geoana nu si-a revenit din corzi nici dupa pauza de publicitate, nici dupa ce arbitrul gadea l-a mai scos de cateva ori pe marginea ringului din ghearele liberalului dezlantuit. a mai mieunat ca el nu mai rezista decat un sfert de ora si iar s-a trezit numarat la podea, fara sa inteleaga ce se intampla. a incercat cu limba de lemn si i-a dat crin cu ea in cap.

ce pacat ca n-a aparut vadim, ca, la inceputul emisiunii, explicase crin de ce n-are chef de-o confruntare-circ, la care sa participe si el. ar fi fost un show complet de televiziune ! sa fi venit asaaaa… spre final, sa-l ridice din praf pe un geoana groggy.

cand s-a dezlantuit uzina de jazz din spatele lui branford, intr-un swing de mare viteza, parea ca incepusera sa cante de acum o ora si cineva a ridicat brusc sonorul abia acum. si-au tinut asa o ora si ceva, schimband ritmuri sau tempouri, fara ca uzina sa aiba vreo secunda de ezitare. iar peste asa o sectie ritmica senzationala, se asezau solo-urile lui marsalis. saxofonist din noua generatie, pentru care instrumentul este o jucarie, foarte tehnic si rapid, insa inca departe de profunzimea marilor maestri. la pian a mitraliat neobosit joey calderazzo, cu un plus de romantism de tip modern la balade. eric revis a fost ca un urs la contrabas, cu un balans nestirbit de viteza la care se canta, dar surprinzator de melodic la solo-uri.

insa motorul formatiei lui branford marsalis era bateristul justin faulkner ! mi s-a parut ca-l vad si aud pe elvin jones: alura din tinerete, ritmul, energia si formidabila masina de ritmuri din soundul marelui artist. de multa vreme nu am vazut asa un tobosar impresionant ! branford marsalis quartet a facut o demonstratie de jazz modern, contemporan, cantat perfect.

bonusul ultimei seri de festival a fost mike stern band. cu sapte ani mai batran decat marsalis si un sound de chitara specific, stern a ramas o figura aparte in jazz. stie foarte bine sa se joace cu intensitatea sunetului, cand notele parca fluidizeaza aerul. a fost un concert fusion, al carui motor era tot bateristul: dave weckl, un metronom plin de imaginatie educat de chick corea acum 20 de ani. la bas electric, chris minh-doky l-a secondat jucaus si fara eforturi. trompetistul randy brecker, pe care l-am mai vazut live acum 25 de ani la sibiu, si-a facut o marca din timbrul dublat de o pedala cu efect. inspirat in momentele calde si dezlantuit atunci cand trebuia. bun de tot.

cand am ajuns acasa, pantilimon, portarul lui poli timisoara lua galben pentru ca tragea de timp in fata unui adversar ramas in 10 oameni. ce viata chinuita au unii !

filmul a fost difuzat de antena 1, imediat dupa alegeri, dar nu a fost suficient promovat, iar efectul sau s-a estompat sub insolitul vietii reale.

asadar, iata primul episod. despre cum se faceau lansarile candidatilor la alegerile locale din bucuresti cu 5 ani in urma ! aveti libertatea de a compara cu ce se va intampla (si) anul acesta. sa vedem daca am mai evoluat un pic…

s-au acordat premiile freeex 2009. dintre cele pozitive, de remarcat premiul primit de dan tapalaga si attila biro. dintre cele negative, cel mai amuzant mi s-a parut premiul “televiziuni fara partid” sau “tupeu sans frontieres”, acordat danielei popa, pentru declaratia “vreau sa va spun foarte clar ca pc nu are nici un trust media”. sau, mai bine zis, explicatia data de mircea toma pentru acordarea acestuia: “o felicitam pe doamna popa pentru simtul proportiilor: in realitate, trustul media are un pc”.

cativa politicieni nu au scapat ocazia sa se bage in seama printre jurnalisti la premiile freeex. victor ponta a adus-o pe daciana si au stat la povesti cu rasvan popescu, presedintele cna. ministrul justitiei, catalin predoiu, pomadat si crispat, si-a ridicat premiul “avocatul diavolului”, balbaind o replica chinuita, pe care ar fi dorit-o amuzanta. mircea geoana a aparut destul de tarziu si a incercat sa para relaxat si popular. deputatul eugen nicolicea si-a afisat cravata de culoare rosu psd, insa prea putina lume stia cine este.

au lipsit vedetele media. au lipsit sefii din media si putini jurnalisti din noul val au indraznit sa calce pragul clubului. a fost aproape o reuniune in mica familie a freeex, pana la urma placuta si relaxanta.