29 aprilie 1999

Astazi, ne-am despartit de Ion Cristoiu si de Lucian Ristea. Se intorceau in tara, desi parca ar fi vrut sa mai stea o zi. Pana la urma, au plecat. Am convenit cu Cristoiu sa ne mai sunam, sa-i povestesc ce se mai intampla la Belgrad, iar el sa-mi spuna ce e nou prin tara. Ne-am despartit cu regret si, cel putin eu, voi pastra intotdeauna in minte imaginea lui Ion Cristoiu ca acel coleg cu care am infruntat o noapte de cosmar la Belgrad. Singurul jurnalist roman important care a avut curajul sa se convinga cu ochii lui de adevarul despre razboiul din Iugoslavia.

Noi am luat-o de la capat. La 10:00, vuiet de avioane si explozii puternice la Podgorica. La 12:20, alarma aeriana la Cacak, Kraljevo, Kragujevac si Nis. Cateva minute mai tarziu, cel de-al doilea pod peste Ibru de la Biljanovac, cel vechi, a fost distrus. Intre 15:53 si 17:00, alarma aeriana la Belgrad. Din fericire, fara bombe. Desi nu am auzit bubuiturile vreunei batalii aeriene, Studio B a anuntat ca, in jurul orei 16:00, antiaeriana sarba ar fi doborat doua avioane ale NATO in zona orasului Pancevo. Poate era galagie in oras…

Grecii nu se dezmint. Ne-am distrat copios afland peripetiile prin care au trecut convoaiele NATO care incercau sa ajunga in Macedonia. La Salonic, militantii impotriva razboiului au furat panourile care indicau drumul spre frontiera. Din aceasta cauza, o parte a convoiului NATO, formata din 101 jeep-uri si camioane care ajunsesera in portul Salonic, s-a ratacit in vechea piata a orasului. Alte 31 de vehicule din acest convoi, care trebuiau transportate cu trenul catre Skopje, au fost blocate pe sine de sindicalistii feroviari, in semn de protest fata de atacurile impotriva Iugoslaviei.

Ministrul de Externe Andrei Plesu a anuntat ca Guvernul a fost de acord cu solicitarea Uniunii Europene privind instituirea embargoului petrolier impotriva Iugoslaviei. El a precizat ca a prezentat Guvernului pozitia comuna a Uniunii Europene in legatura cu impunerea embargoului, iar Executivul va adopta masurile necesare.

Un mare scandal, intens mediatizat, a izbucnit in Bulgaria, dupa ce la miezul noptii trecute, un proiectil a distrus o casa cu 3 etaje la periferia Sofiei. Din fericire, desi panica a fost foarte mare, nu au existat victime. Expertiza balistica a confirmat ca a fost vorba de o racheta anti-radar de tip HARM, aflata in dotarea NATO. Generalul Kalcio Tenev, adjunct al sefului Statului Major al Aviatiei bulgare, a declarat ca, cu 20 de minute inainte de explozie, un avion al NATO a intrat in spatiul aerian al Bulgariei, racheta fiind lansata de acest aparat. Guvernul bulgar a cerut explicatii cartierului general al NATO in legatura cu incidentul. “Un avion a fost reperat de antiaeriana iugoslava si a lansat o racheta, intr-o situatie de legitima aparare,” a explicat Jamie Shea, purtatorul de cuvant al Aliantei. “Racheta si-a ratat tinta si a aterizat, involuntar, in Bulgaria.”

“Actionand contra apararii anti-aeriene sarbe care, cu buna stiinta, si-a intrerupt emisia radar, avionul NATO a interceptat semnalul radar puternic al aeroportului bulgar din Sofia,” a apreciat Paul Beaver, analist al revistei militare “Jane’s Defense“.

Fara sa inteleaga elementele “Noii Ordini Mondiale” promovata de marile puteri (in special de SUA), politicieni din diferite tari continua sa se inghesuie cu initiative personale pentru rezolvarea conflictului din Iugoslavia. Ministrul de Externe al Slovaciei Eduard Kukan a anuntat ca accepta rolul de emisar al Natiunilor Unite in Balcani, pe care i l-a propus Kofi Annan. Secretarul general al ONU a declarat ca va alege, pentru un rol similar, intre fostul premier suedez Carl Bildt, fostul cancelar austriac Franz Vranitzky si ministrul elvetian de Externe Flavio Cotti. La fel de bine intentionat in naivitatea sa, presedintele PD Petre Roman a solicitat social-democratilor europeni sa sustina, in fata comunitatii internationale, organizarea la Timisoara a unei intalniri cu liderii Opozitiei din Iugoslavia, pentru solutionarea politica a conflictului.

“Sper ca rusii nu vor incalca embargoul petrolier impus Iugoslaviei, pentru ca exista consecinte politice si economice, atunci cand vrei sa sfidezi in mod fatis hotararea Uniunii Europene si a NATO,” a declarat William Cohen, secretarul american al Apararii, citat de AFP. “Rusia actioneaza in conformitate cu propriile sale decizii si nu este recomandabil pentru nimeni sa se angajeze intr-o politica de amenintari, pentru ca acestea au putine sanse sa influenteze pozitia noastra, bazata pe Carta ONU,” a replicat ministrul rus de Externe Igor Ivanov. “Deciziile luate de NATO privesc numai tarile care fac parte din aceasta alianta.”

Am aflat detalii despre atacul de azi-dimineata asupra Podgoricei. La 10:05, o racheta NATO a lovit in plin unul din poligoanele Armatei iugoslave de la Radovic, la 10 kilometri nord de capitala Muntenegrului. Posturile de radio au avertizat populatia sa ramana in adaposturi, pentru ca s-ar putea repeta situatia de noaptea trecuta, cand in zona au fost lansate bombe cu fragmentatie. In acel atac, NATO a vizat avioanele, stocurile de carburant, hangarele si radarele de pe aeroportul Golubovac, unde satelitii Aliantei depistasera ca sarbii si-au regrupat o parte din avioanele militare.

Intre 14:00 si 15:00, aviatia NATO a distrus partial complexul metalurgic “Feronikel” de la Glogovac, de la 30 de kilometri vest de Pristina. Intreprinderea era unul din “pilonii” economiei din Kosovo si avea peste 3.000 de angajati. Sarbii au anuntat ca au fost complet distruse cladirea administrativa, unele ateliere si dependintele acestora, intreg complexul fiind invaluit de un nor gros de fum.

O noua tabara, cu o capacitate de 20.000 de persoane, a fost deschisa azi in Macedonia, pentru a decongestiona aglomerarea provocata de continuarea afluxului de refugiati, a anuntat UNHCR, citata de AFP. Autoritatile macedonene au autorizat in cele din urma ca organizatiile neguvernamentale sa realizeze lucrarile sanitare la tabara de la Cegrane, din apropiere de Tetovo, localitate din nordul tarii.

Alarma aeriana a sunat din nou la 20:52. Eram in barul hotelului si George Roncea ne-a spus ca Sorin Rosca-Stanescu refuza sa-i mai publice corespondentele din Belgrad, pentru ca erau mult prea partizane. Cam avea dreptate: George era prea impresionat de drama sarbilor pentru a fi obiectiv. Acum, ar fi vrut sa ramana cu noi in Iugoslavia, dar Rosca-Stanescu i-a atras atentia ca nu ii mai finanteaza sederea si n-are decat sa-si caute alt ziar ca sa-i publice corespondentele. I-am spus ca singurul care ar putea sa-i accepte stilul ar fi Ion Cristoiu, insa l-am avertizat ca auzisem zvonuri ca acesta urma sa fie indepartat de la conducerea “Cotidianului“. George s-a hotarat sa riste si ne-a spus ca maine il va suna pe Cristoiu, sa-i propuna o colaborare.

Il cunosteam pe George Roncea din ianuarie 1990, cand timisorenii incercau sa descopere ce-au facut “miticii” la Revolutie si invers. Viata ne-a intersectat destinele de multe ori, cand prin miscarea studenteasca din ’90 si ’91, cand prin Moldova si Transnistria, cand prin muntii Maramuresului infiintand Miscarea pentru Romania, cand prin Slovenia secesionista, cand despartindu-ne de Marian Munteanu datorita ciudatei intorsaturi a destinului acestuia, cand prin redactiile unor ziare. Nici acum, dupa 20 de ani, nu s-a schimbat aproape deloc. Un personaj fascinant si un prieten formidabil. Intre timp, l-am intalnit la celalalt capat al lumii, in 1991 la New York, si pe fratele sau Victor si ne-am imprietenit inca inainte de a se intoarce in Romania, dar si pe sora lor Vera, singura cuminte din familie (?). Nu imi mai amintesc cum ajunsese George Roncea la Belgrad in aprilie 1999, dar sunt sigur ca printr-o intamplare fabuloasa, ca de obicei, pe care o va povesti el intr-o carte.

NATO cauta specialisti in domeniul comunicatiilor, pentru revizuirea si imbunatatirea prezentarii de informatii despre operatiunile sale in Iugoslavia, se spune in editia de joi a revistei germane “Stern“. Secretarul general Javier Solana a lansat un apel tarilor membre, indemnandu-le sa recruteze functionari cu experienta in domeniul relatiilor publice sau jurnalism, pentru a lucra in departamentul de comunicare al NATO la Bruxelles. Solana doreste sa modifice in profunzime politica de comunicare a Aliantei, care este marcata de discordante si rateuri, mai ales dupa “dezastrul” comunicational in legatura cu bombardarea, pe 14 aprilie, a unui convoi de civili.

O racheta antitanc a fost lansata in aceasta seara in directia unui vehicul blindat al NATO, pe care insa nu l-a nimerit, a anuntat purtatorul de cuvant al contingentului francez din Macedonia lt.col. Charles de Kersabiek, informeaza AFP. Racheta a trecut mult deasupra blindatului, in care se afla o patrula franceza. Incidentul s-a produs la ora 22:40, la 10 kilometri nord de Kumanovo.

Primul atac asupra Belgradului a inceput la 22:30. Avioanele NATO au trecut de barajul antiaerienei si au bombardat muntele Avala, de la marginea de sud-vest a orasului. O explozie puternica ne-a zguduit si am putut vedea incendiul de acolo. Proiectilele au lovit o antena de transmisie a programelor televiziunii Studio B, dupa care au distrus turnul de televiziune al RTS. Turnul – unul din simbolurile Belgradului – era o constructie de beton de 120 de metri inaltime, care se continua cu o antena de 200 de metri. Pana in zori, programele RTS nu au mai putut fi receptionate, iar Studio B se mai vedea doar prin cablu.

Atacul cel mare a venit, insa, la 2:20. Tocmai hotarasem sa renuntam sa mai stam pe acoperisul hotelului, pentru ca aveam impresia ca raidurile au incetat. Cand am intrat pe usa camerei, am auzit afara vuietul napraznic al unor avioane in picaj, urmat de cateva explozii ingrozitoare. Intr-un minut am fost pe acoperis si am vazut doar fumul ridicandu-se dinspre centrul orasului si antiaeriana care tragea dupa avioanele care se indepartau.

Zece minute mai tarziu, cand incercam sa ne dam seama ce cladire a fost lovita, urletele avioanelor in picaj deasupra noastra ne-au facut sa credem ca se despica pamantul si ne inghite. Ne-am ghemuit pe acoperis, cu falcile inclestate si pumnii stransi. Imediat, cateva bubuituri ne-au asurzit si ne-am agatat, instinctiv, de teava antenei comune, sa nu fim aruncati de pe hotel de suflul exploziilor. Am vazut un nor de fum ridicandu-se tot dinspre centru si – din nou – antiaeriana.

In cele doua raiduri, tactica avioanelor NATO a fost identica. Au coborat in picaj de la mare altitudine, au lansat rachetele si au disparut. Stiau ca nici o antiaeriana nu ar fi tras in ele deasupra orasului. Pentru ca, daca le-ar fi nimerit, ar fi cazut la intamplare peste vreun cartier si ar fi fost dezastru.

Dupa 5 saptamani de atacuri impotriva Iugoslaviei, Alianta Nord-Atlantica are nevoie de “o optimizare a utilizarii dispozitivului sau aerian” (700 de avioane) si de noi intariri pentru a asigura o permanenta de 24 de ore din 24, a declarat la Paris, adjunctul sefului operatiunilor din cadrul Statului Major al armatei, generalul Xavier Delcourt. El a subliniat ca deschiderea spatiului aerian al Bosniei va permite o “decongestionare” a mijloacelor aeriene ale Aliantei, concentrate pana in prezent in zona de vest a teatrului operatiunilor.

Am coborat in holul hotelului. Cu zambetul inghetat pe buze, Nelu Madjinca, directorul de la “Toplice“, ne-a spus: “General Stab si MUP !” Adica Statul Major General al Armatei iugoslave si Ministerul de Interne. M-am urcat in masina lui, impreuna cu Mile si cu George Roncea, si am plecat spre bulevardul Knez Milosa. Stiam ca politistii nu ne vor lasa sa ne apropiem cu masina, dar Nelu ne-a replicat: “Hai sa le aratam ca si noi cunoastem Belgradul !” Si ne-a dus pe tot felul de stradute, pana am ajuns pe o strada paralela cu Knez Milosa, unde am parcat. Intre noi si General Stab era frumoasa cladire a Guvernului federal.

In momentul in care am coborat din masina, am auzit din nou avioanele in picaj si o bubuitura formidabila ne-a intepenit. Pe deasupra noastra suierau schije si bucati de beton si, cand ne-am dat seama ca – daca ajungeam cu un minut mai devreme – n-am mai fi fost protejati de cladirea guvernului, mi s-au inmuiat genunchii. Nelu a baiguit ceva si am priceput ca ne indemna sa mergem sa vedem ce s-a intamplat. Pe bulevardul Knez Milosa era plin de militari inarmati pana in dinti, masini de pompieri, politisti si ambulante. Luminile girofarurilor iradiau straniu in fumul si praful care invaluia intreaga zona. Pe trotuar era un covor de cioburi, asa ca n-am reusit sa ne strecuram prea aproape de cladirea General Stab. Un militar ne-a auzit pasii si a inceput sa urle, agitand pistolul automat. Ne-am retras la 200 de metri, in intersectia de langa cladirea in care era sediul Studio B, langa ceilalti ziaristi.

Doua autospeciale ale pompierilor au oprit langa noi. Parbrizele masinilor pareau imense panze de paianjen si tabla rosie era gaurita peste tot de schije. Ajunsesera la fata locului dupa primul raid si se aflau in mijlocul bulevardului cand avioanele au lovit din nou. Palizi, cei doi pompieri din masini au alunecat din cabina si au fost stransi in brate de colegii lor, care doreau, parca, sa se convinga ca mai sunt intregi. Era o agitatie de nedescris. Cativa cameramani filmau de zor, desi praful si fumul inca nu se ridicasera, iar George ma enerva, pentru ca facea poze cu un aparat fara blitz.

Martorii oculari spuneau ca au vazut cum, in timpul atacului, trecatorii fusesera luati – pur si simplu – pe sus de suflul exploziilor si izbiti de ziduri. In imaginile filmate de un cameraman de la Studio B, care reusise, in prima faza, sa se apropie, am vazut cadavrul carbonizat al unui politist, lungit pe spate in mijlocul trotuarului. Alte imagini aratau cadavrul unui trecator, ghemuit langa bordura intr-o balta de sange. Cel putin trei persoane au fost ucise si existau mai multi raniti.

La un moment dat, cand incepeam sa intelegem ce s-a intamplat, militarii si politistii dinspre General Stab au inceput sa alerge spre noi, urland ceva. Cand am inteles ce spun, m-a cuprins groaza. Strigau: “Fugiti ! Fugiti ! Mai vin o data !” A fost o panica generala. Toata lumea fugea in toate directiile. Urlau unii la altii sa nu alerge pe trotuar, sa nu le cada cioburi in cap. Masinile pompierilor si Politiei manevrau inainte si inapoi, incercand sa dispara din zona. Panica a devenit si mai mare cand, deodata, intregul cartier s-a cufundat in intuneric. Pentru a-i deruta pe piloti, fusese luat curentul.

Trebuie sa recunosc ca si eu si Mile si George si Nelu am reusit sa fim mai iuti decat orice masina pe langa care am trecut. Alergam ca disperatii. In panica creata am avut un moment de luciditate si am strigat: “Peste tot sunt tinte !” In fata era cladirea Parlamentului. In stanga era Primaria si o cladire guvernamentala. In dreapta era Posta. Inapoi nici nu putea fi vorba. Am izbucnit cu totii intr-un ras nervos, aproape isteric. Toate cladirile mai apropiate erau potentiale tinte. Ne-am ascuns intr-un gang, peste drum de parcul din fata Parlamentului si am sperat ca ne va ocroti Dumnezeu.

In gang se mai refugiasera cativa tineri si doi militari. Dupa cateva minute de liniste, am iesit pana langa bordura. Printre copaci, spre nord, se vedea cum trage antiaeriana. Am intrat in vorba cu ceilalti, incercand sa ne mai facem curaj. La un moment dat, unul dintre tineri a inceput sa rada si ne-a aratat placa de pe zid. Cladirea in gangul careia ne-am ascuns era a unui institut de cercetari si proiectari pentru industria aviatica. Un alt tanar s-a aplecat si a ridicat de pe trotuar o bucata de metal. Era o schija de la primul atac, care ajunsese pana aici, la peste 500 de metri de General Stab. In timp ce ne contraziceam daca schija este sau nu radioactiva, pentru ca tanarul voia s-o ia acasa ca amintire, s-a apropiat de noi o masina de Politie si ne-a spus ca putem pleca: “Ai nostri au respins atacul.”

“Pentru a pune capat legii junglei in Kosovo, este necesara o prezenta internationala al carui nucleu sa fie NATO,” a declarat la Bruxelles Strobe Talbott, adjunct al secretarului american de stat. “Asta nu inseamna ca eventuala forta internationala va fi alcatuita doar de tarile membre ale Aliantei.”

Ne-am incurcat un pic pe strazi, pana am ajuns la masina. Nelu ne-a dus la hotel. Am incercat sa-l sun pe Ion Cristoiu, sa-i povestesc ce s-a intamplat, dar era in tren si nu s-a facut legatura. Am renuntat. Era ora 5:00 si am adormit instantaneu. O jumatate de ora mai tarziu, m-am trezit brusc. Paturile noastre, peretii, mobilierul din jur, intreaga cladire se scutura. M-am uitat spre Mile. Se ridicase si el in fund si ma privea nedumerit. “Ai auzit vreo explozie ?” l-am intrebat eu. “Nu.” Nici eu nu auzisem. Brusc, vazand ca leganatul continua, am exclamat: “E cutremur !” “Aha,” a spus Mile. “Hai la culcare ! Asta nu-i asa de periculos !” Mi-am dat seama ca avea dreptate si am pus capul la loc pe perna. Am adormit imediat, leganati de cutremurul care se sfarsea. La 6:09, sirenele sunau incetarea alarmei aeriene. Peste o ora, m-am trezit, am intrat in transmisie directa pentru emisiunea de dimineata si i-a fost foarte greu lui Cristi Tabara sa ma opreasca, la cate aveam de povestit.

13 aprilie 1999

Alarma aeriana s-a ridicat la 7:32, cand tocmai terminasem transmisia pentru emisiunea de dimineata si incercam sa adorm. Mi-am notat o stire: 40 de cadavre ale unor militari americani au fost trimise in SUA ieri, cu un avion ce a decolat de pe aeroportul Petrovac din Macedonia. Erau corpurile celor doua echipe de recuperare a unui pilot din doua elicoptere care – spun sarbii – au fost doborate in 9 aprilie, cand incercau sa se ridice de la sol. Nu stiu cat e de adevarat, insa stiu sigur ca tactica pe care o aplicau sarbii, cand observau un elicopter de recuperare, era sa-l lase sa aterizeze, sa-l ia pe pilotul cautat si sa-l doboare cand e cel mai vulnerabil, la decolare.

Ne-am trezit pe la 10:00, cand Pristina se afla in plin bombardament. Primele explozii au fost auzite la 9:25 si, pana la 10:15, alte 4-5 explozii au marcat lovirea cazarmei “Kosovski junaci” si a cartierului Gazimestan. Am trecut pe la Centrul militar de presa, mi-am luat un buletin informativ si m-am dus la Media Center. Am aflat o veste care m-a nelinistit: Peter Gigliotti, cameramanul BBC, a fost retinut de Politie, care a descins azi-dimineata la hotelul “Hyatt“, condus pana la frontiera romana si expulzat fara explicatii. Cei doi reporteri ai BBC, John Simpson si Mike Williams, au fost lasati in pace. Nu am reusit sa aflu niciodata, desi am stat de vorba cu Simpson intr-o dupa-amiaza, ce a filmat Gigliotti sau ce a facut de a fost expulzat.

NATO a recunoscut astazi ca a bombardat podul de la Grdelica, “pe care sau in apropierea caruia se afla un tren de persoane“. Intr-un comunicat oficial al Aliantei citat de AFP, se precizeaza ca “podul era o parte importanta a liniilor de aprovizionare a fortelor de securitate si militare ale Iugoslaviei in Kosovo”. In final, oficialii NATO au tinut sa precizeze ca “Alianta a luat masuri extraordinare pentru a evita producerea de pagube colaterale“.

Generalul Wesley Clark a aparut, personal, in conferinta de presa a NATO, pentru a justifica eroarea de la Grdelica. El a prezentat inregistrarea imaginilor filmate de camera instalata pe prima racheta care a lovit garnitura si a explicat ca trenul aparuse brusc pe pod si a fost imposibil ca traiectoria rachetei sa mai fie deviata. Unul din scopurile instalarii unor camere video pe rachetele lansate din avion era ca pilotul sa poata vedea incotro se indreapta aceasta si, in cazul unei erori, sa o poata devia in ultimul moment. Noua luni mai tarziu, dupa ce cotidianul german “Frankfurter Rundschau” a dezvaluit ca imaginile prezentate de Wesley Clark ziaristilor au fost trucate, fiind derulate cu o viteza de 3 ori mai mare decat cea reala, pentru a se da impresia ca nu se mai putea face nimic, Statul Major al NATO a recunoscut ca atunci a mintit. Ce sa-i faci ? D-ale razboiului…

Astazi, dupa o zi de tacere, au inceput sa apara reactii la votul Parlamentului iugoslav, care aproba aderarea la Uniunea Rusia-Belarus. Parca mai increzator ca niciodata in forta sarbilor, Vuk Draskovic a declarat ca este momentul realizarii unui compromis in problema Kosovo: “Nu poate fi vorba, in niciun caz, de prezenta trupelor NATO in Kosovo sau de crearea unei a treia republici in cadrul Federatiei Iugoslave.” Vojislav Seselj, presedintele SRS, a spus: “Este unul din cele mai grele momente pentru Serbia. Este cazul sa se afirme legatura dintre popoarele slave din Europa.”

Interesant ca oamenii obisnuiti nu au impartasit entuziasmul politicienilor. Ba mai mult, erau chiar sceptici ca Rusia isi va asuma riscurile de a pierde toate ajutoarele financiare ale Occidentului, care ii mai tineau in viata fragila economie, pentru a salva Iugoslavia.

“Trebuie sa se actioneze tinand cont de interesele Rusiei si nu trebuie sa permitem ca acest demers, logic in opinia Iugoslaviei, sa ne antreneze intr-un conflict militar,” a afirmat Oleg Sisuiev, prim adjunct al sefului administratiei prezidentiale de la Moscova, citat de Itar-Tass. “Rusia trebuie sa depuna toate eforturile posibile in scopul opririi bombardamentelor barbare ale NATO in Iugoslavia, dar nu trebuie sa cedam unei conjuncturi politice de moment. La urma urmei, Iugoslavia nu are frontiera comuna cu Rusia.”

Dupa cum ma asteptam, Uniunea Rusia-Belarus-Iugoslavia i-a isterizat pe politicienii romani, care s-au intrecut in declaratii apocaliptice. Care ne-au distrat teribil, cand ne-au ajuns la urechi. PUNR a declarat ca aderarea Iugoslaviei la uniunea afecteaza in mod direct securitatea nationala a Romaniei. UFD a spus ca formarea unei axe Rusia-Belarus-Iugoslavia va avea efecte nefaste asupra Romaniei. PNL aprecia ca situatia nou creata va determina NATO sa ne primeasca mai repede in Alianta. De aceeasi parere erau si liderii UDMR si PD.

Politicienii cu experienta nu s-au lasat, insa, pacaliti. Ion Diaconescu a explicat ca proiectul aderarii Iugoslaviei la uniune este doar un deziderat, cu slabe sanse de realizare in practica. Teodor Melescanu a spus ca o eventuala uniune nu va functiona in acest  moment, dar ideea ar putea fi speculata cu inteligenta de diplomatia romaneasca, la summit-ul NATO de la Washington. In fine, Ion Iliescu a declarat ca aderarea Iugoslaviei la Uniunea Rusia-Belarus nu va avea nici o consecinta, “fiind doar un gest de disperare in fata agresiunii NATO”, care nu-i va impresiona pe liderii Aliantei.

Incercand sa aflu cat mai multe despre reactiile politice ale sarbilor la Uniunea Rusia-Belarus, nici nu stiu cand a trecut ziua. Colegii mei de la Bucuresti erau atat de interesati de subiect, incat am intrat in direct chiar si la Stirile de la 17:30. Pentru prima oara ! Tuturor le era greu sa inteleaga ca, in afara de politicieni, nimeni nu se agita in Iugoslavia cu blestemata de uniune.

“O prezenta internationala in Kosovo, sub orice forma, necesita acordul Republicii Federale Iugoslavia,” a declarat astazi, la Oslo, ministrul rus de Externe Igor Ivanov, dupa o intalnire cu Madeleine Albright, anunta AFP. La randul sau, secretarul de stat american a afirmat ca a cazut de acord cu omologul sau rus asupra catorva principii privind rezolvarea crizei din Kosovo: incetarea violentei in provincie, retragerea militarilor si politistilor sarbi, intoarcerea neconditionata a refugiatilor si accesul in Kosovo al organizatiilor umanitare. Totusi, cei doi nu au reusit sa se inteleaga asupra formei unei prezente militare internationale in provincie.

Astazi, s-au dat din nou lupte grele in zona Tropoja, la granita dintre Iugoslavia si Albania. Militarii sarbi au fost mai puternici si i-au fugarit pe luptatorii UCK, intrand cateva sute de metri pe teritoriul albanez, pana in satul Kamenica. Sarbii s-au intors imediat, dar a fost suficient pentru ca oficialii albanezi sa faca mare scandal, pretinzand ca actiunea a fost intentionata. Liderii NATO au inteles care era adevarul, insa i-au avertizat pe sarbi sa nu repete operatiunea.

Pentru prima oara de la inceputul crizei din Kosovo, primul ministru chinez Zhu Rongji si-a exprimat public indoielile in privinta unei purificari etnice dusa de catre sarbi in provincia Kosovo, anunta AFP.

Desi sarbii nu au mediatizat deloc incidentul, am reusit sa aflu ca 1.000 de docheri muntenegreni din Bar au protestat impotriva folosirii acestui port comercial de catre marina de razboi iugoslava. Ieri, de pe navele de razboi s-a deschis focul asupra avioanelor NATO. Dragan Nikezic, reprezentant al capitaniei portului, a explicat ca muncitorii nu sunt impotriva Iugoslaviei, dar nu doresc ca portul Bar sa ajunga pe lista tintelor NATO, iar ei sa devina someri, dupa o eventuala bombardare a instalatiilor portuare. Svetozar Marovic, presedintele Parlamentului muntenegrean, a avertizat autoritatile militare sa nu implice in conflict civili nevinovati.

La stirile de seara al RTS, sarbii vorbeau de doua avioane ale NATO doborate in timpul zilei. Primul, de tip Harrier, al carui pilot nu a reusit sa se catapulteze, ar fi cazut in Bosnia, intr-o zona inconjurata, imediat, de trupele SFOR. Al doilea, ale carui imagini le-au prezentat, s-a prabusit langa orasul Zrenjanin.

“Conflictul dintre NATO si Iugoslavia costa Statele Unite intre 70 si 100 de milioane de dolari in fiecare zi,” a afirmat astazi, liderul majoritatii republicane din Senatul american Trent Lott, citat de cotidianul “Washington Times“. Dupa o intalnire cu secretarul de stat al Apararii William Cohen si cu seful Statului Major, generalul Henry Shelton, Lott a declarat ca, peste doua zile, Casa Alba va comunica Congresului cifra exacta, mai ales ca Bill Clinton intentioneaza sa ceara fonduri suplimentare de urgenta, pentru a sprijini efortul militar impotriva Belgradului.

In mod ciudat, in aceasta seara am mancat linistiti. Alarma aeriana inca nu sunase. Ne-am strans apoi in bar, la o cafea, si am povestit tot felul. Apoi am baut o bere. Apoi inca una. Apoi inca o cafea. Am inceput al doilea pachet de tigari. Tot mai nelinistiti, ne uitam la ceas. Apoi la vitrina fara banda izolanta dinspre strada. Abia la 23:50, a venit si urletul mult-asteptat al sirenelor. Am rasuflat usurati: in sfarsit, alarma aeriana !

Mile Carpenisan s-a dus pana la hotel “Hyatt”, impreuna cu o echipa venita de la Antena 1. Au sunat inainte de a intra in Iugoslavia, sa-l roage sa le obtina cazare la hotel “Toplice“. Din echipa facea parte doar cameramanul Florin Dobre si un sofer – de la Antena 1. Ceilalti doi erau Narcisa Iorga si fotograful Radu Vioreanu – de la “Jurnalul national“. Spuneau ca au aranjat un interviu cu Arkan, ai carui baieti urmau sa-i astepte in vama si sa-i conduca la Belgrad. Desigur ca nu i-a asteptat nimeni. Mai mult, cand s-au dus la “Hyatt”, Narcisa – care se lauda ca stie sarbeste – l-a rugat pe Mile sa-i fie translator. Cand i-a solicitat interviul, Arkan i-a refuzat fara prea multa eleganta, spunandu-le ca are programat un alt interviu, pentru France Presse.

Pana la urma, Narcisa i-a luat un interviu lui Arkan. Acesta statea in fiecare seara in barul hotelului “Hyatt”, la care se zvonea ca ar fi actionar, si dadea oricui interviuri pe bani. Vorbea gratis doar pentru rusi, greci sau romani. Ne-am distrat foarte tare cand Mile ne-a imitat racnetul pe care l-a scos Arkan, cand Narcisa l-a rugat sa filmeze interviul la el acasa: “Femeie ! Tu nu stii ca vila mea e pe lista tintelor NATO ?” Dupa interviu, Arkan i-a dat Narcisei o caseta pe care erau filmati “tigrii“ lui, in timpul unor antrenamente. Stiu ca – prezentat la Antena 1 – materialul a avut mare succes. Cand Mile le-a explicat asta sarbilor, au ras cu lacrimi. Pentru ei, Arkan nu era decat un smecheras caruia ii placea sa se dea mare. Nu dadeau doi bani pe el si se mirau ca strainii l-au transformat intr-un adevarat Rambo.

Cotidianul “Washington Times” a anuntat ca astazi, dupa trei saptamani de razboi, Bill Clinton a semnat urmatorul decret: “Prin puterea investita in mine, ca presedinte, de Constitutie si de Legislativul Statelor Unite ale Americii, inclusiv sectiunea 112 a Codului Intern de Procedura, stabilesc ca teatre de operatiuni militare, inclusiv spatiile aeriene ale acestora, locurile unde fortele armate ale Statelor Unite sunt angajate in lupta: Republica Federala Iugoslavia, Albania, Marea Adriatica si Marea Ionica, la nord de paralela 39. Pentru indeplinirea acestui ordin, decretez data de 24 martie 1999, ca zi de incepere a activitatilor de lupta in aceste zone. William J.Clinton, Casa Alba, 13 aprilie 1999“

Chiar la miezul noptii, doua proiectile au explodat langa hidrocentrala Bistrica, spargand geamurile de la sala masinilor si lasand totul in intuneric. La 0:15, mai multe proiectile au cazut, din nou, in zona manastirii Gracanica. Un sfert de ora mai tarziu, bombele atingeau autogara din Pristina, aeroportul Slatina si un cartier apropiat. Cladirea autogarii a fost complet devastata, iar 10 autobuze s-au facut scrum. Rachetele au distrus apoi un mare pod de cale ferata, intre Priboje si Prijepolje, intrerupand legatura feroviara dintre Bar si Belgrad. La ora 1:00, explodau bombe intr-un sat de langa Kosovska Mitrovica. La 1:10, exploziile provocau incendii in satul Prijanovic, de langa Cacak.

De pe acoperis, am putut vedea, la 1:20, un atac al aviatiei NATO asupra Novi Sad-ului. Tirurile antiaerienei, dupa care cateva explozii in centrul orasului. Am auzit bubuituri dinspre Novi Beograd si Zemun, unde pilotii NATO incercau sa loveasca o cazarma. Un alt pod, rutier, de la Uzice, a fost avariat tot in aceasta noapte. La ora 5:00, pentru prima data de la inceputul razboiului, explodau bombe langa orasul Pirot, unde un incendiu puternic izbucnise in satul Izvor. Intre 5:30 si 6:00, in timpul unui raid puternic asupra fabricii “Krusik” din Valjevo, a fost avariata centrala electrica, 2 muncitori fiind raniti.

epilogul filmului pe care l-am facut despre campania electorala la alegerile prezidentiale din 2000 il stie toata lumea. inca 4 ani cu ion iliescu si pdsr. reactiile candidatilor la vederea rezultatelor primului tur sunt savuroase. mai ales cea a lui traian basescu, langa care statea petre roman, a carui figura prevestea parca debarcarea din prim-planul politicii. amuzanta este si celebra freza a lui crin antonescu agitandu-se in randul doi, in spatele lui valeriu stoica. sau felul in care se umflau in pene liderii prm, care se visau deja la cotroceni. explicatiile tinerilor care l-au votat pe vadim sunt elocvente pentru lipsa de idealuri la care ajunsese romania in 2000.

turul doi a fost castigat de ion iliescu. insa doar dupa ce dusmanii sai de moarte, intelectualii si liderii cdr s-au mobilizat si, tinand degetele incrucisate ascunse la spate, au aparut la televiziuni cerand alegatorilor sa-l voteze pe liderul pdsr.

un prieten m-a intrebat de ce postez aceste “vechituri” aici si nu scriu despre actualitate. pentru ca, in ultimii 20 de ani, am fost martorul unor evenimente pe care putina lume le-a vazut si care as vrea sa ramana undeva.

episodul 6 al filmului despre campania electorala la prezidentialele din 2000 este dedicat clipurilor electorale si confruntarii finale de la protv. candidatii au folosit clipuri morbide (de exceptie fiind cel cu sicriele zburatoare !) stupide, infantile sau absolut neinspirate. ma uimeste in continuare prostia celor care le-au produs, dar mai ales a celor care le-au folosit. cum poti, de exemplu, cand stii ca porecla lui stolojan este robocop, sa-i faci un clip electoral in care sa accentuezi si prin muzica senzatia ca e un cyborg !?
confruntarea finala de la protv a fost castigata, paradoxal, de cel care nu a participat: ion iliescu. intreaga emisiune a fost un circ dominat de corneliu vadim tudor, ceilalti candidati lasand impresia ca sunt niste papa-lapte. cabotin perfect, desi parea ca va exploda de furie pe micile ecrane, indata ce emisiunea s-a terminat, vadim a lepadat imaginea pentru televiziune si s-a apucat de glume cu funar si calinescu, inconjurat de lingai gen nati meir. ceilalti si-au bagat coada intre picioare si s-au furisat pe langa zidurile teatrului giulesti spre limuzinele care ii asteptau sa-i duca inapoi spre anonimat.

episodul 5 al filmului despre culisele campaniei electorale la prezidentialele din 2000 este dedicat confruntarii finale de la protv. relaxat, ion iliescu nu a participat nici la aceasta dezbatere, lasand candidatii sa se dea in spectacol fara el. tensiunile din campania electorala, care au culminat la craiova, cu injunghierea unui membru pd care lipea afise, s-au transferat si in emisiune. a fost nevoie de interventia dura a lui florin calinescu, acesta sanctionand dur rasetele publicului la poantele lui vadim, desi contextul nu era comic deloc. totusi, pentru a mai relaxa atmosfera, am inclus in film cateva din videoclipurile candidatilor, adevarate perle de anti-marketing politic.

l-ati vazut vreodata pe theodor stolojan-robocop dansand ? stiati ca mugur isarescu si-a cumparat o dacia supernova ? daca nu, inseamna ca ati pierdut cateva din momentele de exceptie suprinse de noi in filmul pe care l-am facut in 2000, despre campania electorala la presedintia romaniei. sunt doar cateva din ideile incercate de candidati pentru a ajunge la inima alegatorilor. i-am urmarit pe iliescu, petre roman, melescanu si ceilalti in peregrinarile lor prin tara, pentru a vedea cum interactionau cu oamenii simpli, cum reactionau la impactul cu saracia lucie din satele romanesti.

campania electorala pentru alegerile prezidentiale din 2000 a fost mai violenta decat altele. in 1996, conventia democratica venise la putere pe un val imens de simpatie populara, dar a esuat lamentabil, in frunte cu emil constantinescu, care nu a gasit o scuza mai penibila decat ca a fost infrant de serviciile secrete. adica de acele servicii aflate in subordinea sa, pe ai caror sefi i-a decorat pentru succes in activitate. in toamna lui 2000, saracia, dezamagirea si frustrarile au rabufnit violent, poetul mircea dinescu fiind incoltit la piatra neamt de un grup de prm-isti, hotarati sa-i ia masura la palton.

constient ca nu are adversar in cursa prezidentiala, ion iliescu a preferat sa stea in umbra si sa nu participe la confruntarile televizate dintre candidati. s-a marginit la cateva scurte deplasari prin tara, in fieful electoral al pdsr. simtindu-se favoritul nr.2 al alegatorilor, nici corneliu vadim tudor nu prea s-a omorat cu firea, ba chiar si-a permis sa plece o saptamana in pelerinaj la vatican, in plina campanie. noi am reusit sa-i filmam pe toti candidatii in peregrinarile lor prin tara si sa luam pulsul electoratului.

de astazi, am inceput sa postez pe internet, tot in serial, “antipa” – filmul pe care l-am facut despre culisele campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din 2000. si acesta a fost difuzat de protv, imediat dupa alegeri si are subtitluri in engleza pentru ca urma sa fie vandut si in strainatate. ii gasisem acest nume deoarece, pe atunci, viata politica ni se parea incremenita, ca un muzeu al dinozaurilor. aceleasi fetze de 11 ani ! nu ne-am fi imaginat ca, nici dupa cei 20 de ani proorociti de silviu brucan, nu vor aparea fetze noi.
in acest episod, veti vedea cum negociaza partidele aparitiile televizate ale candidatilor si prima confruntare dintre acestia, moderata de florin calinescu la protv. nu am ocolit nici personajele ciudate carora le trecea prin cap ca ar putea ajunge in fruntea tarii, de la anonima graziela barla, la printul paul, care solicita 20.000 de dolari pentru o sedinta de filmare, de parca noi am fi fost candidatii.

ultimul episod din filmul despre culisele campaniei electorale pentru primaria bucuresti din 2000 este dedicat confruntarii finale dintre traian basescu si sorin oprescu. inca de acum 10 ani, fostul sef al spitalului municipal visa proiecte spectaculoase pentru bucuresteni si puteti vedea in film un exemplu pe care a tinut sa ni-l arate. emisiunea de la protv dedicata confruntarii finale este mult mai interesanta fata de plicticoseniile de astazi, mai plina de imaginatie si provocatoare. cu florin calinescu in mare forma. epilogul alegerilor locale il stiti deja, insa imaginile pe care le-am surprins atunci sunt inedite. filmul a fost distins cu premiul special al juriului la festivalul dakino 2000.

episodul 6 al filmului nostru este despre ziua alegerilor. e un episod fara prea multe cuvinte, mai scurt si mai tensionat, la fel ca atmosfera de atunci. din nou, remarcabile imaginile filmate de dalila dulgheriu si de ceilalti cameramani ai protv de la care am mai folosit unele cadre ! urmariti reactiile candidatilor la aflarea rezultatelor: basescu si oprescu in turul doi. maine, voi posta epilogul.