Intr-adevar, astazi nu circulau autobuzele in Belgrad. Din cate am aflat, transportul in comun era asigurat doar de 60 de tramvaie si 40 de troleibuze. Uimitor, era plin de taximetre, soferii raspunzand apelului directorului de la compania “Beotaksi“, care ii rugase sa circule cat mai mult in acest week-end, pentru a atenua lipsa autobuzelor. Nici cursele interurbane nu putea fi asigurate de compania “Lasta“, care nu mai primise nici un litru de carburant si a anuntat ca autobuzele sale vor circula doar intre orele 5:00-8:00 si 17:00-21:00. Autoritatile locale nu stiau ce sa mai faca si isi puneau speranta in promisunea primarului Moscovei, care declarase ca va ajuta Belgradul cu 15.000 de tone de carburanti. Cat despre cererea Consiliului local ca Guvernul sa-i permita sa cumpere combustibil de la firmele particulare, pana acum nu exista nici un raspuns.

Toate ziarele pe care le-am citit astazi scriau despre discutia dintre adjunctul ministrului federal de Externe Nebojsa Vujovic si comandantul KFOR, generalul Michael Jackson. Vujovic fusese la Pristina si ii ceruse lui Jackson sa dezarmeze urgent unitatile UCK si sa asigure securitatea tuturor locuitorilor din Kosovo. El a acuzat fortele internationale de pace ca nu au reusit sa indeplineasca prevederile acordului de la Kumanovo, lasandu-i pe separatistii albanezi sa-i terorizeze si sa-i goneasca pe sarbi din provincie. “KFOR e martor al atrocitatilor” titra pe prima pagina cotidianul “Vecernje Novosti“, care era plin de fotografii cu sarbii care se refugiau din Kosovo. Pe doua pagini, erau prezentate detalii despre “nelegiuirile” comise de albanezi si erau enumerate numele a 37 de sarbi, ucisi sau rapiti de UCK.

Vesti ceva mai bune veneau din zona controlata de britanicii din KFOR. Acestia au instalat posturi de control la toate intrarile in Pristina si verificau toate masinile care soseau ori plecau din oras. In cateva localitati din apropiere, Obilic, Kosovopolje sau Lipljan, de 24 de ore nu au mai fost inregistrate incidente. Dupa ce aducea pe mai multe pagini laude rusilor, pentru acordul de aseara, cotidianul “Politika” publica pe larg fragmente din declaratiile generalului Michael Jackson, care promitea parafarea, astazi sau maine, a unui acord de demilitarizare a UCK. Generalul britanic organizase o conferinta de presa pentru a anunta ca acordul este conform cu prevederile intelegerilor de la Kumanovo si repeta ca, foarte curand, nu vor mai exista motive pentru ca sarbii sa fuga din Kosovo. “Stim ca le este greu, dar trebuie sa aiba incredere in KFOR,” spunea Jackson. “Acum, toata lumea trebuie sa inteleaga ca noi asiguram securitatea locuitorilor din provincie.”

Era foarte amuzant sa citesti “Politika“. Astazi – culmea ! – scria despre vizita lui Vuk Draskovic la Nis. desigur, fara a pomeni un cuvant despre criticile aduse de acesta lui Slobodan Milosevic sau despre declaratiile sale referitoare la schimbarile democratice de care are nevoie Iugoslavia. Nu erau amintite decat apelurile sale catre sarbii din Kosovo, in care Draskovic le cerea sa ramana la casele lor. Regimul de la Belgrad avea nevoie si de vocile Opozitiei.

Am citit in numarul de astazi din “Blic” un interviu al liderului Partidului Democrat din Serbia, Vojislav Kostunica, pe care mi-am propus sa-l urmaresc atent, de cand Nelu imi sugerase ca acesta ar putea fi unul dintre cei care i-ar putea lua locul lui Slobodan Milosevic. Kostunica spunea ca provincia Kosovo nu este inca pierduta pentru Serbia, dar va trebui luptat pentru aceasta. “Va trebui sa ducem o lupta acreba pentru Kosovo, pe doua planuri, mediatic si legal,” declara el. “Nu vom putea reusi, pana nu se va afla tot adevarul despre ce s-a petrecut in Kosovo, atat inainte de razboi, cat si in timpul si dupa terminarea acestuia.” Cata vreme sarbii se refugiaza din Kosovo, Kostunica spunea ca prioritatea numarul unu nu poate fi organizarea de alegeri libere, iar toti cei care vorbesc de alegeri slujesc interese straine sarbilor. El explica prevederile acordului de pace de la Kumanovo, care nu poate fi favorabil Serbiei sau Iugoslaviei, atat timp cat provincia Kosovo a trecut sub dictatura NATO. “Degeaba ne povestesc cei de la Putere despre fortele Natiunilor Unite, cand in acordul de pace se spune foarte clar ca trupele NATO vor controla Kosovo si nici un reprezentant al administratiei de la Belgrad nu va avea vreo putere,” adauga Kostunica. “Vor veni alegerile, insa tare ma tem ca toti cei care vorbesc acum despre alegeri nu doresc binele sarbilor, ci doar sa puna mana pe Putere.”

O alta veste buna, tot din ziare: lucratorii companiei de electricitate EPS au anuntat ca au finalizat prima faza a reconstructiei statiei de transformare Bezanijska Kosa din cartierul Novi Beograd, distrusa de rachetele NATO in ultimele saptamani de razboi. Conducerea EPS a anuntat ca sistemul energetic al Serbiei va fi stabilizat pana la sfarsitul acestei luni si va putea sa asigure fara probleme consumul de vara, de 60-70 de milioane de kilowatiora pe zi. De asemenea KFOR a transmis ca va asigura securitatea tuturor lucratorilor EPS care repara instalatiile electrice din Kosovo. Amenintarea EPS ca, de luni, electricienii nu vor mai risca sa fie atacati de UCK si vor sista reparatiile in provincie, isi facusera efectul. La asta se adaugase ziua de ieri, cand Pristina ramasese fara apa, din cauza poroblemelor din aprovizionarea cu curent electric.

“UCK va crea probleme Natiunilor Unite,” a afirmat secretarul general al ONU Kofi Annan, intr-un interviu publicat de cotidianul “Le Monde“. “UCK nu este o forta omogena. Incurajez NATO sa-si desfasoare fortele cat mai repede posibil, pentru a stabili ordinea publica si pentru a evita ca UCK sa ne impiedice munca in Kosovo. Sarcina incredintata Natiunilor Unite este mult mai dificila decat cea a militarilor.”

Fiind sambata, nu am stat la Media Center decat pana la 13:00. Era program de week-end. Pentru ca mai voiam sa aflu cate ceva, m-am dus la Internet-cafe-ul de la Dom Omladine si am intrat in dialog pe “mirc” cu sarbii din alte orase. Am citit o gramada de declaratii ale liderilor UCK, care mai de care mai contradictorii, dovedind dezorganizarea si lipsa de coordonare din sanul organizatiei.

“Proiectul nostru este sa ne transformam mai intai intr-un corp de Politie care sa controleze intreaga provincie Kosovo,” spunea purtatorul de cuvant al UCK Jakup Krasniqi. “Cu timpul, speram sa devenim Armata provinciei Kosovo, o armata care va supraveghea frontierele si teritoriul nostru si care va fi gata sa ne apere in orice circumstante.” Krasniqi declara ca UCK are in plan demilitarizarea unitatilor sale, insa aceasta va fi facuta in timp, cu prudenta si fara presiuni din alte parti: “NATO nu a putut si nu poate sa aiba intentia de a ne dezarma, pentru ca acest lucru nu a fost prevazut in nici un acord. Alianta stie care sunt planurile si cererile noastre.”

Abia citisem aceasta declaratie, ca un purtator de cuvant al KFOR anunta ca UCK a semnat angajamentul ca luptatorii sai sa nu mai poarte arme in marile orase din Kosovo: “Aceasta decizie este contributia lor la o mai buna securitate si la o ordine mai stabila in Kosovo. UCK accepta, de asemenea si ca luptatorii sai sa nu mai poarte uniforma in sudul provinciei, zona controlata de trupele germane din KFOR.” Ceva mai tarziu, Lirak Qela, care se prezenta drept comandantul fortelor UCK din nordul provinciei Kosovo, afirma ca organizatia separatista este nemultumita de prevederile acordului incheiat ieri la Helsinki asupra rolului Rusiei in KFOR: “Nu suntem multumiti, insa trebuie sa acceptam acordul. Totusi, il vom respecta, deoarece avem incredere ca trupele NATO ii vor tine pe rusi sub control.”

“Conform informatiilor mele, Boris Eltin a aprobat acordul incheiat de militarii nostri la Helsinki,” a asigurat premierul Serghei Stepasin, la postul de televiziune RTR. Eltin se pregateste sa plece la Koln, la summit-ul G-8, cu ocazia caruia se va intalni cu presedintele american Bill Clinton. Cei doi sefi de stat urmeaza sa examineze acordul privind participarea Rusiei la KFOR. “Contingentul rus din Kosovo nu poate sa fie subordonat comandamentului NATO,” a declarat emisarul rus Viktor Cernomirdin, citat de Itar-Tass. “Ar fi irational.”

Am aflat si pretul pentru care Rusia i-a vandut pe fratii sai ortodocsi: 100 de miliarde de dolari. In aceasta dimineata, cancelarul german Gerhard Schroeder s-a intalnit cu premierul rus Serghei Stepasin, cu care a discutat despre datoria externa a Rusiei. “Schroeder impartaseste opiniile mele in privinta reesalonarii datoriei fostei URSS,” a afirmat Stepasin, care a precizat ca cea mai mare parte a acestei datorii ar trebui restituita Germaniei. Premierul rus a anuntat ca spera sa obtina reesalonarea a 100 din cele 140 de miliarde de dolari, care reprezinta datoria externa a Rusiei. Si, bineinteles, pana la urma, a reusit.

Militarii germani din KFOR nu au fost foarte incantati ca o parte din trupele rusesti vor sosi in zona controlata de ei. “Prizren este cartierul general al trupelor germane, care controleaza sectorul sudic al provinciei, dar este un oras in care majoritatea populatiei este albaneza si nu ar fi intelept ca rusii sa se instaleze aici,” a atras atentia generalul Fritz von Korff, comandantul trupelor KFOR din zona de sud a provinciei Kosovo. El era de parere ca ar fi mai potrivit ca rusii sa fie instalati intr-un oras in care populatia sarba este majoritara si a anuntat ca, daca nu va primi altfel de ordine de la cartierul general al KFOR, va recurge la aceasta solutie, pentru a nu-si crea dureri de cap in plus.

Dovedindu-si proverbiala incapatanare, militarii rusi au mai provocat un mic incident dupa-amiaza. Pe la ora 15:00, 3 blindate britanice au incercat sa intre pe aeroportul Slatina, insa parasutistii rusi care controleaza zona le-au interzis accesul. Englezii au insistat, dar, vazand ca rusii se incapataneaza, desi le spusesera ca nu au venit decat pentru a intari dispozitivul de securitate al aeroportului, au facut cale intoarsa.

Schimburile de focuri care au avut loc in sectorul american din Kosovo au provocat moartea a 8 persoane – sarbi si albanezi, a anuntat un purtator de cuvant al contingentului american din KFOR, citat de AFP. Puscasii marini au arestat un sarb care a ucis un membru UCK la Gnjilane. Alte doua persoane au fost ranite in urma unei altei serii de tiruri. Intre 5 si 7 persoane au fost ucise la nord de Gnjilane, in cursul altor schimburi de focuri, asupra carora nu existau inca informatii complete. “Este un punct fierbinte, unde au loc schimburi constante de focuri. Dar nu noi suntem tinta acestora,” a precizat locotenent colonelul american Robert Taylor.

Desi sporadice, luptele din Kosovo continuau. Aseara, au avut loc confruntari violente intre luptatori ai UCK si cei grupati in Frontul pentru Apararea regiunii Gora (GFO), in jurul satelor Orcusa si Krusevo. Oamenii din regiunea muntelui Gora erau niste munteni aprigi, care nu se intelegeau bine nici macar cu sarbii, cu atat mai putin cu albanezii. In timpul luptelor, un muntean a fost ranit, iar 4 albanezi au fost luati prizonieri.

Intre timp, am aflat ca retragerea Armatei iugoslave din Zona II, cum era numit centrul provinciei Kosovo in acordul de la Kumanovo, era pe cale de a se incheia. Cea mai mare parte a militarilor fusese deja retrasa, ramanand doar un numar mic de soldati si cateva vehicule militare. Retragerea din Zona II ar fi trebuit finalizata pana maine seara, urmand sa se trece la ultima faza. Zona III, din nordul provinciei Kosovo, era mai greu de evacuat, din cauza unor probleme logistice, recunoscute pana si de americani. Sarbii anuntasera ca, in aceasta zona, au in jur de 100 de tancuri care nu mai sunt operationale, insa ar dori, totusi, sa le retraga. Problema era ca nu aveau la dispozitie decat 22 de transportoare care ar fi putut sa le care de acolo.

Soselele dinspre Kosovo nu mai erau aglomerate de refugiati, majoritatea sarbilor fugind deja din provincie. Din datele pe care le-am aflat de pe Internet, in sudul provinciei au mai ramas doar 3.500 de sarbi in zona Orahovac, in jur de 100 de Gorazdevac si putini in jurul orasului Pec. Cei ramasi aveau viata grea, pentru ca trupele KFOR nu stapaneau nici acum complet situatia. Astazi, langa Urosevac, 20 de sarbi au fost rapiti de luptatorii albanezi care au atacat o coloana de refugiati. Doi sarbi au fost impuscati langa Strazevica si, in aceasta dupa-amiaza, trupele KFOR au salvat cu greu 20 de familii din satul Mursicane, de langa Stimlje, care erau asediate de UCK.

Discutand pe Internet cu sarbii din alte orase, am aflat de la o fata din Pirot, fiica redactorului sef al unui ziar local, ca refugiatii sarbi cazati intr-un motel de langa oras mananca de doua zile doar macaroane, cartofi si fasole. Erau 206 de sarbi, majoritatea femei si copii, care traiau in conditii mizere, fara ca nimeni sa se mai intereseze de ei, de cand venisera. Magazia de alimente a motelului era aproape goala si, afland ce se intampla, localnicii incepusera sa vina, sa le aduca de mancare.

In aceasta vreme, guvernul de la Belgrad a mai nascocit o initiativa tipica pentru sarbi: a ordonat ministrilor sa asigure intoarcerea refugiatilor la casele lor din Kosovo, cu ei in fruntea coloanelor. Daca situatia nu ar fi fost dramatica, m-as fi prapadit de ras, insa imi dadeam seama ca nu-i de gluma si cateva sarbi disperati vor fi pacaliti sa se intoarca, pentru ca reporterii RTS sa poata inregistra imagini cu ministrii lui Milosevic care ii ocrotesc pe refugiati. Si, mai ales, pentru a-i convinge pe sarbi ca provincia Kosovo inca le apartine, iar trupele KFOR respecta pretentiile Belgradului de a asigura securitatea tuturor locuitorilor. Milosevic avea mare nevoie ca lumea sa vada ca la Kumanovo nu s-a semnat o capitulare, ci un acord de pace, ale carui paragrafe sunt garantate de ONU si aparate cu arma in mana de militarii din “forta internationale de pace”. Desigur ca Televiziunea Nationala a inceput sa prezinte reportaje cu dezarmarea separatistilor UCK din localitatile din Kosovo si cu sarbi care declarau ca abia asteapta sa se intoarca la casele lor, pe care tocmai le parasisera.

Premierul muntenegrean Filip Vujanovic a amenintat cu organizarea unui referendum privind statutul acestei republici, daca Serbia refuza sa o trateze pe picior de egalitate, informeaza AFP. El a afirmat ca exista un mare numar de adepti ai independentei Republicii Muntenegru, “din cauza politicii lui Slobodan Milosevic“. Vujanovic este de parere ca “ar fi fatal pentru Muntenegru sa-si lege viitorul tarii de cel al lui Slobodan Milosevic, care trebuie sa-si ia locul in banca acuzatilor la Tribunalul de la Haga. Muntenegru nu va mai permite sa fie reprezentata in Parlamentul federal de deputatii care nu reprezinta majoritatea in tara si apara interesele unui singur om, Slobodan Milosevic, sau ale regimului sarb. Nu mai putem permite ca premierul federal sa fie presedintele unui partid de opozitie muntenegrean si ca el sa fie in acest post pentru ca este partener de coalitie cu partidul la putere in Serbia.”

Si luptele politice s-au ascutit. Asa cum ma asteptam, profitand de greselile Opozitiei si de prostia americanilor, care nu intelegeau aproape nimic din mentalitatea sarbilor, oamenii din partidele de la Putere administrau lovituri necrutatoare. Atacurile au fost declansate de Ivan Markovic, secretar al partidului Stanga Iugoslava (JUL, al sotiei lui Milosevic). Acesta a declarat ca, de dragul banilor primiti ca ajutor din SUA, presedintele muntenegrean Milo Djukanovic si liderii Opozitiei doresc destramarea Iugoslaviei. Pretextul atacului a fost intalnirea de la Njivice, dintre emisarul american Richard Gelbard si reprezentantii Opozitiei sarbe. Markovic a spus ca americanul le-ar fi dat acestora 9 milioane de dolari, pentru a organiza o lovitura de stat si a rasturna guvernul sarb. La aceasta ofensiva s-a alaturat si Partidul Socialist Popular din Muntenegru (SNP), care a acuzat SUA ca si-au intensificat activitatile menite sa destrame Republica Federala Iugoslavia si ca se folosesc pentru aceasta de “ienicerii” din guvernul muntenegrean si de liderii partidelor neparlamentare din Serbia. Replica acuzatilor a fost palida si, din nou, total neinspirata. De la Budapesta, Zoran Djindjic a dezmintit acuzatiile si a spus ca diplomatul american s-a intalnit doar cu Milo Djukanovic, cu fostul premier iugoslav Milan Panic si cu cativa lideri ai Opozitiei si au discutat doar probleme politice, fara sa fie vorba de bani.

In nebunia de dupa razboi, orgoliul ranit al sarbilor le exacerbase la maximum sentimentele nationale si orice dialog, ca sa nu mai vorbim de colaborare cu Occidentul si – mai ales – cu americanii, era privit cu dispret. Erau usor de folosit asemenea arme si membrii SNP aveau mare nevoie de ele. Paradoxul in care traiau sarbii era ca un partid ca SNP sa faca parte atat din Parlamentul federal, cat si din guvernul iugoslav, ba chiar sa detina si postul de premier federal, in timp ce, in Muntenegru, era in opozitie. Asa ca, pentru a mai recupera ceva din neincrederea muntenegrenilor, nu puteau decat sa arate cat de mult le pasa de uneltirile Occidentului impotriva Iugoslaviei.

Vojislav Andric, liderul partidului Noua Democratie (ND), a incercat sa atraga atentia asupra pericolului pe care il reprezentau reportajele – lipsite, in cea mai mare parte, de dovezi – despre gropile comune si atrocitatile savarsite de sarbi in Kosovo. “Acestea pot fi izvorul unei imense reactii de condamnare din partea comunitatii internationale si de satanizare a intregului popor sarb,” spunea Andric. El a cerut finalizarea rapida a anchetelor, cu prezentarea unor dovezi concrete si gasirea adevaratilor vinovati, pentru ca acestia pot fi cativa oameni, dar nu un intreg popor. Din pacate, nimeni nu l-a ascultat si jurnalistii straini veniti in Kosovo si-au continuat “reportajele senzationale“, in lipsa carora sefii lor i-ar fi chemat acasa, lipsindu-i de diurnele grase si sporurile de pericol, pe care le primeau pentru ca se aflau intr-o zona in care conflictele armate nu se incheiasera.

In acest timp, sefii fortelor NATO isi savurau victoria. Astazi, William Cohen, secretarul de stat pentru Aparare al SUA, si generalul Wesley Clark au sosit in Macedonia, de unde au plecat cu un elicopter in Kosovo. Aici, au vizitat orasele Urosevac si Gnjilane, unde erau desfasurati militarii americani din KFOR. Nu am aflat, deocamdata, ce declaratii au facut acolo, dar incepusem sa ma plictisesc de ele, pentru ca nu faceau decat “sa-i ridice mingea la fileu” lui Milosevic si sa mai puna o lespede pe mormantul Opozitiei sarbe.

Presedintele PDSR Ion Iliescu considera ca decizia Guvernului de a interzice intrarea lui Slobodan Milosevic pe teritoriul Romaniei reprezinta o masura pripita, un “zel excesiv”, nemotivat din punct de vedere politic. Iliescu a declarat ca aceasta masura risca sa deterioreze relatiile Romaniei cu o tara vecina. “Noi introducem interdictii, o luam inaintea altora, chiar si a celor care s-au implicat in razboi. Astfel de decizii sunt niste naivitati, infantilisme politice, care aduc prejudicii seriozitatii si verticalitatii pozitiei noastre externe,” a spus Iliescu. “A sosit momentul ca Ion Iliescu sa inteleaga ca Romania nu mai este un loc de refugiu pentru tovarasii de ideologie comunista si de lupta impotriva intereselor propriilor natiuni sau ale umanitatii,” i-a replicat Remus Opris, opinand ca liderul PDSR “ar fi dorit sa-l consoleze pe Milosevic, plimbandu-l, poate, prin sediile PDSR, pentru a-i alina durerea provocata de infrangerea politicii sale despotice”.

Am aflat de la Bucuresti o veste despre care il prevenisem pe George Roncea, cand se transferase de la “Ziua” la “Cotidianul“, pentru a putea ramane corespondent de razboi la Belgrad: de luni, Ion Cristoiu nu va mai fi director la “Cotidianul”. Oficial, despartirea s-a facut amiabil, insa, in realitate, stiam de mai multa vreme ca liderii PNTCD nu i-au iertat lui Cristoiu atitudinea sa si a ziarului, in timpul razboiului din Iugoslavia, si i-au impus, pana la urma, lui Ion Ratiu sa renunte la acesta. Ion Cristoiu declara ca va continua sa-si scrie editorialul de pe prima pagina, insa ma indoiam ca aceasta se va intampla sau ca va dura prea multa vreme. Am vorbit cu George si mi-a marturisit ca, dupa plecarea lui Cristoiu, nu stie daca se va intelege cu noul director, insa spera ca provizoratul acesta nu va dura prea mult, mai ales ca Ion Cristoiu intentiona sa deschida un alt ziar.

Spre seara, m-a sunat Sergiu Toader si mi-a spus ca va trimite o echipa de la ProTV, care sa incerce sa intre in Iugoslavia si sa facem impreuna un documentar despre tot ce s-a intamplat in aceste 3 luni. Sergiu insista ca eroul principal al acestui film sa fiu eu si ideea ma intimida foarte mult. Gasisem, totusi, o solutie: schitasem un scenariu in care eu sa fiu cel care il conduce pe telespectator prin cosmarul razboiului trait de sarbi. Aveam in jurul meu atatea personaje, care traisera, fiecare in felul sau, acest razboi si nu imi ramanea decat sa leg intre ele episoadele pe care le-ar fi descris. L-a asigurat pe Sergiu ca voi avea grija ca echipa noastra sa ajunga la Belgrad.

Aveam un plan. L-am sunat pe Stefan Anghel, cameramanul care urma sa vina incoace, impreuna cu nea Nelu, soferul nostru. I-am spus sa plece spre Timisoara si sa ma sune cand ajunge. Vorbisem cu Mile, care a fost de acord sa se duca in frontiera si sa introduca in tara jeep-ul nostru si camera video, spunand ca sunt ale lui, pentru ca el avea acreditare de razboi si avea voie sa o faca. Era putin riscant, insa dupa ce scapasem de bombardamente, pericolul ca politistii sarbi de la frontiera sa se prinda de smecherie si sa se infurie ni se parea ridicol. Exista riscul ca sarbii sa-i aplice lui Mile o interdictie de intrare in Iugoslavia pe 2 ani si – in cel mai rau caz – sa-i traga cateva bastoane pe spinare. Perspectiva aventurii ne-a amuzat si toata seara am facut glume cu Mile, pe seama belelelor pe care ar putea sa le aiba, daca operatiunea esua. Ba chiar, ca sfidarea sa fie completa, Mile s-a hotarat sa-l aduca la Belgrad si pe Alexandru Mandici (Sandi), cameramanul lui de la Timisoara. Ne-am culcat bine dispusi, urmand ca maine, Nelu sa-l duca pe Mile in vama de la Stamora-Moravita, ca sa se intalneasca cu echipa noastra, care ajungea la Timisoara.

Nu m-am mai culcat, pentru ca trebuia sa aflu amanunte despre noaptea ce trecuse. Si, oricum, eram prea surescitat ca sa mai pot adormi. Cand am inceput sa contabilizez ce s-a intamplat peste noapte in restul Iugoslaviei, m-am luat cu mainile de cap. Incepand cu 20:30, au fost puternic bombardate zonele din jurul Pristinei. La aceeasi ora, a fost distrus un pod pe autostrada Nis-Prokuplije. La 22:45, trei rachete lansate din avioane au lovit releul de televiziune din varful dealului din orasul Virset de la 5 kilometri de granita cu Romania, in care traiesc foarte multi romani. Mile a sunat-o pe matusa lui, care locuieste in Virset, chiar langa deal si i-a povestit ca a fost groaznic. Langa releu sunt zidurile splendidei cetati a orasului si pe tot dealul sunt construite casele oamenilor. Antena a fost grav avariata. La fel – 70 de case din jur. Trist e ca romanii din Banatul sarbesc injurau guvernul de la Bucuresti pentru ca – spuneau ei – pana cand Romania nu a acordat permisiunea de survol avioanelor NATO, localitatile lor nu fusesera bombardate. Iar Banatul sarbesc nu a fost bombardat niciodata in istorie, nici macar in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Imi amintesc si acum expresia de pe fata lui Mile, cand matusa lui i-a spus la telefon: “De cand ai vostri ii lasa pe americani sa atace dinspre Romania, nu mai avem liniste noaptea din cauza avioanelor.”

Specialistii agentiilor de mediu din Romania au facut analize ale indicatorilor atmosferici si au constatat ca la frontiera romano-sarba, concentratiile elementelor chimice din aer au crescut de 10 ori fata de parametrii masurati anterior exploziei de la combinatul din Pancevo. “Substantele poluante pot afecta, in mod direct si indirect, imediat si pe termen lung, populatia din Banat, in special pe cei de langa frontiera cu Iugoslavia,” a declarat pentru Mediafax, Cosmin Salajan, inginer de mediu din cadrul Institutului de Agronomie din Timisoara. Localnicii din Stamora Moravita se plang ca, atunci cand bate vantul dinspre Iugoslavia, li se inrosesc fetele si nu prea pot respira. De asemenea, Corpul de Graniceri din Timisoara a sesizat agentia de mediu ca, in noaptea de 20/21 aprilie, militarii de la granita au acuzat dureri de cap si dificultati de respiratie.

“Analiza efectuata de specialistii nostri arata ca distrugerea instalatiilor petroliere si chimice, precum si cea a gazoductelor iugoslave provoaca o catastrofa ecologica importanta in Europa,” a declarat generalul Leonid Ivasov, seful Departamentului de cooperare militara internationala din cadrul Ministerului rus al Apararii, citat de Itar-Tass. “Vanturile dinspre nord-est duc aceste gaze spre Marea Adriatica, iar cele dinspre sud si sud-est catre Dunare, care alimenteaza zece milioane de oameni cu apa potabila.”

Contaminarea risca sa acopere o suprafata de aproape 8.000 de kilometri patrati, potrivit generalului Viktor Tolstov, specialist in arme chimice. “Ca militari, suntem capabili sa intelegem necesitatea de a distruge instalatiile industriale ale dusmanului, dar atacurile care vor avea consecinte peste 10 ani nu au nici o explicatie din punct de vedere uman,” a subliniat, la randul sau, generalul Boris Alekseiev, insarcinat al Armatei ruse cu securitatea ecologica. “Nici o miscare ecologista – nici macar Greenpeace – nu a solicitat oprirea atacurilor,” a observat Alekseiev, “ceea ce arata ca necesitatea politica se afla deasupra imperativelor umaniste.”

Desi atitudinea sarbilor fata de romani a ramas aceeasi, s-a schimbat atitudinea fata de autoritatile de la Bucuresti, care sunt acuzate de slugarnicie fata de tarile occidentale. Toate ziarele de azi au preluat un reportaj al agentiei Associated Press despre situatia la vamile cu Iugoslavia. In reportaj sunt descrise cozile formate de romanii care vor sa duca benzina la sarbi si masurile luate de vamesi, care interziceau iesirea din tara cu carburanti peste capacitatea rezervorului. Sunt citate mai multe persoane, care spuneau ca traficul cu benzina nu este in favoarea Armatei iugoslave, ci a oamenilor de rand. “Si ei ne-au ajutat la nevoie, pe vremea lui Ceausescu si in timpul Revolutiei din 1989,” explica un roman reporterului AP. “De ce sa nu-i ajutam si noi acum, cand sunt la necaz ?”

Purtatorul de cuvant al PNTCD Remus Opris a declarat agentiei Mediafax ca discutarea in Parlament a solicitarii UE privind instituirea embargoului asupra Iugoslaviei nu este obligatorie, apreciind ca acest embargo presupune “nu atat aspecte politice sau aspecte privind Parlamentul, cat mai curand detalii tehnice si administrative ce vor fi stabilite la nivelul ministerelor.” El a aratat ca decizia luata de Guvern este in concordanta cu strategia politicii externe romanesti de integrare in Uniunea Europeana, de acceptare a tuturor standardelor europene si a normelor juridice ale acestui for.”

Mi-am notat in continuare: cand a trecut pe deasupra orasului Smederevo, unul din avioanele NATO a fost doborat de antiaeriana si s-a prabusit langa Grocka. La 23:30, a fost din nou bombardata rafinaria din Novi Sad, unde a izbucnit un puternic incendiu care lumina cerul si la ora 4:00. La 23:00 si 1:00, NATO a atacat din nou orasul Valjevo, fiind atinse fabrica “Krusik” si zona spitalului din apropiere. La 0:20, un sat de langa Surdulica a fost lovit de mai multe proiectile, iar la 1:50, cel putin 17 rachete au fost trase asupra aeroportului Ponikve din Uzice.

NATO a intreprins in ultimele 24 de ore cele mai intense bombardamente asupra Iugoslaviei, avioanele Aliantei efectuand peste 600 de decolari, a anuntat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea, citat de AFP. Statele Unite au recurs, pentru prima data de la inceputul campaniei impotriva Iugoslaviei, la utilizarea unei bombe de 2.500 de kilograme, capabila sa penetreze si sa distruga adaposturile cele mai rezistente, inclusiv cele subterane, a anuntat Pentagonul. Bomba, numita “bunker buster“, a fost lansata de un aparat de vanatoare F-15E impotriva unui tunel subteran situat in incinta aeroportului din Pristina, a explicat generalul Charles Ward, de la Statul Major Inter-arme. Fortele NATO au inceput, in urma cu o saptamana, sa bombardeze intrarile acestui tunel, iar bombardamentul de joi a distrus ce a mai ramas din avioanele sau munitiile aflate inauntru.

Studio B a reusit sa-si reia programele in eter si am putut vedea imagini filmate azi-noapte. Nici n-am stiut ca, intr-unul dintre atacuri, o racheta a lovit inca o data cladirea fostului CK. Dar asta n-a fost nimic. In atacul de la ora 2:00, doua rachete si-au gresit tinta si au distrus cateva case si cafeneaua “Berbecul de aur” din cartierul belgradean Vracar. Una dintre ele a cazut peste casa familiei Djuric, in care se aflau doi tineri, Djordje si Dragan, care au fost grav raniti. Un vecin povestea cum a fost proiectat de suflul exploziei, prin geamul deschis, direct in strada. Prima reactie a fost sa incerce sa intre inapoi, dar usa era incuiata. Nauc, si-a dat seama ca are doar pijamaua pe el, iar din casa vecinului nu mai ramasesera decat trei ziduri. A fost distrusa conducta principala de canalizare si apa se revarsa in valuri pe strazi. Dimineata, alimentarea cu apa a cartierului a fost intrerupta si a inceput indepartarea daramaturilor. Eroarea rachetelor a fost destul de mare, pentru ca Vracar se afla la 1 kilometru distanta de centrul orasului.

Centrul seismic iugoslav a anuntat ca cutremurul de la ora 5:30 a avut intensitatea de 5,5 grade pe scara Richter si a avut epicentrul la Mionica, langa Valjevo, la 60 de kilometri sud de Belgrad. Nu au fost pagube materiale sau victime, iar o replica a seismului, de 4 grade pe scara Richter, a avut loc azi-dimineata la 9:40, dar nu l-am sesizat.

Totalul ranitilor din timpul bombardamentelor de azi noapte asupra Belgradului se ridica la 37. Doi functionari ai Primariei, Ratko Bulatovic si Nebojsa Starcevic, care faceau parte din Comandamentul Apararii civile si au ajuns printre primii in fata cladirii General Stab, au fost grav raniti de al doilea atac. Lui Bulatovic i-a fost amputat un picior. Dragan Covic, seful Apararii civile, a scapat cu viata si povestea cum a fost luat pe sus de suflul exploziei si izbit de ziduri. Tactica NATO de a ataca din nou, la scurta vreme, cladirile pe care tocmai le-a bombardat mi s-a parut de-a dreptul marsava. Toata lumea stia ca, dupa atac, primii care ajung la fata locului sunt pompierii, echipele Apararii civile si… jurnalistii. Ce sens avea sa le pui viata in pericol ?

Trei persoane si-au pierdut viata in timpul atacului asupra General Stab. Unul era politistul Nenad Nikolic, care statea in ghereta din intersectia de langa General Stab, pentru a pazi cladirea Guvernului. Celelalte doua se aflau intr-un automobil si tocmai oprisera la culoarea rosie a semaforului, in momentul atacului. Majoritatea victimelor (20 din 37) au fost ranite in al doilea atac asupra General Stab. Printre ele, un jurnalist de la cotidianul “Vecernje Novosti“, politisti si pompieri.

Inaltul Comisar ONU pentru Drepturile Omului Mary Robinson a avertizat ca Alianta Nord-Atlantica ar putea fi acuzata in fata Tribunalului pentru crimele de razboi din fosta Iugoslavie, relateaza AFP. Robinson a subliniat ca nu pune un semn de egalitate intre epurarile etnice comise de fortele sarbe si uciderea civililor ca urmare a raidurilor avioanelor NATO, avertizand insa ca Alianta Nord-Atlantica trebuie sa respecte legislatia internationala.

Am plecat sa vedem cladirile bombardate azi noapte. Pe bulevardul Knez Milosa circulatia era inchisa, pentru ca unul din proiectilele care lovisera General Stab nu explodase si genistii il cautau printre daramaturi, sa-l dezamorseze ori sa-l distruga. Am ajuns, totusi, in intersectia cu bulevardul Nemanjina. Practic, General Stab se afla in doua cladiri construite “in oglinda”, in forma de terase. Cea din dreapta avea intrarea turtita de una din bombe si in ambele se cascau gauri imense, la diferite etaje. Toate cladirile din jur au fost afectate, ramanand fara geamuri sau usi, iar placa de bronz a Ministerului de Externe atarna stramb, agatata doar intr-un surub. Din strada puteam vedea cabinetul ministrului. Avea 4 gauri in plafon si peretii scrijeliti de schije. Usa din lemn masiv era smulsa din balamale. Toate geamurile erau sparte si scoase din cercevele, iar portretul presedintelui Slobodan Milosevic, care era agatat deasupra biroului, fusese sfasiat de o schija. Cand mi-am ridicat privirile spre acoperisul cladirii Guvernului federal, am vazut o alta gaura. Superbul imobil, cu cariatide si frize elegante, a ramas fara o parte din acoperisuri si interiorul era partial distrus.

Chioscurile de pe bulevardul Knez Milosa au fost facute praf si mirosul de fum persista peste tot. Cladirea Centrului de distribuitie a curentului electric a fost avariata si intreaga zona ramasese fara energie. Ne-am dus catre Ministerul de Interne, sa pricepem ce a mai putut bombarda NATO acolo. Nimic. Un pilot lansase inca o racheta in ruinele cladirii, distrusa deja de atata vreme. Fara nici un efect, nici macar unul psihologic.

Doua avioane de lupta ale NATO au patruns azi-noapte, intre orele 3:22 si 3:28, in spatiul aerian al Romaniei, a precizat pentru Mediafax Biroul de presa al Armatei. Cele doua aeronave au survolat zona localitatilor Jimbolia – Teremia Mare si Beba Veche – Fieni, pe o adancime de 3-5 kilometri fata de granita cu Iugoslavia, la executarea manevrei de intoarcere, venind din spatiul iugoslav. Aceasta este a patra intrare a avioanelor NATO in spatiul aerian romanesc, dupa incidentele similare din 25 martie, 5 si 25 aprilie.

Am sunat la usa Ambasadei Romane, sa vedem cum s-au “distrat” cei de acolo peste noapte. Bietul Traian Borsan iar se nimerise sa fie de servici. Ne-a descris cosmarul de a sta intre doua tinte intens bombardate. Cand ne deschisese, unul dintre angajatii ambasadei mi-a soptit ca, in momentul in care au inceput sa cada bombele, atasatul militar il imbrancea pe Borsan, ca sa poata sa se strecoare sub birou.

La 12:20, stateam la o cafea cu Traian Borsan si am auzit sirenele alarmei aeriene. Am inceput sa radem. La pranz, tocmai aterizase la Belgrad Viktor Cernomirdin si, ca de obicei, NATO isi manifesta simpatia pentru implicarea rusilor in rezolvarea crizei iugoslave printr-un atac aerian in apropiere. Alarma a incetat la 15:06, fara sa se intample ceva semnificativ. Oricum, nimic nu se compara cu noaptea despre care Borsan imi povestise cat de greu a trecut. Oricat de nebuni ne consideram amandoi, nici eu, nici Mile nu ne-am fi petrecut noptile in Ambasada Romaniei.

Punctul de trecere a frontierei albaneze de la Morine (nord-est) se confrunta cu un nou val de refugiati din Kosovo si peste 2.300 dintre ei au trecut granita in Albania in cursul ultimelor 24 de ore, a anuntat un purtator de cuvant al UNHCR, citat de AFP. Noul val de refugiati ridica la 6.800 numarul celor care au sosit la Morine de la inceputul saptamanii. Afluxul de refugiati s-a reluat luni, dupa o intrerupere de 10 zile.

La conferinta de presa de la Ministerul iugoslav de Externe, purtatorul de cuvant Nebojsa Vujovic a anuntat ca Iugoslavia este gata sa accepte o misiune ONU neinarmata in Kosovo. “Modalitatile, mandatul si amploarea unei astfel de prezente vor fi discutate inainte de deciderea ei de catre Consiliul de Securitate, dar pozitia noastra este clara: nu vom accepta niciodata o forta militara de ocupatie,” a spus Vujovic. El a enuntat 7 principii pentru reglementarea crizei: 1. Solutionarea politica a crizei, cu respectarea integritatii teritoriale si a suveranitatii Iugoslaviei si Serbiei; 2. Dialog direct intre reprezentantii statului si cei ai gruparilor etnice si nationale, la care comunitatea internationala poate asista ca martor; 3. Egalitate intre toate comunitatile etnice; 4. Liberul acces in Kosovo al organizatiilor umanitare, sub egida UNHCR si a Crucii Rosii Internationale; 5. Adaptarea fortelor de securitate sarbe si iugoslave la conditiile de pace, dupa retragerea prealabila a fortelor NATO de la frontierele tarii; 6. Inceperea unor discutii privind desfasurarea, mandatul si amploarea unei misiuni internationale a ONU in Kosovo; 7. Reconstructia economica a intregii Iugoslavii.

“Propunerile formulate vineri de autoritatile de la Belgrad privind rezolvarea crizei din Kosovo nu merita sa fie analizate in mod serios,” a afirmat purtatorul de cuvant al NATO, Jamie Shea, citat de AFP. La randul sau, secretarul american de stat Madeleine Albright a precizat ca Statele Unite nu au primit inca din partea guvernului de la Belgrad “nici o oferta serioasa” pentru reglementarea conflictului din Kosovo.

Am trecut pe la Centrul militar de presa, unde col. Milivoje Novkovic vorbea jurnalistilor despre bombardamentele de azi-noapte. “Atacurile NATO asupra Belgradului au depasit pragul unei logici operative,” spunea el, “si arata ura si o intunecare psiho-patologica si isterica a ratiunii. Cladirile bombardate noaptea trecuta erau nefunctionale inca din 24 martie, de la primul atac, si NATO stia asta.” Cred si acum ca avea dreptate.

Am mai aflat amanunte despre raidurile aeriene de astazi. La 12:30, au fost avariate grav un pod si o hidrocentrala, situate la nord-vest de Uzice. La 14:15, podul peste raul Morava de Vest de langa Trstenik a fost distrus de 5 proiectile. In timpul atacului, o femeie care traversa podul pe bicicleta a fost ucisa, iar alte 17 persoane ranite. Avioanele aliate au atacat in doua randuri, la 16:00 si la 19:00, podul peste raul Lim, care leaga Republica Muntenegru de provincia Kosovo. Podul a fost grav avariat, iar atacul a facut 3 morti si 6 raniti printre civili. La 17:00, tot in Muntenegru, a fost bombardat un pod din satul Murina, langa Berane, in timpul atacului fiind ucise 3 persoane si ranite alte 8. O jumatate de ora mai tarziu, un nou raid a provocat moartea a 2 copii, iar satele Murina si Plav au ramas fara curent si apa. Alti 4 oameni si-au pierdut viata in timpul bombardamentelor asupra a doua sate, situate la 15 kilometri vest de Pristina.

Secretarul general al NATO Javier Solana a declarat intr-un interviu acordat saptamanalului “Spiegel“, ca Alianta Nord-Atlantica este “pe punctul de a-si atinge scopul campaniei sale aeriene in Iugoslavia”. “Ne aflam efectiv in faza finala,” a declarat el. “Stiu ca nu a existat nici o tinta la care Statele Unite sa fi renuntat din cauza unei lipse de munitii adecvate si nu cred ca acest lucru s-ar putea produce in viitor,” a asigurat generalul Charles Wald, insarcinat cu probleme de planificare in cadrul Statului Major Inter-arme. Generalul Richard Hawley din cadrul Armatei Aerului afirmase joi, intr-o conferinta de presa, faptul ca efectivele aeriene americane desfasurate in Europa in cadrul campaniei NATO impotriva Belgradului risca sa ramana fara proiectile de precizie de tipul JDAM (Joint Direct Attack Munition). El a explicat ca Statele Unite au utilizat mai ales munitie JDAM, capabila sa fie ghidata prin satelit si in conditii meteorologice proaste.

Cei 200.000 de locuitori ai Novi Sad-ului sunt, in continuare, aprovizionati cu apa cu ajutorul unor cisterne, pentru ca sistemul de canalizare, avariat dupa distrugerea ultimului pod peste Dunare, nu a fost inca remediat. Pe langa aceasta, noxele eliminate in aer dupa bombardarea rafinariei au ajuns in panza freatica si autoritatile insistau sa nu fie folosite fantanile din curtile oamenilor.

Astazi, a sosit la Belgrad si pastorul american Jesse Jackson, care s-a intalnit cu cei 3 militari americani capturati de sarbi in 31 martie. Posturile de televiziune iugoslave au difuzat pe larg imagini de la intalnire si au insistat asupra declaratiei lui Jackson, care a spus ca, desi sunt izolati si nu pot comunica unul cu celalalt, cei 3 au o stare buna de sanatate. Erau, intr-adevar, foarte fericiti sa imbratiseze un compatriot si incepeau sa spere ca vor fi eliberati. Miscarea lui Milosevic de a accepta medierea unui celebru pastor american a fost, din nou, foarte inteligenta. Transmise de CNN, imaginile cu Jackson si cei 3 au avut un mare impact emotional in SUA si au putut demonstra ca nici dracul nu-i atat de negru, precum il descria mass-media occidentale.

La Belgrad a fost ziua alarmelor aeriene. Dupa cea de la pranz, inca una, de o ora, a fost anuntata la 18:49. Si, desigur, la 21:15, cea de seara, devenita deja traditionala. Noi am stat la povesti in barul hotelului, in timp ce afara ploua torential, cu tunete si fulgere. In ciuda alarmei, era clar ca Belgradul va avea o noapte linistita. George Roncea ne-a spus ca a vorbit la telefon cu Ion Cristoiu, care a fost imediat de acord sa-i publice in paginile “Cotidianului” corepondentele de la Belgrad. Asa ca a demisionat de la “Ziua“.

Furtuna a traversat intreaga Iugoslavie si a ingreunat atacurile NATO. Totusi, la 0:20, alte doua proiectile au fost lansate asupra releului TV de pe muntele Fruska Gora de langa Novi Sad. Intre 1:45 si 2:00, cand ploaia se mai potolise si am urcat pe acoperis sa respiram aer curat, am auzit mai multe bubuituri dinspre Pancevo. Unul din proiectilele care au cazut in apropiere de centrul orasului a explodat la capatul strazii Paje Marganovic, intre sediul Politiei si un spital. Am distins huruitul unui avion care se indeparta si am putut vedea cateva tiruri sporadice ale antiaerienei iugoslave si doua rachete SAM lansate de sarbi spre avion, fara a-l atinge.

La aceeasi ora, releul de televiziune de la periferia orasului Subotica a fost lovit de o racheta. In urmatoarele 15 minute, o explozie puternica a fost auzita la Kragujevac si mai multe proiectile au fost lansate asupra aeroportului Ladjevic si a satului Vitanovac, de langa Kraljevo.

Bill Clinton a vorbit astazi despre o viitoare reconciliere cu poporul sarb, informeaza AFP. “Sarbii au fost marii nostri aliati in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Ei au stat in calea lui Hitler si au luptat cu curaj. Au suferintele lor pe plan istoric, precum toate grupurile etnice din Europa, Asia, Africa sau alte colturi ale lumii,” a amintit Clinton. “Speram sa ne reconciliem cu ei.”

Chiar in timpul atacului de la Pancevo, in maternitatea spitalului, Ana Stojilikovic, o femeie de nationalitate romana a nascut doi gemeni, un baiat si o fata. Reporterii televiziunii locale s-au grabit sa o filmeze si aceasta le-a spus: “Nu avem alta vina decat ca suntem cetateni ai Iugoslaviei. Eu sunt de nationalitate romana, dar ma simt sarboaica. Mi-am nascut copiii in aceasta tara si mi-as da viata pentru ea.” La 5:10, la Nis se inregistra inca o premiera: primul copil nascut intr-un adapost antiaerian. Era baiat si a fost botezat Dusan. La ora aceea, dormeam dusi. N-am simtit nici ca, la ora 3:00, Belgradul a mai fost zguduit de un cutremur, de 3,5 grade pe scara Richter. N-am auzit nici sirenele ce anuntau incetarea alarmei aeriene, la 6:16. Stiam ca sambata nu aveam corespondente de transmis decat la stirile de la 19:30.

La Belgrad, alarma aeriana inceta la 6:25. La cele notate peste noapte, am mai adaugat cateva informatii. RTS a anuntat ca antiaeriana sarba a mai doborat doua avioane. Primul, un avion-spion fara pilot, ar fi cazut langa Tetovo, iar al doilea s-ar fi prabusit langa satul Donje Jelovce. In plus, un lucru grav, ale carui cauze trebuie sa le verific: astazi, legaturile telefonice dintre Serbia si Muntenegru au fost intrerupte, fara sa se dea vreo explicatie oficiala. In schimb, am aflat ca primul ministru iugoslav Momir Bulatovic a purtat o lunga discutie telefonica cu omologul sau muntenegrean, Filip Vujanovic.

Un motiv al tensiunilor dintre cele doua membre ale Federatiei Iugoslave poate fi si faptul ca Armata iugoslava a blocat astazi unicul punct de frontiera dintre Muntenegru si Croatia, Debeli Brijeg din zona demilitarizata Prevlaka, aflata sub control ONU. Militarii au cerut Politiei muntenegrene sa le transfere imediat controlul asupra punctului de frontiera, insa politistii au refuzat si asteptau o decizie a guvernului de la Podgorica. Ministrul muntenegrean de Externe, Branko Perovic a apreciat ca, prin operatiunea Armatei iugoslave, sunt violate acordul privind normalizarea relatiilor cu Croatia si Rezolutia 772 a Consiliului de Securitate, acuzand ca 2-300 de soldati sarbi au patruns in zona demilitarizata. Un reprezentant al misiunii ONU a declarat, insa, ca Armata iugoslava este prezenta in zona de 7 ani, doar ca, astazi, s-a mutat in alt loc.

O alta explicatie a tensiunii dintre Muntenegru si Serbia ar putea fi incidentele petrecute duminica seara, la Kaludjerska Laz, langa Rozaje (estul Muntenegrului). Comandamentul Corpului II al Armatei iugoslave a anuntat ca o unitate militara iugoslava a fost atacata de un important grup de teroristi albanezi din UCK, care se deplasa intr-o coloana de refugiati. “In urma unei actiuni hotarate a Armatei, grupul terorist a fost anihilat si 4 persoane au fost lichidate,” s-a precizat in comunicatul difuzat de RTS. Nu stiu cat a fost de satisfacatoare explicatia aceasta, mai ales ca martorii oculari spuneau ca printre morti se numara o femeie de 70 de ani si un baiat de 13 ani, iar printre soldatii sarbi care “au facut ordine” au fost vazuti si militari din fortele speciale.

In urma confruntarilor ce au avut loc ieri, in apropiere de postul de frontiera Padesh, in interiorul provinciei Kosovo, 2 rebeli din UCK au fost ucisi si alti 15 – raniti, a precizat Andrea Angeli, purtatorul de cuvant al OSCE.

In aceasta dimineata, a sosit la Belgrad Alexei II, patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse. Autoritatile romane au dat dovada de bunavointa si au permis avionului care il transporta pe patriarh sa survoleze spatiul nostru aerian. Impreuna cu Pavle, patriarhul Bisericii Ortodoxe Sarbe, Alexei II a oficiat o liturghie arhiereasca pe platoul din fata Catedralei Sf.Sava. Peste 50.000 de oameni au asistat la slujba. In primele randuri, puteau fi vazuti inalti oficiali iugoslavi, premierul Momir Bulatovic si presedintele Serbiei, Milan Milutinovic. In finalul slujbei, Alexei II i-a daruit patriarhului Pavle icoana sfantului Serafim Sorovski, cel mai respectat sfant din Rusia.

Patriarhul a rostit un lung mesaj de sprijin pentru poporul sarb si a cerut lumii intregi sa se uneasca pentru a opri acest razboi salbatic si nedrept. “Bombele si rachetele NATO au ca tinta sa schimbe sistemul instaurat in lume dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, care a fost platit cu multe jertfe. Acum se doreste instaurarea unei noi ordini mondiale, intemeiata pe forta.”

Astazi, Bosko Perosevic, presedintele Consiliului Executiv Regional al Vojvodinei a declarat ca, dupa bombardarea celor de la Pancevo si Novi Sad, Serbia nu mai dispune de nici o rafinarie. Din lipsa de carburanti, la Novi Sad, autobuzele nu mai circula decat in orele de varf si transportul in comun este complet suspendat in timpul week-end-lui.

Guvernul american a acceptat sa achite, la terminarea razboiului, 25 % din costurile reconstructiei din Balcani, a afirmat un senator republican, citat de cotidianul “New York Times“, adaugand ca aceasta ar fi fost inacceptabil pentru Congres. “Uniunea Europeana are obligatia de a se ocupa de reconstructie, SUA asumandu-si o buna parte din cheltuielile militare,” a declarat senatorul de Kansas Pat Roberts. El sustinea ca Guvernul are intentia de a plati “25 % din costul reconstruirii a ceea ce in prezent SUA incearca sa distruga, in cadrul unui mini-plan Marshall“. “Congresul (cu majoritate republicana) nu si-a dat acordul si nici nu trebuie sa o faca,” a adaugat Roberts. “Nu noi trebuie sa sustinem economic Uniunea Europeana.”

De astazi, sarbii au inceput sa se uite urat la noi, jurnalistii romani. Cativa, cu care ne imprietenisem, ne-au aratat obrazul. Asta deoarece Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a aprobat cererea NATO privind accesul fara restrictii in spatiul aerian al Romaniei. Desi transmisa inca de sambata, autoritatile de la Bucuresti au recunoscut abia ieri ca au primit-o. Si Guvernul a aprobat cererea NATO, iar joi, urmeaza sa se intruneasca cele doua camere ale Parlamentului pentru a aproba si ele.

Inaintea sedintei CSAT, presedintele Emil Constantinescu s-a intalnit cu liderii tuturor partidelor parlamentare, care au avut pareri divergente. Toti reprezentantii coalitiei majoritare au fost de acord sa aprobe cererea NATO. Ion Diaconescu, presedintele PNTCD, a gasit si o ciudata explicatie, spunand ca aprobarea nu ar implica incalcarea Tratatului romano-iugoslav, intrucat actiunea NATO nu este o agresiune, nefiind calificata in acest fel de Consiliul de Securitate al ONU. La randul lor, ministrul Apararii Nationale, Victor Babiuc si ministrul de Externe, Andrei Plesu au amintit ca, desi Rusia a insistat, Consiliul de Securitate a respins un proiect de rezolutie in care se solicita ca NATO sa fie definita drept agresor. Toti trei se faceau ca uita ca nimeni nu a cerut parerea Consiliului de Securitate cand au fost declansate bombardamentele.

Liderul PDSR, Ion Iliescu a declarat, dupa intalnirea de la Cotroceni, ca partidul sau continua sa sustina declaratia adoptata de Parlament anul trecut ca urmare a solicitarii NATO, potrivit careia avioanele Aliantei pot utiliza spatiul aerian romanesc “numai in situatii de urgenta si neprevazute”. El a sustinut ca nu exista argumente in plus fata de cele care au dus la hotararea precedenta a Parlamentului. Iliescu a spus ca Romania ar trebui sa obtina mai intai, de la NATO, garantii de securitate si oricum – pe termen lung – “vecinii sunt aliatii si prietenii nostri”.

Comentand decizia CSAT, Dragomir Radenkovic, prim-consilier al Ambasadei Iugoslaviei la Bucuresti, a declarat ca aceasta “poate fi interpretata ca o violare a articolului 7 din Acordul de prietenie, cooperare si buna vecinatate, semnat in 1996, de autoritatile de la Belgrad si Bucuresti”. Acest articol prevede ca nici una din partile semnatare nu va permite unui tert stat sa-i foloseasca teritoriul pentru a declansa o agresiune impotriva celeilalte parti.

Mai multe mii de persoane, intre care un mare numar de intelectuali de stanga, au manifestat astazi in piata centrala a Sofiei, cerand oprirea interventiei militare a NATO contra Iugoslaviei, anunta corespondentul Mediafax. Manifestatia a fost organizata la chemarea unui grup de 40 intelectuali bulgari, care s-au alaturat apelului lansat de compozitorul grec Mikis Theodorakis. Manifestantii, care purtau pancarte cu sloganuri anti-NATO, cereau indeosebi ca Guvernul de la Sofia sa respinga cererea NATO de deschidere a spatiului aerian bulgar pentru avioanele de lupta nord-atlantice.

In aceasta seara, alarma aeriana a sunat la Belgrad la 20:45. Deja, la ora 19:00, in apropiere de Vucitrn (oras situat la 25 de kilometri de Pristina) antiaeriana sarba doborase un avion-spion fara pilot, care lua ultimele date inaintea atacului de noapte. Noi stateam ca pe ghimpi, pentru ca, de la Centrul militar de presa ni se promisese, pentru seara asta, o deplasare la Izbica, ca sa ne convingem cu ochii nostri ca groapa comuna pe care oficialii NATO au declarat ca au descoperit-o cu ajutorul satelitilor este o inventie. Nu prea stiam ce sa facem, deoarece, din cauza bombardamentelor non-stop, deplasarea unui convoi de masini in Kosovo presupune un risc serios si pe timp de zi. Nici eu, nici Mile nu prea aveam chef ca prietenii si rudele noastre sa auda de la Jamie Shea ca am fost “pagube colaterale inevitabile intr-un astfel de conflict”, asa ca ne-am propus sa refuzam generoasa invitatie a militarilor sarbi. Din fericire, n-a mai fost cazul, pentru ca si ei s-au razgandit.

Secretarul de stat american Madeleine Albright a declarat pentru AFP ca, pentru moment, aliatii pierd in razboiul mediatic dus cu Belgradul. Ea a explicat ca autoritatile de la Belgrad au bruiat mesajele pe care NATO a incercat sa le transmita din tarile vecine, prin intermediul radioului sau prin satelit. Albright a recunoscut ca ea insasi a incercat, fara prea mare succes, sa difuzeze mesaje in sarbo-croata. “Nu sunt foarte populara acolo, deci nu stiu daca a fost util sa fac acest lucru,” a declarat ea. “In schimb, regimul presedintelui Milosevic detine o masinarie propagandistica extrem de bine pusa la punct si mentine un control foarte strict.”

Cred ca nu spun o noutate, amintind ca Madeleine Albright este unul din personajele cele mai detestate aici, la Belgrad. Perceputa ca unul din artizanii cei mai indarjiti ai razboiului, ea a fost descrisa adesea ca un monstru insetat de sange, a carei ura fata de sarbi are cauze patologice, care ar putea fi descoperite de psihanalisti. Pentru sustinerea acestei ipoteze, sarbii au amintit ca, intre 1939 si 1941, chiar ei au fost cei care au salvat de la moarte familia actualei secretar de stat al SUA. Tatal Madeleinei Albright era ambasadorul Cehiei la Belgrad. Fiind evrei, au fost prigoniti de nazisti si ascunsi, in statiunea Vranicka Banja, de familia Ribnikar. Ironia sortii face ca actualul cotidian controlat de puterea de la Belgrad, “Politika“, sa fie fondat de unul din membrii acestei familii, Vladislav Ribnikar. Dupa ce au salvat-o de la moarte, sarbii au ajutat familia lui Albright sa ajunga in SUA. De multe ori, in vitrinele unor magazine din centrul Belgradului, am vazut o poza a Madeleinei Albright, cand era mica, alaturi de familia ce o salvase. Si nu o data ne-am amuzat inchipuindu-ne ca ura ei fata de sarbi ar putea veni de la vreo bataie primita, cand era copil, pentru ca a facut vreo pozna sau a furat dulceata din camara.

Spitalul universitar din Pristina este lipsit de hrana, medicamente si echipamente medicale, desi primeste 40 de pacienti pe zi. Situatia a fost confirmata si de organizatia umanitara “Medecins du monde” din Grecia. “Cea mai mare parte a personalului medical si paramedical a parasit spitalul si nu au mai ramas decat doi sau trei medici de origine albaneza, care lucreaza 24 de ore din 24, in conditii foarte dificile,” s-a anuntat intr-un comunicat al grecilor. “Nu am vazut nici o diferenta intre tratarea pacientilor de origine albaneza sau turca, desi acestia reprezinta un procent important al populatiei spitalizate. In mai multe cazuri, albanezi si sarbi se afla in acelasi salon.”

O mare parte din ajutorul umanitar international trimis in Albania este deturnat de gruparile mafiote in directia retelelor economiei paralele, considera mai multe surse de la Tirana. “Da, sunt deturnari. Ele exista din cauza lipsei de organizare si coordonare,” recunoaste Arben Demeti, ministrul autoritatilor locale, citat de AFP. “O parte din ajutor este efectiv deturnat si trecuta in alte maini.”

“Zeci de camioane dispar zilnic intre portul Durres si Tirana,” se plange un diplomat occidental care a cerut sa ramana anomim. “In fata amploarei acestor deturnari, asociatiile umanitare au parasit deja anumite regiuni.” Ziarul de opozitie “Koha Jone” asigura ca din 10 ratii umanitare intrate in tara, numai 3 ajung la refugiatii din Kosovo. Fortele de Politie, in curs de reorganizare, nu dispun decat de foarte putine vehicule si au de supravegheat o populatie care a pus mana, in urma cu doi ani, pe mai mult de un milion de arme usoare. Regiuni intregi, atat in nord cat si in sud, nu sunt conduse decat de legea clanurilor si a bandelor mafiote.

Seara parea linistita. Fiind extrem de frig, am renuntat sa mai stam pe acoperis si ne-am dus la culcare. La 3:15, am fost treziti de niste explozii puternice si am urcat repede pe acoperis. Dinspre cartierul Novi Beograd se ridica un fum imens. Am alergat pe colina Kalemegdan si am vazut cladirea fostului Comitet Central al Partidului Comunist din Iugoslavia (numita, simplu, de belgradeni “CK”) in flacari. Incendiul cuprinsese, initial, parterul, primele etaje si ultimul nivel.

Adevarul este ca ma asteptam de mult ca NATO sa loveasca aceasta cladire, care era o tinta ideala. Avea 21 de etaje si era complet izolata. In jur, pe o raza de 300 de metri, nu mai exista nici o alta constructie. Dupa disparitia partidului unic, cladirea a fost transformata in centru de afaceri. Aici isi avea sediul central Partidul Socialist din Serbia (SPS), al lui Slobodan Milosevic, peste 20 de firme, posturile de televiziune private PINK si Kosava, precum si releul de emisie al televiziunii BK. Programele acestora nu se mai receptionau in Belgrad si nu stiam cati angajati se aflau in acel moment in sedii.

Ceva mai tarziu, am putut vedea imagini surprinse exact in momentul atacului. Dupa prima lovitura, care a atins parterul cladirii, reporterii postului de televiziune Studio B, care stau in fiecare noapte la panda in sediul lor, de la ultimul etaj al celei mai inalte cladiri din Belgrad, si-au indreptat camerele video spre CK. Au surprins momentul celei de-a doua explozii, cand racheta a nimerit undeva, intre etajele III si IV. Imediat au izbucnit incendii puternice si un nor de fum invaluia cladirea. Un alt cameraman a surprins momentul urmator, cand o a treia racheta a lovit ultimul etaj, explodand intr-o mare de flacari. Cu cateva clipe inainte, la ultimele etaje toate luminile erau aprinse, semn ca acolo exista activitate si erau oameni.

NATO va spori numarul tintelor iugoslave vizate de bombardamente, anuntase ministrul francez al Afacerilor Externe, Hubert Vedrine, intr-un interviu publicat astazi la Paris, de cotidianul International Herald Tribune. “Nu vom adauga noi categorii pe lista noastra cu tinte, dar vom spori numarul acestora,” preciza Vedrine. “Efectul atacurilor incepe sa se faca simtit. De un singur lucru avem nevoie: perseverenta. Scopul nostru, impartasit de toate tarile occidentale si cred ca si de Rusia, este de a readuce fosta Iugoslavie in legea europeana si de a o democratiza. Aceasta implica o schimbare de regim.”

Pentru o vreme, telefoanele celulare nu au mai functionat. Am oprit un taxi si am trecut in viteza podul Brankov, ajungand la fata locului. Locuitorii din blocurile mai apropiate si cativa ziaristi erau deja acolo. Mai tarziu, am aflat ca politistii le-au interzis jurnalistilor de la “Hyatt” si “Intercontinental“, hoteluri situate la 300 de metri de CK, sa iasa din cladire. Olimpiu Gheorghiu de la APTN locuia intr-o camera cu vedere spre CK si dormea la ora atacului. Prima explozie l-a aruncat din pat. S-a ridicat, s-a apropiat de geam, dar suflul celei de-a doua explozii l-a lipit de dulap. A treia bubuitura l-a surprins in pragul usii, cu camera video intr-o mana, incercand sa ajunga afara. Cu o fata impasibila, politistii din hotel i-au amintit ca e alarma aeriana si l-au poftit in adapost.

Eu cu Mile eram langa CK si cascam gura la ce se intampla. Mii de cioburi de la ferestrele pulverizate erau imprastiate peste tot. Mai multe masini de pompieri au ajuns imediat si au inceput sa stinga flacarile de la primele etaje. Mai tarziu, cu ajutorul unor macarale, au trecut la focul din varf. Au aparut echipajele Politiei, care ne-au indepartat, insa am putut privi de la distanta toata operatiunea.

In scurta vreme, au sosit Vojislav Mihajlovic, primarul Belgradului, Mirko Marjanovic, primul ministru al Serbiei, Gorica Gajevic, secretar general al SPS si alti oficiali, care erau ingroziti de ce vedeau si continuau sa repete ca in cladire se aflau oameni. Facand haz de necaz, cativa sarbi comentau ca racheta care a lovit etajul IV a nimerit exact in biroul de la partid al lui Milosevic. Schije provenite din rachetele care au lovit CK au ricosat pana in blocurile aflate la jumatate de kilometru distanta. Spre dimineata, au fost adusi alpinisti care sa se catere pe cladire, cautand eventualii supravietuitori. Cand ne-am intors la hotel, dusul fierbinte a indepartat cu greu mirosul de fum care imi intrase in par si in haine.

Mai multe sute de parasutisti americani din divizia a 82-a aeriana sunt angajati in Albania pentru a proteja elicopterele de atac Apache, au declarat cotidianului “Washington Post” reprezentanti ai armatei americane. Aceste intariri fac parte dintr-o forta de 2.600 de oameni, insarcinati sa insoteasca si sa protejeze cele 24 de elicoptere Apache AH-64, plecate luni din Pisa (nordul Italiei) si desfasurate azi in Albania. Conform secretarului general al NATO Javier Solana, elicopterele Apache vor intra in actiune la inceputul saptamanii viitoare, insa va fi nevoie de ceva timp, “respectiv cateva luni”, pentru ca aceste elicoptere sa “aiba un impact veritabil pe teren”.

Noaptea a fost grea si pentru locuitorii Novi Sad-ului. La 2:40, doua proiectile au lovit, din nou, zona rafinariei. Putin mai tarziu, alte doua rachete au nimerit si ultimul pod peste Dunare ramas in picioare, podul Zezeljev. Exploziile au provocat doua cratere imense, dintre care unul pe toata surafata carosabila. Podul nu s-a rupt, cum s-a intamplat cu celelalte doua, insa traficul rutier, alimentarea cu apa si legaturile telefonice cu Petrovaradin si Sremski Karlovci au devenit imposibile. Politia a blocat, imediat, accesul pe pod. De pe mal, se puteau vedea craterele, din care rasareau mustatile rasucite ale bucatilor de fier-beton. Una din gauri se afla chiar la intretaierea a doua arcuri ale podului. Multi dintre locuitorii Vojvodinei nu au stiut ce s-a intamplat, pentru ca mai multe proiectile au atins releul de televiziune de pe muntele Fruska Gora si programele RTS nu s-au mai vazut. Ar fi aflat ca, la 2:47, si podul peste Dunare de la Beska, cativa kilometri de Novi Sad, pe autostrada Belgrad-Budapesta, a fost distrus. O racheta a lovit ultimul tronson dinspre malul stang al Dunarii si l-a rupt in doua.

Bombardamente grele au fost si in alte parti. La 22:45 a fost bombardat aeroportul Ponikve, de langa Uzice. La 0:30, o serie de 8 explozii au fost auzite, din nou, la fabrica “Krusik” din Valjevo, care a fost aproape complet distrusa. Au izbucnit mai multe incendii si cativa din oamenii iesiti pe strazi sa vada ce se intampla au fost raniti de schije. La 0:40, patru proiectile au lovit satul Samoil, de la 10 kilometri de Cacak. La 0:50, avioanele au ajuns la Kraljevo si au bombardat orasul si suburbia Mrsac.

Un grup de deputati laburisti care se opun raidurilor NATO incercau sa-si faca auzita vocea in Marea Britanie, chiar in momentul in care guvernul condus de Tony Blair a intrat in faza unui discurs din ce in ce mai exaltat, prin care se justifica razboiul impotriva “diavolului Milosevic”, se arata intr-un comentariu al AFP. Alice Mahon, parlamentar britanic, a declarat in urma vizitei sale la Belgrad, ca a intalnit acolo oameni care, fara a fi sustinatori ai presedintelui Milosevic, erau infuriati si inspaimantati de bombardamentele NATO. Ei declarau ca doresc pacea si ca, in conditiile actuale, situatia nu poate decat sa se agraveze, pentru ca Milosevic se va lupta pana la capat. “Buna ziua, noi suntem pagubele colaterale,” s-a prezentat, cu ironie, o familie de dentisti, in fata casei sale in ruine. “Acest tip de bombardamente nu a facut decat sa transforma oamenii in animale,” a afirmat deputatul Tony Benn. “Daca se va tine seama de obiectivele strategice si politice, acest razboi aerian din Balcani va intra probabil in istorie ca operatiunea cu rezultatele cele mai dezamagitoare in care a fost implicata Marea Britanie, de la razboiul din Crimeea,” a declarat deputatul conservator Peter Tapsell.

La ora 3:00, NATO a bombardat inca o data Djakovica. Cele 8 proiectile care au lovit localitatea au facut cel putin 10 morti si 16 raniti, insa numarul victimelor ar putea fi chiar mai mare. Sarbii au insistat ca, nici de aceasta data, in localitate nu se aflau politisti sau vehicule militare. La 3:30, a fost lovit si releul de televiziune de pe muntele Mokra Gora, de la 50 de kilometri nord-vest de Pristina.

AFP a anuntat ca Uniunea Europeana nu a reusit sa ajunga la un acord astazi, in privinta instituirii unui embargo petrolier impotriva Iugoslaviei, in cursul unei reuniuni care a avut loc la nivel de functionari cu rang inalt. “In legatura cu vecinii Serbiei, vom avea in vedere noi masuri, cum ar fi un embargo asupra produselor petroliere, pentru a impiedica Belgradul sa intre in razboi cu propriul popor,” a declarat secretarul de stat Madeleine Albright, in timpul conferintei de presa referitoare la summit-ul NATO, ce se va deschide vineri la Washington.

“Suntem impotriva oricarei masuri care ar spori suferintele poporului sarb,” a declarat ministrul rus de Externe Igor Ivanov. “Trebuie concentrate eforturile, nu pentru a gasi masuri represive, ci pentru a ajunge la o solutionare politica a situatiei. Este ceea ce face Rusia.”

dupa Revolutia din 1989, paul lazarescu a fost directorul cotidianului taranist “dreptatea“, reinfiintat in februarie 1990. lui i se datoreaza supratitlul ziarului, “tribuna de lupta impotriva comunismului”. a condus “dreptatea” pana cand ion ratiu l-a chemat sa-l ajute sa deschida “cotidianul“. paul lazarescu ne dezvaluie in interviu cum l-a cunoscut pe ratiu in 1986, la paris, cand i-a adus imputernicirea de reprezentant al pnt in strainatate din partea lui corneliu coposu, scoasa din tara cu multe riscuri. asa a putut semna ratiu documentul de sustinere a ideilor revoltei anticomuniste de la budapesta din 1956, cu ocazia comemorarii acestui eveniment.