23 mai 1999

Cand m-am trezit, nu aveam nici curent, nici apa. Ziua incepea destul de deprimant, desi afara era vreme buna. Mai aveam apa in sticle, insa, pe masura ce imi turnam sa ma spal, ma enervam tot mai tare. Era un chin, dar n-aveam ce face. Am coborat bombanind si l-am rugat pe Nelu sa-mi faca o cafea pe plita cu gaz din bucatarie. Am comentat cu el situatia, care nu ni se parea prea roz. Intreruperile de curent si apa puteau afecta moralul oamenilor mai mult decat orice bombardament. Simteam pe pielea mea.

Am strans din dinti si am plecat in oras, incercand sa descopar vreun cartier care sa aiba curent. Fara noroc. Cel putin in centru, nu am gasit. Imi era greu si sa aflu ce s-a mai intamplat prin alte parti, pentru ca – fara curent – nici computerele, nici Internetul nu functionau. M-am dus pana in piata, n-am rezistat tentatiei si mi-am cumparat un joc electronic, ca sa-mi omor timpul in noptile lungi, cand nu aveam nici macar cu cine sa schimb o vorba. Cel putin pana se va intoarce Mile.

UCK a cerut intensificarea raidurilor NATO impotriva fostei Iugoslavii, in ciuda bombardarii din greseala, de catre aviatia aliata, a uneia din bazele sale, informeaza AFP. Bombardarea de catre Alianta Nord-Atlantica a unei baze a UCK a fost o “greseala tehnica, insa atacurile aeriene trebuie sa continue si sa fie intensificate”, a declarat Hashim Thaqi, liderul politic al UCK.

De la un post de radio, am aflat ca bombardamentele asupra trupelor iugoslave din Kosovo nu au contenit nici o clipa. Mi-am notat pe fuga ca, incepand cu ora 8:00, avioanele NATO au lansat 10 proiectile asupra unui sat de langa Gornji Milanovac. Apoi, alte 13 in jurul Urosevac-ului. La 12:42, sase rachete au lovit aeroportul Ponikve, de langa Uzice. Apoi, la 13:10, a inceput un bombardament furibund asupra Prizren-ului, unde au explodat cel putin 22 de bombe. Alte 20 au lovit un sat de langa Pristina, intre 14:15 si 15:03.

Centrul de presa din Pristina anuntase ca, azi-noapte, in timpul unui raid asupra localitatii Merdare, de langa frontiera administrativa dintre Kosovo si Serbia, deputatul sarb Dragan Milunovic a fost ucis. Acesta era membru al Partidului Radical din Serbia, condus de Vojislav Seselj. Sarbii au mai anuntat ca, in regiunea Klina din centrul provinciei Kosovo, antiaeriana ar fi doborat un avion A-10 Thundebolt, asa-zisul “distrugator de tancuri”. Desigur ca informatia a fost, imediat, dezmintita de oficialii NATO, in eternul ping-pong al declaratiilor si dezmintirilor care a fost una din caracteristicile acestui razboi.

Periodic, posturile de radio anuntau ca, in ciuda eforturilor disperate ale echipelor de interventie, avariile de la sistemul energetic national nu au fost remediate. Rezerva de apa a Belgradului era in scadere, iar pe strazi isi facusera aparitia cisterne langa care oamenii isi asteptau, disciplinati, randul sa-si umple sticlele cu apa. Sarbii erau sfatuiti ca, atunci cand va veni curentul, sa nu foloseasca aparate electrice de mare putere, pentru a nu dezechilibra din nou sistemul. De asemenea, se repeta sfatul ca toata lumea sa-si faca provizii de apa potabila. Incercand sa risipeasca nelinistea, autoritatile anuntau ca se asigura energie si apa pentru spitale si brutarii, insa acestea din urma functioneaza doar la jumatate din capacitate.

In doua luni de operatiuni in Kosovo, NATO a distrus o treime din armamentul greu al Armatei iugoslave si peste 100 de avioane ale fortei aeriene sarbe, a afirmat purtatorul de cuvant al Aliantei Jamie Shea, citat de AFP. Aceste 100 de aparate pierdute de iugoslavi reprezinta aproximativ jumatate din totalitatea avioanelor de lupta de prima linie pe care le aveau. “Circa 75 % dintre pozitiile fixe ale lansatoarelor de rachete sol-aer au fost distruse,” a mai declarat el.

Profitand de problemele mari cu care se confruntau sarbii, Milo Djukanovic a inceput sa intinda coarda. A aparut la un post de televiziune, cerand o reforma a Constitutiei Iugoslaviei, care sa acorde o mai mare autonomie Muntenegrului in interiorul Federatiei Iugoslave. “O reforma a sistemului constitutional si juridic al Iugoslaviei trebuie sa aduca Muntenegrului si politicii sale de stat distincte un cadru suficient de larg, o autonomie suficienta pentru a-i permite sa exprime si sa realizeze interesele sale strategice nationale si de stat,” a declarat Djukanovic. El l-a acuzat pe Milosevic ca refuza sa convoace Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, pentru a nu se confrunta cu argumentele sale, care ii condamna politica si “acest razboi nesabuit si inutil cu NATO”.

Teoretic, conform Constitutiei, Serbia si Muntenegru se bucura de drepturi egale in cadrul federatiei. Practic, insa, Slobodan Milosevic si apropiatii sai tin fraiele puterii. Parlamentul federal este un legislativ de parada, in care reprezentantii Muntenegrului nu au prea mari puteri si, oricum, marile decizii (cum a fost decretarea starii de razboi) le ia presedintele sau guvernul. “Practica a demonstrat ca prevederile Constitutiei iugoslave se preteaza cu usurinta la manipulari din partea regimului de la Belgrad, care aduc prejudicii Muntenegrului,” a spus Djukanovic. Aceste declaratii, mai ales ca erau facute la intoarcerea dintr-un turneu prin tarile occidentale, erau total lipsite de inspiratie. Sarbilor si muntenegrenilor nu le statea mintea la subtilitatile politicienilor, atata vreme cat in fiecare noapte ploua cu bombe.

Si reactiile nu s-au lasat asteptate: Partidul Socialist Popular (SNP), al carui lider, Momir Bulatovic, era un protejat al lui Slobodan Milosevic, l-a acuzat pe Djukanovic ca “intarata pasiunile politice si provoaca confruntari civile”. Bulatovic fusese presedinte al Muntenegrului pe vremea marii Federatii Iugoslave, cand, dupa unele ezitari, a trecut de partea lui Milosevic, in timpul razboaielor din Croatia si Bosnia. A fost invins in alegerile prezidentiale de Milo Djukanovic, insa Milosevic l-a numit prim ministru al guvernului federal, in ciuda protestelor acestuia, care l-a acuzat de lipsa de legitimitate. In comunicatul sau, partidul lui Bulatovic a declarat: “Djukanovic este, fara indoiala, constient ca, dupa turneul sau diplomatic in tarile agresoare, nu se mai bucura de sustinerea populatiei din Muntenegru si nici nu mai poate fi membru de facto al Consiliului Suprem de Aparare a Tarii. El a exprimat cu claritate intentia de secesiune a Muntenegrului”. Era fascinant cu cata usurinta vorbeau tot felul de lideri in numele poporului, acuzand sau sustinand un personaj sau altul. In timp ce oamenii de rand se chinuiau sa indure bombardamentele si nenorocirile razboiului, ignorand aproape total politicianismul ieftin.

Fostul secretar de stat american Henry Kissinger l-a acuzat pe Clinton, intr-un editorial publicat in ultimul numar al saptamanalului “Newsweek“, ca politica sa din Kosovo slabeste relatiile cu China si Rusia. “Actiunea NATO ameninta sa reduca la zero relatiile dintre Statele Unite si Rusia in viitorii ani,” scria Kissinger. “In plus, la Beijing, bombardarea ambasadei chineze de la Belgrad a slabit relatiile instabile dintre americani si chinezi.”

Pentru ca eram mai liber, mi-am rasfoit carnetelul de notite si mi-am extras cateva idei pentru reportajul de atmosfera despre bisnitarii romani si sarbi pe care i-l propusesem Corinei Hadarean, pentru emisiunea de dimineata. M-a sunat si l-am inregistrat din prima, fara greseli. Eram foarte stresat sa-mi conserv cat mai mult bateriile telefonului mobil. Una era deja aproape epuizata si nu aveam curent sa o reincarc, asa ca m-am concentrat si n-a fost nevoie sa repetam nimic. I-am povestit, in cateva cuvinte, despre criza de carburanti si tigari, la care s-a adaugat, treptat, zaharul, uleiul, detergentii si alte produse. Criza care i-a afectat si pe bisnitari.

Desi, in virtutea legii martiale, impotriva lor au fost anuntate masuri drastice, acestea au fost aplicate destul de rar si atunci pentru a nu permite extinderea fenomenului. In mod tacit, piata neagra era incurajata, pentru ca devenise o supapa, un mod de a suplini saracia si criza. In ultima vreme, insa, am auzit tot mai des cum sarbii se intrebau ce se va intampla cand vor ajunge la fundul sacului, cheltuind si ultimele economii puse deoparte in anii de prosperitate. Criza provocata de bombardarea infrastructurii economice a tarii, care, in viziunea liderilor occidentali, ar fi trebuit sa determine poporul sa se ridice impotriva regimului lui Slobodan Milosevic, nu a avut efectul scontat pana acum. Si aceasta, deoarece sarbii au perceput acest razboi ca o agresiune fara precedent asupra tarii lor, iar victimele provocate de bombe printre civili le-a trezit sentimentul ca NATO nu lupta doar impotriva soldatilor Armatei iugoslave, ci impotriva fiecaruia dintre ei.

In finalul reportajului despre bisnitarii din Iugoslavia, am adaugat ultimul bilant comunicat de Politia sarba, care a anuntat ca, de la inceputul razboiului, au fost arestati 1.318 speculanti (dintre care 1.114 sunt cercetati in stare de libertate), au fost confiscate 67 de tone de zahar, 227 de tone de faina, 15.000 de litri de ulei comestibil, 17 tone de cafea, 32 de tone de sare, 309 tone de motorina si benzina, 10.000 de litri de bauturi alcoolice si 78.000 de baxuri de tigari, toate provenind din contrabanda. Numai in Belgrad, politistii au confiscat de la speculanti marfuri in valoare de 16,5 milioane de marci germane ! Cifre care spun multe despre nivelul la care ajunsese contrabanda in Iugoslavia.

Autoritatile au refuzat accesul in Iugoslavia a doua camioane cu ajutoare umanitare care veneau din Bulgaria si erau destinate minoritatii bulgare si spitalului “Dragisa Misovic“ din Belgrad, bombardat miercurea trecuta de NATO, conform postului national bulgar de radio. Dat fiind faptul ca Guvernul iugoslav a afirmat ca nu va permite accesul camioanelor, daca ajutoarele nu vor fi distribuite de reprezentantii sai, acestea nu au plecat inca din Bulgaria, a declarat adjunctul ministrului Afacerilor Externe, Marin Raikov. “Consideram ca trebuie sa asteptam si sa insistam ca aceste ajutoare sa ajunga la simplii cetateni iugoslavi.”

Incercand sa mai aflu cate ceva despre ce s-a intamplat prin tara, i-am sunat pe prietenii pe care mi-i facusem la Belgrad. Unul dintre ei, care lucra la agentia de presa Beta, mi-a aratat o scrisoare deschisa pe care locuitorii orasului Cacak i-au adresat-o lui Milosevic. “In acest moment, veti decide soarta noastra, a tuturor,” se spunea in scrisoare. “Va cerem sa incetati imediat acest razboi si sa luati aceasta decizie tinand cont de suferintele pe care le indura poporul iugoslav, pe care il conduceti.” Prietenul meu mi-a spus ca, la initiativa unui grup de profesori, medici, ingineri si muncitori, la Cacak s-a constituit “Parlamentul cetatenilor“, care il sprijina pe primarul Velimir Ilic si a coordonat o serie de demonstratii impotriva razboiului. De altfel, Ilic se afla deja in atentia Politiei militare, deoarece l-a acuzat public pe Milosevic ca este responsabil pentru bombardamentele NATO impotriva Iugoslaviei.

M-am hotarat sa urmaresc cu atentie ce se intampla la Cacak, pentru ca nu credeam ca autoritatile militare vor ramane fara reactie, riscand ca protestele de acest gen sa se extinda. Pe langa asta, reprezentantii Partidului Democrat au dat publicitatii o declaratie a liderului sau, Zoran Djindjic, care a anuntat ca autoritatile de la Belgrad i-au trimis un ordin de concentrare. “Aceasta actiune face parte din strategia pusa la cale de regimul Milosevic, care a inceput in ziua in care am fost acuzat pe nedrept ca am fugit in Germania, unde as fi cerut continuarea bombardamentelor NATO,” se spunea in declaratia lui Djindjic. Indignarea sa ar putea parea sincera, daca declaratia n-ar fi ajuns la Belgrad printr-un mesaj expediat prin fax de la Berlin.

In lupta lor contra lui Milosevic, liderii Opozitiei iugoslave pareau niste handicapati. Acesta avea o abilitate extraordinara de a jongla cu legile – draconice sau nu – pentru a-i pocni in moalele capului, cand le era lumea mai draga. Stupid era ca acestia nu intelegeau si nu reuseau deloc sa-i raspunda cu aceeasi moneda. Exemplul Djindjic este relevant: dupa ce a avut grija ca toata lumea sa afle ca acesta a fugit din Serbia, intai in Muntenegru si apoi in Occident, Milosevic si-a pus oamenii sa-i trimita acest ordin de concentrare, pentru a sublinia si mai mult faptul ca ar fi nevoie de el in Serbia, pentru a-si indeplini datoria de aparare a patriei, in timp ce el se refugiase din calea bombelor. In plus, Milosevic stia ca, neputand sa raspunda convocarii, Djindjic va fi anchetat de Justitia militara si, chiar daca isi va dovedi nevinovatia, procesul va dura si va aminti multa vreme sarbilor de lasitatea liderului Partidului Democrat.

Ministrul rus al Afacerilor Externe, Igor Ivanov, a lasat sa se inteleaga ca unul din scopurile bombardamentelor NATO in Iugoslavia ar putea fi zadarnicirea eforturilor Moscovei de a rezolva criza din Kosovo. “Va voi spune ceva care ne surprinde. Atunci cand Viktor Cernomirdin se afla la Belgrad – si era vorba de cea de-a treia sa vizita, in cadrul unei misiuni care nu reflecta numai interesele ruse, ci si pe acelea ale multor alte tari – bombardamentele si-au atins intensitatea maxima,” a constatat ministrul, intr-un interviu acordat CNN. “Atunci, se pune intrebarea cine incearca sa mineze negocierile ?”

Mi-am cumparat cateva ziare si m-am asezat la o masa de pe terasa din Trg Republike, sa le rasfoiesc. Un mare scandal a izbucnit in Muntenegru, din cauza lui Dragomir Becirovic, seful subredactiei din Podgorica a cotidianului “Politika“. Vineri dupa-amiaza, la ora 17:00, doi politisti in civil au batut la usa acestuia si l-au dus la sediul Politiei, unde l-au retinut vreme de 8 ore. Era pentru prima oara cand, in Muntenegru, politistii interogau un jurnalist, din cauza celor scrise de acesta. In numarul din 20 mai, Becirovic publicase in “Politika” un articol intitulat “Djukanovic pe aripile NATO“, despre turneul diplomatic al presedintelui muntenegrean in Germania si Franta. Politistii l-au chestionat despre sursele care i-au dezvaluit ca Djukanovic ar fi plecat in strainatate, decoland de la Dubrovnik, cu un avion al NATO.

Aceasta era doar una din acuzatiile aduse lui Milo Djukanovic de ziaristul sarb. In numarul sau de astazi, “Politika” a reprodus inca o data articolul lui Becirovic. M-am amuzat citindu-l, pentru ca era bine scris si impanat cu destule elemente picante. Articolul amintea ca Djukanovic orchestreaza in Muntenegru o campanie de denigrarea a Armatei iugoslave care stationeaza in aceasta tara, interpretand, in sensul rau, initiativa acestuia de a solicita modificarea Constitutiei, pentru ca Muntenegru sa detina un rol mai important in cadrul Federatiei Iugoslave. Ziaristul a accentuat ca Djukanovic nu a venit la Belgrad, sa discute aceste probleme cu presedintele iugoslav Slobodan Milosevic, cum ar fi fost normal, ridicandu-le, in schimb, in Occident, la Conferinta pentru problemele tarilor din estul Europei. In finalul articolului, Becirovic a adaugat ca, la intoarcere, Djukanovic a luat cu el in avion un grup de vanatori din Occident, amatori sa impuste salbaticiuni in padurile Muntenegrului. Ceea ce, pentru sarbi, care cunosteau renumele de bisnitari si contrabandisti ai muntenegrenilor, suna foarte verosimil.

Dupa 3 ore de la arestarea lui Becirovic, seful Politiei din Podgorica l-a sunat pe Bud Simonovic, presedintele Federatiei Jurnalistilor din Iugoslavia, anuntandu-l ca acesta este anchetat. “Stiam ca a primit cateva telefoane de amenintare, insa nu ma asteptam, din partea autoritatilor muntenegrene, la asa o incalcare grosolana a libertatii cuvantului,” a declarat Simonovic. El a mobilizat, imediat, un grup numeros de ziaristi si avocati, care s-au dus in audienta la primul ministru si la presedintele Parlamentului muntenegrean. La inteventiile acestora, Dragomir Becirovic a fost eliberat, in jurul orei 1:00.

O noua pata de petrol, cea de-a optsprezecea de la inceputul atacurilor NATO in Iugoslavia, a aparut pe Dunare in zona Bulgariei, a anuntat agentia de presa BTA. Pata, cu o lungime de 4 kilometri si o latime de 150 de metri, a fost observata de Politia bulgara de frontiera. Oamenii de stiinta bulgari au constatat ca nivelul concentratiilor de hidrocarburi toxice din atmosfera a crescut si, dupa parerea lor, acestea vin dinspre o rafinarie iugoslava avariata in cursul bombardamentelor. Aceasta crestere a poluarii aparea in urma contactului cu aerul a substantelor petrochimice de la rafinaria din Prahovo.

Desigur ca toate ziarele de astazi au preluat un articol din saptamanalul german “Bild am Sonntag“, care demonstra ca elicopterul Apache care s-a prabusit la inceputul acestei luni in Albania – incident in care au murit doi militari americani – nu a cazut din cauza unei “defectiuni tehnice“, asa cum anuntasera oficialii NATO. Citand cateva rapoarte secrete ale Aliantei, ziarul german preciza ca, in realitate, elicopterul a fost doborat de o racheta a antiaerienei sarbe. Printre alte date, in rapoarte se arata ca aparatul a explodat in aer, “intr-o imensa minge de foc”, ceea ce nu se putea intampla din motive tehnice.

Mi-a atras atentia un alt articol, publicat in saptamanalul “Ilustrovana Politika“, despre povestea lui Aleksander Sunjka, un profesor de limba si literatura sarba din Backa Palanka, orasel de la granita cu Croatia. La inceputul lunii aprilie, acesta fusese mobilizat si trimis la o unitate de artilerie antiaeriana, amplasata undeva pe malul Dunarii, langa Novi Sad. In noaptea de 7/8 aprilie, in timp ce manevra un tun de mare calibru, alaturi de un soldat incorporat, si el, de numai 15 zile, profesorul a reusit sa doboare un avion de tip F-15 E. “L-am vazut venind, am ochit si am tras,” povestea Sunjka. “Am vazut cum aparatul se prabuseste si doua parasute se deschid. Erau pilotii. Dupa o jumatate de ora, am auzit elicopterul de recuperare, insa, fiind intuneric si ceata, nu i-a gasit. A doua zi, impreuna cu pescarii si vanatorii din partea locului, care cunosc bine fiecare coltisor, i-am cautat noi si am reusit sa dam de ei. Primul lucru pe care l-a strigat pilotul avionului a fost “I am Belgian, no Americano !” Avea 42 de ani si era insotit de copilotul sau, o femeie de 28 de ani. I-am predat Comandamentului Garnizoanei din Novi Sad.”

Dupa o saptamana, tot noaptea, Sunjka a reusit sa doboare inca un avion inamic. “Zbura foarte jos, cam la 500 de metri altitudine,” povestea profesorul. “Cred ca l-am nimerit fix in cabina. Aparatul a explodat in aer si nu cred ca pilotul a supravietuit.” Povestea mi s-a parut inventata, insa, dupa ce am sunat la prietenii mei din Novi Sad, care m-au ajutat sa aflu si niste numere de telefon de la Backa Palanka, am aflat ca Aleksander Sunjka exista cu adevarat, ba chiar devenise eroul orasului. In familia sa existau antecedente razboinice: strabunicul sau, Stojan Sunjka, a luptat in Primul Razboi Mondial, bunicul lui, Ostoja Sunjka, a fost seful brigazii “Stari Vujadin” in cel de-al Doilea, iar sotia sa spune ca a mai avut parte de un razboi, la Vukovar, insa nu doreste sa-si aminteasca de ororile vazute acolo. Erau prea multe elemente reale, ca interviul sa fie o fictiune. Mandru de el, profesorul explica ziaristilor: “Nu este foarte greu sa dobori un avion. E ca la fotbal. Vezi tinta, o privesti precum un fotbalist poarta, ochesti si tragi. Daca ai noroc, il nimeresti.”

Tarile din G-8 sunt inca destul de departe de realizarea unui acord asupra textului de rezolutie a Consiliului de Securitate al ONU referitoare la provincia Kosovo, a anuntat guvernul britanic, informeaza AFP. “Faptul ca discutam serios si in detaliu cu Rusia despre viitorul provinciei Kosovo este un semn pozitiv,” a declarat secretarul de stat din Ministerul Afacerilor Externe Tony Lloyd. Directorii politici din G-8 au incheiat vineri, la Bonn, cea de-a doua reuniune, fara a realiza vreun progres notabil. Principalul obstacol ramane alcatuirea si structura comandamentului fortei internationale care va fi desfasurata in provincia sarba dupa retragerea trupelor iugoslave.

Spre seara, m-am intors la hotel “Toplice“, sa-mi pregatesc corespondenta pentru Stirile de la 19:30. Chiar cand transmiteam, in zona noastra a revenit curentul electric. Vocea mi s-a inviorat si, cu telefonul la ureche, vorbind cu Andreea Esca, m-am dus pana in baie, sa verific apa. Ghinion ! Robinetul se incapatana sa ramana sec. Ceva mai tarziu, un firicel de apa de culoare rosiatica, din cauza oxidului depus pe tevi, a inceput sa se prelinga in chiuveta, insa presiunea era insuficienta ca sa umple bazinul WC-ului. Ce sa mai vorbim de dus !

Am ramas in camera, sa urmaresc jurnalul RTS. Prin avalansa de stiri despre protestele din diferite colturi ale lumii, impotriva raidurilor NATO asupra Iugoslaviei, printre atacurile la adresa presedintelui Milo Djukanovic si imagini filmate la centralele electrice avariate sau distruse de bombardamentul de noaptea trecuta, am aflat o informatie de ultima ora. La 19:50, avioanele NATO au lansat 3 rachete asupra unui cartier rezidential, locuit de etnici albanezi, din orasul Urosevac. Se pare ca tinta atacului a fost o uzina de tevi laminate din apropiere, insa cel putin o racheta si-a ratat tinta. Zece case au fost distruse, alte zece au fost avariate, iar drumul spre uzina era plin de gropi si fragmente de obuze. Sapte persoane au fost ranite, dintre care doua se afla in stare grava la spital.

Era cel de-al treilea atac asupra Urosevac-ului din aceasta zi, dupa cele de la orele 8:45 si 12:35. Alois Lushi, un batran albanez a carui declaratie telefonica a fost transmisa de RTS, povestea ca se temea de mai multa vreme ca uzina va fi bombardata si si-a trimis cele 4 fete si cei 3 baieti, impreuna cu familiile lor, in Macedonia. El s-a intors la Urosevac, cu doi dintre fiii sai, pentru a avea grija de gospodarii. In urma atacului din aceasta seara, baiatul cel mic, in varsta de 14 ani, a fost lovit la cap, iar fratele sau, de 23 de ani, a fost ranit la brat de o schija. Batranul nu-si revenise din soc si, in timp ce povestea ce s-a intamplat, plangea in hohote.

Un membru al UCK a fost ranit in cursul luptelor care au avut loc astazi, la granita dintre Albania si Kosovo, a declarat pentru AFP un purtator de cuvant al OSCE. “A fost ranit in luptele din culoarul Padesh si internat in spitalul din Tropoja,” a declarat la Tirana, Andrea Angeli. Luptele dintre UCK si armata sarba au avut loc in apropiere de Kosare, un post de frontiera sarb ocupat in prezent de separatistii albanezi. Acestia au preluat, la inceputul luni aprilie, controlul asupra postului Kosare si asupra unui alt post de trecere a granitei, situat pe colinele unui munte din apropiere.

Dupa jurnal, am coborat sa mananc. Apoi, ca de obicei, a aparut Dragan, “scriitorul”. De aceasta data, mi-a adus un articol copiat din editia de Internet a cotidianului “Washington Post“. Intitulat “Moscova pe Dunare – vesti rele dupa Kosovo”, era semnat de Ion Iliescu ! M-a surprins, atat tonul, cat si continutul articolului, in care fostul presedinte al Romaniei cerea Statelor Unite sa nu dea Rusiei posibilitatea de a-si reinstaura dominatia in sud-estul Europei. Argumentandu-si analiza cu afirmatia ca este un bun cunoscator al elitelor rusesti, deoarece a studiat la Moscova, Iliescu considera ca nationalismul intolerant din Serbia nu poate fi moderat de fortele unei tari unde militarismul si nationalismul sunt in ascensiune. Liderul PDSR se indoia ca Moscova ar putea deveni un participant activ in zona balcanica, atent si bine intentionat, si era ingrijorat ca tari mai slabe (cum ar fi Romania) ar putea fi inglobate in Federatia Rusa.

Criticand rolul Moscovei in Balcani in timpul erei comuniste, Ion Iliescu atragea atentia ca, desi invoca foarte des relatia traditionala cu Belgradul, Rusia a facut prea putin pentru Iugoslavia in acest secol. Si dadea exemplu colaborarea cu Germania lui Hitler in 1939-1940, reprimarea Revolutiei ungare din 1956 si a “Primaverii de la Praga” din 1968. Mai amintea ca unul dintre motivele pentru care Rusia a refuzat sa semneze un tratat de baza cu Romania a fost orientarea tarii noastre catre Occident si catre integrarea in NATO. “O pace in Kosovo, creata si mentinuta de Moscova, s-ar putea sa nu fie pace intru totul pentru regiunea agitata a Balcanilor,” scria Ion Iliescu in articol si atragea atentia ca o prezenta militara sporita a Rusiei in regiune ar crea dificultati majore tarilor din zona, in incercarile lor de a-si promova in mod independent interesele de securitate. “Nu fortati Romania sau alte tari sa-si deschida granitele si autostrazile pentru trupele si tancurile rusesti inaintand spre Kosovo,” exclama el, dand glas eternei ingrijorari a romanilor.

In timp ce citeam articolul, sub privirile amuzate ale lui Dragan, imi inchipuiam ce va urma. Iar va trebui sa discutam despre relatiile romano-iugoslave si despre distanta dintre atitudinea romanilor si cea a liderilor nostri politici ! Ne-au intrerupt sirenele alarmei aeriene. Era 21:46 si, 16 minute mai tarziu, Belgradul se cufunda din nou in bezna. L-am lasat pe Dragan si am urcat pe acoperis. Nicaieri nu se vedea vreo lumina. Radio Novosti a anuntat ca doua proiectile lovisera, din nou, termocentrala de la Kostolac, unde a izbucnit un incendiu, exploziile fiind auzite pana in Pozarevac. Trei bombe cu grafit au avariat instalatiile uneia din statiile vitale ale companiei “Elektrovojvodina Serbia” din Novi Sad, iar doua rachete provocasera mari distrugeri la echipamentele centralei “Nikola Tesla” din Nis. Cea mai mare parte a Serbiei a ramas fara curent electric.

La 23:50, curentul a revenit in centrul Belgradului. Insa doar pentru 3 ore. Cand ma pregateam sa ma culc, gandindu-ma ca, poate-poate, maine dimineata vom avea apa la robinete, am ramas din nou in intuneric. De pe acoperis, vedeam lupte puternice in zona de nord-vest, la distanta de noi. Incepand cu ora 3:00, avioanele NATO lansasera un puternic atac asupra zonei industriale a orasului Sombor, incercand sa loveasca aeroportul si instalatiile companiei “Naftagaz”. Apoi, la 3:15, 15 explozii au fost auzite la Sabac. A urmat un bombardament intens asupra portiunii dintre Mandjelos si Sremska Mitrovica, unde a fost lovita o conducta de apa. La 3:30, am vazut intrand in actiune antiaeriana din sud-vestul Belgradului si am auzit cateva bubuituri infundate. S-a anuntat ca un proiectil a cazut peste o casa din satul Ritopek, alte 10 case din satul Grocka fiind avariate de bombe.

O aversa de grindina a cazut ieri si azi in mai multe regiuni din Bulgaria, ca urmare a opririi aparatelor anti-furtuna din statiile meteorologice, datorata deschiderii spatiului aerian bulgar pentru avioanele NATO. Un fulger a ucis un barbat in varsta de 30 de ani, iar boabe de grindina mari cat o nuca au cazut in aceasta seara in satele din apropierea localitatii Ivailovgrad din sudul Bulgariei, distrugand culturile satenilor, a anuntat agentia de presa BTA. Inca de la deschiderea spatiului aerian avioanelor NATO, la 4 mai, serviciile meteorologice bulgare si-au oprit radarele, precum si functionarea aparatelor anti-furtuna, destinate dezagregarii norilor.

In timp ce stateam pe acoperis, mi-am notat orbeste o serie de localitati din Kosovo, intens bombardate in aceasta noapte, desi conditiile meteo nu erau dintre cele mai bune si NATO a fost nevoita sa reduca numarul raidurilor aeriene. Cel putin 30 de proiectile au explodat la Pristina si Lipljan, iar in jurul Prizren-ului, majoritatea satelor s-a aflat pe lista tintelor. Intr-un bilant alcatuit de EPS, companie de distributie a energiei electrice, s-a anuntat ca, in aceasta noapte, NATO a lovit 5 dintre cele mai importante capacitati energetice ale Serbiei. Au fost inregistrate avarii la hidrocentrala “Djerdap“ (partea iugoslava a “Portilor de fier”), precum si la termocentralele de la Obrenovac, Kostolac, Kolubara A si Nis.

Cu toate acestea, la 5:55, m-am trezit, pentru ca veioza de pe noptiera imi lumina fata. Aveam din nou curent. Am stins veioza si am adormit la loc. La 6:29, sirenele anuntau incetarea alarmei aeriene. Am sunat la Bucuresti si am aflat ca, in aceasta dimineata, nu voi mai intra in direct in emisiunea lui Cristi Tabara, pentru ca vor difuza reportajul meu despre bisnitari. Am incercat zadarnic sa-i conving de situatia dramatica din Serbia, datorata lipsei curentului si a apei. Misu Predescu, redactorul sef al Stirilor ProTV, m-a rugat sa nu ma supar si sa-mi pastrez datele pentru celelalte jurnale. Ce puteam sa fac ? M-am culcat la loc, visand la un dus fierbinte.

Ministrul german al Apararii Rudolf Scharping a sosit aseara in Macedonia, unde va inspecta trupele germane inainte de a pleca spre Albania, relateaza AFP. Imediat dupa sosirea la Skopje, Scharping s-a deplasat la Tetovo, oras aflat intr-un sector unde trupele germane participa la ajutorarea refugiatilor din Kosovo. Regiunea Tetovo a devenit principala zona macedoneana unde sunt primiti refugiatii din Kosovo.

21 aprilie 1999

Alarma aeriana s-a ridicat abia la 7:20. Deja ii povestisem lui Cristi Tabara prin ce trecusem peste noapte. De surescitare, nu mai puteam adormi, asa ca am mancat ceva si am plecat sa vedem ce se mai intampla la CK.

Cladirea arata sinistru, arsa, afumata, cu geamurile sparte si inca fumegand. La cateva etaje erau atarnate franghiile pe care se catarau alpinistii ce mai cautau eventuali supravietuitori. Si – gest de sfidare absolut caracteristic sarbilor – cineva arborase la ultimul etaj un imens drapel sarbesc.

Ciudat este ca, dintr-o data, toate declaratiile oficiale au ajuns la un numitor comun: bombardarea CK nu a facut nici o victima ! Cica pana si cei doi paznici de la intrarea in cladire iesisera, chiar in momentul atacului, sa faca un rond prin parcul din apropiere. Directorul postului de televiziune PINK a spus ca nu avea nici un angajat in cladire. Declaratii similare au dat si ceilalti sefi de statii radio si TV. Pai, daca tot nu era nimeni in cladire, de ce, la ultimele etaje, toate luminile erau aprinse in fiecare seara ? Si, mai ales, pe cine carau ambulantele pe care le-am vazut plecand in tromba azi-noapte ?

Alianta Nord-Atlantica  foloseste in operatiunile aeriene impotriva Iugoslaviei munitii al caror invelis este compus din uraniu, a afirmat astazi cotidianul japonez “Mainichi“. Un purtator de cuvant al NATO, Giuseppe Marani, a confirmat utilizarea acestor proiectile invelite in uraniu. Datorita densitatii sale, uraniul neimbogatit confera proiectilelor o mai mare eficienta in momentul in care patrund in metalul tancurilor. Marani sustinea ca ele nu prezinta un risc de radioactivitate pentru oameni sau mediu.

Am citit in numarul de astazi din “Politika” ca a sosit in misiune secreta la Belgrad republicanul Jim Saxton, despre care se spunea ca ar fi imputernicit special al Congresului american sa discute oprirea bombardamentelor si rezolvarea politica a problemelor din Kosovo. Saxton urma sa se intalneasca cu oficiali iugoslavi, printre care si ministrul de Externe Zivadin Jovanovic. S-a mai spus ca, din echipa cu care a venit la Belgrad, faceau parte si doi experti in lupta impotriva terorismului, Yosef Bodanski si Gregory Copley.

Legaturile telefonice cu Muntenegru sunt, in continuare, ingreunate, iar cu Podgorica nu se poate vorbi. Motivul este clar, mai ales ca presedintele muntenegrean Milo Djukanovic a declarat ca a respins cererea Statului Major al Armatei iugoslave, de a lua in subordine trupele Ministerului de Interne din aceasta tara. Numai ca a uitat sa spuna ca, invocand legile federale si hotararea Guvernului federal, militarii sarbi nu au cerut, ci au ordonat trecerea Ministerului de Interne din Muntenegru in subordinea lor. Situatia in punctul de frontiera de la Debelj Brijeg era in continuare tensionata. Politistii muntenegreni au ramas pe pozitiile lor, desi militarii au solicitat sa preia cladirile si punctele de control. La randul lor, militarii sarbi au verificat documentele si i-au perchezitionat pe cei care au trecut prin acel punct de frontiera.

La 13:50, au sunat sirenele. Alarma a fost anuntata si la Podgorica, Cacak si Nis. In Trg Republike, concertul de muzica populara sarbeasca a continuat. Nimeni nu a intrat in panica si oamenii au continuat sa se plimbe sau sa stea, rabdatori, la coada la tigari. Dupa distrugerile de la fabrica din Nis, cozile la tigari erau tot mai mari. Colac peste pupaza, s-a anuntat ca, maine, nu vor mai veni tigarile asteptate de la fabrica din Vranje.

In timpul alarmei, am auzit mai multe bubuituri dinspre partea de nord-vest a orasului, unde se vedeau niste coloane de fum. Pe la 14:00. cateva proiectile au lovit un pod de cale ferata de la Ostruznica (la 20 de kilometri de Belgrad, in drumul spre Obrenovac). Tot atunci, deasupra orasului Mladenovac au fost vazute doua avioane si s-au auzit doua explozii. Alarma s-a ridicat la 17:30.

Potrivit agentiei Itar-Tass, ministrul rus de Externe Igor Ivanov a sugerat astazi, sase principii pentru reglementarea crizei din Kosovo, printre care se numara incetarea imediata a operatiunilor militare si intoarcerea, “in deplina siguranta”, a refugiatilor. Ivanov sustine ca aplicarea acestor principii “va necesita, desigur, o prezenta internationala, componenta si misiunea ei urmand sa fie stabilite ulterior”. El a adaugat, insa, ca “acordul referitor la aceasta prezenta internationala va trebui sa fie acceptat de catre toata lumea”, reamintind ca desfasurarea unei forte militare in Kosovo trebuie sa aiba aprobarea Belgradului.

M-au sunat colegii din Timisoara, sa-mi spuna ca unii din granicerii de la punctul de frontiera Stamora-Moravita se plang de dureri de cap, ameteli si probleme respiratorii, din cauza poluarii. “Pai, atunci, ce sa mai zicem noi,” radea Mile cand i-am povestit. Agentia pentru Protectia Mediului a stabilit ca, in zona Moravita, concentratiile de dioxid de sulf, amoniac si compusi ai azotului au crescut, fata de cele obisnuite, de 5-10 ori. Specialistii nostri au pretins ca poluarea nu a depasit limita admisibila, insa este posibil ca efectele acesteia sa se faca simtite mai tarziu.

Activitatea SNP Petrom este afectata de conflictul din Iugoslavia, compania neputandu-si derula programele de dezvoltare si operatiunile comerciale curente, a declarat agentiei Mediafax directorul general Ion Popa. Intentia Petrom de a deschide o filiala in Iugoslavia a fost blocata din punct de vedere legal de catre partea iugoslava, in urma declansarii razboiului. In acelasi timp, rafinaria Arpechim exporta lunar 900 de tone de polietilena, echivalentul a 1,35 milioane de marci germane, si are alte 4 milioane de marci blocate de catre banca centrala a Iugoslaviei.

Guvernul nostru intentioneaza sa “suspende” Tratatul romano-iugoslav, desi Romania e singurul stat vecin cu care Belgradul a incheiat un tratat bilateral. Ministerul Apararii Nationale si Autoritatea Aeronautica Civila vor negocia cu NATO un memorandum care sa stabileasca conditiile tehnico-militare in care fortele aliate vor utiliza spatiul nostru aerian si in care se va preciza ca suveranitatea asupra acestuia ramane a Romaniei.

Parlamentarii PDSR au decis in aceasta seara sa se abtina de la votul privind aprobarea cererii NATO de acces nelimitat in spatiul aerian romanesc. Initial, PDSR dorise sa voteze impotriva, insa ambasadorul american la Bucuresti James Rosapepe, i-a solicitat lui Ion Iliescu o intalnire intre patru ochi. El i-a explicat fostului presedinte ca, daca mai doreste sa aiba vreodata sansa de a candida pentru un nou mandat, ar fi bine sa se multumeasca cu o abtinere de la vot. Asa ca PDSR si-a motivat schimbarea de atitudine prin faptul ca un vot impotriva ar putea fi interpretat ca o respingere a integrarii Romaniei in NATO.

Decizia de a deschide spatiul aerian pentru NATO este o alegere cruciala pentru Bulgaria, a declarat premierul Ivan Kostov, inainte de a pleca la Bruxelles, unde urma sa se intalneasca cu liderii Aliantei. Potrivit cotidianului “24 Casa“, reuniunea va fi centrata in special pe garantiile suplimentare pe care Alianta le poate da pentru securitatea nationala a tarii vecine cu Iugoslavia si pe cererea NATO de a beneficia de spatiul aerian bulgar. Bulgaria a obtinut de la NATO garantii suplimentare pentru securitatea sa, similare celor acordate si altor tari vecine, in schimbul deschiderii spatiului sau aerian, a declarat dupa intalnire premierul bulgar.

Si, cum Romania e o tara plina de intelectuali care nu scapa nici o ocazia pentru a-si face auzita vocea, iata ca, sub egida Forumului Democrat din Romania, un numar de 30 de semnaturi s-au adunat si pe un comunicat care dezaproba “interventia militara brutala” impotriva Iugoslaviei. “A protesta astazi impotriva incalcarii legalitatii internationale, impotriva primatului fortei si a abuzului de putere nu poate fi interpretat drept atitudine anti-occidentala si nici drept una filo-rusa. Putem fi demni de trecutul nostru numai respectand tratatele si angajamentele internationale, numai refuzand toate incercarile de atragere intr-o agresiune fatisa si barbara – de pe acum condamnata de istorie – impotriva statului suveran Iugoslavia.” Tot astazi, un sondaj CURS arata ca 84 % dintre romani doresc incetarea imediata a razboiului impotriva Iugoslaviei si rezolvarea pasnica a conflictului.

Vicepremierul rus Vadim Gustov, aflat intr-o vizita de 3 zile la Chisinau, a convenit cu premierul moldovean Ion Sturza ca vor fi retrase 12 garnituri de tren cu armament si munitie din dotarea fostei Armate a 14-a, aflata in Transnistria, anunta agentia Itar-Tass. “Problema armamentului rusesc stocat in Transnistria este mai veche, insa acum, cand in Kosovo este razboi, ea s-a acutizat,” a spus Gustov. “Fortele de mentinere a pacii nu au nevoie de acest armament si, din aceasta cauza, exista riscul ca el sa fie folosit in alta parte. Pentru a nu exista banuieli, trebuie sa retragem aceste arme cat mai repede.” Ofiteri din fosta Armata a 14-a au recunoscut ca Tiraspolul a vandut armament Iugoslaviei in 1992.

Astazi, am avut parte de inca o seara tensionata. Am asteptat alarma aeriana pana la 0:35, cand sirenele ne-au linistit. Pentru putina vreme, deoarece, imediat, cinci explozii au zguduit geamurile hotelului. La orizont, dinspre aeroportul Batajnica, se vedeau flacari, insa, cu toate acestea, cateva zeci de oameni continuau sa stea pe podul Brankov, sfidand moartea.

Cinci minute mai tarziu, avioanele NATO lansau 11 proiectile asupra fabricii “Krusik” din Valjevo. Mai precis, asupra ruinelor fabricii, care a fost bombardata intens in ultimele zile. O a douasprezecea racheta a lovit in plin gara orasului, provocand mari pagube si un incendiu puternic.

In acelasi timp, am vazut in actiune antiaeriana Novi-Sad-ului si strafulgerarile catorva explozii pe muntele Fruska Gora. Apoi avioanele au venit spre noi. Am numarat cel putin 20 de explozii in zona aeroportului Batajnica, de unde se ridicau nori de fum. Dupa 3 ore de liniste, la 3:15, cateva explozii puternice s-au auzit in tot orasul, fiind lovita cazarma “Topcidar” din suburbia Zemun. Au mai fost cateva bubuituri la ora 4:00, dar era destul de frig si ploua, asa ca ne-am dus la culcare. Alarma a incetat la 6:46, cand imi pregateam corespondenta de dimineata.

20 aprilie 1999

La Belgrad, alarma aeriana inceta la 6:25. La cele notate peste noapte, am mai adaugat cateva informatii. RTS a anuntat ca antiaeriana sarba a mai doborat doua avioane. Primul, un avion-spion fara pilot, ar fi cazut langa Tetovo, iar al doilea s-ar fi prabusit langa satul Donje Jelovce. In plus, un lucru grav, ale carui cauze trebuie sa le verific: astazi, legaturile telefonice dintre Serbia si Muntenegru au fost intrerupte, fara sa se dea vreo explicatie oficiala. In schimb, am aflat ca primul ministru iugoslav Momir Bulatovic a purtat o lunga discutie telefonica cu omologul sau muntenegrean, Filip Vujanovic.

Un motiv al tensiunilor dintre cele doua membre ale Federatiei Iugoslave poate fi si faptul ca Armata iugoslava a blocat astazi unicul punct de frontiera dintre Muntenegru si Croatia, Debeli Brijeg din zona demilitarizata Prevlaka, aflata sub control ONU. Militarii au cerut Politiei muntenegrene sa le transfere imediat controlul asupra punctului de frontiera, insa politistii au refuzat si asteptau o decizie a guvernului de la Podgorica. Ministrul muntenegrean de Externe Branko Perovic a apreciat ca, prin operatiunea Armatei iugoslave, sunt violate acordul privind normalizarea relatiilor cu Croatia si Rezolutia 772 a Consiliului de Securitate, acuzand ca 2-300 de soldati sarbi au patruns in zona demilitarizata. Un reprezentant al misiunii ONU a declarat, insa, ca Armata iugoslava este prezenta in zona de 7 ani, doar ca, astazi, s-a mutat in alt loc.

O alta explicatie a tensiunii dintre Muntenegru si Serbia ar putea fi incidentele petrecute duminica seara, la Kaludjerska Laz, langa Rozaje (estul Muntenegrului). Comandamentul Corpului II al Armatei iugoslave a anuntat ca o unitate militara iugoslava a fost atacata de un important grup de teroristi albanezi din UCK, care se deplasa intr-o coloana de refugiati. “In urma unei actiuni hotarate a Armatei, grupul terorist a fost anihilat si 4 persoane au fost lichidate,” s-a precizat in comunicatul difuzat de RTS. Nu stiu cat a fost de satisfacatoare explicatia aceasta, mai ales ca martorii oculari spuneau ca printre morti se numara o femeie de 70 de ani si un baiat de 13 ani, iar printre soldatii sarbi care “au facut ordine” au fost vazuti si militari din fortele speciale.

In urma confruntarilor ce au avut loc ieri, in apropiere de postul de frontiera Padesh, in interiorul provinciei Kosovo, doi rebeli din UCK au fost ucisi si alti 15 – raniti, a precizat Andrea Angeli, purtatorul de cuvant al OSCE.

In aceasta dimineata, a sosit la Belgrad Alexei II, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse. Autoritatile romane au dat dovada de bunavointa si au permis avionului care il transporta pe patriarh sa survoleze spatiul nostru aerian. Impreuna cu Pavle, patriarhul Bisericii Ortodoxe Sarbe, Alexei II a oficiat o liturghie arhiereasca pe platoul din fata Catedralei Sf.Sava. Peste 50.000 de oameni au asistat la slujba. In primele randuri, puteau fi vazuti inalti oficiali iugoslavi, premierul Momir Bulatovic si presedintele Serbiei Milan Milutinovic. In finalul slujbei, Alexei II i-a daruit patriarhului Pavle icoana sfantului Serafim Sorovski, cel mai respectat sfant din Rusia.

Patriarhul a rostit un lung mesaj de sprijin pentru poporul sarb si a cerut lumii intregi sa se uneasca pentru a opri acest razboi salbatic si nedrept. “Bombele si rachetele NATO au ca tinta sa schimbe sistemul instaurat in lume dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, care a fost platit cu multe jertfe. Acum se doreste instaurarea unei noi ordini mondiale, intemeiata pe forta.”

Astazi, Bosko Perosevic, presedintele Consiliului Executiv Regional al Vojvodinei a declarat ca, dupa bombardarea celor de la Pancevo si Novi Sad, Serbia nu mai dispune de nici o rafinarie. Din lipsa de carburanti, la Novi Sad, autobuzele nu mai circula decat in orele de varf si transportul in comun este complet suspendat in timpul week-end-lui.

Guvernul american a acceptat sa achite, la terminarea razboiului, 25 % din costurile reconstructiei din Balcani, a afirmat un senator republican, citat de cotidianul “New York Times“, adaugand ca aceasta ar fi fost inacceptabil pentru Congres. “Uniunea Europeana are obligatia de a se ocupa de reconstructie, SUA asumandu-si o buna parte din cheltuielile militare,” a declarat senatorul de Kansas Pat Roberts. El sustinea ca Guvernul are intentia de a plati “25 % din costul reconstruirii a ceea ce in prezent SUA incearca sa distruga, in cadrul unui mini-plan Marshall“. “Congresul (cu majoritate republicana) nu si-a dat acordul si nici nu trebuie sa o faca,” a adaugat Roberts. “Nu noi trebuie sa sustinem economic Uniunea Europeana.”

De astazi, sarbii au inceput sa se uite urat la noi, jurnalistii romani. Cativa, cu care ne imprietenisem, ne-au aratat obrazul. Asta deoarece Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a aprobat cererea NATO privind accesul fara restrictii in spatiul aerian al Romaniei. Desi transmisa inca de sambata, autoritatile de la Bucuresti au recunoscut abia ieri ca au primit-o. Si Guvernul a aprobat cererea NATO, iar joi, urmeaza sa se intruneasca cele doua camere ale Parlamentului pentru a aproba si ele.

Inaintea sedintei CSAT, presedintele Emil Constantinescu s-a intalnit cu liderii tuturor partidelor parlamentare, care au avut pareri divergente. Toti reprezentantii coalitiei majoritare au fost de acord sa aprobe cererea NATO. Ion Diaconescu, presedintele PNTCD, a gasit si o ciudata explicatie, spunand ca aprobarea nu ar implica incalcarea Tratatului romano-iugoslav, intrucat actiunea NATO nu este o agresiune, nefiind calificata in acest fel de Consiliul de Securitate al ONU. La randul lor, ministrul Apararii Nationale Victor Babiuc si ministrul de Externe Andrei Plesu au amintit ca, desi Rusia a insistat, Consiliul de Securitate a respins un proiect de rezolutie in care se solicita ca NATO sa fie definita drept agresor. Toti trei se faceau ca uita ca nimeni nu a cerut parerea Consiliului de Securitate cand au fost declansate bombardamentele.

Liderul PDSR Ion Iliescu a declarat, dupa intalnirea de la Cotroceni, ca partidul sau continua sa sustina declaratia adoptata de Parlament anul trecut ca urmare a solicitarii NATO, potrivit careia avioanele Aliantei pot utiliza spatiul aerian romanesc “numai in situatii de urgenta si neprevazute“. El a sustinut ca nu exista argumente in plus fata de cele care au dus la hotararea precedenta a Parlamentului. Iliescu a spus ca Romania ar trebui sa obtina mai intai, de la NATO, garantii de securitate si oricum – pe termen lung – “vecinii sunt aliatii si prietenii nostri”.

Comentand decizia CSAT, Dragomir Radenkovic, prim-consilier al Ambasadei Iugoslaviei la Bucuresti, a declarat ca aceasta “poate fi interpretata ca o violare a articolului 7 din Acordul de prietenie, cooperare si buna vecinatate, semnat in 1996, de autoritatile de la Belgrad si Bucuresti”. Acest articol prevede ca nici una din partile semnatare nu va permite unui tert stat sa-i foloseasca teritoriul pentru a declansa o agresiune impotriva celeilalte parti.

Mai multe mii de persoane, intre care un mare numar de intelectuali de stanga, au manifestat astazi in piata centrala a Sofiei, cerand oprirea interventiei militare a NATO contra Iugoslaviei, anunta corespondentul Mediafax. Manifestatia a fost organizata la chemarea unui grup de 40 intelectuali bulgari, care s-au alaturat apelului lansat de compozitorul grec Mikis Theodorakis. Manifestantii, care purtau pancarte cu sloganuri anti-NATO, cereau indeosebi ca Guvernul de la Sofia sa respinga cererea NATO de deschidere a spatiului aerian bulgar pentru avioanele de lupta nord-atlantice.

In aceasta seara, alarma aeriana a sunat la Belgrad la 20:45. Deja, la ora 19:00, in apropiere de Vucitrn (oras situat la 25 de kilometri de Pristina) antiaeriana sarba doborase un avion-spion fara pilot, care lua ultimele date inaintea atacului de noapte. Noi stateam ca pe ghimpi, pentru ca, de la Centrul militar de presa ni se promisese, pentru seara asta, o deplasare la Izbica, ca sa ne convingem cu ochii nostri ca groapa comuna pe care oficialii NATO au declarat ca au descoperit-o cu ajutorul satelitilor este o inventie. Nu prea stiam ce sa facem, deoarece, din cauza bombardamentelor non-stop, deplasarea unui convoi de masini in Kosovo presupune un risc serios si pe timp de zi. Nici eu, nici Mile nu prea aveam chef ca prietenii si rudele noastre sa auda de la Jamie Shea ca am fost “pagube colaterale inevitabile intr-un astfel de conflict”, asa ca ne-am propus sa refuzam generoasa invitatie a militarilor sarbi. Din fericire, n-a mai fost cazul, pentru ca si ei s-au razgandit.

Secretarul de stat american Madeleine Albright a declarat pentru AFP ca, pentru moment, aliatii pierd in razboiul mediatic dus cu Belgradul. Ea a explicat ca autoritatile de la Belgrad au bruiat mesajele pe care NATO a incercat sa le transmita din tarile vecine, prin intermediul radioului sau prin satelit. Albright a recunoscut ca ea insasi a incercat, fara prea mare succes, sa difuzeze mesaje in sarbo-croata. “Nu sunt foarte populara acolo, deci nu stiu daca a fost util sa fac acest lucru,” a declarat ea. “In schimb, regimul presedintelui Milosevic detine o masinarie propagandistica extrem de bine pusa la punct si mentine un control foarte strict.”

Cred ca nu spun o noutate, amintind ca Madeleine Albright este unul din personajele cele mai detestate aici, la Belgrad. Perceputa ca unul din artizanii cei mai indarjiti ai razboiului, ea a fost descrisa adesea ca un monstru insetat de sange, a carei ura fata de sarbi are cauze patologice, care ar putea fi descoperite de psihanalisti. Pentru sustinerea acestei ipoteze, sarbii au amintit ca, intre 1939 si 1941, chiar ei au fost cei care au salvat de la moarte familia actualei secretar de stat al SUA. Tatal Madeleinei Albright era ambasadorul Cehiei la Belgrad. Fiind evrei, au fost prigoniti de nazisti si ascunsi, in statiunea Vranicka Banja, de familia Ribnikar. Ironia sortii face ca actualul cotidian controlat de puterea de la Belgrad, “Politika“, sa fie fondat de unul din membrii acestei familii, Vladislav Ribnikar. Dupa ce au salvat-o de la moarte, sarbii au ajutat familia lui Albright sa ajunga in SUA. De multe ori, in vitrinele unor magazine din centrul Belgradului, am vazut o poza a Madeleinei Albright, cand era mica, alaturi de familia ce o salvase. Si nu o data ne-am amuzat inchipuindu-ne ca ura ei fata de sarbi ar putea veni de la vreo bataie primita, cand era copil, pentru ca a facut vreo pozna sau a furat dulceata din camara.

Spitalul universitar din Pristina este lipsit de hrana, medicamente si echipamente medicale, desi primeste 40 de pacienti pe zi. Situatia a fost confirmata si de organizatia umanitara “Medecins du monde” din Grecia. “Cea mai mare parte a personalului medical si paramedical a parasit spitalul si nu au mai ramas decat doi sau trei medici de origine albaneza, care lucreaza 24 de ore din 24, in conditii foarte dificile,” s-a anuntat intr-un comunicat al grecilor. “Nu am vazut nici o diferenta intre tratarea pacientilor de origine albaneza sau turca, desi acestia reprezinta un procent important al populatiei spitalizate. In mai multe cazuri, albanezi si sarbi se afla in acelasi salon.”

O mare parte din ajutorul umanitar international trimis in Albania este deturnat de gruparile mafiote in directia retelelor economiei paralele, considera mai multe surse de la Tirana. “Da, sunt deturnari. Ele exista din cauza lipsei de organizare si coordonare,” recunoaste Arben Demeti, ministrul autoritatilor locale, citat de AFP. “O parte din ajutor este efectiv deturnat si trecuta in alte maini.”

“Zeci de camioane dispar zilnic intre portul Durres si Tirana,” se plange un diplomat occidental care a cerut sa ramana anomim. “In fata amploarei acestor deturnari, asociatiile umanitare au parasit deja anumite regiuni.” Ziarul de opozitie “Koha Jone” asigura ca din 10 ratii umanitare intrate in tara, numai 3 ajung la refugiatii din Kosovo. Fortele de Politie, in curs de reorganizare, nu dispun decat de foarte putine vehicule si au de supravegheat o populatie care a pus mana, in urma cu doi ani, pe mai mult de un milion de arme usoare. Regiuni intregi, atat in nord cat si in sud, nu sunt conduse decat de legea clanurilor si a bandelor mafiote.

Seara parea linistita. Fiind extrem de frig, am renuntat sa mai stam pe acoperis si ne-am dus la culcare. La 3:15, am fost treziti de niste explozii puternice si am urcat repede pe acoperis. Dinspre cartierul Novi Beograd se ridica un fum imens. Am alergat pe colina Kalemegdan si am vazut cladirea fostului Comitet Central al Partidului Comunist din Iugoslavia (numita, simplu, de belgradeni “CK“) in flacari. Incendiul cuprinsese, initial, parterul, primele etaje si ultimul nivel.

Adevarul este ca ma asteptam de mult ca NATO sa loveasca aceasta cladire, care era o tinta ideala. Avea 21 de etaje si era complet izolata. In jur, pe o raza de 300 de metri, nu mai exista nici o alta constructie. Dupa disparitia partidului unic, cladirea a fost transformata in centru de afaceri. Aici isi avea sediul central Partidul Socialist din Serbia (SPS), al lui Slobodan Milosevic, peste 20 de firme, posturile de televiziune private PINK si Kosava, precum si releul de emisie al televiziunii BK. Programele acestora nu se mai receptionau in Belgrad si nu stiam cati angajati se aflau in acel moment in sedii.

Ceva mai tarziu, am putut vedea imagini surprinse exact in momentul atacului. Dupa prima lovitura, care a atins parterul cladirii, reporterii postului de televiziune Studio B, care stau in fiecare noapte la panda in sediul lor, de la ultimul etaj al celei mai inalte cladiri din Belgrad, si-au indreptat camerele video spre CK. Au surprins momentul celei de-a doua explozii, cand racheta a nimerit undeva, intre etajele III si IV. Imediat au izbucnit incendii puternice si un nor de fum invaluia cladirea. Un alt cameraman a surprins momentul urmator, cand o a treia racheta a lovit ultimul etaj, explodand intr-o mare de flacari. Cu cateva clipe inainte, la ultimele etaje toate luminile erau aprinse, semn ca acolo exista activitate si erau oameni.

NATO va spori numarul tintelor iugoslave vizate de bombardamente, anuntase ministrul francez al Afacerilor Externe Hubert Vedrine, intr-un interviu publicat astazi la Paris, de cotidianul International Herald Tribune. “Nu vom adauga noi categorii pe lista noastra cu tinte, dar vom spori numarul acestora,” preciza Vedrine. “Efectul atacurilor incepe sa se faca simtit. De un singur lucru avem nevoie: perseverenta. Scopul nostru, impartasit de toate tarile occidentale si cred ca si de Rusia, este de a readuce fosta Iugoslavie in legea europeana si de a o democratiza. Aceasta implica o schimbare de regim.”

Pentru o vreme, telefoanele celulare nu au mai functionat. Am oprit un taxi si am trecut in viteza podul Brankov, ajungand la fata locului. Locuitorii din blocurile mai apropiate si cativa ziaristi erau deja acolo. Mai tarziu, am aflat ca politistii le-au interzis jurnalistilor de la “Hyatt” si “Intercontinental“, hoteluri situate la 300 de metri de CK, sa iasa din cladire. Olimpiu Gheorghiu de la APTN locuia intr-o camera cu vedere spre CK si dormea la ora atacului. Prima explozie l-a aruncat din pat. S-a ridicat, s-a apropiat de geam, dar suflul celei de-a doua explozii l-a lipit de dulap. A treia bubuitura l-a surprins in pragul usii, cu camera video intr-o mana, incercand sa ajunga afara. Cu o fata impasibila, politistii din hotel i-au amintit ca e alarma aeriana si l-au poftit in adapost.

Eu cu Mile eram langa CK si cascam gura la ce se intampla. Mii de cioburi de la ferestrele pulverizate erau imprastiate peste tot. Mai multe masini de pompieri au ajuns imediat si au inceput sa stinga flacarile de la primele etaje. Mai tarziu, cu ajutorul unor macarale, au trecut la focul din varf. Au aparut echipajele Politiei, care ne-au indepartat, insa am putut privi de la distanta toata operatiunea.

In scurta vreme, au sosit Vojislav Mihajlovic, primarul Belgradului, Mirko Marjanovic, primul ministru al Serbiei, Gorica Gajevic, secretar general al SPS si alti oficiali, care erau ingroziti de ce vedeau si continuau sa repete ca in cladire se aflau oameni. Facand haz de necaz, cativa sarbi comentau ca racheta care a lovit etajul IV a nimerit exact in biroul de la partid al lui Milosevic. Schije provenite din rachetele care au lovit CK au ricosat pana in blocurile aflate la jumatate de kilometru distanta. Spre dimineata, au fost adusi alpinisti care sa se catere pe cladire, cautand eventualii supravietuitori. Cand ne-am intors la hotel, dusul fierbinte a indepartat cu greu mirosul de fum care imi intrase in par si in haine.

Mai multe sute de parasutisti americani din divizia a 82-a aeriana sunt angajati in Albania pentru a proteja elicopterele de atac Apache, au declarat cotidianului “Washington Post” reprezentanti ai armatei americane. Aceste intariri fac parte dintr-o forta de 2.600 de oameni, insarcinati sa insoteasca si sa protejeze cele 24 de elicoptere Apache AH-64, plecate luni din Pisa (nordul Italiei) si desfasurate azi in Albania. Conform secretarului general al NATO Javier Solana, elicopterele Apache vor intra in actiune la inceputul saptamanii viitoare, insa va fi nevoie de ceva timp, “respectiv cateva luni“, pentru ca aceste elicoptere sa “aiba un impact veritabil pe teren”.

Noaptea a fost grea si pentru locuitorii Novi Sad-ului. La 2:40, doua proiectile au lovit, din nou, zona rafinariei. Putin mai tarziu, alte doua rachete au nimerit si ultimul pod peste Dunare ramas in picioare, podul Zezeljev. Exploziile au provocat doua cratere imense, dintre care unul pe toata surafata carosabila. Podul nu s-a rupt, cum s-a intamplat cu celelalte doua, insa traficul rutier, alimentarea cu apa si legaturile telefonice cu Petrovaradin si Sremski Karlovci au devenit imposibile. Politia a blocat, imediat, accesul pe pod. De pe mal, se puteau vedea craterele, din care rasareau mustatile rasucite ale bucatilor de fier-beton. Una din gauri se afla chiar la intretaierea a doua arcuri ale podului. Multi dintre locuitorii Vojvodinei nu au stiut ce s-a intamplat, pentru ca mai multe proiectile au atins releul de televiziune de pe muntele Fruska Gora si programele RTS nu s-au mai vazut. Ar fi aflat ca, la 2:47, si podul peste Dunare de la Beska, cativa kilometri de Novi Sad, pe autostrada Belgrad-Budapesta, a fost distrus. O racheta a lovit ultimul tronson dinspre malul stang al Dunarii si l-a rupt in doua.

Bombardamente grele au fost si in alte parti. La 22:45 a fost bombardat aeroportul Ponikve, de langa Uzice. La 0:30, o serie de 8 explozii au fost auzite, din nou, la fabrica “Krusik” din Valjevo, care a fost aproape complet distrusa. Au izbucnit mai multe incendii si cativa din oamenii iesiti pe strazi sa vada ce se intampla au fost raniti de schije. La 0:40, patru proiectile au lovit satul Samoil, de la 10 kilometri de Cacak. La 0:50, avioanele au ajuns la Kraljevo si au bombardat orasul si suburbia Mrsac.

Un grup de deputati laburisti care se opun raidurilor NATO incercau sa-si faca auzita vocea in Marea Britanie, chiar in momentul in care guvernul condus de Tony Blair a intrat in faza unui discurs din ce in ce mai exaltat, prin care se justifica razboiul impotriva “diavolului Milosevic”, se arata intr-un comentariu al AFP. Alice Mahon, parlamentar britanic, a declarat in urma vizitei sale la Belgrad, ca a intalnit acolo oameni care, fara a fi sustinatori ai presedintelui Milosevic, erau infuriati si inspaimantati de bombardamentele NATO. Ei declarau ca doresc pacea si ca, in conditiile actuale, situatia nu poate decat sa se agraveze, pentru ca Milosevic se va lupta pana la capat. “Buna ziua, noi suntem pagubele colaterale,” s-a prezentat, cu ironie, o familie de dentisti, in fata casei sale in ruine. “Acest tip de bombardamente nu a facut decat sa transforma oamenii in animale,” a afirmat deputatul Tony Benn. “Daca se va tine seama de obiectivele strategice si politice, acest razboi aerian din Balcani va intra probabil in istorie ca operatiunea cu rezultatele cele mai dezamagitoare in care a fost implicata Marea Britanie, de la razboiul din Crimeea,” a declarat deputatul conservator Peter Tapsell.

La ora 3:00, NATO a bombardat inca o data Djakovica. Cele 8 proiectile care au lovit localitatea au facut cel putin 10 morti si 16 raniti, insa numarul victimelor ar putea fi chiar mai mare. Sarbii au insistat ca, nici de aceasta data, in localitate nu se aflau politisti sau vehicule militare. La 3:30, a fost lovit si releul de televiziune de pe muntele Mokra Gora, de la 50 de kilometri nord-vest de Pristina.

AFP a anuntat ca Uniunea Europeana nu a reusit sa ajunga la un acord astazi, in privinta instituirii unui embargo petrolier impotriva Iugoslaviei, in cursul unei reuniuni care a avut loc la nivel de functionari cu rang inalt. “In legatura cu vecinii Serbiei, vom avea in vedere noi masuri, cum ar fi un embargo asupra produselor petroliere, pentru a impiedica Belgradul sa intre in razboi cu propriul popor,” a declarat secretarul de stat Madeleine Albright, in timpul conferintei de presa referitoare la summit-ul NATO, ce se va deschide vineri la Washington.

“Suntem impotriva oricarei masuri care ar spori suferintele poporului sarb,” a declarat ministrul rus de Externe Igor Ivanov. “Trebuie concentrate eforturile, nu pentru a gasi masuri represive, ci pentru a ajunge la o solutionare politica a situatiei. Este ceea ce face Rusia.”

epilogul filmului pe care l-am facut despre campania electorala la alegerile prezidentiale din 2000 il stie toata lumea. inca 4 ani cu ion iliescu si pdsr. reactiile candidatilor la vederea rezultatelor primului tur sunt savuroase. mai ales cea a lui traian basescu, langa care statea petre roman, a carui figura prevestea parca debarcarea din prim-planul politicii. amuzanta este si celebra freza a lui crin antonescu agitandu-se in randul doi, in spatele lui valeriu stoica. sau felul in care se umflau in pene liderii prm, care se visau deja la cotroceni. explicatiile tinerilor care l-au votat pe vadim sunt elocvente pentru lipsa de idealuri la care ajunsese romania in 2000.

turul doi a fost castigat de ion iliescu. insa doar dupa ce dusmanii sai de moarte, intelectualii si liderii cdr s-au mobilizat si, tinand degetele incrucisate ascunse la spate, au aparut la televiziuni cerand alegatorilor sa-l voteze pe liderul pdsr.

un prieten m-a intrebat de ce postez aceste “vechituri” aici si nu scriu despre actualitate. pentru ca, in ultimii 20 de ani, am fost martorul unor evenimente pe care putina lume le-a vazut si care as vrea sa ramana undeva.

episodul 6 al filmului despre campania electorala la prezidentialele din 2000 este dedicat clipurilor electorale si confruntarii finale de la protv. candidatii au folosit clipuri morbide (de exceptie fiind cel cu sicriele zburatoare !) stupide, infantile sau absolut neinspirate. ma uimeste in continuare prostia celor care le-au produs, dar mai ales a celor care le-au folosit. cum poti, de exemplu, cand stii ca porecla lui stolojan este robocop, sa-i faci un clip electoral in care sa accentuezi si prin muzica senzatia ca e un cyborg !?
confruntarea finala de la protv a fost castigata, paradoxal, de cel care nu a participat: ion iliescu. intreaga emisiune a fost un circ dominat de corneliu vadim tudor, ceilalti candidati lasand impresia ca sunt niste papa-lapte. cabotin perfect, desi parea ca va exploda de furie pe micile ecrane, indata ce emisiunea s-a terminat, vadim a lepadat imaginea pentru televiziune si s-a apucat de glume cu funar si calinescu, inconjurat de lingai gen nati meir. ceilalti si-au bagat coada intre picioare si s-au furisat pe langa zidurile teatrului giulesti spre limuzinele care ii asteptau sa-i duca inapoi spre anonimat.

si episodul 4 al filmului despre campania electorala la prezidentialele din 2000 este dedicat tot actiunilor electorale. privindu-le, te intrebi pe ce planeta traiesc candidatii si consilierii acestora, ca sunt in stare sa se faca de ras in asemenea hal, din dorinta de a parea populari ? iliescu accepta imnuri electorale de nivel prescolar, mugur isarescu lasa morga de premier si guvernator al bnr pentru a dansa manele in dobrogea, toti se balacesc in bai de multime si pupaturi. ca un contrapunct, puteti vedea starea de spirit a electoratului si saracia dominanta peste tot, care ii face pe oameni sa se incaiere pana si pentru o galeata galbena din plastic, imprimata cu sageata pnl.

l-ati vazut vreodata pe theodor stolojan-robocop dansand ? stiati ca mugur isarescu si-a cumparat o dacia supernova ? daca nu, inseamna ca ati pierdut cateva din momentele de exceptie suprinse de noi in filmul pe care l-am facut in 2000, despre campania electorala la presedintia romaniei. sunt doar cateva din ideile incercate de candidati pentru a ajunge la inima alegatorilor. i-am urmarit pe iliescu, petre roman, melescanu si ceilalti in peregrinarile lor prin tara, pentru a vedea cum interactionau cu oamenii simpli, cum reactionau la impactul cu saracia lucie din satele romanesti.

campania electorala pentru alegerile prezidentiale din 2000 a fost mai violenta decat altele. in 1996, conventia democratica venise la putere pe un val imens de simpatie populara, dar a esuat lamentabil, in frunte cu emil constantinescu, care nu a gasit o scuza mai penibila decat ca a fost infrant de serviciile secrete. adica de acele servicii aflate in subordinea sa, pe ai caror sefi i-a decorat pentru succes in activitate. in toamna lui 2000, saracia, dezamagirea si frustrarile au rabufnit violent, poetul mircea dinescu fiind incoltit la piatra neamt de un grup de prm-isti, hotarati sa-i ia masura la palton.

constient ca nu are adversar in cursa prezidentiala, ion iliescu a preferat sa stea in umbra si sa nu participe la confruntarile televizate dintre candidati. s-a marginit la cateva scurte deplasari prin tara, in fieful electoral al pdsr. simtindu-se favoritul nr.2 al alegatorilor, nici corneliu vadim tudor nu prea s-a omorat cu firea, ba chiar si-a permis sa plece o saptamana in pelerinaj la vatican, in plina campanie. noi am reusit sa-i filmam pe toti candidatii in peregrinarile lor prin tara si sa luam pulsul electoratului.

de astazi, am inceput sa postez pe internet, tot in serial, “antipa” – filmul pe care l-am facut despre culisele campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din 2000. si acesta a fost difuzat de protv, imediat dupa alegeri si are subtitluri in engleza pentru ca urma sa fie vandut si in strainatate. ii gasisem acest nume deoarece, pe atunci, viata politica ni se parea incremenita, ca un muzeu al dinozaurilor. aceleasi fetze de 11 ani ! nu ne-am fi imaginat ca, nici dupa cei 20 de ani proorociti de silviu brucan, nu vor aparea fetze noi.
in acest episod, veti vedea cum negociaza partidele aparitiile televizate ale candidatilor si prima confruntare dintre acestia, moderata de florin calinescu la protv. nu am ocolit nici personajele ciudate carora le trecea prin cap ca ar putea ajunge in fruntea tarii, de la anonima graziela barla, la printul paul, care solicita 20.000 de dolari pentru o sedinta de filmare, de parca noi am fi fost candidatii.

ultimul episod din filmul despre culisele campaniei electorale pentru primaria bucuresti din 2000 este dedicat confruntarii finale dintre traian basescu si sorin oprescu. inca de acum 10 ani, fostul sef al spitalului municipal visa proiecte spectaculoase pentru bucuresteni si puteti vedea in film un exemplu pe care a tinut sa ni-l arate. emisiunea de la protv dedicata confruntarii finale este mult mai interesanta fata de plicticoseniile de astazi, mai plina de imaginatie si provocatoare. cu florin calinescu in mare forma. epilogul alegerilor locale il stiti deja, insa imaginile pe care le-am surprins atunci sunt inedite. filmul a fost distins cu premiul special al juriului la festivalul dakino 2000.