hotelului, ne-am intalnit cu jurnalistii rusi si cehi. Cu aparatele foto de gat, cu camerele video in mana, se uitau unii la altii si ne intrebau ce a fost lovit. Le-am spus si am iesit din hotel. Nelu ne-a luat in masina lui, un Renault 4 in care abia incapeam si care parea, la fiecare viraj, ca se desface in bucati. Printr-un labirint de strazi, ne-a dus pana langa bulevardul Knez Milosa. Accesul era blocat de Politie si mai multe ambulante si autospeciale de pompieri goneau, cu sirenele urland, catre locul unde se aflau cele doua sedii ale Ministerelor de Interne, cel federal si cel republican.

L-am sunat pe Horia Enasel la Bucuresti si i-am spus ce s-a intamplat. Mi-a zis sa fiu gata sa intru in direct, ca intrerupem programul, pentru a face loc stirilor. A inceput o cursa contra cronometru. Trebuia sa vad, urgent, ce s-a intamplat, sa stiu despre ce vorbesc. Eram deja pe bulevard si, la capatul lui, se vedeau doua incendii, la dreapta si la stanga strazii, masini de pompieri, politisti, soldati, flashurile blitzurilor, o agitatie de nedescris. Am grabit pasul si, deodata, niste politisti au inceput sa urle la noi: “Plecati de pe trotuar !” Nu stiam ce vor, dar am trecut pe sosea si, dupa cativa pasi, ne-am dat seama. Cu un zdranganit strident, bucati mari din geamurile ferestrelor de la etajele cladirilor cadeau pe trotuar. Ne-am uitat mai atenti si, intr-adevar, trotuarele erau acoperite cu un covor de cioburi. Am tinut minte lectia urlata de politistii sarbi si – de-a lungul intregului razboi – de cate ori auzeam o bubuitura apropiata, saream de pe trotuar.

Ne-am oprit langa cladirea Ambasadei Romaniei. In pragul usii de la intrare, Traian Borsan, secretarul ambasadei, si alti cativa romani priveau, ingrijorati, incendiile de la 150 de metri de ei. Pe statiile unor politisti pe langa care am trecut se auzeau apeluri catre ambulante, de unde am dedus ca existau raniti. Nu ne-am putut apropia prea mult de cele doua ministere. Un cordon de politisti si militari oprea pe oricine ar fi vrut sa treaca mai departe. Cameramani, fotografi, jurnalisti care vorbeau, isterizati, la telefoanele mobile, gura-casca privind speriati, toti formau un al doilea cordon. Cele doua cordoane se desparteau periodic, pentru a face loc masinilor de pompieri. Opt autospeciale aruncau apa sub presiune spre flacari. Se golea o cisterna de apa la fiecare 5 minute. Catarati pe doua macarale, pompierii pulverizau, neincetat, apa peste flacari. Din locul in care ne aflam, simteam dogoarea focului si un miros de lemn si benzina arse ne astupa narile. Cladirea Ministerului federal de Interne, situata pe aceeasi parte cu Ambasada Romaniei, ramasese in picioare, cu toate ferestrele sparte de suflul exploziei si cu mai multe etaje prabusite. Cea a Ministerului republican de Interne, mult mai extinsa, s-a daramat partial si, din cand in cand, din interior se auzeau bufnituri si un fel de rapaituri ca de mitraliera. Se pare ca, in subsol, a ramas multa munitie, care exploda din cauza flacarilor. Nu puteam sa-mi desprind privirile de la hidrantele ce ieseau din trotuar la colturile strazilor, care – incredibil pentru un roman ! – functionau.

Am tras cu urechea la ce vorbeau politistii si ceilalti ziaristi. Unii spuneau ca, asupra centrului Belgradului, NATO  a lansat 8 rachete de croaziera, una de pe un submarin si 7 de pe vase de razboi aflate in Marea Mediterana. Noi nu auzisem atatea explozii. Probabil, unele dintre rachete au fost doborate inainte de a-si atinge tinta. La un colt de strada, inconjurat de camere video, un martor ocular descria bombardamentul: “Eram chiar pe strada, cand am auzit o explozie, apoi a doua si, dupa-5-10 secunde, a treia bubuitura,” spunea sarbul.

Mi-a sunat telefonul. Era Horia, care mi-a spus ca vom intra in direct inaintea meciului de baschet din NBA pe care il transmitea ProTV in acea noapte. I-am rugat pe cei de la ambasada noastra sa ma lase sa transmit din cladire si mi-au gasit o sala linistita. Eram emotionat. In sfarsit, ma simteam in priza. Aveam ocazia sa fim printre primii care transmiteau in direct evenimentul. M-au sunat din regie si am auzit ultimele pregatiri, apoi genericul stirilor. Cineva apucase sa-mi sufle ca in studioul de la Bucuresti este Mihai Codreanu, primul care ajunsese la ProTV la acea ora. Transmisia a mers bine. Cel putin asa mi-au spus cei din studio dupa ce am terminat. Erau si ei emotionati si mi-au zis ca, la unul din mixere, pentru ca tehnicienii nu au reusit sa ajunga in timp util, a stat chiar Adrian Sarbu. Si ca vom mai intra o data, in pauza meciului de baschet.

Cand m-am intors acasa, am aflat ce se intamplase in noaptea aceea. Imediat ce a auzit ca Belgradul a fost bombardat, Adrian Sarbu a venit la ProTV. L-a luat pe unul din soferii care erau de servici, i-a pus in brate lista cu telefoanele redactiei si l-a pus sa-i cheme pe oameni de acasa. A intrat in studioul de emisie si, calm, a aprins luminile, a pornit camerele si s-a apucat sa pregateasca transmisia. L-a inlocuit pe unul din oamenii care n-au ajuns la timp si totul a fost OK. Dupa care a plecat. Nu inainte de a le spune celor veniti de acasa sa mai intrerupa programul, in pauza meciului, pentru inca o editie speciala a stirilor. Peter Barabas, producatorul executiv al emisiunilor de stiri, a fost si el acolo. Ajunsese tarziu acasa si, inainte de a se culca, s-a uitat la CNN. Cand a vazut ce s-a intamplat la Belgrad, a inghetat. Prietena lui, Miruna Panaitescu, era in cladirea ProTV si inregistra imaginile venite prin satelit de la Belgrad. Cand l-a sunat pe Peter, acesta era deja in masina, gonind spre ProTV. A ajuns in regia de emisie si a coordonat intreaga editie speciala.

Noi am continuat sa ne invartim in zona incendiilor. Eram bucurosi ca ambasada noastra nu a fost avariata si nimeni nu patise nimic. Au tras doar o spaima pe cinste, cand rachetele au explodat la doi pasi de ei. In schimb, o panica imensa s-a instalat in maternitatea de langa sediul Ministerului federal de Interne. Femeile, cu nou-nascutii in brate, au fost evacuate si duse intr-un adapost antiaerian. Atrasi de flacarile incendiului, vizibil din orice colt al orasului, belgradenii au venit sa vada ce s-a intamplat, desi Comandamentul Apararii civile ii rugase sa ramana in adaposturi. Ba mai mult, pe podul Brankov, cateva zeci de tineri, cu tinte in piept, au alcatuit un lant uman, pentru a-l apara. Initiativa a fost chiar a arhitectului podului, a carui declaratie m-a tulburat: “Podurile sunt ca niste fiinte vii. In momentele grele, au nevoie sa simta ca vii cu sufletul alaturi de ele.”

Politistii ne-au indepartat din zona incendiilor, unde au inceput sa apara oficialitatile. Doar cameramanii RTS au putut patrunde, postul national avand exclusivitatea de a filma la locul bombardamentelor. A sosit ministrul de Interne Vlajko Stojilkovic, apoi delegatia parlamentarilor rusi, in frunte cu Serghei Baburin. Toti erau foarte indignati, iar declaratiile oficiale aminteau ca, tot in luna aprilie, dar in 1941, Hitler ordonase bombardarea Belgradului.

Ne-am intors, obositi, la hotel si, dupa a doua transmisie in direct, am reusit sa adorm. Era 6:44 si, la 6:00, cladirile bombardate inca mai fumegau.