am filmat in zona templelor de la angkor cum se prepara siropul din florile palmierului de zahar, sugar palm sap. dulce si parfumat, dupa ce se evapora apa, din el se obtine zahar. am hoinarit putin printre colibele din jur si am descoperit cum se porneste un camion in cambodgia

cambodgia e mult mai spectaculoasa decat in imaginile mele, pentru ca nu vedeti viata de noapte. in phnom penh, o alta lume incepe sa pulseze dupa ora 18:00, cand apune soarele. khmerii ies sa manance sau sa aiba grija de distractiile nocturne ale turistilor straini.

intr-o seara, fiul chinezoaicei care administra restaurantul “on the corner“ ne-a dus la un party. inainte de plecare, daniel, patronul francez al localului, ne-a avertizat sa-i explicam foarte clar tanarului ca vom plati doar pentru noi si pentru el. era inca marcat de o experienta locala, cand a fost invitat de un khmer la un restaurant, iar ala a venit cu toata familia – 20 de persoane. nota de plata a trebuit s-o achite, desigur, daniel.

de data asta, n-a fost asa. vieth a venit cu inca un prieten si ne-a dus cu scuterele la o vila din mijlocul unui parc inconjurat de ziduri albe, in care gaseai: piscina, bazin pe marginea caruia leneveai balacindu-ti gleznele in apa, cu un mojito perfect de la unul din cele doua baruri, terasa cu un sound system la care mixa un londonez, peluza pentru dans, inconjurata de rogojine si perne pentru momentele de chill si vreo 2-300 de oameni de toate natiile. romani n-am descoperit, dar am vorbit cu o bulgaroaica. era petrecerea lunara a expatilor din phnom penh. am constatat rapid cat de bine e sa fii barbat strain la un astfel de party: poti flirta nu doar cu nenumaratele frumuseti locale iesite la vanatoare, ci si cu gagicile din occident. am intalnit o gramada de francezi care, desigur, aveau iarba de calitate si ne-au pus rapid in legatura cu un localnic care ne-a promis charas indian.

pe la 2:00, vieth m-a ispitit cu ideea unei discoteci locale, unde ne-am facut praf. eram singurul barbat strain, deci, atractia serii. noii mei prieteni aveau multa grija de mine, ma insoteau peste tot si aduceau tot timpul bere. muzica era de cosmar: lalaieli disco asiatice alternau cu cele mai proaste hituri pe care le-ai fi putut auzi in anii ’80-’90 intr-un camin cultural de la ghimpati, sa zicem (no offense !). asa ca va puteti imagina ce mult mi-a placut cand au bagat cheeky girls si cum i-am spart cantand impecabil versurile de la piesa celor de la o-zone cand amenintam sa devin prea atractiv pentru rapitoarele din discoteca (dintre care trei sferturi aratau horror), vieth m-a luat de-o aripa si am plecat spre casa calare pe cate-un scuter condus de o fata. ne-am oprit la un colt de strada si am mancat ceva bun gatit la o taraba. imi amintesc ca toti erau uimiti cat de bine reuseam sa manuiesc betigasele.

inainte de a merge la hotel, am trecut pe la “zanzibar“, dar narin plecase deja si am baut un whisky cu barmanita, vorbind – eu, romaneste – ea, khmera. cine-i narin si ce-i cu “zanzibar” ? va povestesc data viitoare… pana atunci, viata de noapte din phnom penh in imaginile altora:

mancarea este fabuloasa in cambodgia. in primul rand, tot ceea ce cunosti din ceea ce mananci are gustul original. carnea de pui imi amintea de gustul din copilarie, cand bunica insfaca oratania din curte, ii punea talpa pe aripi si-i lua gatul dintr-o miscare scurta de cutit. bananele sunt cat degetul si concureaza la aroma cu cele din africa. iar savoarea unui mojito nu v-o pot descrie. mai departe, incepe aventura.

mancarurile asiatice sunt picante si pot fi devastatoare pentru cei slabi de stomac. eu am fost usor “deranjat” de doua-trei ori, insa am vazut occidentali care, zile la rand, erau nelinistiti daca nu stiau o toaleta pe aproape. oricum, e bine sa o luati treptat. e plin de restaurante peste tot, foarte multe dintre ele cu patroni straini, care i-au invatat pe localnici sa faca pana si hamburgeri. gasesti – de la pizzerii pana la tarabele de pe strada – toata varietatea de meniuri. in primele secvente din videoclipul de mai jos, am filmat restaurantul “on the corner“. patronul este un francez care prefera sa-si petreaca anii de pensie in phnom penh. e tatal tovarasului meu de calatorii exotice, marko. aici, mancam bo bo soup, adica orez cu o supa de creveti, specialitate filipineza, fascinanta: fiecare inghititura are parca alta aroma. a eclipsat crabii cu legume care ne asteptau pe masa.

de la min.1:00, sunt imagini din restaurantul “bopha titanic“, de pe malul mekongului. un local mai luxos, unde am descoperit cafeaua khmera, cu o aroma aparte si un mod de preparare special. aici, am mancat amok cu carne de bivol de balta preparata in suc de nuca de cocos. pret de lux: 7 USD portia. in meniu se preciza ca este cea mai sanatoasa carne din lume, care reduce nivelul de colesterol. ti se topeste in gura. cu alta ocazie, am filmat si cativa bivoli balacindu-se intr-un lac (min.9:23). am mancat amok de peste in zona templelor de la angkor, in “khmer village restaurant“, unde mi-a placut mult curtea interioara (min.3:11).

despre cum am survolat cu elicopterul zona templelor va povestesc in alta postare. la min.5:05, vedeti imagini din restaurantul lacustru din apropiere. in cateva clipe, doua fete au umplut rogojina pe care stateam cu mici boluri cu sosuri ciudate,

salate, mirodenii si muraturi, pui rumenit la cuptor, peste fript si amok de vita intr-un recipient special din aluminiu, cu incalzitor. in loc de cola, ne-au adus tot felul de sucuri la cutie, unele ca un compot, cu fructe intregi. cand ne faceam siesta, au venit doi localnici cu fructe proaspete: rambutan – cu o coaja tepoasa ca a castanelor si miez dublu, usor acid si aromat si un sambure cat o aluna mai mica – si longan – care ascunde sub coaja bej un miez translucid si miraculos de bun.

daca nu ai langa tine un bastinas care sa stie bine o limba straina (ceea ce e destul de greu de gasit in cambodgia), poti rata cel putin jumatate de bunatatile locale. ati mancat vreodata guava, jujube, mangosteen, sapodilla, carambola, pitaya, lychee sau muguri de lotus ? as fi trecut oricand pe langa tarabele unde se vindeau aceste fructe, fara sa stiu ce gust au, daca mama si iubita prietenului meu marko nu ar fi fost originare din cambodgia. oricum, cea mai socanta experienta a fost cu durian-ul. la o cina, cand gazda a adus un exemplar din acest dovleac tepos si l-a desfacut, duhoarea pe care o emana mi-a intors stomacul pe dos instantaneu, iar francezii cu care eram au recunoscut ca nici cea mai puturoasa branza camembert nu o poate egala. femeia a zambit si a scormonit in miezul atos, de unde a scos niste samburi cat un pachet de tigari, acoperiti cu o pielita transparenta. am avut nevoie de mult curaj si abia dupa vreun sfert de ora de incercari am reusit sa musc dintr-unul si nu am regretat: inchipuiti-va ceva cu consistenta unui kiwi si gust de crema de ciocolata !

pe plajele de la sihanoukville, in timp ce leneveam la umbra in sezlonguri sau hamace, apareau batranele simpatice care ne induplecau sa ne gateasca pe loc calamari, caracatite si languste proaspete, explicandu-ne prin semne cat de importanti sunt pentru ele cei 2-3 dolari pe care ii cereau (min.12:16). noaptea, gaseai mese si scaune direct pe plaja, la doi-trei metri de tarm, unde ne-am delectat cu baracuda la gratar, raci si crabi gatiti in sosuri alambicate si, desigur, picante. puteai manca pana si caluti de mare marinati, daca te lasa inima.

de obicei, in asia, cele mai bune mancaruri le gasesti pe strada. proaspete, gatite pe loc si servite la mese si scaune banale din plastic. nemaipomenit de gustoase, chiar daca sunt simple placinte de banane, peste pane, bame, cartofi dulci sau picioare de broasca. in general, khmerii mananca orice creste, merge, zboara, inoata ori sa taraste in jurul lor, asadar, atentie ! eu n-am indraznit sa ma ating de cartita la cuptor, serpi la gratar sau oua clocite.

ouale clocite, coapte pe jar, sunt considerate o delicatesa de asiatici. mancam cu marko si iubita lui pe o strada din siem reap. cand a scos ouale, s-au golit jumatate din mesele la care stateau straini in jurul nostru. restul a disparut in urmatoarele etape, deoarece e un intreg ritual: intai se face o mica gaura in coaja si se soarbe zeama ramasa chiar si dupa ce oul a fost copt. se adauga sosuri condimentate, dupa gust, se mareste gaura si se mananca galbenusul cu fragmente din fetusul fraged. marko n-a avut incotro si a trebuit sa guste. palid, a refuzat a doua lingurita: “e foarte bun, dar, cand i-am simtit puful gadilandu-ma pe cerul gurii, mi-a venit sa vomit,” mi-a soptit discret, stergandu-si transpiratia de pe frunte.

va recomand, in schimb, gandacii. mai mici, mai mari, negri, bej sau roscati, prajiti in tot felul de sosuri, se gasesc pe marginea drumului (vezi min.11:00 din primul video). sunt crocanti si mai buni decat oricare chipsuri pe care le-ati mancat vreodata.

povestea a inceput in 1997, intr-o seara de februarie, in legendarul club de jazz “pod 16” din timisoara, in acea perioada, unul din cele mai misto locuri din oras. clubul era administrat de prietenul meu, muzicianul liviu butoi, si atragea o gramada de lume buna la concerte de jazz sau – pur si simplu – la o bere cu prietenii.

de cateva luni, noul viceconsul al germaniei la timisoara, patrick froehlich, devenise un obisnuit al locului si ne-am imprietenit rapid. era mare fan queen si, intr-o seara, a inceput sa-mi povesteasca despre o expozitie itineranta de fotografii din viata lui freddie mercury, care fusese prezentata in premiera la royal albert hall din londra, apoi la paris si urma sa ajunga la koln. patrick era prieten cu jim beach, managerul formatiei queen, si spunea ca l-ar putea ruga sa aduca expozitia si la timisoara.

“hai s-o facem !” i-am spus eu. ”vorbesti serios ?” s-a mirat el. “desigur. aici, aranjam impreuna totul. nu trebuie decat sa vina.”

a doua zi l-a sunat pe jim, care a fost imediat de acord, mai ales ca, in luna mai, intre koln si montreux (urmatoarea destinatie) cele 94 de fotografii nu erau expuse niciunde. o zi mai tarziu, venea vestea cea mare: brian may a fost atat de entuziasmat de idee, incat a promis ca vine la inaugurare la timisoara.

la cati prieteni aveam amandoi, a fost floare la ureche sa organizam totul. fotografiile au fost expuse timp de o saptamana la muzeul banatului din centrul timisoarei. brian may a venit, asa cum a promis, spre entuziasmul miilor de fani care s-au ingramadit sa-l vada. seara, l-am dus in secret la clubul de jazz “pod 16″ si, cand a plecat la culcare, am fost nevoiti sa-l scoatem prin spate, pe furis. sute de tineri aflasera unde suntem si voiau sa-i ceara un autograf. pe vremea aceea, eram reporterul protv pe zona de vest a tarii si am reusit sa recuperez stirile difuzate despre acest eveniment.

inca n-am gasit imaginile brute, dar sunt pe urmele lor si, in curand, voi pune pe youtube o extended version. il veti vedea mai mult pe paul hawkes aka streaky, ex-production manager al formatiei queen, cu care m-am imprietenit atunci si caruia ii promit sa-i onorez cat mai curand invitatia de a-i face o vizita pe plajele din sudul australiei, unde traieste acum. ce petreceri salbatice am incins in noptile alea in cluburile din timisoara !

din pacate, fara brian may. fiind gazda, l-am insotit peste tot si a fost straniu. tot timpul, brian era cu noi si nu era. chiar si cand vorbea cu tine, simteai ca o parte din mintea lui era absenta. am mancat impreuna intr-un mic restaurant, cel mai rafinat local al vremii, al carui patron – bun prieten de-al nostru – avea placerea de a ne uimi intotdeauna cu specialitati imposibil de preparat in romania. nici aici, brian nu s-a aplecat prea mult asupra celor lumesti. l-a lasat pe jim beach sa-i aleaga ceva din meniu si nu a baut decat apa si suc de fructe. seara, la clubul de jazz, a zambit absent in stanga si-n dreapta, a iesit in fata fanilor de afara si a dat autografe de cate ori i-a spus jim. tot acesta i-a atras atentia la un moment dat ca e timpul sa mearga la culcare. fara sa comenteze, s-a ridicat, a salutat pe toata lumea si s-a lasat condus de streaky la hotel.

a doua zi, ne-am plimbat putin prin centrul timisoarei, unde a fost recunoscut imediat. noroc ca banatenii sunt civilizati si s-au multumit sa-l admire de la distanta. cativa pustani au indraznit sa-i ceara autografe si a zambit cand niste bisnitari l-au rugat sa semneze pe bancnote de 10.000 de lei. cauta albume cu queen si l-am dus prin cateva magazine de muzica, insa n-a fost multumit. salvarea a venit de la niste tarabe cu casete piratate. “colectionez variante-pirat cat mai ciudate ale albumelor noastre,” mi-a soptit brian si cred ca a fost singurul moment cand l-am simtit foarte uman si misto. a vrut sa cumpere cateva casete rusesti sau bulgaresti cu queen, dar vanzatorului i-a fost atat de rusine sa ia bani de la brian may pentru “bombele” alea si i le-a facut cadou.

restul povestii, cand (si daca) gasesc caseta cu filmarile brute din 1997

cambodgia te fascineaza la fiecare pas. pietele lor sunt fabuloase. cel mai mult mi-a placut piata rusa din phnom penh (russian market adica phsar toul tom pong). atmosfera este foarte roots. tarabe vechi din lemn, scanduri de lemn pe jos si o babilonie de produse printre care esti fericit cand recunosti ceva. marea bariera pe care trebuie s-o depasesti este limba. khmerii nu stiu nici o limba straina. vorbeam cu ei romaneste, fiindca era inutil sa intreb acelasi lucru in engleza, tot n-ar fi inteles nimic. desi preturile sunt ridicole, totul este negociabil. depinde cat de mult zambesti si cat de bine dai din maini. iata cum arata zona de carne, peste si fructe de mare din piata rusa:

dificultatile de comunicare devin tot mai evidente cand ajungi in zonele de fructe sau legume, cand vezi pentru prima oara in viata cam jumatate din produsele de pe tarabe. eram intr-o seara pe terasa restaurantului “on the corner” din phnom penh, al carui proprietar era daniel cholleton, tatal lui marko, tovarasul meu francez de voiaje exotice. impreuna cu niste francezi de varsta a treia. la desert, ni s-a desfacut un dovleac verde care a raspandit o duhoare insuportabila. mie mi-a venit instantaneu toata mancarea in gat, iar francezii s-au vaitat ca nici cea mai apriga branza camembert nu duhneste atat de rau. din dovleacul puturos, au scos fructele pe care le puteti vedea la minutele 4:50 si 9:04 din clipul de mai jos. daca reuseai sa musti din fruct suficient de rapid ca sa nu simti mirosul, gustul magic te vrajea. nemaipomenit ! ca un fel de kiwi cu gust de finetti

daca la fructe si legume ne-au mai ajutat mama si iubita lui marko, ambele de origine khmera, la dulciuri nici macar ele nu s-au mai descurcat, dupa atatia ani de cand plecasera din cambodgia. este foarte frustrant sa te holbezi la toate bolurile cu chestii gelatinoase, dar diabolic de tentante, pe care sa nu stii sa le combini si nici sa explici vanzatoarei gusturile pe care ai dori sa le simti. eu nici dupa o luna de zile nu am descoperit varianta ideala.

17 iunie 1999

Inca de dimineata, am plecat cu Mile la munca. Deja aveam senzatia ca suntem acasa si incepusem sa avem tabieturi si sa lucram in regim regulat. Dupa ce ne trezeam, coboram sa mancam ceva in restaurantul hotelului, mai ales de cand Nelu isi amintise sa ne spuna ca micul dejun este inclus in pretul camerei. Nu stia nici el cum de a uitat atatea saptamani sa ne atraga atentia. Dupa micul dejun, de cele mai multe ori preferam sa mergem la Media Center, unde cafeaua era foarte buna si o puteam savura in liniste, rasfoind ziarele. Mile pleca apoi la Centrul militar de presa, sa mai afle cate ceva si de acolo, insa pastram tot timpul legatura si ne anuntam daca se intampla ceva deosebit.

Astazi, majoritatea ziarelor se laudau cu “odlikovanje” pe care le-au primit, pentru merite deosebite in sprijinirea luptei pentru apararea patriei. Simteam deja cum reinvie concurenta, pentru ca articolele erau scrise de parca fiecare publicatie ar fi fost singura care a primit decoratie. Nu era o simpla medalie, pentru ca Guvernul Serbiei a anuntat ca toate mijloacele de informare in masa care au sprijinit eforturile Armatei iugoslave in acest razboi vor fi scutite de impozite pe o perioada de 6 luni. In rest, stirile semanau foarte mult. Cu exceptia, desigur, a cotidianului pro-guvernamental “Politika“, unde citeam azi pagini intregi de omagii dedicate Armatei iugoslave si enorm de multa propaganda pentru cei de la Putere, combinata cu critici dure la adresa Opozitiei.

Sarbii erau foarte ingrijorati pentru bisericile si manastirile din Kosovo, care erau incendiate de separatistii albanezi. “Blic” amintea ca majoritatea erau declarate de UNESCO monumente ale patrimoniului universal si, dupa ce au fost avariate de schijele bombelor NATO cazute in apropiere, acum erau profanate si distruse de albanezi. “Vecernje novosti” incepuse de mai multe zile un serial, in care facea un bilant al distrugerilor suferite de lacasele de cult din Iugoslavia. Era impresionant, iar imaginile publicate – cutremuratoare. Mauro del Vecchio, comandantul fortelor italiene din KFOR, a anuntat ca militarii sai vor apara toate manastirile si bisericile care reprezinta un simbol pentru sarbi.

Adevarul era ca ziarele pe care le citeam ne ajutau sa iesim din cliseele in care – fara voie – incepusem sa intram de cand se terminase razboiul. Era foarte greu sa-ti muti atentia de la problemele din Kosovo, de la refugiati, violente, trupe KFOR, UCK si paramilitarii sarbi, de la lupta politica dintre Milosevic si firava Opozitie sarba, si sa-ti amintesti ca viata de zi cu zi are si alte valente. Era vremea recoltei, se facuse graul si taranii se intrebau care va fi pretul pe care il va stabili Guvernul pentru un kilogram. Oamenii ar fi trebuit sa se pregateasca de plecarea in vacante si aparusera cozi in fata Ambasadei Greciei, singura tara din Spatiul Schengen care acorda fara probleme vize de intrare sarbilor. Maine, un grup de jurnalisti sarbi si straini a fost invitat sa participe la cursa inaugurala, care marca reluarea zborurilor companiei aeriene iugoslave JAT intre Belgrad si statiunea Tivat din Muntenegru. Se terminau cursurile scolilor si se apropiau examenele de admitere. Si, din nou, un colt al ziarului, in care citeam programul intreruperilor de curent de astazi din Belgrad, ne amintea de razboi. Iar pe pagina urmatoare, citeam promisiunea ca, in luna iulie, problemele cu aprovizionarea cu energie electrica vor fi mai mici.

Ne-am distrat in aceasta dimineata, cand am citit ca Arkan este indignat de hotararea UEFA de a nu permite participarea echipei sale de fotbal, Obilic, in cupele europene. Motivul invocat de forul european era faptul ca el este acuzat de crime de razboi. “Nu inteleg ce legatura au aceste acuzatii impotriva mea cu Obilic, pentru ca eu nu mai am nici o functie in conducerea acestuia,” explica Arkan. “Vreme de doi ani am fost presedintele clubului, insa acum presedinte este sotia mea. Asta inseamna ca UEFA are ceva impotriva ei. Eu nu mai sunt nici macar consilierul ei. Am fost doar pana la 1 ianuarie.”

Premierul ungar Viktor Orban a declarat ca sustine planul de autonomie propus de minoritatea maghiara din Vojvodina dupa conflictul din Kosovo, informeaza AFP. El a facut apel la incheierea unui acord asupra statutului acestei comunitati formate din 300.000 de persoane, al carei lider, Jozsef Kasza, a declarat ca planul de autonomie a fost elaborat in comun de maghiarii din Vojvodina si expertii Guvernului ungar.

Mai mult decat autonomia, visul independentei li se parea tot mai aproape liderilor albanezi din Kosovo. “UCK este, pana in prezent, o armata de eliberare si poate sa se transforme intr-o armata de aparare a unui Kosovo liber,” declara astazi Hashim Thaqi, liderul politic al UCK. “Autodeterminarea ramane unul din scopuri, unul din visele albanezilor.” El a asigurat ca doreste un Kosovo multietnic, in care va da sarbilor garantii ca reprezinta o valoare pentru societatea albaneza. “Insa cel care are sange pe maini, sange de copil, cel care a comis masacre, indiferent ca este sarb, tigan sau rus, nu poate fi iertat,” spunea Thaqi. Simtindu-se “cu sacii in caruta”, el a refuzat sa vorbeasca despre relatiile cu Ibrahim Rugova, despre care a spus ca va trebui sa colaboreze cu UCK, dand de inteles ca balanta fortelor politice nu mai este inclinata in favoarea acestuia. Intelegand ca risca sa dispara din viata politica a provinciei, Rugova a trimis-o la Pristina pe Edita Tahiri, care a anuntat ca a venit pentru a deschide un birou al Ligii Democratice din Kosovo (LDK), urmand sa soseasca si el in cel mai scurt timp. Edita Tahiri a declarat ca independenta provinciei Kosovo ramane un obiectiv al LDK. “Continuam pe calea unui stat independent numit Kosovo,” a spus ea, pledand in favoarea crearii unui guvern care sa-i reuneasca pe reprezentantii tuturor partidelor, ai UCK si pe intelectualii cunoscuti.

In acest timp, mii de refugiati albanezi continuau sa se intoarca in Kosovo, provocand enorme blocaje de circulatie pe soseaua dintre Kukes si Prizren. Cei 55 de kilometri de sosea erau, efectiv, ocupati de camioane, tractoare, automobile, carute si alte vehicule, incarcate cu bagajele celor ce se intorceau acasa. Din cauza aglomeratiei, distanta era parcursa in 7 ore si, cand un vehicul venea din sens opus sau vreo masina avea o pana de cauciuc, coloana se oprea, blocand circulatia. In ciuda acestor greutati, refugiatii albanezi erau bucurosi ca se intorc acasa.

Refugiatii care veneau din Albania, intrand in Kosovo pe la Morina, formau o coloana de 30 de kilometri lungime. Reprezentantii UNHCR incercau din rasputeri sa monitorizeze trecerea lor si sa intocmeasca acte celor care nu mai aveau. Desi nu prea aveau idee ce a mai ramas in casele lor, refugiatii se incapatanau sa se intoarca in Kosovo. Nu mai contau avertismentele KFOR ca zona este minata, ca majoritatea satelor dintre Prizren si Djakovica, unde sarbii si separatistii UCK s-au luptat pana in ultimul moment, sunt arse. In afara de Prizren, care nu prea era afectat de bombardamente, insa putine magazine mai erau deschise si, oricum, majoritatea avea rafturile goale, cele mai multe localitati din sudul provinciei, care au fost parasite de locuitorii lor, au fost devastate in timpul celor 3 luni de razboi.

Fortele KFOR inca nu reusisera sa ocupe pozitiile stabilite inainte de intrarea in Kosovo si nu puteau stapani haosul. Francezii ajunsesera abia azi dimineata la ora 8:00 in Kosovska Mitrovica, unde isi amenajau cartierul general. Tancurile Leclerc, care aveau sa sprijine desfasurarea soldatilor, au avut nevoie de 13 ore ca sa ajunga din tabara de la Kumanovo. In timp ce francezii se desfasurau in Kosovska Mitrovica, doi militari italieni deveneau primele victime din randul fortelor internationale de mentinere a pacii in Kosovo. Au fost grav raniti de explozia unei mine.

Comandantul suprem al Fortelor aliate in Europa, generalul Wesley Clark, a avertizat in legatura cu riscul ca anumite ca anumite grupuri paramilitare iugoslave sa ramana in Kosovo. “Armata se retrage repede, soldatii sunt grabiti, Politia se intoarce, de asemenea, iar noi ii supraveghem indeaproape,” a declarat generalul american, intr-un interviu acordat BBC la Bruxelles. “In ceea ce priveste anumite grupuri paramilitare, nu este clar daca s-au retras toate sau nu, iar noi vom verifica aceasta foarte amanuntit in urmatoarele saptamani.”

Pana una-alta, soldatii britanici din KFOR au stabilit un perimetru de securitate in jurul sediului Politiei din Pristina, pentru a permite anchetatorilor Tribunalului Penal International sa caute dovezi ale unor eventuale crime de razboi. Occidentalii afirmasera de mai multe ori ca de aici ar fi fost coordonate operatiunile de epurare etnica a albanezilor din Kosovo. Putina lume mai spera, insa, sa descopere eventuale probe in sediul Politiei din Pristina, pentru ca sarbii au avut destul timp sa le distruga. Mai multi martori oculari au povestit chiar ca, in ultimele 3 zile, i-au vazut pe politistii sarbi arzand dosare.

In cursul dupa-amiezii, britanicii din KFOR au anuntat ca ar fi descoperit un adevarat centru de tortura in fostul sediu al Politiei sarbe din Pristina. “Am gasit aici cutite, bastoane, bate de baseball avand gravate sloganuri sarbesti, o cutie plina cu manusi de box americane, elemente pornografice barbare si droguri,” a declarat un reprezentant al KFOR. “Cel mai surprinzator este ca aceasta cladire nu pare sa fi fost un centru de detentie special pentru victimele fortelor sarbe, ci doar un cartier general obisnuit al Politiei. Altadata, actele barbare comise aici erau, probabil, aproape o chestiune de rutina.”

Acum, dupa retragerea militarilor sarbi, situatia se schimbase si victimele violentelor erau sarbii. Azi-dimineata, au fost descoperite cadavrele a doi sarbi, Vlastimir si Persa Stanisavljevic, care au fost executati de UCK in casa lor din satul Sofalija, nu departe de Pristina. Dupa-amiaza, ignorand prezenta trupelor KFOR, aproape in centrul Pristinei, luptatorii UCK au deschis focul asupra unui automobil inmatriculat in Nis, ucigandu-l pe sofer. Incidente de acest fel erau frecvente, membrii UCK tragand asupra oricarui automobil in care li se parea ca ar circula vreun sarb.

Din acest motiv, in apropiere de localitatea Stimlje, doi jurnalisti britanici si calauza lor au fost raniti de gloantele trase dintr-o padure asupra lor. Reporterul Simon Houston si fotograful Chris Wyatt, de la cotidianul “Daily Record” din Glasgow, precum si calauza lor, albanezul Xherdet Shabani, se intorceau cu un automobil de la Stimlje, cand mai multi necunoscuti au inceput sa traga cu pistoale automate asupra lor. “Cred ca erau albanezi din UCK si ne-au confundat cu sarbii care se refugiaza din Kosovo,” povestea Houston. “Calauza ne-a spus sa nu oprim si am calcat pe acceleratie, in timp ce ei trageau in noi. Mi-am dat seama ce se intampla, doar cand o aschie m-a lovit in cap.”

In acest timp, in Serbia razboiul facea victime si dupa semnarea acordului de pace. Dimineata, Veselka Ristic, o femeie de 54 de ani din satul Veliko Vojlovce, de langa Leskovac, a iesit sa-si sape gradina. Dupa o jumatate de ora, vecinii au auzit o explozie si, cand s-au dus sa vada ce s-a intamplat, au gasit-o pe femeie sfartecata de explozia unei bombe cu fragmentatie. Una dintre miile de bombe nedetonate, imprastiate peste tot in Iugoslavia, dar mai ales in Kosovo.

Neutralizarea bombelor lansate in Marea Adriatica de avioanele NATO, din cauza unor dificultati intampinate la intoarcerea din misiunile impotriva Iugoslaviei, va incepe in scurt timp, a anuntat Statul Major al Marinei italiene, citat de AFP. Bombele a caror recuperare nu prezinta pericol vor fi pescuite si aduse pe uscat pentru a fi detonate, iar cele irecuperabile vor fi neutralizate la fata locului. O sursa judiciara a anuntat ca Marina militara italiana a comunicat Parchetului din Venetia ca este imposibil sa se recupereze bombele, din motive de securitate. “Detonarea la fata locului, prin incarcaturi explozibile ghidate de la distanta si reducerea impactului asupra mediului inconjurator vor fi asigurate prin tehnici sofisticate ale marinei,” se explica intr-un comunicat. El precizeaza ca genistii italieni au reperat pana in prezent 23 de bombe, dupa cercetarea a 95 % din teritoriul care le-a fost repartizat. Primele bombe au fost gasite din intamplare, la 10 mai, de catre pescarii din regiune, trei dintre acestia fiind raniti de explozia unui proiectil. Circa 160 de bombe au fost aruncate in nordul si in sudul Marii Adriatice din avioanele aliate.

In Serbia continuau sa apara bilanturi ale pagubelor provocate de bombardamente. Maiorul Milomir Mijatovic, comandantul aeroportului Ponikve de langa Uzice, care a fost tinta raidurilor aeriene inca din prima zi de razboi, a declarat ca pe aeroport au cazut 470 de proiectile. El a explicat ca, desi apararea antiaeriana era asigurata majoritar din rezervisti, acestia au reusit sa respinga o buna parte din cele 36 de raiduri aeriene ale NATO, fara ca vreun sarb sa fie ucis. Slobodan Bosiljkov, directorul principalei rafinarii din Serbia, cea de la Pancevo, a anuntat ca pagubele provocate de bombardamentele NATO depasesc 650 de milioane de dolari. Inca din primele zile de razboi, au fost distruse dispozitivele de alimentare si principalele instalatii ale rafinariei. Desi a fost imediat inchisa, rafinaria a fost bombardata in continuare, astfel incat, in prezent, cei 1.700 de angajati au ramas fara locuri de munca.

Apropo de distrugeri si de reconstructie, povestea vinderii fabricii “Zastava” din Kragujevac incepea sa se confirme. Astazi, Milan Beko, presedintele Consiliului de administratie, a anuntat ca pregateste un plan de reconstructie a fabricii. “Guvernul trebuie sa se decida daca il pune in aplicare sau nu,” a declarat el. “Repunerea in functiune a fabricii este, insa, necesara din ratiuni economico-sociale.” Dupa care, ca din intamplare, Beko a pomenit ca italienii de la FIAT ar putea deveni parteneri de perspectiva pentru “Zastava”. El a povestit ca a luat legatura cu ambasadorul Italiei la Belgrad, pentru ca militarii italieni au primit supravegherea regiunii din jurul orasului Pec. Aici, se afla fabrica “Ramiz Sadic”, unde se gaseste unica presa de caroserii de camion din Balcani, care ar putea incepe sa lucreze imediat pentru “Zastava”. Si – inca o simpla coincidenta – reprezentantii confederatiei sindicale “Cobas“, care reprezinta interesele muncitorilor din concernele FIAT si Alfa Romeo, au sosit astazi la Kragujevac si i-au inmanat lui Milan Beko o donatie de 200.000 de marci germane pentru angajatii de la “Zastava”. Dupa care au declarat ca intentioneaza sa mai stranga, pentru a-i ajuta, inca 1 milion de marci.

Duma de Stat a Rusiei a votat in unanimitate o rezolutie prin care cere ca secretarul general al NATO, Javier Solana, sa fie judecat pentru “crime impotriva umanitatii“, relateaza AFP. Deputatii au votat cu 299 de voturi pentru, nici unul impotriva si nici o abtinere o propunere a vicepresedintelui camerei, Serghei Baburin, reprezentant al formatiunii Puterea poporului, apropiat de comunistii care detin majoritatea in Duma. “Luand decizia de a lansa o actiune militara impotriva Republicii Federale Iugoslavia, inaltii reprezentanti ai NATO – si, in special, Solana – au infaptuit o crima militara si trebuie sa raspunda pentru crimele impotriva umanitatii comise in cadrul acestei agresiuni,” se afirma in textul votat de deputati.

Situatia politica in Serbia a ramas neschimbata. In timp ce Opozitia solicita ridicarea starii de razboi si demisia lui Slobodan Milosevic, formatiunile de la Putere nici nu voiau sa auda despre asa ceva. Partidul Democratic Reformist din Vojvodina a anuntat ca va incepe, impreuna cu alte 6 formatiuni care alcatuiesc Uniunea Partidelor Democratice, strangerea de semnaturi prin care va cere demisia presedintelui iugoslav. Partidul Noua Democratie a comunicat ca situatia din Kosovo si Metohia nu mai poate fi tolerata si a facut apel la Natiunile Unite sa asigure securitatea locuitorilor din provincie si sa dezarmeze gherilele UCK: “Televiziunea nationala iugoslava inchide ochii si se preface ca nu stie ca in Metohia nu a mai ramas nici un sarb si ca prigoana si crimele care se petrec in Kosovo vor determina ca aceasta regiune, care a apartinut de veacuri Serbiei, sa ramana fara sarbi.”

Partidul Democrat din Serbia a atras atentia ca rezolutia ONU privind demilitarizarea UCK nu prevede si dezarmarea acestei formatiuni. “Rezolutia contine termenul demilitarizare, dar nu spune nimic despre dezarmarea UCK,” a declarat Vojislav Kostunica, presedintele partidului. “Ieri, la Kosovopolje, generalul Michael Jackson a gresit spunand ca militarii KFOR ii dezarmeaza pe teroristii UCK. Pana acum, i-au dezarmat doar pe luptatorii izolati intalniti pe sosele, insa nu au intrat in nici o baza a acestora, unde se afla munti de armament.”

Ivica Dacic, purtatorul de cuvant al SPS, a solicitat sarbilor sa ramana in Kosovo si sa astepte ca fortele internationale de mentinere a pacii sa-si indeplineasca misiunea si sa le asigure o viata normala. El a subliniat ca reprezentantii comunitatii internationale s-ar fi convins ca, in Kosovo, factorul de destabilizare il reprezinta bandele de teroristi si separatisti albanezi. “Starea de razboi va fi ridicata cand se va finaliza implementarea planului de pace, conform intelegerilor tehnico-militare,” a raspuns el formatiunilor din Opozitie. Intrebat despre activitatea executivului, in conditiile in care membrii SRS si-au depus demisiile, Dacic a raspuns ca Guvernul Serbiei functioneaza normal, iar radicalii trebuie sa ramana pe posturile lor, in interesul statului si al poporului.

Intr-adevar, Partidul Radical din Serbia (SRS) a organizat astazi o conferinta de presa, anuntand ca ramane in guvern, insa nu din cauza decretului presedintelui Milan Milutinovic, ci doar pentru a asigura functionarea acestuia pana la ridicarea starii de razboi si formarea unui alt guvern. “Atat timp cat era in vigoare starea de razboi, nu era nevoie de un decret prezidential pentru a-i mentine in guvern pe ministrii radicali,” a precizat Vojislav Seselj. “Ministrii nostri isi vor continua activitatea pana la numirea unui alt guvern, insa trebuie sa amintesc ca ei ocupa doar portofolii tehnice. De acum incolo, discutiile cu SPS si JUL se vor axa numai pe astfel de probleme.”Ministrii SRS nu participasera la sedintele de guvern din ultimele doua zile, in semn de protest, insa au anuntat ca vor lua parte la sedintele viitoare. Seselj a spus ca SRS nu are nevoie de aprobarea Parlamentului pentru a se retrage din guvern, mai ales ca acesta se va intruni abia la 1 octombrie. El a adaugat ca nu Guvernul Serbiei a vandut Kosovo si si-a exprimat increderea ca provincia va scapa de sub cizma cotropitorilor si va reveni sub autoritatea guvernelor sarb si iugoslav. “SRS doreste organizarea alegerilor anticipate la toate nivelurile,” a anuntat Seselj, “insa acest lucru nu este posibil, atat timp cat Kosovo este sub ocupatie.”

China a respins explicatiile date de Statele Unite pentru bombardarea, luna trecuta, a ambasadei Beijing-ului la Belgrad, a informat agentia China Noua. Explicatiile furnizate ieri de subsecretarul de stat american Thomas Pickering ministrului chinez al Afacerilor Externe Tang Jiaxuan “nu sunt convingatoare” si “de aceea, guvernul si poporul chinez nu pot accepta concluzia potrivit careia bombardamentul a fost o greseala“, a precizat agentia de presa chineza. China Noua adauga ca seful diplomatiei chineze a invitat din nou Statele Unite sa furnizeze “o explicatie satisfacatoare” in privinta bombardamentului din 7 mai.

Interesant este cat de mult i-a deranjat pe cei de la Putere comunicatul Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe, prin care se cerea demisiile guvernului si a presedintelui Milosevic. Ivica Dacic dadea lectii de morala: “Fiecare biserica trebuie sa fie alaturi de popor si de organele statului si nu sa se puna impotriva intereselor lor.” Vojislav Seselj se prefacea nepasator: “Intotdeauna, implicarea bisericii in politica a avut efecte minime. Nu uitati ca toti cei care au agitat spiritele in Sfantul Sinod au pierdut apoi alegerile.”

Apelul lansat de Biserica Ortodoxa Sarba era considerat de catre Opozitie un factor in plus de presiune asupra lui Milosevic. “Biserica nu poate sa provoace plecarea sa, dar are o anumita influenta in societate,” comenta Vesna Pesic. “Oamenii incep sa ajunga la concluzia ca nu au nici un viitor cu Milosevic.” Spre deosebire de alti lideri ai Opozitiei, fosta presedinta a Aliantei Civice din Serbia avea rezerve cu privire la sfarsitul politic al presedintelui iugoslav. Ea era de parere ca s-ar putea ca Iugoslavia sa-si continue drumul pe panta descendenta pe care se afla in ultimii 10 ani si ca, inainte de orice alegeri, ar fi binevenit ca Milosevic sa mai piarda din putere. “Am ajuns la sfarsitul chestiunii nationale sarbe. Cu Kosovo este pentru a treia oara, dupa Croatia si Bosnia, cand sarbii sunt expulzati dintr-un teritoriu,” amintea ea. “Acum, avem in Serbia minoritati reduse, mai usor de administrat. Putem sa ne concentram asupra unei alte notiuni a natiunii, mai politica, si sa nu ne mai referim tot la etnicitate.”

La randul sau, Zoran Djindjic se straduia sa convinga comunitatea internationala sa nu izoleze Serbia din cauza presedintelui Slobodan Milosevic. “Ar fi tragic daca, dupa razboi, sarbii vor fi victimele pacii,” a declarat el la Budapesta. “Milosevic nu este singura problema din Iugoslavia. Dupa democratizarea tarii, trebuie sa apara figuri noi pe scena politica sarba. Nu indivizii trebuie sa castige, ci un nou concept politic.” Presedintele Partidului Democrat a explicat ca, daca alegerile vor fi organizate rapid, ar putea fi castigate din nou de Slobodan Milosevic, datorita masinariei de propaganda pe care o are la dispozitie. El spera ca, in cateva luni, Opozitia sa castige increderea oamenilor si viitoarele alegeri: “Exista speranta ca un nou concept politic democratic sa poata fi pus in practica in Iugoslavia, fara varsare de sange.”

Problema Opozitiei ramanea, insa, lipsa de rabdare. Sperand ca vor putea profita de conjunctura favorabila a declinului popularitatii lui Slobodan Milosevic, liderii Opozitiei se pripeau si faceau greseala dupa greseala. Astazi, am aflat detalii despre intalnirea de sambata, din orasul muntenegrean Njivice, dintre ei si emisarul american pentru Balcani Richard Gelbard. La reuniune au participat fostul premier iugoslav Milan Panic, fostul guvernator al bancii centrale Dragoslav Avramovic, liderul Partidului Democrat Zoran Djindjic, presedintele partidului Social Democratia Vuk Obradovic, liderul Aliantei Civice Goran Svilanovic si presedintele Partidului Democrat Crestin Vladan Batic, adica liderii coalitiei “Alianta pentru Schimbare“, alaturi de personalitati marcante din guvernul Muntenegrului. “SUA doresc sa incurajeze procesul democratic din Serbia, cu conditia ca Opozitia sa dea dovada de coeziune,” le-a spus Richard Gelbard, care a subliniat, insa, ca “rasturnarea lui Milosevic de la putere este problema poporului sau si nu a guvernului american”. El a evocat posibilitatea de a promite o recompensa celor care vor ajuta la aducerea presedintelui Slobodan Milosevic in fata TPI, adaugand ca nici premierul Momir Bulatovic nu va scapa de inculparea pentru crime de razboi, “deoarece a condus guvernul federal in timp ce in Kosovo au fost comise crime abominabile”. In afara de promisiuni si sfaturi, liderii Opozitiei sarbe nu au primit nimic. In schimb, intalnirea lor cu reprezentantul american avea sa fie bine speculata de presa subordonata Puterii de la Belgrad, care i-a acuzat fatis de tradare si pactizare cu cei care au bombardat Iugoslavia, acuzatii suficient de serioase ca sa-i compromita in fata sarbilor.

Eram dezamagit de atitudinea liderilor Opozitiei, mai ales ca, intr-adevar, conjunctura politica le era favorabila. Saptamanalul “NIN” a publicat rezultatele unui sondaj telefonic, conform caruia mai putin de 50 % dintre sarbi sunt de acord cu afirmatiile lui Slobodan Milosevic, conform carora Serbia a invins Alianta Nord-Atlantica. Din 200 de apeluri telefonice gratuite, receptionate din intreaga Serbie (mai putin Kosovo si Metohia), numai 46 % dintre cei care au sunat au fost de parere ca Serbia a iesit invingatoare din acest razboi. Ceva mai mult de o treime dintre cei chestionati erau de acord cu planul de pace Cernomirdin-Ahtisaari si numai 41 % credeau ca conditiile impuse de acesta sunt mai bune decat cele prevazute in acordul de la Rambouillet. Printre tarile considerate de sarbi drept prietene se numara Grecia (52 % dintre cei intervievati) si Rusia (48,5 %). Conform sondajului, doar 29,5 % dintre sarbi cred ca Rusia ii va ajuta cel mai mult dupa terminarea razboiului. 52 % sunt de parere ca sarbii din Kosovo nu doresc sa-si paraseasca gospodariile si sa se refugieze din provincie, iar 64 % nu cred ca sarbii ar fi comis crimele de razboi de care sunt acuzati.

Discutiile ruso-americane legate de participarea Rusiei la KFOR au fost reluate astazi la Helsinki, informeaza AFP. “Seful statului rus dezaproba categoric refuzul occidentalilor de a acorda Rusiei un sector din Kosovo si va cauta mijloacele prin care sa se opuna acestui lucru,” i-a spus Boris Eltin, la telefon, ministrului Apararii Igor Sergheev, care se afla la Helsinki. La sfarsitul discutiilor de astazi, ministrul Afacerilor Externe Igor Ivanov a declarat ca Rusia si Statele Unite nu au rezolvat inca problema stationarii trupelor ruse in Kosovo, dar au ajuns la un acord privind participarea Moscovei la structurile de comanda ale KFOR. El nu a precizat daca Rusia a acceptat, pana la urma, sa isi puna trupele sub comanda NATO, asa cum cereau Statele Unite, sau daca s-a gasit o eventuala formula mai supla. Convorbirile au fost intrerupte in timpul noptii, dupa 8 ore de negocieri, fara incheierea vreunui acord, chiar daca ministrul american a vorbit despre “progrese in toate domeniile”.

Am reusit sa citesc pe Internet o revista a presei ruse de astazi, care vorbea despre dificultatile pe care le intampina Rusia pentru a-si aproviziona si a-si intari efectivele aflate in Kosovo. Cotidianul “Segodnia” titra pe prima pagina: “Pentru a intra in Kosovo, soldatii rusi ai pacii trebuie sa faca inconjurul lumii”. Articolul sublinia ca tentativele Ministerului de Externe si ale Statului Major al Armatei Ruse, de a obtine un culoar aerian din partea Ungariei, Romaniei si Bulgariei pentru a ajunge la Pristina, nu au nici o perspectiva de succes. “De la extinderea NATO spre est, intregul spatiu aerian al Europei este controlat de facto de Alianta,” nota, la randul sau, cotidianul “Nezavisimaia Gazeta“. “Nu exista o fraternitate slava in nici o alta parte decat in Rusia, Belarus si, in parte, in Ucraina. Bulgarii, polonezii, cehii vor face tot ce le va ordona cel mai puternic. Iar tarile care nu sunt inca membre ale NATO o vor face cu si mai mare ardoare decat cele care sunt deja membre. Rusia a aparat singura Iugoslavia. Ea s-a trezit unica disidenta din lumea intreaga. Poate sa fie mandra, insa in stadiul actual al economiei ruse este imposibil sa transforme aceasta solitudine orgolioasa intr-o contrapondere reala fata de Statele Unite.”

Dupa transmisia pentru Stirile de la 19:30, m-am interesat la Bucuresti si am aflat ca, intr-adevar, autoritatile romane au respins printr-o nota verbala solicitarea Federatiei Ruse, adresata in 13 iunie, privind survolarea teritoriului nostru de catre 6 avioane cu echipament militar. Viorel Ardeleanu, directorul Directiei NATO din Ministerul de Externe, a declarat in plenul Parlamentului ca se poate reveni asupra solicitarii Federatiei Ruse, doar in momentul in care va exista o notificare in acest sens din partea NATO. De altfel, inca de la inceput, Rusia nu si-a pus mari sperante in obtinerea acordului de survol din partea Romaniei si solicitarea sa nu a avut, conform uzantelor diplomatice si militare, un caracter oficial. S-a facut printr-o nota verbala, iar refuzul tarii noastre a fost transmis printr-o modalitate similara.

O alta veste pe care am auzit-o in timp ce imi asteptam randul la Stiri m-a facut sa ma bucur ca “scriitorul” Dragan nu mai trece pe la hotel “Toplice“. Nu stiu cum i-as fi justificat decizia de astazi a Guvernului, care a hotarat sa interzica accesul pe teritoriul Romaniei pentru Slobodan Milosevic, membrii familiei sale si demnitarii din guvernele Iugoslaviei si Serbiei. In total, hotararea de guvern viza 284 de cetateni iugoslavi, dintre care 105 membri ai guvernului, 65 de politicieni si 114 persoane care au sprijinit regimul de la Belgrad. Pana si Nelu a auzit de aceasta initiativa a Romaniei si m-a intrebat ce i-a apucat pe cei de la Bucuresti, pentru ca nimeni nu ne ceruse o astfel de hotarare si nici o alta tara nu anuntase, deocamdata, ceva similar.

Desi nu le-au aprobat rusilor trecerea prin spatiul lor aerian, autoritatile bulgare au decis astazi ridicarea embargoului impus in 22 martie Iugoslaviei, privind exportul si tranzitul produselor petroliere. Principalul punct de frontiera cu Iugoslavia, cel de la Kalotina, a fost redeschis, iar directorul unei companii private de transport rutier a anuntat ca autobuzele sale vor relua, de azi, cursele intre Sofia si Nis, care ar putea fi prelungite pana la Belgrad, pe soselele secundare care nu au fost avariate de bombardamente.

Militarii NATO aflati la Timisoara pentru a coordona survolarea teritoriului romanesc de catre avioane ale Aliantei vor ramane in Romania “cat timp NATO si Romania vor dori sa colaboreze pentru supravegherea operatiunilor aeriene in Balcani,” a declarat agentiei Mediafax, David Asjes, ofiter al Armatei americane. Acordul tehnic incheiat intre Romania si NATO nu prevede, potrivit lui Asjes, un termen fix pentru incheierea misiunii. Ofiterul american a aratat ca facilitatile oferite de aeroportul din Timisoara “sunt tot ceea ce trebuie” pentru indeplinirea misiunii echipei NATO. Specialistii Aliantei detin propriul sistem de recunoastere amic-inamic a avioanelor si primesc date de la Sistemul Integrat de Supraveghere a Spatiului Aerian (ASOC) de care dispune Romania.

Seara, inainte de a cobori la cina, am urmarit jurnalul RTS. Merita ! In loc sa vorbeasca despre toate aceste probleme pe care mi le notasem de-a lungul intregii zile, despre refugiatii din Kosovo care continuau sa soseasca in valuri in toate localitatile Serbiei sau macar despre intalnirea dintre generalul Michael Jackson si patriarhul Pavle, care a ajuns la Pristina, jurnalul continea doar propaganda. Ba chiar se anuntase ca situatia de la Pristina si Kosovopolje s-ar fi normalizat. Oricum, inceputul a fost cel putin amuzant pentru cineva care a apucat sa traiasca intr-un regim totalitar.

RTS a reluat, pur si simplu, discursul lui Slobodan Milosevic, rostit zilele trecute la inaugurarea lucrarilor de reconstructie a podului peste Dunare de la Beska. Dupa care crainica a prezentat un mesaj primit prin fax, de la nu stiu ce firma din Elvetia, care dorea sa finanteze reconstructia podului. A urmat un apel al Guvernului federal catre sarbii din Kosovo, care erau rugati sa nu paraseasca provincia, fiind asigurati ca fortele internationale de mentinere a pacii ii vor dezarma pe luptatorii UCK. Desigur, mesajul incepea cu sublinierea ca Iugoslavia si-a indeplinit, pana acum, toate obligatiile asumate prin acordul de pace. A urmat un reportaj din Kosovo, in care generalul Jonathan Bailey, adjunctul comandantului KFOR, tinea un discurs in fata sarbilor dintr-o localitate din Kosovo si ii asigura ca ii va proteja pe toti si nu va tolera amenintari si actiuni criminale. Spre marea satisfactie a sarbilor, care l-au aplaudat furtunos, generalul a folosit expresia “asa-numita UCK“, atunci cand a vorbit de demilitarizarea organizatiei separatiste. Am mai privit putin si, cand au inceput sa curga stirile despre liderii si presa internationala care dezavuau actiunile UCK si cereau rezolvarea urgenta a situatiei din Kosovo, m-am plictisit si am plecat sa mananc.

Dupa cina, am iesit cu Mile la barul muntenegrenilor de langa hotel, unde am ascultat linistiti muzica buna la Radio Nostalgija, iar eu mi-am pregatit corespondenta pentru Stirile de la miezul noptii. In care, pe langa un rezumat al zilei, am adaugat informatia ca patriarhul Pavle a sosit in aceasta seara la sediul Patriarhiei din Pec, unde va ramane in continuare, alaturi de credinciosii sarbi care s-au refugiat aici. La sosire, el le-a reamintit oamenilor care l-au intampinat de vorbele lui Iisus: “Cei care vor indura pana la capat, aceia se vor mantui.”

15 iunie 1999

Inainte de a ma cufunda in valurile stirilor despre situatia din Kosovo, am trecut si astazi in revista ultimele noutati din Serbia. Cursele companiei aeriene JAT catre Muntenegru nu au putut fi inca reluate, pentru ca NATO trebuia sa declare deschis spatiul aerian iugoslav. Directorul aeroportului din Belgrad, Ljubomir Acimovic, declara ca acest lucru se va petrece in curand, mai ales ca, deja, companiile Aeroflot din Rusia si Swiss Air din Elvetia solicitasera sa-si reia cursele catre capitala iugoslava.

Ziarele sarbesti se intreceau in tot felul de initiative. “Blic” a declansat, incepand de astazi, o campanie in care ii indemna pe sarbi sa ii transmita imputerniciri pentru a-i reprezenta intr-un viitor proces international, in care sa ceara despagubiri Aliantei Nord-Atlantice pentru pagubele suferite la obiectivele civile. “Vecernje Novosti” solicita sprijinul populatiei pentru a declara cladirea fostului Comitet Central al Partidului Comunist din Iugoslavia (CK) monument in amintirea agresiunii NATO. Ideea ziarului era de a nu renova niciodata cladirea, lovita de mai multe rachete de-a lungul razboiului, pentru a aminti generatiilor despre salbaticia inamicilor. Initiativa avea slabe sanse sa atraga atentia autoritatilor iugoslave, care instalasera deja o noua antena pe acoperisul CK, pentru retransmisia programelor televiziunilor locale.

Compania de distributie a curentului electric in Belgrad (EDB) a anuntat ca, in maximum o saptamana, sistemul energetic al capitalei iugoslav va fi stabilizat. Deocamdata, zone marginase, precum cartierele Zemun si Novi Beograd, continuau sa fie lipsite de curent 3 ore pe zi. Consumul zilnic al Belgradului se ridica in prezent la 10 milioane de kilowatiora (kWh). EDB a anuntat, insa, ca nivelul record al consumului de energie din iarna trecuta, de 33 de milioane kWh zilnic, nu va putea fi suportat de retelele avariate de bombardamente. Compania a sfatuit locuitorii capitalei sa se orienteze catre alte surse de energie, deoarece, la iarna, nu va putea asigura mai mult curent decat in prezent. EDB a primit ca donatie 3 transformatoare de energie electrica, in valoare de 35.000 de marci germane, pe care urmeaza sa le monteze la Bezanijska Kosa, in locul celor distruse de bombardamente.

Finantarea reconstructiei Balcanilor se afla, in primul rand, in sarcina Europei, a apreciat omul de afaceri de origine ungara George Soros, intr-un interviu publicat de cotidianul austriac “Der Standard“. “Este o problema europeana si recomand sa nu se scruteze orizontul american pentru a cauta bani,” a declarat acesta. “In mod natural, institutiile financiare internationale – cum ar fi, de pilda, Banca Mondiala – joaca, de asemenea, un rol important, insa aceasta nu va mai contribui cu 50 de milioane de dolari, asa cum a facut in cazul conflictului din Bosnia. Acest lucru va fi facut de Europa.” Pe de alta parte, Soros a declarat ca are un sentiment de responsabilitate personala privind consecintele conflictului din Kosovo si, in nici un caz, unul de victorie.

Cand am ajuns la Media Center, am aflat ca inca un convoi rusesc intrase in Iugoslavia, venind din Bosnia-Hertegovina. Era alcatuit din 6 camioane in care se aflau 160 de militari, o cisterna cu apa, un vehicul sanitar si alte 3 vehicule militare si aducea alimente si echipament pentru cei aflati deja pe aeroportul Slatina din Pristina. Insotit de masini ale Politiei militare iugoslave, convoiul a trecut pe langa Belgrad la ora 11:00, indreptandu-se spre Kosovo, pe acelasi traseu ca si precedentul.

Parasutistii rusi de pe aeroportul Slatina au avut ceva emotii azi-noapte, cand un necunoscut a lansat o racheta de tip RPG asupra lor, fara a provoca pagube sau victime. Pentru a preveni evenimente similare sau eventuale atacuri din partea UCK, un purtator de cuvant al Statului Major al Armatei Ruse a avertizat ca militarii sai au dreptul sa foloseasca armamentul din dotare, in cazul in care sunt atacati, chiar daca nu au fost inca integrati oficial in KFOR. Oficialitatile iugoslave sperau in continuare ca Rusia isi va mari numarul efectivelor dislocate in Kosovo, 10.000 de militari fiind considerat un minim indispensabil. “Consideram ca Rusia trebuie sa aiba in Kosovo o prezenta masiva si echivalenta cu a altor tari, iar trupele rusesti trebuie sa actioneze sub propriul lor comandament,” a declarat fratele presedintelui iugoslav, Borislav Milosevic, care isi reprezenta in continuare tara ca ambasador la Moscova. “Trimiterea celor 200 de parasutisti rusi la Pristina nu este decat o prima etapa a acestei operatiuni.”

Desfasurarea parasutistilor rusi in Kosovo continua sa fie subiectul unor aprinse dezbateri in presa rusa, in timp ce oamenii presedintelui Boris Eltin incercau sa acrediteze ideea ca acesta n-ar fi fost strain de operatiune. Cotidianul de afaceri “Kommersant” arata ca saptamana trecuta, un grup de 20 de ofiteri superiori ai Statului Major au elaborat in cel mai mare secret un plan alternativ de reglementare a situatiei din Kosovo. “Tactica aleasa de militarii rusi consta in a actiona repede si cu fermitate, luand in considerare lectia oferita de cel de-al Doilea Razboi Mondial, conform careia invingatorii nu sunt judecati,” noteaza “Kommersant”, citandu-l pe unul din autorii planului. Seful Statului Major Anatoli Kvasnin l-a sunat vineri dimineata pe Boris Eltin, pentru a-l informa in legatura cu proiectul si a-i cere acordul. Presedintele rus l-a aprobat, afirmand ca este vorba de un “demers just si in forta”. Faptul ca Boris Eltin l-a inaintat in grad, sambata, pe generalul Viktor Zavarzin dovedeste ca presedintele rus este cel care a inspirat, in primul rand, operatiunea, se arata in cotidianul “Segodnia“. Ziarul mai noteaza ca actiunile neasteptate ii stau in fire presedintelui rus, putandu-se chiar afirma ca poarta semnatura sa.

“Ma indoiesc ca decizia de trimitere a parasutistilor nostri a fost luata cu consimtamantul presedintelui,” sustinea, insa, seful Comisiei parlamentare pe probleme de politica externa Vladimir Lukin, citat de cotidianul “Izvestia“. “Insusi Boris Eltin a dat ordin parasutistilor rusi sa se instaleze pe aeroportul din Pristina,” a afirmat Vladimir Putin, seful FSB, intr-un interviu acordat canalului de televiziune RTR. “Boris Eltin, care este seful suprem al fortelor armate ruse, era, bineinteles, la curent cu tot ceea ce se pregatea si a aprobat planul strategic. Aplicarea concreta, ora cu ora, a fost problema executantilor. Ei nu au iesit din cadrul acestui plan. Rusii pot sa spuna ce vor despre presedintele Boris Eltin. Pot sa-l iubeasca. Pot sa-l deteste. Pot sa-l blameze sau sa-l laude. Dar exista un lucru pe care nu i-l pot reprosa: niciodata nu a aruncat responsabilitatea unui ordin asupra celor carora le-a dat acest ordin.”

Presedintele Slobodan Milosevic si-a continuat astazi turul de forta pentru recastigarea increderii populatiei. Cateva mii de oameni au participat la un alt miting, organizat in fata spitalului din orasul Aleksinac. “Sirul marilor nenorociri petrecute in timpul agresiunii NATO impotriva Iugoslaviei a inceput aici,” a spus Milosevic. “Aleksinac este un oras mic, dar brav, cunoscut prin faptul ca a dat cel mai mare numar de luptatori in toate razboaiele de pana acum, mai ales in cel de-al Doilea Razboi Mondial. Intr-un astfel de orasel s-au petrecut cele mai mari distrugeri si nenorociri.” Participantii la miting, care fluturau drapelele nationale si portretele lui Milosevic, sub care scria “Slobo, suntem alaturi de tine !”, au aclamat indelung discursul presedintelui iugoslav. Acesta a fost insotit in vizita sa de premierul federal Momir Bulatovic, de Zivadin Jovanovic, ministrul federal de Externe, generalul Nebojsa Pavkovic, comandantul Corpului III al Armatei iugoslave, Mirko Marjanovic, primul ministru al Serbiei si de oficialitati locale. Acestea le-au prezentat oaspetilor macheta cu viitorul complex comercial si de locuinte, care va fi ridicat in locul ruinelor caselor distruse. Milosevic s-a plimbat pe jos pe strada Vuk Karadjic, cel mai grav afectata de bombardamente.

Cu ocazia Zilei Armatei, care se sarbatoreste maine in Iugoslavia, seara, la Centrul “Sava“ din Belgrad, a avut loc un spectacol festiv, la care a participat si Slobodan Milosevic, impreuna cu sotia sa si ceilalti lideri iugoslavi. El i-a felicitat pe toti militarii Armatei iugoslave, pentru ca “au dat dovada de un inalt patriotism si eroism, in lupta pentru apararea integritatii teritoriale, independentei si suveranitatii Iugoslaviei” si a spus ca “acest razboi a evidentiat unitatea dintre popor, armata si conducerea tarii”. Presedintele iugoslav l-a inaintat in grad pe Dragoljub Ojdanic, seful Statului Major General, acesta devenind primul general de armata din istoria Iugoslaviei. De asemenea, au fost inaintati in grad in mod festiv generalii Spasoje Smiljanic, comandantul Aviatiei si Apararii Antiaeriene, Blagoje Kovacevic si Vidoje Pantelic, adjunctii lui Ojdanic, precum si Vladimir Lazarevic, comandantul Corpului Pristina. In discursul sau, Milosevic a spus ca “Iugoslavia se va deschide catre lume, dar catre acea parte progresista si democratica a lumii, in care, in mod sigur, va intra in curand”.

La festivitate, proaspatul general de armata Dragoljub Ojdanic a tinut un discurs in care a spus ca razboiul putea fi evitat numai daca Iugoslavia ar fi semnat “actul de capitulare” de la Rambouillet. “Poporul sarb nu ar fi acceptat o astfel de capitulare,” a spus Ojdanic. “Nici Iugoslavia, nici poporul sarb si nici armata nu au dorit razboiul, dar acesta a fost inevitabil.” El a adaugat ca, in timp ce NATO pregatea invadarea terestra a tarii, Iugoslavia a reusit sa rezolve pasnic criza, trecand responsabilitatea pe umerii Natiunilor Unite. Apoi a multumit militarilor pentru eroismul cu care si-au facut datoria si a adaugat ca, prin manevre si tactici adecvate, precum si datorita unei conducerii eficace, Armata iugoslava a reusit sa-si protejeze la maximum oamenii, tehnica militara si rezervele de razboi.

In discurs, Ojdanic a subliniat ca, din punct de vedere tehnico-militar, NATO era de 37 de ori mai puternica decat Armata iugoslava. “Au fost folosite cele mai moderne avioane din lume, care ne bombardau de la 20.000 de metri,” a spus el, “iar rachetele de croaziera erau lansate de la mii de kilometri departare.” Potrivit unui bilant intocmit de militarii sarbi, NATO a folosit in razboiul impotriva Iugoslaviei 1.200 de avioane (dintre care 850 de lupta), care au efectuat 26.300 de zboruri, si au fost lansate 1.000 de rachete de croaziera si peste 2.900 de bombe si proiectile de toate tipurile. Au fost lansate 2.300 de proiectile asupra a 995 de obiective, iar cantitatea totala de explozibil detonata a depasit 21.700 de tone. Ojdanic a anuntat ca Armata iugoslava a reusit sa doboare, in total, 61 de avioane ale NATO, 30 de avioane spion fara pilot, 7 elicoptere si 238 de rachete de croaziera. In timpul festivitatii, a fost pastrat un minut de reculegere in memoria militarilor si civililor ucisi in bombardamente si au fost indelung aplaudati generalii Pavkovic si Lazarevic, considerati adevarati eroi.

Ceva mai devreme, in timpul zilei, generalul Spasoje Smiljanic, comandantul Aviatiei si Apararii Antiaeriene, anuntase ca, maine, toti militarii care si-au pierdut viata in timpul razboiului vor fi decorati post-mortem de catre presedintele Slobodan Milosevic. El a amintit ca unitatile sale au pierdut in razboi numai 40 de oameni, alti 110 fiind raniti. La randul sau, generalul Momcilo Momcilovic, comandantul Corpului Novi Sad al Armatei iugoslave, a declarat ca militarii sarbi si-au dobandit pe merit titlul de invingatori morali in acest razboi. El a afirmat ca, in timp ce unitatile sale nu au avut nici o pierdere, au reusit sa doboare 5 avioane, 4 avioane spion fara pilot si 95 de rachete de croaziera. De asemenea, in perioada 7 aprilie – 9 iunie, militarii sai au asigurat trecerea Dunarii cu ajutorul pontoanelor pentru 1,3 milioane de oameni si 30.000 de autovehicule.

Ironia sortii facea ca festivitatea de la Centrul “Sava” sa coincida cu finalizarea retragerii Armatei iugoslave din sudul provinciei Kosovo, 40.000 de militari fiind deja in cazarmi. Reprezentantii NATO au confirmat ca, asa cum se stabilise la Kumanovo, militarii si politistii sarbi evacuasera complet zona I. Generalul Michael Jackson, comandantul KFOR, s-a declarat multumit de felul in care sarbii si-au respectat angajamentele si a anuntat ca, pana la miezul noptii, KFOR va prelua controlul frontierelor cu Macedonia si Albania si va trece la dezarmarea gherilelor UCK.

Comandantul UCK din Pristina Rustem Mustafer a respins rezolutia ONU privind dezarmarea organizatiei, a afirmat cotidianul “Financial Times“. UCK intentioneaza sa devina armata unui stat independent numit Kosovo, a precizat acesta. “Va exista o reconstructie a UCK-ului si ne vom pastra armele si sper ca NATO ne va ajuta,” a adaugat Mustafer. Conform declaratiei lui, NATO nu le-a cerut oamenilor sai sa depuna armele.

Dupa ce i-a sprijinit de-a lungul intregului razboi, liderii NATO nu stiau exact cum sa se poarte cu luptatorii UCK, lasand aceasta sarcina la latitudinea comandantilor locali ai fortelor de mentinere a pacii. “KFOR si generalul Michael Jackson dispun, in virtutea acordului incheiat cu autoritatile de la Belgrad, de intreaga autoritate necesara pentru crearea unui mediu sigur in Kosovo,” a declarat Jamie Shea. “Vom face acest lucru, in primul rand, prin cooperare si dialog, dar nu ne asteptam ca populatia din Kosovo sa se conformeze acordului militar semnat cu Belgradul.” Pregatindu-le un acord pentru a-i convinge sa depuna armele, reprezentantii Occidentului tratau UCK la fel ca pe un copil razgaiat, care nu trebuie urecheat, desi face boacane toata ziua. “Colaborarea intre occidentali si UCK este buna,” a explicat ministrul britanic Clare Short. “Bineinteles, au existat cateva incidente. Insa conducerea UCK le-a cerut trupelor sale sa coopereze si sa nu se lanseze in operatiuni de razbunare. Pe plan global, acest lucru se respecta.”

Vazandu-se tratati cu condescendenta, luptatorii separatisti si-au luat nasul la purtare si se plimbau imbracati in uniforme, cu armele la vedere, pe strazile oraselor. Se credeau singurii stapani ai provinciei Kosovo, uitand ca nu aveau nici un merit la invingerea sarbilor, in afara celui ca i-au convins pe occidentali sa porneasca razboiul. Astazi, cand un grup de ofiteri britanici din KFOR a cerut sa stea de vorba cu Rustem Mustafer (care isi luase numele de “comandantul Remi“, dupa modelul gherilelor comuniste din America de Sud), acesta le-a transmis sa vina mai tarziu, pentru ca e prea ocupat ca sa-i primeasca.

Orasul Prizren era in pragul anarhiei, cateva sute de luptatori UCK defiland pe strazi, alti 1.000 fiind dispusi in imprejurimi. Seful lor, Redza Ekrem, supranumit “comandantul Drini“, a declarat ca orasul e in intregime sub controlul lor, promitand sa colaboreze cu trupele KFOR. “Colaborarea” era atat de buna, ca militarii germani au fost nevoiti sa intervina de mai multe ori, pentru a opri atacurile UCK asupra convoaielor de sarbi care se refugiau sau pentru a potoli multimea de albanezi infierbantati, care arunca cu pietre, cartofi si oua in acestea. La 13:30, sarbii din localitatea Slovinje, de la 20 de kilometri de Pristina, au fost atacati de luptatorii UCK. Dupa o jumatate de ora de violente schimburi de focuri, albanezii s-au retras. Sarbii i-au acuzat pe militarii KFOR ca au refuzat sa intervina, desi au fost anuntati de atac.

Fortele UCK au ramas inarmate si in jurul orasului Kacanik. Hajrus Kurtaj, comandantul din zona, a declarat ca ordinul de predare a armamentului trebuie sa vina de la conducerea UCK. “Deocamdata, am primit ordinul sa ne pastram pozitiile,” a explicat Kurtaj. “Suntem o armata bine organizata. Avem un guvern provizoriu condus de Hashim Thaqi, comandanti locali in fiecare oras, peste intreaga provincie, avem o comanda unica, un stat major, un ministru al Apararii si un premier.” Asa-zisul guvern UCK nici macar nu era complet. Purtatorul de cuvant al organizatiei, Jakup Krasniqi, aducea justificarea ca “guvernul” a fost format in conditii grele, cateva portofolii ramanand neocupate. Incercand sa stapaneasca situatia, militarii britanici din KFOR au arestat azi-noapte 5 albanezi din UCK. Ascunsi intr-o casa, acestia au impuscat un sarb care trecea prin apropiere. Dupa o scurta ancheta, britanicii au fost nevoiti sa-i elibereze pe toti 5, justificand ca nu au atributii politienesti.

In aceste conditii, riposta sarbilor nu s-a lasat mult asteptata. Dupa-amiaza, pe o strada din Gnjilane, 13 persoane, dintre care 8 copii, au fost ranite de explozia unei grenade aruncate dintr-un Mercedes negru. Martorii oculari pretindeau ca, la volanul masinii, l-ar fi recunoscut pe un sarb din gruparile paramilitare. Ranitii au fost dusi la postul de prim-ajutor al militarilor francezi din KFOR, iar un copil si un adult, aflati in stare grava, au fost transportati la un spital din Macedonia. In semn de protest, albanezii din Gnjilane au manifestat in fata comandamentului francez instalat in oras, dupa care au defilat, claxonand, pe strazi. Francezii au fost nevoiti sa intervina pentru a proteja trecerea unui convoi de sarbi care pleca din localitate, inconjurat de un grup masiv de albanezi care ii injurau si ii loveau cu pietre.

Ibrahim Rugova si-a anuntat revenirea in Kosovo in urmatoarele zile si a lansat un apel catre luptatorii UCK sa dea dovada de retinere, pentru a nu compromite sansele pacii, relateaza AFP. Intre el si liderii UCK s-au manifestat si continua sa se manifeste disensiuni profunde, acestia din urma acuzandu-l de joc dublu, oportunism notoriu si pactizare cu dusmanul. “Categoric ca actiunile UCK pun in pericol acordul de pace si de aceea, eu cer UCK sa accepte ordinele venind din partea fortelor KFOR si sa coopereze cu acestea,” a afirmat Rugova.

In aceasta dimineata, trupele olandeze din KFOR au descoperit intr-o casa din Velika Krusa, un sat de langa Prizren, ramasitele a ceea ce parea a fi un masacru comis de sarbi. “Deocamdata stim cu certitudine ca este vorba de cel putin 20 de cadavre arse in intregime,” a afirmat capitanul Michael Boss. El a blocat imediat accesul in zona si a anuntat comisarii TPI de la Pristina. Trupele olandeze au fost conduse la locul masacrului de Ismet Tara, un albanez de 36 de ani, care le-a povestit ca, la doua zile dupa declansarea bombardamentelor NATO impotriva Iugoslaviei, paramilitarii sarbi ar fi adunat cel putin 50 de barbati albanezi din zona, pe care i-au zidit de vii in casa, dupa care au incendiat-o. Cadavrele lor au fost descoperite de luptatorii UCK, in urma cu 3 saptamani, acestia ingropand o parte din ele.

Zvonurile descoperirii altor gropi comune au inceput sa fie raspandite de toata lumea. Majoritatea ziaristilor straini nu vana decat astfel de subiecte si erau dispusi sa dea crezare oricui, numai povestea sa fie cat mai ingrozitoare. Albanezii au profitat si le-au umplut capul cu nenorociri. Catalin Radu Tanase mi-a povestit astazi ca a ramas stupefiat de lectiile bine invatate ale albanezilor pe care ii intalnea. Cand aflau ca este jurnalist strain, oricare albanez incepea sa se bucure si sa strige “NATO ! NATO !”, dupa care izbucnea in plans si, smulgandu-si parul din cap, recita imediat povestea vreunui masacru comis de sarbi si se arata dispus sa-l conduca la o groapa comuna. Asa se raspandise si zvonul – preluat imediat de agentia italiana de presa ANSA – ca militarii italieni din KFOR ar fi descoperit mai multe gropi comune, dintre care una cu 120 de cadavre. In realitate, membrii UCK i-au condus pe italieni pe un camp de langa Pec, unde au gasit 4 cadavre abandonate. Capitanul Giancarlo Simi a declarat ca membrii UCK i-au povestit ca trupurile pe care le-a vazut ar fi ale doua familii de albanezi, executate de sarbi in a doua jumatate a lunii aprilie. El a mai adaugat ca doua din cadavrele descoperite pareau ale unor copii impuscati in cap.

Stirile despre gropile comune au adus aminte ziaristilor de celebrul Arkan, liderul gruparii paramilitare “Tigrii Serbiei“, care era deja acuzat de crime de razboi de catre TPI, in urma atrocitatilor comise in timpul razboiului din Bosnia. Dandu-si seama ca nu mai e cazul sa pozeze in marele salvator al natiunii, Arkan a acordat un interviu telefonic postului de televiziune Sky News, spunand ca nici macar nu stie unde se afla Velika Krusa. “In prezent ma aflu la Belgrad si, de la inceputul conflictului, nu am parasit acest oras, nici macar o zi,” a declarat Arkan. “Noi niciodata nu am ucis civili nevinovati. Am ucis doar soldati, in timpul luptelor. Este o mare diferenta.” M-a amuzat discutia si dezamagirea de pe fata reporterului de la Sky News. De unde sa stie, bietul de el, ca Arkan nu mai era decat un clovn, bun sa ia ochii jurnalistilor straini, care se retrasese demult din astfel de operatiuni, iar “tigrii” sai erau, cel mult body-guarzi prin baruri si discoteci ?

Un alt grup de 5 refugiati kosovari cazati in statiunea buzoiana Sarata Monteoru a fost prins de graniceri in apropierea punctului de frontiera Turnu, incercand sa treaca ilegal frontiera romano-ungara, informeaza Comandamentul National al Granicerilor, citat de Mediafax. Kosovarii au declarat ca voiau sa ajunga in Germania, unde au rude. Cei 5 au venit in Romania cu un avion pus la dispozitie de UNHCR. Ei detin documente de identitate intocmite de Oficiul pentru Refugiati din Directia Generala de Pasapoarte, Straini si Probleme de Migrari.

Zika Djorovic, directorul Vamii din Pristina, a declarat ca, din cauza “bandelor de teroristi albanezi”, a inchis toate punctele de frontiera cu Macedonia si Albania. Adica si-a retras personalul, lasandu-le de izbeliste. De astazi, refugiatii albanezi au inceput sa se intoarca in Kosovo. Reprezentantii OSCE si UNHCR au anuntat ca aproximativ 1.500 de albanezi au intrat prin punctul de frontiera de la Morina, formand o coloana lunga de 300 de metri, care se deplasa spre Pristina. Alti 2.000 de refugiati au plecat din taberele din Macedonia. Revenirea lor in Kosovo a fost usurata de Politia macedoneana si de lucratorii UNHCR, care le-au facut acte de identitate celor care au declarat ca le-au pierdut sau ca le-au fost confiscate de sarbi. 1.100 de oameni plecasera ieri de la Blace, iar astazi au fost gata si actele celor din taberele de la Cegrane si Neprosteno.

Desi situatia in Kosovo era inca nesigura si drumurile periculoase, reprezentantii organizatiilor umanitare internationale si-au dat seama ca nu ii mai puteau convinge pe albanezi sa ramana in taberele de refugiati. Nici macar vestile despre moartea unora dintre ei nu ii intimidau. Astazi, in timp ce se intorceau acasa, doi albanezi au fost ucisi de explozia unei mine, in apropierea granitei iugoslavo-macedoneana. Militarii KFOR de la punctul de control Blace au povestit ca, dupa pranz, un batran albanez siroind de sange a ajuns la usa gheretei si le-a povestit ca doi prieteni ai sai au calcat pe o mina de langa drum. Dupa ce a primit ingrijiri medicale, batranul a plecat inapoi spre Kosovo.

In timp ce refugiatii albanezi se intorceau in provincie, sarbii continuau sa plece. Deja 24.000 de oameni fugisera in Serbia, iar 13.000 in Muntenegru. Cea mai mare parte s-a adapostit la rude sau prieteni, iar unii chiar la a doua casa, pe care o aveau in Serbia. Numai prin punctul de primire al Crucii Rosii Iugoslave de la Beloljina trecusera 9.000 de refugiati. La Kraljevo, din ora in ora, soseau tot mai multi. Aseara, parintii militarilor sarbi care urmau sa revina acasa se adunasera pe podul peste Ibru si, in locul coloanei Armatei iugoslave pe care o asteptau, s-au trezit fata in fata cu un convoi de refugiati din Kosovo.

Azi-noapte, la Prokuplje, sosisera 150 de sarbi care veneau, dupa un drum de 12 ore, tocmai de la Brezovica, Urosevac, Pristina si Podujevo. Printre ei se aflau si 30 de gardieni de la inchisoarea din Prizren. “Am plecat insotiti de o ploaie de pietre,” povestea un sarb din convoi. “Am plecat pentru ca ofiterii KFOR ne-au spus ca nu ne pot garanta securitatea. In timpul razboiului, in oras nu era nici un barbat albanez. Cand au sosit germanii din KFOR, au aparut 3-4.000. I-au intampinat pe nemti cu flori si ii salutau cu doua degete, in semn de victorie. Desi intotdeauna ne-am purtat bine cu ei, dintr-o data au devenit ostili.”

In toate orasele din Serbia se anuntau refugiati din Kosovo. La Cacak, unii dintre cei 200 de sarbi care se oprisera aici povesteau ca doi batrani, sot si sotie, au preferat sa-si puna capat zilelor, decat sa plece si sa-si lase gospodaria in mainile albanezilor. Barbatul a impuscat-o pe sotia sa, dupa care si-a zburat creierii. Pe langa Kragujevac, au trecut deja 3.000 de oameni. 600 s-au inregistrat ca refugiati in oras, dar restul nu a vrut sa se opreasca si si-a continuat drumul spre nordul Serbiei. La orele pranzului, pe soseaua de langa motelul “Atina“ de la marginea Leskovac-ului, poposisera 100 de sarbi. Veneau de la Brezovica si isi trageau sufletul dupa un drum istovitor, de 25 de ore. Aseara, primele 6 familii care au ajuns aici au ocupat ultimele camere ale hotelului, restul fiind nevoiti sa doarma sub cerul liber sau sa plece mai departe. La Mladenovac, se aflau 500 de refugiati sositi din zona Suva Reka, iar la Novi Sad, alti 400. Intr-un convoi de 51 de persoane, care plecasera de 24 de ore din satul Crmljane de langa Djakovica si se indrepta catre Pozarevac, pe o femeie a apucat-o durerile facerii. Zuraja Gasi a nascut un baietel in remorca unui tractor si medicii din spitalul de la Zabari, unde au fost dusi amandoi, au anuntat ca se simt bine.

Bulgaria a protestat fata de inceperea procesului intentat liderului minoritatii bulgare, Marko Sukarev, acuzat ca a dezertat din Armata iugoslava, relateaza AFP. “Acuzatiile sunt absolut fara fundament. Dorim ca partea iugoslava sa renunte la acest proces,” a declarat purtatorul de cuvant al Ministerului bulgar de Externe Radko Vlaikov. In cazul condamnarii lui Sukarev, care urmeaza sa fie judecat de un tribunal militar la inchisoarea din Nis, Bulgaria se va adresa organizatiilor internationale. “Marko Sukarev, presedinte al Uniunii Democratice a Bulgarilor din Iugoslavia, mobilizat in armata iugoslava, si-a parasit temporar unitatea militara pentru ca avea nevoie de ajutor medical urgent,” a explicat Radko Vlaikov. Potrivit oficialului bulgar, un numar important si neproportional de membri ai minoritatii bulgare din Iugoslavia (care numara intre 40 si 50.000 de persoane) a fost mobilizat in timpul razboiului din Kosovo.

Situatia din Kosovo aproape ca i-a isterizat pe politicienii sarbi. Marko Jaksic, presedintele Consiliului regional din Kosovo al Partidului Democrat din Serbia, a declarat ca, dupa retragerea Armatei si Politiei iugoslave, peste 80.000 de sarbi ar fi plecat din provincie. “In Metohia s-a terminat cu sarbii,” s-a plans el. “Situatia cea mai dramatica este la Pec, Decani, Prizren si Djakovica. Oamenii au inchis spitalele, magazinele, primariile si multi dintre ei si-au dat foc la case, inainte de a pleca.” Jaksic a acuzat reprezentantii autoritatilor locale si republicane ca au fost primii care au fugit din Kosovo si a facut apel la guvernul federal si la comunitatea internationala sa faca totul pentru a opri exodul.

La randul sau, Partidul Democrat a atras atentia ca fortele internationale trebuie sa protejeze cetatenii sarbi din provincie impotriva atacurilor UCK. “Daca nu vor reusi, aceasta va duce la cresterea exodului si la destabilizarea provinciei si a intregii regiuni,” spuneau liderii democrati. “Am cerut autoritatilor sa dezvaluie cetatenilor iugoslavi intregul adevar despre ce se intampla acum in Kosovo si despre situatia tragica in care se gaseste poporul sarb.” Ei nu au pierdut ocazia sa-l mai acuze o data pe premierul Momir Bulatovic ca refuza sa ridice starea de razboi, pentru a putea continua suspendarea drepturilor cetatenesti, descinderile si perchezitiile impotriva rivalilor politici, precum si a impiedica normalizarea relatiilor cu Republica Muntenegru.

Si Miscarea pentru Reinnoirea Serbiei (SPO) a reactionat la exodul sarbilor din Kosovo, Vuk Draskovic facand din nou apel ca acestia sa ramana la casele lor, pentru ca in curand se va ridica o Serbie noua si democratica, in care isi vor gasi locul toti locuitorii din provincie. Liderul SPO a calmat agitatia provocata de iesirea radicalilor din guvern, afirmand ca partidul sau nu va sprijini guvernul socialist minoritar. “Serbia are nevoie de un guvern nou, democratic, pro-european, care sa inceapa refacerea tarii si procesul unor ample si radicale schimbari democratice,” a spus Draskovic. “Adevarata intrebare nu este daca SPO va intra in guvern, ci cand vor incepe aceste schimbari. SPO nu a primit nici un semnal, pana acum, ca s-ar dori intrarea sa in guvernul Serbiei.” El a adaugat ca starea de razboi trebuie imediat suspendata si, odata cu ea, anulate si o serie de legi nedemocratice, promovate de radicalii din guvern (Legea informatiilor si Legea universitatilor). De asemenea, ar trebui reluate legaturile cu partidele politice din Muntenegru, care isi au locul lor in guvernul federal.

Partidul lui Draskovic nu primise nici o invitatie sa intre in guvernul sarb dintr-un motiv foarte simplu. Presedintele Milan Milutinovic gasise o solutie mult mai eficienta pentru functionarea in continuare a executivului: a respins demisiile reprezentantilor Partidului Radical din Serbia si a emis un decret prin care toti membrii guvernului sunt obligati sa ramana pe functiile lor, pana la normalizarea situatiei, pentru a asigura buna functionare si continuitatea conducerii tarii.

Toate reactiile Opozitiei ii lasau reci pe membrii regimului de la Belgrad. Nu la fel au stat lucrurile cu o spectaculoasa iesire la rampa a Sinodului Bisericii Ortodoxe Sarbe, care a cerut astazi demisiile presedintelui Slobodan Milosevic si a membrilor guvernului federal. Anii de regim comunist si razboaiele din ultimii 10 ani i-au indepartat oarecum pe sarbi de biserica nationala, fara insa a diminua respectul enorm pe care oamenii continuau sa il aiba fata de aceasta. Au avut si norocul unui patriarh deosebit, care a avut intotdeauna harul de a fi alaturi de popor in momentele de restriste.

“Orice om rational sfarseste prin a numara problemele interne si dusmanii care ne coplesesc si prin a-si da seama ca dezvoltarea tarii noastre, in contextul planurilor comunitatii internationale, nu poate avea loc cu acest guvern si cu actualele legi,” se spunea in comunicatul Sfantului Sinod. “Constienti de tragica situatie in care se afla poporul si tara noastra, cu credinta in Dumnezeu si in dreptatea Sa, si nu in cea a manipulatului Tribunal de la Haga, cerem actualului presedinte al Iugoslaviei si Guvernului federal sa-si depuna demisiile, in interesul si pentru mantuirea poporului, pentru ca oameni noi, acceptati de sarbi si de comunitatea internationala, sa preia dialogul cu poporul despre viitorul sau.” Un semnal ca reactia Bisericii Ortodoxe Sarbe i-a deranjat vadit pe Milosevic si oamenii sai l-a dat televiziunea nationala iugoslava. In jurnalul sau, RTS a prezentat numai ultima parte a comunicatului Sfantului Sinod, in care se spunea: “Ne adresam fratilor nostri din Kosovo si Metohia, facand apel la ei sa ramana la casele lor, pe teritoriul nostru strabun, amintind vorbele lui Iisus Hristos: Cine va rabda pana la capat, acela se va mantui.”

Grupul de Actiune pentru Reconstructia Balcanica solicita autoritatilor statului roman sa decida de urgenta ridicarea embargoului cu produse petroliere impus Iugoslaviei pe timpul desfasurarii recentului conflict, se arata intr-un comunicat al asociatiei. “In conditiile actuale, cand Consiliul de Securitate al ONU a aprobat, prin Rezolutia 1244, planul de pace in Kosovo, embargoul impus de comunitatea internationala, la care tara noastra a aderat, nu-si mai are justificare,” considera grupul. “Ridicarea de urgenta a embargoului ar avea efect benefic pentru comunitatea oamenilor de afaceri din Romania si Iugoslavia, eliminandu-se totodata si efectele nocive ale tentativelor de trafic ilegal.”

Cand ma pregateam sa plec de la Media Center, Mile m-a anuntat ca il sunase deputatul Slavomir Gvozdenovic, reprezentantul minoritatii sarbe in Parlamentul Romaniei, care insotea o delegatie a Partidului National Roman ce venise la Belgrad, pentru a analiza situatia relatiilor romano-iugoslave si a-si oferi ajutorul la reconstructia Iugoslaviei. Din delegatie faceau parte vicepresedintele partidului, Cezar Coraci, Constantin Drumen si Dorin Iacob si liderii filialelor din judetele Arad si Caras-Severin. Se intalnisera mai devreme cu vicepresedintele Comisiei pentru relatii economice cu strainatatea din Parlamentul iugoslav, Branislav Milanovic, care le explicase ca Iugoslavia nu are nevoie de ajutor din partea Romaniei, ci trebuie reluate contactele economice dintre cele doua tari, chiar si la nivelul scazut la care erau inainte de razboi. “Suntem recunoscatori poporului roman pentru sprijinul moral pe care l-a acordat Iugoslaviei, dar suntem dezamagiti de atitudinea Guvernului roman,” a declarat Milanovic. El a apreciat ca Romania a incalcat Tratatul cu Iugoslavia, permitand intrarea avioanelor NATO in spatiul nostru aerian, dar a adaugat ca, probabil, Romania nu a avut alta varianta.

Delegatia PNR a vizitat cladirile bombardate de NATO in Belgrad si urma sa se intalneasca cu conducerea SPO, unde ne-a chemat si pe noi. Eu mai aveam treaba, asa ca s-a dus numai Mile, urmand sa ne intalnim cu totii mai tarziu. In drum spre sediul SPO, masinile in care se aflau membrii PNR au fost oprite de Politie langa podul Brankov, pana cand a trecut coloana oficiala in care se afla presedintele Slobodan Milosevic, care se ducea la Centrul “Sava”, la festivitatea dedicata Zilei Armatei. Mile s-a dus la sediul SPO si, cand a ajuns, l-a vazut pe Vuk Draskovic stand la o masa a cafenelei din curtea cladirii, alaturi de sotia sa si cativa prieteni. S-a asezat langa ei, insa, la un moment dat, si-a dat seama ca ora intalnirii trecuse si a urcat in sala de sedinte a partidului.

Intalnirea incepuse deja, delegatia PNR fiind primita doar de vicepresedintele SPO Milan Komnenic. Mile s-a asezat langa ceilalti romani, carora Komnenic le spunea ca relatiile romano-sarbe au toate sansele sa revina la normal, intrucat Romania este singura tara cu care Serbia nu a avut conflicte armate. La un moment dat, toata lumea a impietrit. Presedintele PNR Arad s-a trezit vorbind si i-a propus lui Komnenic ca sarbii, impreuna cu romanii si ungurii, sa faureasca un Banat mai mare, unind Banatul romanesc cu cel sarbesc si unguresc. “Ca tot sunteti voi specialisti in a face dintr-o tara mare mai multe tarisoare mai mici,” a glumit el. Komnenic s-a multumit sa-i arunce nefericitului o privire de gheata si a trecut, plin de tact, peste incident, fara sa-l comenteze. El a avertizat ca Iugoslavia este inca foarte sensibila in relatiile cu vecinii sai si ca atacul NATO impotriva tarii sale este doar preludiul unei actiuni geostrategice de anvergura. Referindu-se la situatia din Kosovo, Komnenic a spus ca este inadmisibil ca sarbii sa fie obligati sa se refugieze, in timp ce fortele KFOR tolereaza salbaticiile albanezilor si permit luptatorilor UCK sa mearga inarmati pe strazi. Komnenic a incheiat aratand ca romanii nu trebuie sa se teama de Serbia si a avertizat: “Fiti atenti la unguri !”

Dupa ce intalnirea s-a terminat, Mile i-a dus pe toti la restaurantul “Tri sesira“ de pe Skadarlija, unde am venit si eu. Ne-am asezat inauntru, la o masa mare, pentru ca afara incepuse sa ploua. Ne simteam cam stingheri, pentru ca toti ne priveau ca pe niste eroi si ne puneau sa le povestim amintiri din razboi. Noroc cu Slavomir Gvozdenovic, care a tinut sa le arate celorlalti ca este un sarb adevarat si a chemat lautarii sa ne cante la masa. In scurta vreme, atmosfera s-a destins si ne-am simtit foarte bine. La un moment dat, unul din membrii PNR l-a sunat pe Virgil Magureanu sa-i spuna ca totul este in regula si stau cu mine si cu Mile, intr-un restaurant din Belgrad. Muzicantii sarbi s-au prins ca este rost de castigat un ban si nu s-au mai dezlipit de la masa noastra, cantandu-ne de toate, de la muzica populara romaneasca, pana la vechi balade de razboi sarbesti. In final, cina a fost platita de membrii PNR, care s-au mirat ca totul a costat mai putin chiar decat banii cu care ii rasplatisera pe lautari. Ne-am despartit de delegatia romana, care era cazata la hotel “Intercontinental“ si a ramas sa ne mai vedem si maine.

Cand ne-am intors la hotel “Toplice“, ne-am oprit in bar, la o cafea cu Nelu si cu Dule. La un moment dat, Mile mi-a aratat un individ bondoc, imbracat in blugi si camasa: “I-ai vazut pistolul ? Il avea la spate, infipt la curea.” Nelu a ras si ne-a spus ca tipul este soferul unui autobuz care face curse regulate catre Pec. “Daca vreti, mergeti dupa colt si o sa-i vedeti autobuzul. O sa-l recunoasteti usor, pentru ca e tot ciuruit de gloante.” Cand l-am vazut, ni s-a aprins imaginatia si l-am rugat pe Nelu sa-l invite la masa noastra. Sarbul s-a asezat langa noi. Dupa obrajii rosii, ne-am dat seama ca era putin baut si am inceput sa-l tragem de limba. Si-a scos pistolul si l-a pus pe masa, fiindca il deranja la spate, si a inceput sa ne povesteasca despre cursele sale catre Pec.

Vorbea fara patima, de parca ar fi condus autobuzul pe cea mai pasnica autostrada din lume. L-am intrebat daca nu ne ia si pe noi cu el data viitoare, avertizandu-l ca eu n-am acreditare de razboi. “N-ai nevoie decat de unul de-asta,” mi-a spus el, aratand spre pistol. Vazand expresia de pe fetele noastre, a ras si a continuat: “Nu-i nimic, am eu destule si pentru voi. Trebuie doar sa stati cuminti si, cand va spun eu, sa va lungiti, odata cu ceilalti calatori, pe podea.” Ne-a explicat ca este ca in filmele western, cu trenurile care strabateau America si erau atacate de indieni. “Tampitii aia de la UCK stau ascunsi in paduri si, cand vad autobuzul, incep sa traga,” explica soferul. “Cand dau eu semnalul, calatorii isi scot pistoalele sau pustile – ce are fiecare – si incep sa traga de pe geam. Acum mai vreti sa veniti ?” ne-a intrebat el. Vazand ca nu dam inapoi, ne-a promis ca vineri, in zori, cand va pleca din nou spre Pec, ne va trezi si ne va lua cu el. “Sa vedeti si voi ce inseamna Kosovo !”

12 iunie 1999

Scandalul provocat de intrarea rusilor in Kosovo a continuat si astazi. Zorii zilei i-au gasit pe militarii rusi amplasati pe aeroportul Slatina. Un vehicul blindat, langa care stateau doi parasutisti in uniforma de camuflaj, a blocat soseaua dinspre Pristina, interzicand chiar si accesul ziaristilor. Pe drum erau instalate doua posturi de control, unul al rusilor si unul al Politiei sarbe, plasat la 3 kilometri de cel rus. Ceva mai tarziu, 6 blindate rusesti au venit dinspre Pristina, intrand in aeroport. In acest timp, la granita dintre Macedonia si Iugoslavia, continuau discutiile intre expertii rusi si americani despre rolul si locul fortelor rusesti din KFOR, rusii dorindu-si un sector operational in nord-vestul provinciei.

Incet-incet, se ridica tot mai mult valul ce acoperise operatiunea fulgeratoare a rusilor. Se pare ca aceasta a fost declansata la ordinul generalului Anatoli Kvasnin, seful Statului Major al Armatei Ruse, fara avizul ministrului Apararii Igor Sergheev. Chiar daca nu a initiat-o el, presedintele Boris Eltin si-a insusit operatiunea, girand-o cu avansarea in grad a generalului Zavarzin. Nestiind cine il conduce, Ambasada Rusiei la Belgrad incercase fara succes sa la legatura cu convoiul, pentru a-i transmite ordinul de a nu trece sub nici o forma frontiera cu Kosovo. Se pare ca cercurile militare dure, care au planuit operatiunea, erau convinse ca – daca nu ar fi intrat prin surprindere in Pristina – rusii n-ar mai fi ajuns niciodata acolo, deoarece reprezentantii NATO tergiversau intentionat negocierile legate de desfasurarea trupelor KFOR. Preluarea aeroportului Slatina a fost decisa impreuna cu militarii sarbi, nu numai pentru importanta strategica a subteranelor sale, dar si pentru a permite sosirea rapida a intaririlor din Rusia. Colonelul Nikolai Ignatov, comandantul contingentului rus SFOR din Bosnia-Hertegovina, care numara 1.350 de militari, a anuntat ca intentioneaza sa mai trimita in Kosovo din efectivele pe care le conduce. Astazi, langa Bijelina, o coloana de 100 de vehicule rusesti din SFOR erau pregatite de plecare.

Sase avioane de transport IL-76, dintre care trei erau astazi gata sa decoleze de pe bazele aeriene din orasele Ivanov, Riazan si Pskov, erau asteptate sa ajunga la Pristina. Dupa o scurta inspectie, rusii au constatat ca, in ciuda bombardamentelor, pista de aterizare era inca functionala. Ministerul bulgar de Externe a anuntat ca a primit o solicitare din partea Rusiei, pentru un culoar aerian destinat trimiterii trupelor care vor participa la KFOR. Bulgarii au tergiversat raspunsul, asteptand incheierea negocierilor asupra comandamentului unificat al KFOR, si au invocat procedura greoaie pentru acordarea unui astfel de culoar aerian.

Adjunctul secretarului american de stat Strobe Talbott a fost acuzat de un oficial rus ca blocheaza negocierile privind participarea Rusiei la KFOR, relateaza AFP. Acesta a declarat, sub acoperirea anonimatului, ca Talbott nu a vrut sa accepte nici unul din proiectele de desfasurare a trupelor ruse in Kosovo, propuse de delegatia rusa. “Se simte un dispret fata de interesele Rusiei, chiar si in cadrul acestor negocieri, in pofida faptului ca Rusia si-a castigat dreptul de a fi prezenta in Kosovo.” Negocierile dintre Strobe Talbott si Igor Ivanov au fost intrerupte in aceasta dimineata, dupa o ora si jumatate de discutii, urmand sa fie reluate mai tarziu.

“Au sosit rusii !” titrau astazi ziarele sarbesti pe prima pagina, deasupra fotografiilor convoiului rusesc care traversa Belgradul. Miscarea pentru Reinnoirea Serbiei (SPO) avertiza, insa, printr-un comunicat de presa, ca aceasta aventura politico-militara ar trebui sa ramana un episod fara urmari asupra procesului de pace: “Confuzia provocata de intrarea trupelor rusesti in Kosovo si declaratia Moscovei ca aceasta operatiune s-a desfasurat fara aprobarea Guvernului rus aduc deservicii Serbiei si poporului sarb si fac jocul celor care doresc continuarea crizei din Kosovo”.

Trecand peste acest episod, Nikola Lukic, insarcinatul cu afaceri al Iugoslaviei pe langa Uniunea Europeana, a solicitat ridicarea imediata a sanctiunilor impotriva tarii sale. “Sanctiunile continua sa aduca mari daune poporului si economiei Iugoslaviei,” argumenta Lukic intr-o scrisoare adresata UE. “Dupa doua luni de bombardamente, tara se afla intr-o situatie extrem de grava. Multi sarbi au ramas fara slujbe, multe fabrici au fost distruse si suntem in pragul unei catastrofe umanitare de proportii. Deja, Guvernul federal a dovedit ca aplica toate prevederile planului international de pace si nu mai exista nici un motiv pentru mentinerea acestor sanctiuni.”

Ziarele sarbesti erau o oglinda a paradoxului in care continua sa traiasca acest popor. “Politika” nascocise un nou argument pentru a-i convinge pe oameni ca razboiul a fost necesar. “Semnarea acordului de la Rambouillet ar fi insemnat un act de capitulare neconditionat,” se explica intr-un articol. “In locul capitularii fara lupta, pe care NATO a incercat sa ne-o impuna la Rambouillet si Paris, am obtinut un acord de pace si rezolvarea dramei din Kosovo cu garantia si credibilitatea ONU.”

Aceasta teorie palea in fata unei liste scurte pe care am gasit-o in “Blic“, in care se preciza viitorul amplasament al trupelor KFOR in Kosovo. Cei 12.000 de soldati britanici vor controla regiunea Pristinei, unde se va afla si cartierul general al KFOR, sub comanda generalului Michael Jackson. La Prizren va fi comandamentul trupelor germane, despre care se amintea ca – ironia sortii ! – se afla pentru prima data dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial intr-un numar atat de mare in alta tara. Sectorul francez va avea cartierul general la Kosovska Mitrovica, cei 7.000 de militari fiind ajutati si de 1.200 de soldati din Emiratele Arabe Unite. 7.000 de americani vor controla sudul provinciei Kosovo, avand cartierul general la Gnjilane. Sectorul italian va fi in vestul provinciei, cei 2.000 de militari avand comandamentul la Pec. In fine, cei 10.000 de militari pe care Rusia a promis ca ii va trimite in Kosovo isi vor imparti zona de nord cu soldatii francezi.

Acaparati de nebunia de ieri, nici n-am bagat de seama venirea la Belgrad a sefului diplomatiei elene, Yorgos Papandreu. Am regasit stirea in ziare si mi-am dat seama ca observasem dupa-amiaza, in fata Centrului militar de presa, cateva masini oficiale, printre care una cu drapelul national al Greciei. Dupa ce s-a intalnit cu Milosevic, cu omologul sau iugoslav si cu presedintele Serbiei, Papandreu a tinut sa stea de vorba cu liderii Opozitiei din Serbia, insa relatarile ziarelor erau destul de evazive si nu aveam incredere in ele.

Nu puteam sa nu observ o stire extrem de interesanta: Predrag Krkic, directorul Directiei Drumuri din Ministerul Transporturilor, a anuntat ca saptamana viitoare va incepe reconstructia podului peste Dunare de la Beska, distrus in timpul unui raid aerian. Acesta a fost considerat prioritar pentru ca se afla pe autostrada care ducea catre punctul de trecere a frontierei cu Ungaria, de la Horgos. Krkic a descris si celelalte planuri de reparare a podurilor si soselelor iugoslave, mentionand ca – in timpul razboiului – au fost distruse sau avariate 39 de poduri, dintre care 7 foarte mari. 19 dintre acestea se aflau pe o lista de prioritati ale reconstructiei. Si, apropo de poduri, era prezentata o declaratie a presedintelui francez Jacques Chirac, care a explicat ca – datorita dreptului de veto de care ar fi facut uz la alegerea tintelor raidurilor aeriene – podurile Belgradului au ramas in picioare si, de asemenea, un mare numar de atacuri planificate asupra Muntenegrului au fost anulate.

Louise Arbour, procurorul Tribunalului Penal International de la Haga, a fost numita in functia de judecator al Curtii Supreme de Justitie a Canadei, a anuntat astazi guvernul de la Ottawa, citat de AFP. Arbour, care si-a indeplinit doar jumatate din mandatul de 4 ani pentru care fusese desemnata la Haga, isi va prelua noua functie incepand cu 15 septembrie. Inca de luna trecuta, premierul canadian Jean Chretien declarase ca Louise Arbour, care a infiintat Tribunalul International pentru crimele de razboi comise in fosta Iugoslavie si in Rwanda, ar dori sa-si paraseasca functia si sa se intoarca acasa.

Nici nu a inceput bine retragerea militarilor iugoslavi din Kosovo, ca in provincie au aparut primele incidente. In aceasta dimineata, in jurul orei 8:00, luptatorii UCK au atacat mina de carbuni de la Belacevac, din apropierea Pristinei. Inginerul Zarko Markovic a povestit ca atacul s-a produs la o ora dupa retragerea fortelor iugoslave, iar schimburile de focuri dintre personalul de paza al minei si gherilele UCK au durat pana la ora 14:00, cand cei 150 de mineri de la Belacevac au reusit sa fuga, desi cativa au fost raniti de gloante. Un alt localnic, Zivadin Stevic, a afirmat ca peste 100 de luptatori UCK au intrat in localitatea Belacevac si au arestat 5 persoane, pentru care si pe fiul sau, in varsta de 31 de ani.

In ciuda acestor incidente, sarbii s-au tinut de cuvant si au continuat sa se retraga din Kosovo. Abia mai apucam sa-mi notez toate datele despre cei ce paraseau provincia. Ieri dupa-amiaza, la ora 16:30, la Nis au sosit 30 de vehicule militare, cu numere de inmatriculare de Pristina, Prizren, Pec si Djakovica. La 18:30, o coloana de 100 de vehicule ale Politiei si Armatei intra in Prokuplje, urmata de 20 de automobile civile, care veneau din Pristina, Gnjilane, Kosovska Mitrovica si Prizren. Si in dreptul orasului Kraljevo au ajuns aseara circa 50 de autovehicule civile, cu numere de inmatriculare de Djakovica si Prizren, ai caror soferi spuneau ca se refugiaza la Belgrad si Novi Sad. Tot in cursul serii de ieri, aproximativ 2.000 de sarbi si un convoi de 100 de tractoare cu remorcile incarcate cu bunurile acestora au ajuns la Pristina, venind din localitatea Suva Reka, situata la 30 de kilometri de granita cu Albania. Refugiatii au fost cazati la centrul sportiv “25 maj”, unde s-au dus mai multi reprezentanti ai autoritatilor iugoslave, incercand sa-i convinga sa se intoarca acasa.

Oamenii spuneau ca se tem de represalii din partea UCK. Zoran Andjelkovic, guvernatorul provinciei, le-a explicat ca “in Kosovo vor veni de 5 ori mai multi militari decat politistii care au asigurat ordinea pana acum”. Oamenii au refuzat sa se intoarca si cautau drumul spre Serbia. “Ne este teama. Cine ne mai apara acum ?” Partidul Stanga Iugoslava (JUL, condus de sotia lui Milosevic) a facut apel la populatia nealbaneza din Kosovo sa ramana in provincie: “Nu bagati in seama dezinformarile si dificultatile de inceput ale implementarii procesului de pace, pentru ca doar asa vom putea asigura o viata normala in Kosovo si vom mentine integritatea teritoriala a Serbiei si Iugoslaviei”. Insa oamenii stiau ca aceste cuvinte frumoase nu ii apara de gloante.

Nebojsa Vujovic, adjunctul ministrului federal de Externe, care a fost numit astazi de guvern in fruntea unui comitet de cooperare cu KFOR, a organizat la Pristina o conferinta de presa in care a declarat: “Dorim ca sarbii sa ramana, iar albanezii sa se intoarca in Kosovo. In acest moment, cel mai important lucru este sa nu se creeze un vid de autoritate, intre retragerea Armatei iugoslave si venirea trupelor KFOR. De aceea, in Kosovo au ramas mai multi ofiteri sarbi, care vor preda zona celor care comanda fortele internationale.” Vujovic a ajuns la Pristina venind de la Belgrad, in fruntea unui convoi de peste 300 de jurnalisti, care a intalnit pe drum coloanele in retragere ale Armatei si Politiei iugoslave. “Ati avut astazi ocazia sa vedeti potentialul militarilor sarbi, pe care NATO se lauda ca l-ar fi distrus in timpul agresiunii,” se mandrea el, observand impresia puternica creata reprezentantilor presei.

Aflasem ca se organizeaza aceasta deplasare, insa, pentru ca nu aveam acreditare de razboi, nu am putut sa ma inscriu printre jurnalistii care au plecat spre Pristina. In plus, stiam ca, odata cu intrarea trupelor KFOR in provincie, urma sa ajunga la Pristina si echipa ProTV care era in Macedonia, cu Catalin Radu Tanase reporter si Gabi Cretean operator. Nu avea nici un sens sa ne dublam acolo si sa nu mai ramana nimeni la Belgrad, unde continuau sa se produca evenimente importante. Mile s-a decis sa ramana si el cu mine. L-am sunat pe Catalin pe telefonul mobil, ca sa-l avertizez ca nu va mai gasi nici un loc de cazare in vreun hotel din Pristina si l-am sfatuit sa-si caute o gazda la vreun albanez. L-am avertizat ca, inainte de plecare, sa-si faca provizii de alimente, tigari, apa si baterii si sa nu se aventureze sa circule in afara soselelor pazite de fortele KFOR, pentru ca provincia era plina de mine si de proiectile neexplodate.

Era destul de amarat, pentru ca facuse greseala sa accepte sa plece cu un autoturism care circula cu benzina fara plumb. M-a pufnit rasul. In Kosovo nu aveai ce sa cauti fara un jeep rezistent, care sa functioneze pe motorina. Si nici acest combustibil nu era usor de gasit. I-am promis ca o sa-l mai sun cand va ajunge la Pristina, pentru ca era singura localitate din Kosovo in care functionau telefoanele mobile. Oricum, nu am putut sa nu admir inspiratia autoritatilor iugoslave de a-i duce pe ziaristii de la Belgrad la Pristina. In primul rand, aceasta favoare i-a facut mai binevoitori fata de sarbi, pentru ca au ajuns la Pristina inaintea colegilor lor, care veneau in urma fortelor KFOR. Acum, puteau ocupa camerele din singurul hotel ramas in picioare in oras. Pe langa aceasta, dupa atatea saptamani de razboi petrecute impreuna, intre ziaristi si ofiterii de la Centrul militar de presa relatiile erau mult mai calde decat aveau sa fie cu jurnalistii ce vor sosi din Macedonia, care nu au simtit pe pielea lor bombardamentele.

Un escadron canadian de recunoastere a intrat in Kosovo, a anuntat purtatorul de cuvant al Ministerului canadian al Apararii, generalul David Jurkowski, citat de AFP. “Acestia reprezinta ochii si urechile comandamentului Brigazii a 4-a britanice si vor tine sub control tot ce se intampla la sol,” a precizat generalul. El spune ca aceste forte canadiene urmeaza ca, pana la sfarsitul saptamanii, sa ajunga la frontiera sarba, in nordul provinciei Kosovo.

In timp ce sarbii isi continuau retragerea, in aceasta dimineata a inceput desfasurarea in Kosovo a trupelor de mentinere a pacii. La 5:10, primele elicoptere Chinook, in care se aflau militari britanici, au decolat de la Blace, pentru a incepe dispunerea in provincie. Acestea au facut toata ziua naveta intre sudul provinciei si Pristina. Dupa decolarea elicopterelor, un prim convoi de vehicule militare, in care se aflau unitati de genisti care vor demina regiunea, a trecut granita. Un elicopter de supraveghere in pozitie geostationara si soldatii nepalezi (asa-numitii Ghurkas), care avansau inaintea si in flancul dispozitivului, asigurau securitatea deplasarii.

Prima dificultate pentru militarii britanici care s-au deplasat pe jos a fost parcurgerea celor 15 kilometri de drum muntos, imediat dupa intrarea in Kosovo. Era foarte cald si se inainta greu, din cauza pericolului ca soseaua sa fie minata. O prima mina a fost descoperita de genisti intr-unul din tunelurile traversate si a fost dezamorsata. La 15:40, avangarda trupelor britanice ajunsesera deja la Kosovopolje, 4 jeep-uri cu militari englezi fiind vazute pe strazi. Dupa aproximativ 7 ore, primele coloane de blindate au ajuns pe platoul care inconjoara Pristina, deschizand calea. 30 de tancuri grele, de tip Challenger, si peste 100 de blindate usoare Warrior, prevazute cu mitraliere sau tunuri, s-au deplasat in mare viteza spre Pristina, o parte dintre ele ramanand stationate in puncte fixe stabilite anterior. Germanii din KFOR s-au indreptat spre sud-vest, dupa ce au facut o jonctiune cu englezii, pe dealurile de langa Urosevac, coloana lor fiind precedata de 5 tancuri Leopard, 2 blindate si 2 jeep-uri. Incepand cu Urosevac, coloanele KFOR au fost intampinate de albanezi adunati pe marginea soselelor, care ii aplaudau si scandau “NATO ! NATO !” Cei 6.000 de soldati britanici care au ajuns la Pristina nu au reusit pana seara sa preia controlul asupra orasului, pe strazi fiind inca vazuti numerosi politisti sarbi.

Trupele franceze au trecut frontiera pe la Dubanovce, la 5:30. Cei 1.200 de militari, printre care se aflau si membri ai Legiunii straine, erau impartiti in doua contingente, denumite “Rambo” su “Baudelaire“. Conform declaratiei colonelului Francois Leyer, comandantul acestor unitati, coloana “Rambo”, formata din 200 de vehicule in care se aflau 900 de soldati, a ramas blocata in sudul provinciei Kosovo, din cauza unei mine dispuse pe sosea. “Sarbii ne-au avertizat asupra campurilor de mine,” a recunoscut colonelul. “Am chemat genistii, insa, deoarece acestia merg pe jos, viteza de inaintare a coloanei a scazut.” In plus, o parte din hartile campurilor de mine primite de la sarbi nu corespundeau cu situatia din teren.

Coloana “Baudelaire“, desi avea un traseu mai dificil, a reusit sa treaca si se indrepta spre Gnjilane, unde urma sa stationeze. Dupa-amiaza, trupele franceze au efectuat o operatiune aeropurtata, pentru a coordona pozitionarea trupelor in suburbiile localitatii Gnjilane. Operatiunea, la care au participat 8 elicoptere pentru transportul trupelor, de tip Puma, acoperite de 6 aparate de lupta Gazelle, a usurat inaintarea celei de-a doua coloane franceze, care era asteptata sa ajunga la destinatie in cursul noptii.

Deja febra intoarcerii acasa ii bantuia pe refugiatii albanezi din Macedonia. Afland ca, astazi, KFOR va intra in Kosovo, in jur de 70 de albanezi, majoritatea barbati, au traversat aseara granita provinciei, in apropiere de Tabanovce, pentru a ajunge la casele lor. Intoarcerea refugiatilor s-a desfasurat din proprie initativa, in ciuda avertismentelor UNHCR, care recomandase albanezilor sa mai aiba rabdare, pana cand provincia va intra cu adevarat sub controlul fortelor internationale si principalele cai de acces vor fi deminate. Politia macedoneana facea cu greu fata aglomeratiei din zona punctelor de frontiera cu Iugoslavia, in afara trupelor KFOR, fiind masate aici sute de ziaristi si miile de refugiati albanezi care isi asteptau intoarcerea si priveau cu ochi aprinsi pregatirile militare.

Ministrul german de Finante Hans Eichel a cerut ca ajutorul pentru reconstructia Balcanilor sa nu fie irosit, cum a fost cazul cu cel acordat Rusiei, transmite AFP. “Se poate constata, avand in vedere Rusia, ca putem sa nu ajungem la un rezultat cheltuind multi bani,” a afirmat Eichel la incheierea unei reuniuni cu omologii sai din G-7, desfasurata la Frankfurt. “Nu e vorba sa nu dam bani, ci sa evitam ca acesti bani sa ajunga in buzunare gresite,” a adaugat el, facand aluzie la mafia rusa, care a deturnat o parte din fondurile furnizate de Occident. “Avem de indeplinit o datorie umanitara acolo, dar, in acelasi timp, trebuie sa avem grija sa nu sprijinim o dictatura.”

La ora 18:00, generalul Obrad Stevanovic din Ministerul iugoslav de Interne a inceput la Pristina discutiile cu oficialii NATO despre retragerea politistilor sarbi, dupa ce KFOR va prelua total controlul asupra localitatilor din provincie. Liderii UCK erau nemultumiti de prezenta rusilor la Pristina. Visar Reka, unul din purtatorii de cuvant ai organizatiei, a declarat ca un sector rusesc in Kosovo ar complica si mai mult o situatie deja complicata. “Nu suntem de acord cu asa ceva, dar nu vom face nimic pentru a escalada tensiunea,” a adaugat el. La randul sau, Hashim Thaqi, liderul politic al UCK, a prevenit ca nu poate asigura securitatea militarilor rusi din KFOR, criticand intrarea acestora in provincie, fara a avea mandatul comunitatii internationale.

In corespondenta mea pentru Stirile de la 19:30, am povestit doar o parte din ceea ce aflasem despre intrarea KFOR in Kosovo, pentru ca partea principala o relatase Catalin Radu Tanase, care se afla, alaturi de ceilalti ziaristi straini, in spatele militarilor britanici. Totusi, fiind toata ziua pe drum, nu aflase situatia generala a desfasurarii. Noi avusesem o sambata lejera, linistea fiind sparta doar dupa ora 14:00, cand bubuiturile catorva explozii se auzisera dinspre aeroportul Batajnica. Genistii sarbi detonasera proiectilele neexplodate descoperite in zona.

Mai erau inca multe probleme care dadeau batai de cap sarbilor, in afara de refugiatii din Kosovo care navaleau in Serbia. Peste 50 de biserici si manastiri fusesera avariate de bombele NATO. 20 dintre ele erau din Belgrad. Imi aminteam ca, pe acoperisul manastirii Rakovica, a ramas zile intregi o bomba cu fragmentatie neexplodata, detonarea ei fiind o operatine cu adevarat dificila. De asemenea, manastirea Gracanica, una din cele mai frumoase si mai importante din Kosovo, era serios avariata din cauza celor peste 50 de proiectile care explodasera in jurul ei, in timpul razboiului.

La Kraljevo, locuitorii initiasera o colecta, pentru a strange suma de 90.000 de marci germane, necesara achizitionarii unui emitator pentru televiziunea locala. Aceasta isi reluase emisia, la inceputul lunii iunie, dar semnalul era foarte slab, din cauza distrugerii releului de la Borca. Orasul era un adevarat cuib al opozitiei impotriva lui Slobodan Milosevic si oamenii stiau ca, fara televiziune, era foarte greu sa faca fata in batalia mediatica pe care o intrezareau cu totii la orizont. Lumea se temea ca Slobodan Milosevic va mentine multa vreme starea de razboi, pentru a-si pastra cat mai mult prerogativele speciale conferite de aceasta si a-si intari pozitia. Deja regimul de la Belgrad controla aproape totul in tara: mass-media, partidele politice, Politia, Armata, serviciile secrete, asa ca procesul de democratizare mult-visat se arata foarte dificil si de lunga durata.

Seara, am plecat cu Mile si Ioan Margarit sa mancam in oras. Tot pe Skadarlija si tot la “Tri sesira“, ca sa verificam promisiunea sefului de sala. Intr-adevar, s-a tinut de cuvant si, de aceasta data, chiar ne-a facut reducere la nota de plata. Ne-am bucurat ca in jurul nostru mai auzeam si alte discutii decat cele despre razboi. Am avut impresia ca, la o masa de langa noi, stateau cativa din conducatorii Federatiei iugoslave de Fotbal, fiindca discutau aprins prin ce metoda sa desemneze castigatoarea campionatului national. Acesta fusese intrerupt din cauza razboiului si UEFA le ceruse sarbilor, pana in 15 iunie, sa comunice numele echipei campioane care urma sa participe in cupele europene.

Margarit ne tot provoca sa-i povestim amintiri din razboi, insa ne simteam usor stingheri, mai ales la gandul ca, la intoarcerea in tara, va trebui sa povestim de sute de ori aceleasi intamplari, fiecaruia dintre prietenii pe care ii vom intalni. L-am invitat pe terasa muntenegrenilor de langa hotel “Toplice” si am ramas acolo pana tarziu. Inca nu ne revenisem din agitatia cu care ne obisnuisem in noptile de razboi si refuzam sa ne culcam devreme, pentru ca nu puteam adormi. La televizor nu aveam chef sa ne uitam, desi toate canalele difuzau filme, majoritatea noi, fara sa se chinuie sa obtina drepturi de difuzare pentru ele. De cate ori gaseam postul local “Palma” ne pufnea rasul, amintindu-ne ca, in timpul razboiului, nu mai ramanea nimeni in sediul televiziunii, in afara unui om care era si paznic si trebuia sa schimbe casetele cu filme. Pentru ca difuzau filme non-stop. Daca tipul uita sau adormea, dupa ce se termina cate un film, puteai vedea tot genericul si, daca filmul era luat de la vreo videoteca, mai erau si tot felul de reclame sau chiar fragmente din vreun film porno, care fusese inregistrat anterior pe caseta respectiva. Ca sa nu mai vorbim ca, uneori, pur si simplu, uita sa mai puna vreo caseta si ecranul se umplea de “purici” minute in sir.

10 iunie 1999

Dialogul cu Cristi Tabara, in timpul transmisiei mele pentru emisiunea de dimineata, a fost, poate pentru prima oara, unul destins. I-am povestit, pe scurt, euforia din noaptea care trecuse. Fata de cele relatate in transmisia de la miezul noptii, am adaugat ca, dupa anuntarea vestii ca razboiul s-a terminat, de bucurie, rafalele de arme automate au rasunat in Pristina vreme de 15 minute. Au sunat sirenele si s-a tras cu antiaeriana in toate orasele Iugoslaviei. Primaria Belgradului a aprins globurile ce iluminau centrul, care nu mai fusesera folosite de cand a fost avariat sistemul energetic national. Mai multi ziaristi straini (chiar si romani), dintre cei care au scos nasurile din camerele de hotel doar pentru a merge la conferintele de presa, s-au speriat vazand trasoarele antiaerienei si au transmis in relatarile lor din aceasta dimineata ca Belgradul a fost din nou bombardat. Inca nu aflasera ca e pace.

Cristi Tabara a ras si mi-a multumit pentru toate relatarile mele din timpul acestui razboi, adaugand: “Da-mi voie sa fiu primul care te invita in emisiunea lui, cand te vei intoarce acasa ! Te asteptam si iti promit ca vom realiza impreuna o emisiune intreaga, in care vom putea vorbi pe indelete si vei putea povesti si acele lucruri care, asa cum m-ai lasat sa inteleg, nu puteai sa le spui cat timp te aflai acolo.” Am acceptat, desigur.

Nu m-am mai culcat dupa transmisie, deoarece mai aveam inca una pentru Stirile de la pranz. Am coborat bine dispus in bar, i-am cerut lui Dule o cafea tare si, cand mi-a adus-o, l-am intrebat daca nu doarme niciodata. A zambit, usor flatat, si a mormait ca are sapte vieti si nu are nevoie de somn. Toate ziarele de astazi publicau fotografii de la bucuria de pe strazile capitalei iugoslave. Dar – ceea ce m-a cam surprins – si textele integrale ale documentelor semnate la Kumanovo, inclusiv cele doua anexe. La fel ca majoritatea sarbilor, am aflat din paginile sportive rezultatul meciului de aseara, cu Malta, in care Iugoslavia castigase cu 4-1.

Am observat, in cotidianul “Blic“, primele apeluri catre sarbii din Kosovo, in care erau rugati sa nu-si paraseasca gospodariile, pentru ca vor fi ocrotiti de fortele internationale de mentinere a pacii. Inca de ieri dupa-amiaza, doi din cei mai aprigi sarbi care locuiau in provincie, Momcilo Trajkovic si episcopul Artemije, au venit inaintea sutelor de oameni adunati in fata unei sali de sport din Pristina, rugandu-i sa ramana la casele lor. “Cerem protectia fortelor internationale, pentru a putea sa ramanem la casele noastre,” spunea Trajkovic. “Violenta si razbunarile nu sunt o rezolvare pentru criza din Kosovo.” La randul sau, episcopul Artemije le-a atras atentia oamenilor ca acesta este un moment istoric pentru existenta sarbilor in provincie. “Cei care raman aici isi vor dovedi adevaratul patriotism, in spiritul sfintilor si martirilor Serbiei,” spunea el. “Daca plecam acum, nu ne vom mai putea intoarce niciodata.”

Vazandu-si visul aproape realizat, reprezentantii UCK se grabeau si ei sa asigure pe toata lumea ca nu vor incepe vendetele. “Telul UCK este retragerea soldatilor si a fortelor paramilitare sarbe, iar dupa aprobarea rezolutiei Consiliului de Securitate, vom continua lupta noastra pentru independenta,” a declarat Jakup Krasniqi, purtatorul de cuvant al organizatiei separatiste. “Acordul de pace putea fi incheiat la Rambouillet, fara bombardamente sau masacre. Civilii sarbi din Kosovo au toate garantiile din partea noastra ca drepturile lor vor fi respectate. Credem ca cei care au masacrat locuitorii provinciei vor pleca singuri din Kosovo. Speram ca SUA si NATO vor reusi sa mentina ordinea si linistea, pentru ca Politia locala nu va reusi.”

Inaltul comisar al ONU pentru Refugiati Sadako Ogata a apreciat, intr-un interviu publicat in cotidianul francez “Le Figaro“, ca peste 400.000 de refugiati se vor intoarce in Kosovo pana in luna septembrie. “In primul rand, vom facilita intoarcerea celor din tabare si a celor care traiesc in vecinatatea frontierelor. Acest lucru poate fi realizat in cursul urmatoarelor 3 luni,” a afirmat Ogata, “dar o intoarcere masiva si dezorganizata nu va fi un lucru bun.” UNHCR se declara “ingrijorat” de soarta sarbilor care traiesc in Kosovo. “Multi dintre ei au fugit deja din provincie, iar altii ar putea, de asemenea, sa doreasca sa plece (…) Trebuie sa ne ingrijim de toti, de cei care doresc sa plece sau sa ramana. Trebuie sa le asiguram propria lor securitate. Acest lucru va fi – fara indoiala – foarte dificil la inceput.”

Pentru Stirile pranzului, n-am avut prea multe noutati. Atmosfera la Belgrad era calma si asteptam sa inceapa concertul maraton promis de autoritati, ca sa vad daca mi se implinesc previziunile. Deja aflasem ca unele formatii refuza sa participe. Mai erau putine minute pana la deschiderea concertului, insa in piata nu se adunase lume aproape deloc. Sarbi reveneau, incet-incet, cu picioarele pe pamant. Stiau ca razboiul a fost pretul ramanerii la putere a lui Milosevic si mai stiau ca acordul de pace va insemna sfarsitul domniei acestuia. Mai aveau, insa, de asteptat, cu acelasi stoicism cu care infruntasera bombardamentele, aparitia unui om politic, altul decat marionetele actualului presedinte, pentru a le canaliza imensul potential catre reconstructia tarii.

Ajungand la Media Center, am ciocnit un pahar cu Viktor si cu cele doua femei alaturi de care am fost tot razboiul. Eram bucurosi ca am scapat si, deja, ei isi faceau planuri de viitor. Dupa ce am stat putin de vorba, m-am asezat in fata computerului, pentru ca aveam mult de lucru. Declaratiile politice curgeau in valuri, intrerupte doar de stiri despre ce se intampla in capitalele occidentale. Se astepta ca, in curand, Javier Solana sa anunte incetarea oficiala a raidurilor aeriene si votul din reuniunea Consiliului de Securitate al ONU. Am pregatit inca o sinteza a evenimentelor din ultimele 24 de ore, pentru ProFM.

In jurul orei 14:00, la un restaurant situat in partea macedoneana a punctului de frontiera de la Blace, au inceput discutiile tehnice dintre ofiterii NATO si reprezentantii Politiei si Armatei iugoslave, in vederea pregatirii intrarii in Kosovo a fortei internationale de pace. Acestea se refereau la aspectele practice ale operatiunii: schimb de frecvente radio, coduri, harti, desemnarea ofiterilor de legatura, stabilirea itinerariilor si a procedurilor pentru intrarea in Kosovo a fortelor NATO.

Primii militari din cadrul KFOR vor intra, probabil, in provincia sarba in aceasta seara, dupa votarea unei rezolutii ONU, a declarat un oficial NATO, citat de AFP. “Trupele britanice vor fi primele care vor intra in provincie,” a declarat Tony Blair. “KFOR va avea de infruntat pericole reale. Nu pot garanta ca nu se vor inregistra si pierderi de vieti umane.” Se referea la pericolul pe care il reprezinta minele si elementele sarbe nemultumite din cauza infrangerii suferite.

Reactiile politice la semnarea pacii aveau toate accentele din manualele de retorica. Cel mai ridicol a fost, insa, Zivorad Smiljanic, presedintele Adunarii regionale a Vojvodinei, care i-a trimis lui Slobodan Milosevic o telegrama in care il felicita “pentru obtinerea inca unei victorii si pentru ca a deschis drumul pacii in Iugoslavia”. Penibilul situatiei a fost oarecum salvat de Dragan Veselinov, presedintele Coalitiei Vojvodina, care, dupa ce a spus ca saluta incetarea razboiului si incheierea acordului de pace, a declarat: “Ne-am luptat 77 de zile, iar acum am semnat un acord mai prost decat cel de la Rambouillet si suntem nevoiti sa primim in Kosovo de doua ori mai multe trupe straine decat prevedea acel acord. Este timpul ca Slobodan Milosevic sa plece, pentru ca, atat timp cat va fi el la putere, nimeni nu ne va ajuta sa ne refacem tara.”

Vuk Draskovic isi facea binecunoscutul slalom intre pozitiile pro si contra presedintelui iugoslav. Aseara, intr-un interviu transmis in direct de BBC, intrebat de viitoarea soarta a lui Milosevic, liderul SPO a raspuns: “Din pacate, presedintele a fost ales de popor. Vointa poporului este vointa lui Dumnezeu. El poate fi schimbat doar prin votul alegatorilor.” Ei bine, astazi, in cotidianul “Jutarnji list” din Zagreb, i-a aparut un alt tip de declaratie, conform careia regimul de la Belgrad trebuie schimbat, iar noul premier federal ar trebui sa fie actualul presedinte al Muntenegrului, Milo Djukanovic. “Daca nu vor avea loc schimbari democratice in Serbia si Muntenegru, SPO nu va intra in nici un guvern,” afirma Draskovic. Referindu-se la situatia din Kosovo, el a adaugat ca “ambele parti, si fortele sarbe si UCK, au facut mult rau, insa fiecare crima trebuie tratata individual. Sunt impotriva ideilor promovate de unii idioti, ca liderii Partidului Radical din Serbia, care erau de parere ca sarbii trebuie sa plece din Kosovo, odata cu Armata iugoslava.” Si, pentru a completa circul, tot astazi, Draskovic si-a infirmat declaratiile din ziar, spunand ca sunt inventate.

Inventate sau nu, vorbele sale n-au ramas fara ecou. Vojislav Seselj, liderul radicalilor, a repetat astazi ca partidul sau va parasi guvernul, in momentul in care primul soldat din NATO va pasi pe teritoriul provinciei Kosovo, o hotarare definitiva urmand sa fie luata in 14 iunie. “Dupa iesirea noastra din executiv, exista doua variante,” a explicat Seselj. “Prima este ca SPO sa intre o coalitie cu Partidul Socialist din Serbia (SPS, al lui Milosevic) si cu Stanga Iugoslava (JUL, al sotiei lui Milosevic). Cea de-a doua este organizarea de noi alegeri. Atunci, poporul va putea analiza ce a facut fiecare politician in ultimele 77 de zile.”

Si Partidul Democrat cerea noi alegeri. Intr-un comunicat trimis la Belgrad prin fax de Zoran Djindjic, se vorbea de coalizarea partidelor de opozitie din Serbia, care sa solicite alegeri anticipate si inlocuirea lui Slobodan Milosevic. Schimbarile democratice din Serbia erau vazute si de Adem Demaci, fostul lider politic al UCK, ca o conditie pentru ca sarbii si albanezii din Kosovo sa poata trai mai departe impreuna.

Am fost atent, amintindu-mi de sfatul lui Nelu, la Vojislav Kostunica, presedintele micutului Partid Democrat din Serbia. Acesta a facut o declaratie fara echivoc. “Acordul tehnico-militar semnat la Kumanovo este un pas important pentru oprirea bombardamentelor, dar si unul, la fel de mare, catre pierderea suveranitatii Iugoslaviei asupra provinciei Kosovo,” aprecia Kostunica. “Conform textului viitoarei rezolutii a Consiliului de Securitate, in Kosovo se va instaura regimul dictaturii militare a NATO. Asa numitul KFOR nu raspunde in fata nimanui, insa ii trage pe toti la raspundere. Prin aceasta rezolutie, organizatia terorista auto-intitulata UCK este legalizata si, despre ea, se spune ca va fi demilitarizata, insa nu dezarmata. De astazi, Kosovo ramane in interiorul Serbiei doar pe harta.”

“Demilitarizarea UCK nu va fi o sarcina usoara. Ea se afla inscrisa in rezolutia ONU. Intelegem acum de ce liderii americani incearca sa obtina de la liderii UCK garantii pentru respectarea rezolutiei,” a declarat Jacques Huntzinger, ambasadorul Frantei in Macedonia, facand aluzie la discutiile lui Madeleine Albright cu reprezentantii gherilei. “Pozitia Statelor Unite fata de toti participantii la conflictul din Balcani, inclusiv fata de UCK, este identica,” a precizat Strobe Talbott, care a discutat la Moscova despre participarea Rusiei la forta de mentinere a pacii in Iugoslavia. “UCK trebuie sa respecte conditiile pacii care au fost definite.”

In timp ce imi selectam toate aceste declaratii, Viktor a venit si m-a intrerupt, tragandu-ma in fata unui televizor. La RTS, aparuse Slobodan Milosevic, pentru o declaratie oficiala. Avea o fata imobila si o pozitie rigida si se adresa poporului in cel mai autentic limbaj de lemn. In jurul nostru se stransesera toti sarbii din Media Center si, efectiv, n-am putut fi atent la vorbele lui Milosevic, pentru ca acestia ii parafrazau, plini de ironie, fiecare cuvant. Imi aminteam de comentariile pe care le faceam noi, cand mai vedeam cate un discurs al lui Nicolae Ceausescu. Insa cinismul lui Milosevic depasea orice inchipuire. “Am dovedit ca avem o armata de neinvins,” a spus el, “cea mai puternica armata din lume.”

Dupa cateva secunde, sarbii au slobozit un potop de injuraturi la adresa sefului statului. Acesta avea tupeul sa spuna ca pierderile totale ale sarbilor in acest razboi se ridica la 462 de militari si 114 politisti. Si aceasta in contextul in care toata lumea vorbea de 8-10.000 de soldati morti in timpul bombardamentelor si toti stiam iadul de foc pe care au fost nevoiti sa-l infrunte militarii din sudul provinciei Kosovo, mai ales in ultima perioada. Cu lacrimi in ochi, un sarb inalt, cu o stufoasa mustata carunta, mi-a spus ca nu-l vor uita niciodata pe Slobodan Milosevic, cel care, dupa moartea lui Tito, a preluat o Iugoslavie prospera, cea mai mare tara din estul Europei, si a reusit sa o aduca in situatia de astazi, dupa ce a pierdut, pe rand, Slovenia, Croatia, Bosnia, Macedonia si, acum, Kosovo. Discursul lui Milosevic s-a incheiat cu urarea “Srecan vam mir !“, adica “Pace fericita !”. Imediat, formula a fost preluata, in bascalie, de toti tinerii, care, in loc de “Buna ziua !”, au inceput sa se salute cu “Srecan vam mir !”.

Pentru a sterge repede deplorabila impresie produsa de presedintele iugoslav, RTS a difuzat, imediat, un reportaj despre intoarcerea primilor militari din Kosovo. Era impresionant. Niste imagini de-a dreptul cutremuratoare cu soldati obositi, care nu apucau sa-si dea rucsacii jos din spate, pentru ca nu-si mai desclestau bratele din jurul iubitelor sau al parintilor, care ii imbratisau plangand in hohote, de bucurie ca baietii lor au scapat cu viata. Nimic nu mai conta. Imi amintesc si acum chipul unei tinere, care spunea cat de mult sa bucura ca, de acum inainte, poate culege linistita o floare de pe camp si poate privi seara stelele pe cer, impreuna cu prietenul ei care s-a intors de la razboi.

NATO a anuntat, azi dupa-amiaza, ca asista la o “miscare de retragere” din provincia Kosovo a fortelor iugoslave, dupa ce mai multe informatii referitoare la aceasta retragere au fost date publicitatii la pranz, informeaza AFP. “Asteptam din partea comandamentului militar sa ne spuna ca aceasta miscare este in conformitate cu acordul militar semnat ieri si ca ea va continua,” a declarat purtatorul de cuvant al Aliantei. “NATO a decis, astazi, sa suspende bombardamentele asupra Iugoslaviei, dupa ce a constatat inceperea retragerii trupelor iugoslave din Kosovo, in conformitate cu acordul militar incheiat miercuri,” a anuntat secretarul general al NATO Javier Solana.

Risipind orice speculatie, Armata iugoslava a inceput retragerea din Kosovo. Sarbii aveau 11 zile pentru retragere, iar, in prima faza, trebuiau sa plece acasa 6.000 de militari si 50 de tancuri. Asa cum anuntase generalul Nebojsa Pavkovic, comandantul Corpului III al Armatei iugoslave, primele unitati militare au inceput sa se retraga din provincie la 12:15, urmand ca primele unitati de Politie sa plece de la Kosovska Mitrovica in jurul orei 15:00. Deja de ieri, un prim grup de politisti sarbi s-au retras din regiunea Pomoravlje, unde actionasera impotriva gherilelor UCK, si au sosit la Jagodina.

La 12:15, o prima coloana de 10 vehicule militare a plecat de la Merdare, pe soseaua spre Podujevo. Din coloana faceau parte 3 camioane, un autobuz cu militari, unul cu civili si mai multe autoturisme. In apropiere, mai asteptau inca 50 de vehicule militare. O ora mai tarziu, pe soseaua Merdare-Podujevo, putea fi vazuta o coloana de circa 100 de vehicule militare, printre care o baterie antiaeriana si cateva lansatoare de rachete sol-aer, iar la Podujevo erau deja adunate 30 de camioane si un grup de 50 de militari. La ora 16:00, de la Kosovska Mitrovica a plecat o coloana de 30 de camioane, jeep-uri si autobuze ale Politiei.

Generalul Pavkovic a declarat ca marea problema sunt cele 800.000 de mine plantate de sarbi in zona granitei cu Albania, care vor trebui dezamorsate impreuna cu genistii NATO. “Aceste campuri de mine erau ultimele garantii ca teroristii UCK nu vor incerca sa intre in Kosovo,” a spus el. “In provincie nu trebuie lasat nici un moment de vid de autoritate, intre retragerea Armatei iugoslave si intrarea fortelor de mentinere a pacii.”

Consiliul de Securitate al ONU a adoptat planul de pace pentru Kosovo, care autorizeaza desfasurarea imediata a fortelor NATO in provincie, relateaza AFP. Rezolutia confera Natiunilor Unite administrarea civila a provinciei Kosovo. China a fost singurul membru al Consiliului de Securitate care s-a abtinut de la vot, ceilalti 14 votand in favoarea rezolutiei. Adjunctul secretarului de stat american Strobe Talbott este asteptat maine la Bruxelles, pentru a prezenta un raport referitor la intrevederile sale la Moscova privind viitoarea participare a Rusiei la KFOR, a anuntat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea. “Avem speranta ca vom ajunge la un rezultat care va satisface ambele parti, asa cum s-a intamplat in Bosnia,” a declarat Shea. “Este clar ca rusii vor sa faca parte din aceasta forta si NATO va da dovada de flexibilitate in acest sens.”

Pentru Stirile de la 19:30, am avut destul de povestit. A trebuit sa vorbesc foarte repede, pentru a apuca sa spun tot ce aveam de gand. In final, nu m-am putut abtine sa adaug ca am avut dreptate: nici una din marile formatii de rock din Iugoslavia nu a venit sa cante in Trg Republike, la concertul maraton planuit de autoritati in cinstea “victoriei“. Si bine au facut, pentru ca oamenii au profitat de lipsa de inspiratie a organizatorilor, ignorand – ostentativ – scena pe care evoluau anemic niste formatii de mana a treia. Sarbii dovedeau ca sunt realisti si nu braveaza inutil, la comanda presedintelui lor. Chiar daca, aseara, s-au bucurat ca totul s-a terminat, ca niste oameni normali, care nu au nici un motiv sa iubeasca razboiul. Spre uimirea si bucuria mea, raspunsul Andreei Esca a venit spontan: “Intr-adevar, au dovedit ca nu iubesc razboiul, dar si ca sunt niste oameni care isi iubesc patria !” Am fost impresionat de aceasta reactie. Simteam ca nu am stat 3 luni degeaba la Belgrad.

Cat mi-am asteptat randul pentru a-mi transmite corespondenta, am ascultat si celalalte stiri, toate legate – desigur – de incheierea razboiului din Iugoslavia. Semnarea acordului de la Kumanovo i-a bucurat pe refugiatii albanezi cazati in statiunea buzoiana Sarata Monteoru. “Noi, refugiatii din Romania, asteptam de mult vestea pacii. Nu avem, insa incredere in regimul Milosevic si cred ca in aceste 11 zile, cat este termenul de retragere a trupelor sarbe din Kosovo, militarii sarbi se vor deda la masacre. Asteptam ca Armata sarba sa se retraga cu adevarat si atunci bucuria noastra va fi mai mare,” a declarat unul dintre ei. “Nu am unde sa ma intorc, pentru ca de 30 de ani locuiesc si muncesc in Iugoslavia. Imi este frica sa ma intorc, pentru ca nimeni nu imi garanteaza siguranta. Cred ca voi pleca in Canada sau Danemarca,” spunea altul. La sosirea in statiunea buzoiana, Bairam Hasani, refugiatul albanez cel mai indragit de localnici, spunea ca ii place mult in Romania si chiar si-ar dori sa ramana aici, insa la aflarea vestii ca in Kosovo este acum pace, l-a cuprins dorul de casa si era nerabdator sa se intoarca.

Colonelul Maximilian Turza, de la Oficiul pentru Refugiati din cadrul Ministerului de Interne, a declarat ca si refugiatii sarbi din Romania vor sa se intoarca acasa. Deja a primit 20 de cereri de repatriere de la acestia, in timp ce albanezii din Kosovo aflati in Romania nu vor sa se intoarca, in ciuda faptului ca ONU a incheiat acordul de pace cu Iugoslavia.

Ambasadorul Sergiu Celac a anuntat ca un buget anual de 5 miliarde de euro a fost deja aprobat sa fie alocat statelor din Balcani afectate in urma razboiului – Albania, Macedonia, Bosnia-Hertegovina si Croatia – din partea Comisiei Europene. Pentru refacerea infrastructurii rutiere din regiune vor fi alocate 12 miliarde de dolari, iar pentru cea feroviara – 7 miliarde. Alte 25 de miliarde de dolari sunt prevazute de Banca Europeana pentru Investitii pentru finalizarea proiectelor de refacere a infrastructurilor de transport si a celor energetice din zona de sud-est a Europei. Conform Bancii Mondiale, insa, pagubele suferite in urma razboiului de Serbia, Muntenegru si provincia Kosovo sunt estimate la circa 100 miliarde de dolari, in timp ce pentru Romania, Bulgaria, Slovacia si Ungaria, nivelul estimat al pierderilor este de 2,5 – 2,7 miliarde de dolari.

Un numar de peste 100 de asociatii si organizatii guvernamentale din Romania s-au grabit sa fie primele la impartirea tortului si au infiintat Grupul de Actiune pentru Reconstructia Balcanica. Acesta isi propune sa sprijine participarea firmelor private romanesti la procesul de reconstructie a Iugoslaviei si a intregii zone a Europei de Sud-Est. Grupul va colecta toate ofertele de participare la reconstructie, va acorda consultanta firmelor care doresc sa se implice in acest proces si va organiza contacte in spatiul iugoslav pentru evaluarea primelor urgente si oportunitati. Un alt obiectiv al initiativei este contactarea organismelor financiare internationale care si-au anuntat intentia de a aloca fonduri pentru reconstructia Iugoslaviei, in vederea promovarii ofertei romanesti. Antreprenorii romani cred ca au toate sansele sa castige licitatiile sau sa participe la proiecte in calitate de subcontractori.

Iugoslavia a fost invitata, astazi, sa participe la Pactul pentru stabilitate in Balcani, adoptat de 40 de tari si organizatii, cu conditia ca aceasta tara sa adere la principiile democratiei, relateaza AFP. Participantii au declarat ca “Republica Federala Iugoslavia va fi binevenita in cadrul Pactului pentru stabilitate, ca membru cu drepturi depline, dupa reglementarea politica a crizei din Kosovo, tinand cont de necesitatea ca toti participantii sa respecte principiile si obiectivele acestui pact”. Semnatarii au anuntat ca “vor examina modalitatile prin care Republica Muntenegru sa poata deveni una dintre primele beneficiare al pactului”.

In aceasta seara, Consiliul Permanent al NATO a dat ordinul de intrare in Kosovo a fortei internationale de pace. Primii militari care vor patrunde in provincie sunt membrii comando-urilor britanice si franceze, pentru a pregati venirea celorlalte unitati, care vor sosi incepand de maine. Desfasurarea intregii forte internationale este prevazuta sa dureze mai multe saptamani.

Debarcarea a 2.200 de puscasi marini americani care vor participa la KFOR a inceput in portul Litohoro, la sud de Salonic. Ei se vor deplasa direct la Skopje, in vederea desfasurarii in Kosovo. Politia greaca a dispersat un grup de 500 de comunisti care si-au petrecut noaptea in port, manifestand impotriva fortelor americane si a implicarii lor in criza din Iugoslavia.

Jucandu-ma cu telecomanda, m-am oprit putin sa vad jurnalul de la Sky News, unde se spunea ca sarbii ar fi ras cu buldozerul un cimitir din Izbica, incercand sa ascunda dovezile atrocitatilor comise in regiune. Kenneth Bacon, purtatorul de cuvant al Pentagonului, declara ca detin imagini care confirma marturiile unor refugiati albanezi, potrivit carora fortele sarbe au intrat in 3 iunie in Izbica, dotate cu buldozere si au inceput sa dezgroape cadavrele celor ucisi de fortele de securitate incepand cu jumatatea lunii martie. “Nu avem imagini ale buldozerelor la fata locului,” spunea Bacon. “Ceea ce avem noi este un cimitir care a fost fie acoperit, fie excavat, intr-un fel sau altul.” Cuvintele lui erau ilustrate cu o fotografie facuta prin satelit si datata 15 mai, care arata un camp pe care pareau a fi aliniate ceea ce analistii au considerat a fi 143 de morminte. Intr-o a doua fotografie, datata 3 iunie, in zona “mormintelor” se vedea o vasta suprafata intunecata. Ar fi fost, intr-adevar, impresionant, daca nu ar fi fost vorba de un fals grosolan, pentru care toate televiziunile care au preluat stirea si-au cerut scuze. Insa au facut-o mult mai tarziu, dupa ce stirea se intiparise in constiinta opiniei publice, consolidand imaginea de criminali a sarbilor. Imagine de care NATO avea atat de multa nevoie, cel putin in aceste zile.

Presedintele Bill Clinton a proclamat in aceasta seara, intr-un discurs televizat adresat natiunii, victoria NATO in conflictul din Kosovo. “Pot sa anunt poporul american ca am obtinut o victorie pentru o lume mai sigura, pentru valorile noastre democratice si pentru o America mai puternica,” a declarat Clinton. “Statele Unite si-au asumat in mod clar costul celei mai mari parti a campaniei militare. Noi am avut tehnologia care trebuia sa domine si a dominat. Cred ca acum este cel mai corect ca europenii sa plateasca cea mai mare parte a reconstructiei,” a spus secretarul de stat Madeleine Albright, la incheierea unei serii de reuniuni la Koln ale ministrilor Afacerilor Externe din cadrul G-8. Bill Clinton declarase, la randul sau, ca europenii trebuie sa asigure cea mai mare parte a finantarii reconstructiei.

I-am invitat pe Nelu si pe Mile la o bere in Trg Republike. Voiam neaparat sa-mi transmit de acolo corespondenta pentru Stirile de la miezul noptii, ca sa se auda in fundal muzica de la asa-zisul concert maraton. Am gasit cu greu o masa pe terasa restaurantului “Ruski car“, de unde puteam urmari ce se intampla in intreaga piata. Era ciudat. Toate mesele erau pline, insa, in afara unui grup de pustani, nimeni nu statea in fata scenei, in ciuda eforturilor unui animator de a atrage lumea mai aproape.

Cu putin inainte de a intra in direct cu Lucian Mindruta, cu telefonul la ureche, m-am indepartat de difuzoare, pana cand Beavis (inginerul de sunet de la ProTV) mi-a spus ca fundalul sonor din piata nu mai imi acopera vocea. Cu ajutorul lui, am reusit sa echilibrez nivel de sunet, de parca am fi lucrat cu un mixer invizibil. Dupa ce am rezumat ultimele informatii despre retragerea din Kosovo si reactiile politice de astazi, Lucian m-a intrebat ce-i cu galagia care se auzea in jurul meu. Am povestit in jurnal metoda inedita a sarbilor de a protesta impotriva regimului de la Belgrad, boicotand concertul maraton din Trg Republike. Cand imi incheiam relatarea, prezentatorul de pe scena tocmai spunea ca “maratonul” se va termina la miezul noptii. Situatia devenise mult prea ridicola si ar fi fost culmea sa-i lase pe bietii muzicanti sa cante pana dimineata, in fata unei piete goale. Oamenii si-au terminat berea si au plecat, incet, acasa. Ne-am intors si noi la hotel, sa ne culcam. Eram rupti de oboseala.

“Slobodan Milosevic trebuie sa se duca la Haga si sa se prezinte in fata TPI pentru crime de razboi. Iata ce ar trebui sa faca,” a considerat Madeleine Albright, intr-un interviu acordat CNN. “Sarbii stiu acum ca au fost condusi de cineva care a contribuit la distrugerea lor. Acum, trebuie ca o Serbie democratica, in care sunt aplicate principiile democratiei, sa fie acceptata in sanul comunitatii euro-atlantice. Dar Milosevic nu a manifestat niciodata semne de respect fata de principiile democratice.”

3 iunie 1999

Ne-am trezit la ora cand s-au reluat discutiile dintre Milosevic si cei doi emisari internationali. Si asta nu pentru ca ne-am fi fixat ceasurile, ci pentru ca, la 8:33, au sunat sirenele alarmei aeriene. Debut promitator de dialog, chiar daca alarma s-a ridicat dupa 45 de minute. Avioanele nu au venit si acest joc de-a alarma aeriana, care avea sa se repete in mod ciudat astazi, exact in momentele cheie ale zilei, m-a facut sa cred ca facea parte dintr-un razboi psihologic. Insa n-am reusit sa aflu daca era manuit de NATO sau de oamenii lui Milosevic. La ora 10:00, discutiile au fost intrerupte, pentru a se astepta rezultatul din Parlamentul Serbiei, care fusese convocat in sedinta extraordinara, prima de la inceputul acestui razboi.

Aceasta manevra foarte interesanta a lui Slobodan Milosevic era inca o dovada a flerului sau politic. Teoretic, datorita puterilor speciale pe care i le conferise starea de razboi, presedintele iugoslav putea decide singur oprirea ostilitatilor, insa nu a dorit sa-si asume responsabilitatea unei decizii care ulterior ar fi putut sa-i fie imputata de sarbi. Asa, Milosevic se va putea ascunde in spatele asa-zisei vointe a poporului, prin glasul reprezentantilor sai. De parca cineva i-a intrebat pe sarbi la inceput daca sunt de acord cu razboiul. Ca sa nu mai vorbim ca, desi era vorba de o hotarare care implica Iugoslavia, pentru a decide aprobarea propunerilor de pace nu a fost convocat Parlamentul federal, din care faceau parte si reprezentantii Muntenegrului, ci doar cel al Serbiei.

La 10:22, ca un subtil avertisment pentru parlamentarii sarbi care isi incepusera sedinta, au sunat din nou sirenele alarmei aeriene. Sesiunea s-a tinut cu usile inchise, doar cameramanii RTS avand voie sa filmeze. Imaginile transmise ulterior au fost foarte atent cenzurate, insistandu-se in mod special asupra liderilor Opozitiei, pentru a sugera contributia lor la decizia care avea sa fie luata. Fiind o zi foarte importanta, am avut mult de lucru. Prima transmisie am facut-o pentru Stirile de la ora 13:00, cand inca nu stiam care este decizia Parlamentului. Am remarcat, insa, interesul redus al sarbilor fata de hotararea care ar fi putut sa le aduca pacea, din cauza neincrederii oamenilor in politicieni. Era foarte cald, in Trg Republike incepuse traditionalul concert de pranz, la care, insa, venea tot mai putina lume. E drept ca nici formatiile care cantau nu erau dintre cele mai bune. Terasele si cafenelele erau pline de oameni, insa, paradoxal, oricat am tras cu urechea in dreapta si-n stanga, n-am auzit pe nimeni discutand despre ceea ce se intampla in acel moment in Parlament. Toti vorbeau despre refuzul Irlandei de a acorda viza de intrare in tara fotbalistilor nationalei iugoslave, cu care irlandezii trebuiau sa joace in preliminariile Campionatului European.

“De aceasta data, dorim sa vedem ca Slobodan Milosevic actioneaza, vrem sa fim siguri ca gandeste ceea ce spune, iar operatiunile militare vor continua pana cand vom avea dovada ca isi respecta angajamentele, in special cele legate de retragerea trupelor din Kosovo,” a declarat ministrul britanic de Externe Robin Cook, intr-un interviu acordat postului de televiziune Sky News, dupa anuntarea aprobarii, de catre Parlamentul de la Belgrad, a planului international de pace pentru Kosovo. El a respins posibilitatea unei impartiri a provinciei iugoslave. “Planul nu prevede nici o impartire. Aceste acorduri se aplica tuturor refugiatilor si intregului teritoriu al provinciei Kosovo, in cadrul unui lant de comandament unificat.”

Dupa doua ore si jumatate de dezbateri, Parlamentul Serbiei a aprobat planul de pace propus de Martti Ahtisaari si Viktor Cernomirdin, cu 136 de voturi pentru, 74 impotriva si 3 abtineri. In comunicatul care anunta rezultatul votului, se spunea ca planul de pace garanteaza suveranitatea si integritatea teritoriala a Iugoslaviei, confirma rolul ONU si este baza pentru realizarea pacii. Voturile impotriva au apartinut reprezentantilor Partidului Radical din Serbia (SRS), al carui lider, Vojislav Seselj, a convocat imediat o conferinta de presa, in care a anuntat ca partidul sau se retrage din Guvernul federal, deoarece nu doreste sa fie partas la aprobarea invadarii provinciei Kosovo de catre trupele NATO. “Am votat impotriva, deoarece acesta este planul de pace al NATO,” a explicat Seselj. “Nu puteam accepta aceasta varianta de pace, care prevede retragerea Armatei iugoslave din Kosovo inainte de oprirea bombardamentelor. Nu putem accepta prevederi identice cu acordul de la Rambouillet, care nu a fost semnat niciodata.”

Convorbirile dintre Slobodan Milosevic si cei doi emisari internationali au fost reluate imediat dupa anuntarea rezultatului sedintei parlamentarilor si au durat mai putin de o ora. Nici nu prea aveau ce sa mai discute, din moment ce presedintele iugoslav pasase responsabilitatea Parlamentului. Acesta le-a spus celor doi ca se supune decizie poporului si aproba, la randul sau, planul de pace. Milosevic nu a aparut la televiziune pentru a anunta aceasta decizie istorica si s-a multumit sa transmita un comunicat de presa, aproape identic cu cel al parlamentarilor, in care se repetau pretioasele lozinci despre garantarea suveranitatii si integritatii teritoriale si despre marea implicare a ONU in rezolvarea problemelor din Kosovo si Metohia, care aveau sa se dovedeasca niste vorbe goale, dupa nici o luna de zile.

Vestea era foarte importanta si ProTV si-a intrerupt programul normal, pentru o editie speciala a Stirilor, la 14:30 (ora Romaniei). Transmisia mea a fost scurta si am relatat despre deciziile Parlamentului si a lui Milosevic, fara a putea sa spun ceva despre reactiile provocate la Belgrad. Ahtisaari si Cernomirdin au plecat imediat catre Koln, respectiv catre Moscova, decoland de pe aeroportul Surcin. Cernomirdin a fost nevoit sa astepte 20 de minute in avion, pana s-a ridicat alarma aeriana, la 14:46. Interesant ca, in timpul alarmei, am auzit de 3 ori, la 13:26, 14:02 si 14:16, bubuituri despre care Comandamentul Apararii civile a sustinut ca ar fi fost avioane NATO care au spart bariera sonica in apropiere. Cred ca minteau, pentru ca detunaturile pareau a fi ale unor explozii si o coloana de fum albicios se ridica dinspre cartierul Zvezdara, unde se afla o cazarma a Armatei iugoslave.

De altfel, desi raidurile aeriene pareau sa fi ocolit Belgradul in aceasta dimineata, NATO a bombardat restul tarii si, in special, provincia Kosovo, unde, in ultimele 24 de ore explodasera peste 200 de proiectile. Intre 8:15 si 8:30, fusese lovit satul Novo Brdo, de langa Prizren. La 10:15, doua proiectile explodasera la Decani, iar alte zece au lovit localitatea Radnicki. Intre 10:15 si 10:30, patru bombe au fost lansate asupra fabricii de confectii “Stok” de la Kula. In acelasi timp, au fost atacate imprejurimile Novi Sad-ului, turnul de televiziune de la Srbobran, releul de radio si emitatorul de la Vrbas si, ceva mai tarziu, releul de televiziune de pe muntele Rudnik. La ora 13:00, a venit randul localitatii Boljevac, cartierului Grmija din Pristina si orasului Nis. La 13:10, a fost bombardat satul Ravna Reka, de langa Despotovac. La 13:40, a fost lovit releul RTS si emitatorul TV de la Caribrod, de pe muntele Kozarica, precum si un alt releu de televiziune, de pe muntele Crni Vrh, de langa Pirot. Ceva mai tarziu, o explozie a ranit un barbat la Sombor.

Operatiunile NATO impotriva Iugoslaviei vor continua, a declarat purtatorul de cuvant al Aliantei, Jamie Shea, la putin timp dupa acceptarea de catre Parlamentul sarb si Presedintia iugoslava a planului international de pace pentru Kosovo, relateaza AFP. “NATO urmareste indeaproape evolutia situatiei de la Belgrad,” a adaugat el, precizand ca Alianta nu va face nici un comentariu inainte de a primi un raport asupra discutiilor avute de emisarii internationali cu presedintele Slobodan Milosevic.

Inainte de plecare, Martti Ahtisaari nu a declarat decat ca e multumit de rezultatele obtinute la Belgrad si ca va organiza o conferinta de presa la sosirea sa la Koln. “Plec la Koln si sper ca, in curand, vor avea loc contacte militare, pentru inceperea implementarii planului de pace si a retragerii Armatei iugoslave din Kosovo, ceea ce va da semnalul suspendarii operatiunilor militare impotriva Iugoslaviei,” a tinut el sa precizeze. Irjo Lausipuro, purtatorul sau de cuvant, a adaugat ca misiunea lor a fost un succes. La randul sau, Valentin Sergheev, consilierul lui Cernomirdin, a spus ca, in zilele urmatoare se asteapta incetarea bombardamentelor.

In prima faza, nici cei doi emisari internationali, nici autoritatile iugoslave nu au dat publicitatii varianta oficiala a documentului semnat la Belgrad. Neoficial, s-a spus ca acesta ar contine 10 puncte, printre care incetarea ostilitatilor, retragerea integrala a fortelor iugoslave din Kosovo si reintoarcerea refugiatilor. Referitor la viitoarele forte de mentinere a pacii, s-a mentinut precizarea ca acestea vor avea “comanda si structuri de control comune”, fiind puse sub egida ONU si alcatuite dupa modelul trupelor SFOR din Bosnia, din 48.000 de militari ai NATO si 10.000 de militari rusi. De asemenea, se mentiona ca, in baza principiilor convenite de G-8, Consiliul de Securitate al ONU urma sa emita o rezolutie de urgenta care sa puna capat conflictului, urmand ca, in viitor, sa se discute posibilitatea ca un numar limitat de militari si politisti sarbi sa poata reveni in Kosovo.

Atat eu, cat si Mile, am auzit unele zvonuri conform carora, desi la intalnirea dintre Slobodan Milosevic si cei doi emisari internationali a participat si generalul Dragoljub Ojdanic, seful Marelui Stat Major, insotit de alti generali, conducerea Armatei iugoslave nu este de acord cu planul de pace, pe care il considera o tradare. Ba chiar se vorbea, printre militarii mai radicali, de varianta unei lovituri de stat. Zvonurile erau credibile, avand in vedere ca, inainte de a sosi la Belgrad, pana si cei doi emisari internationali fusesera de acord ca unele puncte ale planului de pace erau dincolo de orice logica militara si au fost eliminate, dupa ce acestia au refuzat sa plece in Iugoslavia cu propuneri inacceptabile si nerealiste.

Oricum, razboiul trebuia oprit cumva. Un bilant publicat astazi anunta ca, pana acum, numai in Belgrad au fost avariate sau distruse peste 1.000 de cladiri, printre care 69 de scoli si 47 de gradinite. Cel mai greu afectate erau cartierele Zvezdara si Rakovica, unde bombele avariasera 150, respectiv 606 cladiri. Sistemul energetic national functiona in regim de avarie, alimentand continuu doar obiectivele prioritare. Unele orase aveau curent dupa un program alternativ: 2-3 ore da, 2-3 ore nu, iar altele, cum ar fi Pozarevac-ul – orasul natal al lui Milosevic – aveau curent doar 2-3 ore in timpul zilei, plus de-a lungul intregii nopti. In Belgrad, distribuirea apei potabile s-a normalizat relativ, rezerva orasului ajungand la 48 % din capacitate.

“In adancul inimilor noastre, noi, militarii, nu suntem multumiti de numeroase dispozitii care au fost decise in cadrul acestor discutii, pentru ca multe lucruri nu sunt clare,” a declarat generalul rus Leonid Ivasov, la intoarcerea sa de la Belgrad, unde il insotise pe emisarul rus. “Totul depinde de bunul plac al NATO,” s-a plans generalul, insarcinat cu cooperarea internationala in cadrul Ministerului Apararii. “Nu exista disensiuni intre diplomati si conducatorii militari rusi, in ceea ce priveste reglementarea conflictului din Kosovo,” a declarat, insa, ministrul rus al Afacerilor Externe Igor Ivanov, citat de Itar-Tass.

Eugen Mihaescu mi-a adus inca un mic eseu, sa-l trimitem la “Cotidianul“. Ma amuza ca, desi ii spusesem sa apeleze la ajutorul meu oricand are nevoie, de fiecare data cand venea, parea foarte incurcat ca ma deranjeaza si nu mai stia cum sa-si ceara scuze ca ma intrerupe din lucru. Astazi, articolul sau se intitula “Banda celor patru” si era descrierea unui desen imaginar.

“Asta noapte a fost liniste, boieri mari in oras, nu s-a bombardat. Diseara, insa, isi vor lua revansa pentru timpul pierdut. Pentru ca am desenat mai mult decat am scris, asa cum altii au scris mai mult decat au citit, iata, azi va trimit un desen. Intai chenarul, subtire si precis ca o muchie de lama, care sa delimiteze spatiul pe hartia alba, apoi va schitez din varful penitei cariatidele sculptate de marele Mestrovici, frumoasele belgradence, monumentale, dar zvelte, cu mersul lor mladios, stiind sa poarte capul sus, ca niste adevarate printese. Sunt singure, se plimba cate doua. Knejii sunt plecati la armata. Ce complexe de nesters, teribile, au lasat ele domnisoarei Korbel, alias Albright ! Apoi aceasta curca, Madeleine, o desenez aici, la coltul de jos al hartiei. Uitati-va cu cine seamana si nu ma mira. Are un aer de familie cu Ana Pauker. Pe cine sa mai desenam langa ea ? Pe baietelul asta, filfizon de cancelarie imperiala, Rubin, piatra pretioasa sau simplu ciob de sifon ciugulit de distinsa oratanie. Hai sa mazgalim langa el si pe nevasta-sa, aceasta femeie “expirata” ca pachetele de supa Knorr ce se vand pe tarabele iraniene, ca de acolo vine numita Christiana Amanpour a CNN-ului. Deci, sa va explic acum desenul si sa-l citim ca la ei, de la dreapta la stanga. Amanpour il cucereste pe Rubin si se casatoreste cu el la Roma, anul trecut. Rubin o cucereste mai demult pe batrana curca si baba, la randul ei, pe Clinton, la bucatarie, cu chiftele si lectii de politica externa, inca de pe vremea campaniei prezidentiale din ’92. Deci, “cherchez la femme”, cum zice frantuzul. Ati gasit femeia ? “La femme”, Amanpour, e insa musulmana si e in stranse legaturi cu UCK. Baietoaica e in pierdere de viteza pe micul ecran si vrea un show al ei pe scena lumii. De fapt, asta vrea si baba Albright si iata ca au “SHOW-ul” langa noi, in Balcani. Clinton vrea sa devina, dupa ce ii expira si lui “termenul”, presedintele Serbiei, pentru ca a realizat ceva: 1) i-a unit mai mult ca niciodata pe sarbi; 2) i-a alungat pe albanezi din Kosovo… si 3) a distrus tot ce era vechi si trebuia inlocuit. (E ultimul banc care circula pe aici.) Vi se pare ca desenul nu are sens ? Oricum, am fost dintotdeauna putin suprarealist: “Domnul doctor e nebun / Strange pietre de pe drum / Si le da pe la copii / Si zice ca-s jucarii / Si le da pe la cucoane / Si zice ca sunt bomboane.” Traim, de fapt, intr-o lume suprarealista, unde impostorii se numesc, ei singuri, filosofi si dau lectii de morala unui popor de moralisti. Un adevarat filosof, NIETZSCHE, zicea: arta e dorinta de a fi diferit, dorinta de a fi in alta parte. Din alta parte, din Serbia, va trimit desenul asta.” Eugen Mihaescu, Belgrad, 3 iunie 1999.

Fie ca nu l-a citit cu atentie, fie ca nu l-a priceput, Ion Cristoiu l-a sunat mai tarziu pe domnul Mihaescu, sa-l intrebe cand trimite desenul. Ne-am distrat copios cand ne-a povestit patania si cum s-a chinuit sa-i lamureasca figura de stil. “Cotidianul” avea un nou corespondent la Belgrad: astazi s-a intors prietenul meu, George Roncea. In perioada in care a lipsit, ne-a povestit ca a fost pana in Grecia, unde a participat la o conferinta despre razboiul din Iugoslavia si a stat de vorba cu foarte multi tineri, care erau foarte porniti impotriva NATO si – in special – impotriva americanilor si ii ajutau cum puteau pe sarbi. George s-a intors in Serbia aproape pe cont propriu, cu niste bani pusi de el deoparte, la care a contribuit si Ion Cristoiu, din buzunarul sau. Nu stia cat va reusi sa stea si facea economii cum putea.

Purtatorul de cuvant din Germania al UCK, Sabri Kicmari, a declarat ca nu crede in vointa de pace a presedintelui iugoslav Slobodan Milosevic si a cerut continuarea bombardamentelor NATO in Iugoslavia. “Anuntarea de catre Milosevic a acceptarii conditiilor de pace ale G-8 este o stire ruseasca, difuzata in scopul de a diviza comunitatea internationala,” a afirmat Kicmari, intr-o declaratie acordata postului de radio german MDR Info, cu sediul la Leipzig. “UCK se asteapta de la NATO sa nu opreasca bombardamentele, atat timp cat nu s-au retras din Kosovo toate fortele sarbe.”

In mod cu totul neobisnuit – pentru ca au un alt specific – am intrat in direct prin telefon si la Stirile de la ora 17:00, cand am putut sa creionez un pic si primele reactii dupa votul de astazi din Parlament. Mai multe detalii am dat in principalul jurnal, de la ora 19:30, cand am prezentat si cateva din prevederile planului de pace. Deoarece am stat toata ziua la Media Center, in fata calculatorului si a telefoanelor, nu am apucat sa-mi dau seama ce spun oamenii obisnuiti, ci consemnasem doar declaratiile oficiale. Reactiile erau, in general, de tipul corului antic: cu rare exceptii, liderii politici sarbi ridicau in slavi intelepciunea presedintelui iugoslav si nu scapau ocazia sa-si traga unii altora lovituri sub centura.

Desigur, Partidul Socialist din Serbia (SPS) a salutat gestul liderului sau de a aproba planul de pace, considerand ca acest acord va determina “incetarea bombardamentelor criminale, asigurand, in acelasi timp, mentinerea integritatii si suveranitatii nationale“. Partidul Stangii Iugoslave (JUL), al sotiei lui Milosevic, declara ca planul de pace contine toate principiile convenite de reprezentantii Uniunii Europene si ai Rusiei. “Votul de astazi din Parlament ofera motivele incheierii unui acord de pace care va stopa bombardamentele,” perora si Zarko Jovanovic, liderul Partidului Noua Democratie, adaugand ca “principiile aprobate asigura integritatea si suveranitatea tarii si rolul ONU in rezolvarea politica a crizei din Kosovo“.

Partidul Democrat (DS) a salutat aprobarea planului de pace, comentand insa, ca aceasta solutie ar fi trebuit gasita inainte de inceperea bombardamentelor. “In acest moment, cel mai important lucru este emiterea de urgenta a unei rezolutii ONU, care sa opreasca razboiul,” se arata intr-un comunicat al DS. Vuk Draskovic, presedintele Miscarii pentru Reinnoirea Serbiei (SPO), a organizat o conferinta de presa imediat dupa aprobarea planului de pace, declarand, pompos: “Este o zi mare pentru pacea si viitorul Serbiei si Iugoslaviei. De astazi, nu mai suntem dusmani cu tarile NATO. Aprobarea planului de pace nu inseamna doar incetarea razboiului, ci si un nou inceput pentru Iugoslavia. SPO va contribui la democratizarea tarii si la normalizarea relatiilor cu Muntenegru, SUA si Uniunea Europeana.” Nici el nu a vrut sa analizeze detaliile planului de pace, insa a repetat ca asigura integritatea si suveranitatea tarii si garanteaza oprirea bombardamentelor. Straduindu-se sa risipeasca orice banuiala, Draskovic a povestit ca, la intalnirea de aseara, Slobodan Milosevic doar i-a informat pe liderii partidelor parlamentare despre continutul planului de pace, fara sa le recomande cum sa voteze. Si, desigur, nu a scapat ocazia sa-l atace pe vechiul sau rival, Vojislav Seselj, cu care se chinuia sa imparta electoratul cu optiuni nationaliste, acuzand parlamentarii SRS ca au votat impotriva pacii.

Singurul care a spus lucrurilor pe nume a fost Dragan Veselinov, presedintele Coalitiei “Vojvodina“, care a acuzat ca planul de pace inseamna, de fapt, un act de capitulare, cu care nu poate fi de acord. “In discursul sau din Parlament, Milan Milutinovic a vorbit despre venirea rusilor, despre venirea militarilor NATO, dar nu a spus nimic despre comanda acestor trupe,” a atras atentia Veselinov. “Probabil ca a avut un lapsus, pentru ca – dupa mine – acordul prevede o comanda comuna. Cei care au votat planul de pace au semnat, de fapt, capitularea. Noi, cei din Vojvodina, nu vom semna niciodata asa ceva. Nu avem nici un motiv sa ajutam acest guvern sa scape din situatia catastrofala in care singur s-a bagat.”

Seara, si Parlamentul Republicii Muntenegru a adoptat o rezolutie prin care aproba principiile G-8 ca baza pentru reglementarea crizei din Kosovo, sub egida ONU. Documentul, propus de presedintele Milo Djukanovic, condamna “orice folosire a fortei si violentei in reglementarea problemei provinciei Kosovo si isi exprima regretele pentru numeroasele victime si distrugeri provocate de acest conflict”. Din cauza acestui paragraf si a respingerii unei alte rezolutii, propusa de Partidul Socialist Popular (SNP), aliat al lui Milosevic, care solicita condamnarea agresiunii NATO impotriva Iugoslaviei, comisa prin incalcarea Cartei ONU, cei 26 de reprezentanti ai acestui partid au votat impotriva.

UCK va aproba planul de pace propus Belgradului de G-8, a anuntat liderul politic al organizatiei separatiste, Hashim Thaqi, la postul de televiziune german ZDF. “UCK este gata sa conlucreze la transformarea politica si militara in provincia Kosovo,” a declarat Thaqi, ocolind raspunsul la intrebarea referitoare la posibilitatea depunerii armelor de catre membrii UCK.

Am inceput sa aflam tot mai multe detalii despre continutul planului de pace, care confirma temerile celor ce il asimilau unei capitulari. In dosul expresiilor diplomatice folosite, se ascundeau prevederi foarte clare. Sarbii aveau la dispozitie o saptamana pentru a-si retrage din Kosovo trupele, armamentul si artileria antiaeriana. Dupa retragere, urma sa fie creata o zona-tampon, cu latimea de 25 de kilometri, intre Serbia si Kosovo, in care era interzisa prezenta oricaror forte militare sarbesti. Kosovo urma sa fie administrata de reprezentantii desemnati de ONU, iar, dupa retragere, va fi permisa intoarcerea unui numar mic de politisti si graniceri sarbi, dotati cu armament usor, care vor avea datoria sa mentina legatura cu misiunea civila internationala, sa incercuiasca si sa curete campurile de mine si sa ocupe functii administrative in localitatile locuite de sarbi in cateva puncte-cheie de pe frontiera. Era greu de crezut ca acest lucru va fi posibil, odata cu intoarcerea refugiatilor albanezi, protejati de fortele NATO.

Ne-am uitat la jurnalele de stiri ale RTS, care au prezentat imagini de la sedinta Parlamentului. Am remarcat ca Vuk Draskovic statea in primul rand al salii, incadrat – in stanga – de premierul sarb Mirko Marjanovic si de presedintele Serbiei, Milan Milutinovic, iar – in dreapta – de Ljubisa Ristic, lider al JUL, si de ministrul de Interne Vlajko Stojiljkovic. Deja, la Belgrad se vorbea ca, in cazul in care Vojislav Seselj si partidul sau se vor retrage din guvernul federal, locul lor va fi luat de Vuk Draskovic si de SPO. Un semnal sugestiv l-a dat si RTS, din ale carei imagini au lipsit cu desavarsire paramentarii radicali. Ca si cand nu ar fi participat la sedinta. Privind jurnalul, am observat ca, dupa ce, vreme de 71 de zile, toate stirile despre bombardamente au inceput – fara exceptie – cu sintagmele “aviatia criminala a NATO” sau “agresiunea nemiloasa impotriva Iugoslaviei”, in aceasta seara, se vorbea, sec, doar despre bombardamente.

Astazi, nu am ratat nici un jurnal ProTV. M-au sunat si am transmis si pentru Stirile de la miezul noptii, cand Lucian Mindruta insista sa ma intrebe care sunt reactiile oamenilor. I-am explicat ca singurii care au fost cuprinsi de euforie au fost jurnalistii straini, care se bucurau, probabil, ca scapa de razboi. Isi pregateau bagajele, iar un ziarist francez caracteriza momentul actual spunand ca “suntem in pericol de pace“. Sarbii nu cred ca pericolul e chiar atat de mare, desi – pentru a doua oara de la inceputul razboiului – la Belgrad nu a fost alarma. Am povestit celor de acasa ca aici, peste tot, pe strada, in cafenele, in parcuri sau in taxi, lumea nu vorbeste decat de aprobarea planului de pace. In general, oamenii erau nemultumiti, dar neputinciosi. Toti se intrebau ce rost au avut 71 de zile de bombardamente si suferinte, daca pacea se va incheia in aceleasi conditii ca acelea din acordul de la Rambouillet. Le puteam citi dezamagirea pe chipuri, dupa ce au suportat cu stoicism si indarjire lipsurile si nenorocirile provocate de bombe. Si tot mai multi incep sa considere acordul de pace drept un act de capitulare.

“Odata ce toate trupele regimului de la Belgrad vor fi retrase, vom putea lua in considerare o situatie in care un numar mic de soldati sa poata fi din nou desfasurati in Kosovo,” a declarat Alistair Campbell, purtatorul de cuvant al premierului britanic Tony Blair, informeaza AFP. Rusia a insistat asupra posibilitatii ca Belgradul sa-si poata mentine un numar de militari in Kosovo. Soldatii care ar fi autorizati sa se reintoarca in Kosovo ar avea de indeplinit misiuni de legatura sau de supraveghere a manastirilor ortodoxe din provincie. Pe de alta parte, Campbell a repetat ca Londra se opune cu fermitate unei impartiri sau unei divizari de facto a provinciei Kosovo.

Pentru ca era o seara linistita, ne-am hotarat sa mergem in cartierul Zemun, la restaurantele de pe malul Dunarii, sa mancam peste. Am luat un taxi si am ajuns pe faleza, unde ne-am plimbat o jumatate de ora, admirand din nou fetele frumoase care treceau pe langa noi, plimbandu-si cainii sau strangandu-si in brate prietenii. Intr-un final, la sugestia lui Eugen Mihaescu, am ales un restaurant a carui terasa ne lasa sa privim Dunarea si o parte din Belgrad. Alegerea a fost cat se poate de inspirata. Eu si George Roncea am fost singurii care am cerut intai o ciorba de peste. Cand chelnerul a venit cu ceaunul imens, din care se ridica un miros irezistibil, Mile, Dobrivoi si domnul Mihaescu n-au mai stat pe ganduri, cerand si ei farfurii. Nici unul dintre noi nu-si amintea sa fi mancat vreodata o ciorba atat de buna. La felul doi, Eugen Mihaescu l-a rugat pe chelner sa ne aduca, pe o tava, diferite feluri de peste. Cand s-a intors cu comanda, ne-am ingrozit: dupa ce golisem ceaunul cu ciorba si ne gandeam chiar sa renuntam la felul doi, chelnerul a sosit cu o tava ovala, lunga de cel putin 1 metru, pe care erau insirate vreo 10 feluri de peste prajit. Mai mare, mai mic, facut la gratar sau in tigaie, acompaniat de cartofi fierti, salata si mujdei, arata senzational. Amuzat de figurile noastre speriate, chelnerul ne-a mai adus o sticla de vin si s-a scuzat, dandu-si seama ca suntem straini, ca asa se mananca in Serbia. Nu gasesc cuvintele pentru a descrie minunatia pe care am mancat-o si nu voi uita niciodata aceasta cina. Desi, la un moment dat, nu mai puteam inghiti nici un bob de mazare, nu ne-am lasat pana nu am golit toata tava. Era pacat sa lasi pe masa altceva decat oasele. Cand am cerut nota de plata… alta surpriza: tot ce mancasem, la care se adaugasera doua sticle de vin, niste vodka si cafele, costa 500 de dinari. Adica 50 de marci germane. Nu de persoana, ci in total !

La un moment dat, chelnerul ne-a intrebat daca stim bancul cu sarbul pe care, nemaiavand ce manca, il trimite nevasta la pescuit. Norocos, acesta prinde un somn si il aduce acasa. Ii spune nevestei sa-l arunce in tigaie, insa aceasta ii atrage atentia ca nu mai au butelie de 3 saptamani. “Nu-i nimic, il faci pe plita,” ii spune el sotiei, insa aceasta ii aminteste ca, din cauza bombardamentelor, nu au curent. Dupa ce femeia ii spune ca n-au nici carbuni, sa-l faca la gratar, sarbul se enerveaza, ia pestele (care auzise intreaga conversatie) si il arunca inapoi in Dunare. Fericit, somnul incepe sa aplaude si sa scandeze numele celui caruia ii datora viata: “Slobo ! Slobo !”

Emisarul rus Viktor Cernomirdin considera ca principalul rezultat al negocierilor cu autoritatile de la Belgrad este faptul ca eforturile de pace au fost plasate acum sub controlul Natiunilor Unite, informeaza Interfax. “Cel mai important este ca am reusit sa plasam procesul de pace din Balcani in sfera juridica a Natiunilor Unite,” a declarat el.

La 21:43, in timp ce stateam pe terasa restaurantului, am observat ca antiaeriana din jurul Belgradului tragea dupa un avion. Am crezut ca n-am auzit noi sirenele, insa, cand l-am sunat pe Nelu, la hotel, acesta ne-a confirmat ca nu era alarma aeriana. La 22:30, antiaeriana tragea din nou, cu putere, ba chiar s-a anuntat ca ar fi doborat un avion-spion fara pilot. Si, totusi, nici o sirena, desi – altadata – nici nu intrau bine avioanele in spatiul aerian iugoslav, ca se si dadea alarma. Acum, insa, pentru a-i convinge pe oameni ca pacea adusa de providentialul lor presedinte este aproape, autoritatile au riscat si nu au declansat sirenele, inchipuindu-si – probabil – ca nu toata lumea va observa tirurile antiaerienei. Scarbiti de aceasta cinica ipocrizie, ne-am intors la hotel.

De altfel, bombardamentele din aceasta noapte aveau sa fie mai putin intense, desi vremea era favorabila. Atacurile s-au concentrat asupra provinciei Kosovo si a sudul Serbiei. La 19:40, patru proiectile au lovit releul de televiziune de la Trgoviste, din zona orasului Vranje, alte trei explodand la Novo Brdo. Un sfert de ora mai tarziu, a fost bombardata regiunea Prizren-ului, unde a fost avariata fabrica “Bismut”. La 20:15, a fost bombardat satul Korak, iar intre 21:32 si 21:45, au avut loc 5 raiduri aeriene asupra satului Markovic, de langa Kursumlija, unde alarma nu mai fusese ridicata de 48 de ore. La 22:00, in zona localitatii Zur, la 12 kilometri sud de Prizren, au explodat 18 proiectile. La miezul noptii, 3 bombe au lovit satul Kacanik, de langa Pristina, si satul Planeja, de langa Dragas. Ceva mai tarziu, mai multe explozii au fost auzite in satul Veliko Grabovnica, de langa Leskovac, iar la 3:40, artileria antiaeriana din jurul orasului Sabac a ripostat impotriva unor avioane care survolau regiunea.

“NATO estimeaza ca numarul de morti si raniti inregistrat in randul fortelor armate sarbe depaseste cu mult cifra de 10.000,” a precizat colonelul Konrad Freytag, purtator de cuvant militar al Aliantei. El a reamintit faptul ca autoritatile de la Belgrad au dat publicitatii, cu cateva zile in urma, cifra de 1.800 de morti si raniti din cadrul armatei, precizand, insa, ca evaluarea facuta de NATO se refera la cifre mult mai mari.

Cand ne-am intors la hotel, ne-a intampinat Jelena, o sarboaica de treaba, care il inlocuia pe Boban, tanarul care vindea noaptea la buticul din hotel. Desi incercase din rasputeri sa se ascunda, acesta fusese incorporat acum 3 saptamani. Noroc cu Nelu, care ii aranjase sa fie trimis la o unitate de transporturi din Belgrad. Ii povestisem lui Eugen Mihaescu despre drama Jelenei. Aceasta era vaduva si avea un singur baiat, care fusese luat in armata, iar unitatea lui ajunsese in Kosovo, chiar in zona frontierei cu Albania, unde se dadeau cele mai grele lupte si cadeau bombe zi si noapte. La inceputul razboiului, Jelena vorbea cu baiatul la telefon de 2-3 ori pe saptamana. Apoi, primea scrisori de la el. La un moment dat, vreme de aproape o luna de zile, Jelena n-a mai avut nici o veste de la fiul ei. Biata femeie nu mai avea somn, era trasa la fata si plangea tot timpul. Ne indragise pe mine si pe Mile si mai statea de vorba cu noi, spunandu-ne ca ii amintim de copilul ei, care e cam de varsta noastra.

Daca in primele zile o intrebam ce mai face baiatul, cand perioada in care nu avea nici o veste de la el a inceput sa se lungeasca tot mai mult, n-am mai intrebat-o, ba chiar evitam sa aducem vorba despre razboi. La un moment dat, am inceput chiar sa ne ferim de ea, pentru ca durerea care i se citea pe fata era atat de mare, incat ne dadeau lacrimile. Disperata, la un moment dat s-a dus la Statul Major si a dat buzna peste un general, implorandu-l sa o ajute sa primeasca o veste de la baiat. Acesta i-a promis cate in luna si-n stele, insa femeia era convinsa ca baiatul ei a murit si comandantii sai incearca sa-i ascunda asta. Pentru ca nu mai putea dormi, l-a rugat pe patronul buticului sa o lase sa lucreze in tura de noapte. Ajunsesem sa nu mai coboram in bar seara, pentru ca venea la masa noastra si povestea, pana nu o podidea plansul, amintiri despre fiul sau.

Acum cateva seri, cand ma intorceam cu Mile de la barul muntenegrenilor de langa noi, Jelena parca sa nascuse a doua oara. Ne-a luat in brate, ne-a pupat si ne-a spus, plangand de bucurie, ca a sunat-o baiatul si e sanatos. Ne-a asezat la o masa si ne-a adus doua beri, promitandu-ne ca, la prima leafa, o sa ne faca cinste cu o sticla de whisky. I-am multumit si am stat cu ea la taclale, molipsiti de fericirea ei. In seara asta, era din nou bucuroasa, pentru ca fiul ei o sunase si i-a spus ca, in cateva zile, va veni acasa. Apoi, cu voce scazuta, Jelena ne-a spus ca jos, in Kosovo, au murit foarte multi soldati si ca fiul ei va incerca sa aduca poze de pe front. “Si uite pentru ce au murit toti copiii aia !” a exclamat ea, referindu-se la planul de pace aprobat astazi. Am dat, tristi, din cap si ne-am dus sa ne culcam. Aveam sentimentul ca, in urmatoarele zile, situatia va evolua spectaculos si trebuia sa fim cu ochii in patru.

Trenul Aliantei Nord-Atlantice, care a transportat la Craiova echipamentele necesare instalarii radarului mobil NATO a sosit azi, in jurul orei 13:00, in statia Pielesti, la circa 10 kilometri de Craiova, informeaza corespondentul Mediafax. Conform documentelor vamale, greutatea incarcaturii militare, care a fost insotita de 15 militari americani, a fost de aproximativ 174 de tone. Numeroase aparate digitale, generatoare si alte componente ale radarului mobil, 5 autospeciale militare si circa 10 containere sigilate au fost transportate in 20 de vagoane. Comandorul Mircea Grosu, seful aerodromului din Craiova, a declarat ca radarul mobil va fi montat in incinta UM 01820 din Craiova, acolo unde, in urma cu 2 ani, din cauza unui accident produs in timpul testarii la sol a unui nou tip de explozibil, si-au pierdut viata 16 militari romani.

2 iunie 1999

Ne-am trezit destul de devreme si ne-am spalat tot cu apa din sticle. Sistemul energetic national era in continuare destabilizat. Se anuntasera intreruperi de curent, atat in Belgrad, cat si in intreaga regiune a Vojvodinei, iar conducerea EPS facea apeluri catre cetateni sa economiseasca la maximum curentul electric. De aproape 48 de ore, apa la robinete lipsea cu desavarsire, insa se spunea ca, pana la sfarsitul zilei, va veni. Astazi se implineau 70 de zile de la inceputul razboiului.

In timp ce stateam cu Nelu si cu ceilalti, sa ne bem cafeaua de dimineata, m-a sunat de la Bucuresti Sorin Diaconescu, seful Sectiei Corespondenti din ProTV. Era un tip foarte simpatic si serios, cu care m-am inteles intotdeauna foarte bine si aveam mare incredere unul in celalalt. Ma sunase sa-mi citeasca un articol din “Curentul” in care ma laudau si ne-am amuzat foarte tare ca, in acelasi timp, ii critica pe cei de la ProTV, reprosandu-le ca, desi erau in stare sa creeze vedete de televiziune peste noapte, cu sau fara merite, nu au fost in stare sa exploateze pozitia mea de corespondent de razboi. Articolul era scris sub pseudonim, insa cred ca autorul era Domnica Macri, fosta noastra colega, care lucra acum pentru “Curentul”.

M-am bucurat de elogiile pe care mi le-a adus, insa ma ingrijora ca le reprosa colegilor mei ca, in afara de o poza (si aia deformata in momentul in care a fost scanata si pusa pe ecran) si o voce, telespectatorii care ma urmareau nu stiu nimic despre mine. Ingrijorarea venea din faptul ca niciodata nu mi-a placut publicitatea, considerand ca e mult mai important sa-mi fac treaba bine si telespectatorii sau cititorii mei sa fie cat mai bine informati, decat sa-i intoxic cu aparitiile mele pe ecran. Am preferat intotdeauna sa pot merge pe strada si sa pot intra intr-un loc public, fara a fi batut la cap de tot felul de oameni, care sa doreasca sa-mi “dezvaluie” cate o stire “senzationala”.

Temerile mi s-au confirmat curand, pentru ca reactia colegilor mei a fost imediata si Sergiu Toader m-a sunat de foarte multe ori, rugandu-ma sa ma gandesc la vreo varianta in care sa pot intra in direct prin satelit, cu ajutorul echipelor de televiziune straine care aveau dotarea necesara. Am fost nevoit sa-i atrag atentia inca o data ca stateam la Belgrad incognito, fara acreditare de razboi, si ca, in mod normal, trebuia de multa vreme sa ma intorc acasa. Nici o echipa de televiziune nu ar fi fost dispusa sa riste expulzarea din Iugoslavia pentru a lucra cu cineva neacreditat si, oricum, erau interzise orice transmisii in direct. Chiar si cele telefonice, care erau tolerate, pana cand incepeau sa deranjeze.

Bulgaria va semna in curand un acord cu Alianta Nord-Atlantica, prin care va pune infrastructura sa la dispozitia trupelor NATO care vor participa la o eventuala misiune de mentinere a pacii in Kosovo, titreaza cotidianul “Sega“. Mai multe publicatii bulgare au anuntat in ultimele zile ca 20.000 de soldati si o cantitate impresionanta de tehnica militara apartinand NATO va tranzita, in scurt timp, teritoriul Bulgariei. O echipa de 9 ofiteri ai Aliantei a sosit duminica la Sofia, pentru a discuta amanuntele acestei operatiuni. Potrivit unul document neoficial dat recent publicitatii, autoritatile bulgare intentioneaza sa puna gratuit la dispozitia trupelor NATO aeroporturile, porturile, soselele si caile ferate din tara. O oficialitate din Ministerul bulgar al Apararii sustine ca acordul privind tranzitarea teritoriului bulgar de trupele NATO va putea intra in vigoare doar dupa ce se va ajunge la un acord de pace in Kosovo.

Am ajuns la Media Center destul de devreme, insa degeaba. Complexul in care se afla nu avea curent. Folosind o gluma aproape banalizata printre clientii permanenti ai centrului, le-am spus ca plec sa aduc curentul si m-am dus in piata din apropiere, pentru ca imi era pofta de niste fructe. Capsunile costau doar 8 dinari kilogramul, adica mai putin de o marca germana. Mi-am cumparat un kilogram si le-am mancat in timp ce ma plimbam, cascand gura la tarabele pe care gaseai tot ce-ti dorea inima, de la blugi la casetofoane sau pasta de dinti. La 11:13, acompaniate de un cor de blesteme, au inceput sa sune sirenele alarmei aeriene. O jumatate de ora mai tarziu, s-a auzit vuietul avioanelor si taranii din piata se uitau chioras catre cer, incercand sa le zareasca. Am auzit niste bubuituri, dar nu reuseam sa-mi dau seama din ce directie.

M-am intors pe un drum ocolitor, pe malul raului Sava, pentru ca voiam sa vad insula Ada Ciganlija, unde era amenajat un strand iubit de belgradeni. Desi era foarte aproape de depozitele “Jugopetrol” din cartierul Cukarica si de Makis – ambele, tinte predilecte ale bombardamentelor – desi eram in plina alarma, desi se auzeau explozii, strandul era plin de lume. N-am zabovit prea mult, pentru ca am zarit pe plaja niste fete ale caror forme mi-au taiat respiratia si mi-am amintit brusc ca aveam foarte mult de lucru.

La 12:15, alarma a incetat si a venit curentul la Media Center. Cred ca exploziile pe care le-am auzit au marcat atingerea unor obiective militare, pentru ca sarbii nu au dat nici un fel de amanunte despre ele. In schimb, s-a anuntat ca, intre 9:55 si 10:25, Pristina a fost tinta a cel putin 13 proiectile, care au vizat cartierul Grmija, aeroportul Slatina si releul de televiziune de la Butovacki Breg. La 11:20, au fost bombardate orasele Valjevo, Vranje si Pirot, releul de televiziune de pe Crni Vrh si o fabrica de praf de pusca de langa Jagodina. La 11:30, a inceput un atac puternic asupra fermei de la Dobricevo, de langa Cuprija, in jurul careia au explodat 10 proiectile. La 12:00, au fost bombardate releul de televiziune din Ljubovija si aeroportul Ponikve, de langa Uzice. La 12:10, a venit randul releului de televiziune de la Kraljevo, lovit de 3 rachete, urmat de cel de la Borca, unde au fost avariate mai multe case. La 13:25, cinci proiectile au lovit si releul de la Besna Kobila, de langa Vranje, dupa care, pana la 14:25, atacurile s-au concentrat asupra oraselor Pristina, Prizren si Djakovica.

La Belgrad, la 12:45, s-a auzit o bubuitura, insa era doar un avion care spargea bariera sonica in apropiere. La 16:00, in timp ce imi notam sa fiu atent maine, cand in satul sau natal, Crljenac, de langa Pozarevac, va avea loc inmormantarea generalului Velickovic, afara sunau din nou sirenele alarmei aeriene. Avioanele nu au ajuns pana la noi, concentrandu-se sa bombardeze tinte de pe muntele Fruska Gora: releul de la Iriski Venac, hotelul “EPS Vojvodina”, releul TV de la Srbobran si satele Curuga, Nadalja si Buhovac. Alarma a incetat la 16:39, cu putin inainte de aterizarea la Belgrad a lui Viktor Cernomirdin si Martti Ahtisaari, care veneau sa negocieze cu Slobodan Milosevic conditiile incetarii razboiului.

Oficialitati de la Cartierul General al NATO de la Bruxelles au anuntat, in urma cu doua saptamani, ca in eventualitatea maririi efectivelor contingentului care va participa la o misiune de mentinere a pacii in Kosovo, Alianta va trebui sa gaseasca alte porturi si sosele – in afara rutei Salonic-Macedonia – pentru a patrunde in Iugoslavia. Conducerea Aliantei Nord-Atlantice negociaza, de cateva zile, cu autoritatile macedonene, dublarea efectivelor aflate pe teritoriul acestei tari, in scopul implementarii unui acord de pace in Iugoslavia.

Eugen Mihaescu a venit sa-l ajut sa transmita inca un articol pentru “Cotidianul“. Se numea “Senzatia asta de a fi o tinta e bizara… mai ales de cum se lasa noaptea” si il reproduc aici, pentru ca exprima foarte bine sentimentele noastre din aceste zile.

“Sirenele orasului sunasera prelung si sinistru acum 5 ore. Linistea sfasiata cadea peste noi amenintatoare. Ce noapte de cosmar, infernala ! De cand sunt aici, niciodata n-am suferit asa, n-o s-o uit multa vreme, probabil. Sunt traumatizat. Veneau in valuri succesive. Se fofilau, atacau fara mila. Raidurile lor nu se mai terminau… Nu-i vedeam, dar ii simteam, de ce sunt in stare criminalii astia ! Saream in sus din pat de fiecare data; daca as sti unde sunt, dar sunt invizibili. Se pare ca, daca ploua, ii vezi mai usor, dar acum aerul e uscat si parfumat de teii infloriti, cu crengile rupte de la ultimele bombardamente. Ti se frange inima cand te uiti la bietii arbori. Sunetul ciudat, prelung, aproape de nedescris al escadrilelor femele (ni s-a spus ca sunt cele mai periculoase) il am in urechi din noptile precedente, cand urmaream proiectilele antiaerienei sarbesti fugarind ceva nevazut. Dar acum gem sub cearsafuri, cu capul sub perna ca sa-mi protejez urechile, limita mea de suportabilitate. In a patra noapte de razboi, aici, este depasita. Cat va mai dura, oare ? De s-ar face ziua mai repede, sa inceteze odata. Numar clipele, minutele, orele si aud prin perna ticaitul ceasului si inima cu extrasistole din cauza canilor de cafea ingurgitate. Timpul trece si mai greu in nopti de singuratate, in nopti de insomnie, cand nu vreau sa iau un somnifer. Imi trec prin fata ochilor franturi de viata, imagini uitate, clipe fericite, sunt din ce in ce mai angoasat. Sa fie o depresie provocata de razboi ? Nu. Antidepresive n-o sa iau. Sunt periculoase. Inchid geamul, aprind lumina, desi nu am voie. Nu vad nimic. Cum ii urasc si cum i-as privi… Vai de mine, pe cearsaf sunt urme de sange, sunt ciuruit. Si nu am dezinfectant. Daca si maine noapte continua asa, ma inarmez cu fumigene. Fir-ar mama lor de tantari nesuferiti, ce au putut sa-mi faca in noaptea asta de nesomn ! Voi fi maine toata ziua buimac… Sunet lung de sirena, sfarsitul alarmei, se crapa de ziua.” Eugen Mihaescu, Belgrad, 2 iunie 1999.

Am ras in hohote de inspirata parabola scrisa de domnul Mihaescu, desi, daca o citeai atent, in afara de un umor necrutator, imprumutat, parca, de la sarbi, continea destula tristete. L-am invitat sa bem o cafea pe terasa din Trg Republike, sa admiram frumusetea sarboaicelor si, pe drum, l-am intrebat daca nu doreste sa-si cumpere o locuinta la Belgrad. In general, pretul apartamentelor a scazut, de la inceputul razboiului, cu 20-30 %, iar in cartierul Dedinje, o vila langa cele ale lui Milosevic si Arkan se vindea la jumatate de pret. Pentru ca nu stiai daca, la sfarsitul razboiului, nu vei constata ca ai dat banii pe o gramada de moloz.

Am discutat mult cu Eugen Mihaescu despre ultimul zvon pe care il auzisem. Era de-a dreptul spectaculos si il aflasem de la mai multi ofiteri cu care apucasem sa vorbesc la o bere. Cica Slobodan Milosevic ar fi decis sa demisioneze din functie, pentru a pune capat razboiului, insa isi va alege cu multa grija momentul. Ar fi o lovitura politica extraordinara, care l-ar transforma intr-un martir si eram convins ca sarbii ar iesi in strada si l-ar alege presedinte pe viata. Din pacate, insa, a fost doar o manevra a presedintelui iugoslav, orchestrata cu sprijinul serviciilor secrete, pentru a-si da seama cine a mai ramas cu adevarat de partea lui. Dupa cateva zile, a urmat o noua serie de epurari in randul apropiatilor lui Milosevic, care apucasera aproape sa se incaiere pentru scaunul sau.

“Presedintele finlandez Martti Ahtisaari merge la Belgrad in numele Uniunii Europene, pentru a se asigura ca autoritatile iugoslave inteleg ceea ce se asteapta de la ele, ca raspund la intrebari si isi clarifica pozitia,” a declarat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea. “El nu merge acolo pentru a negocia, ci pentru a fi sigur ca Milosevic stie foarte bine ca trebuie sa accepte cele cinci conditii puse de comunitatea internationala, pentru ca NATO sa intrerupa bombardamentele. Acestea sunt: incetarea violentelor in Kosovo, retragerea trupelor sarbe si iugoslave din provincie, prezenta unei forte internationale si de securitate, intoarcerea refugiatilor si punerea la punct a unui cadru politic pentru Kosovo.”

Desi la sosirea la Belgrad, Martti Ahtisaari a declarat ca este o zi istorica pentru Iugoslavia, iar Viktor Cernomirdin a spus ca au venit cu propuneri concrete, putina lume isi punea sperante in noua runda de negocieri. Corespondentii de la Bonn ai mass-mediei iugoslave au caracterizat discutiile celor doi cu Strobe Talbott drept aproape un fiasco, asa ca nu era de mirare o astfel de atitudine. Inainte de a pleca la Belgrad, Cernomirdin a spus ca, astazi, partea americana a venit cu o serie de propuneri noi, care sunt, in parte, inacceptabile pentru Rusia. El a afirmat ca trupele de pace ruse si cele ale NATO, care ar urma sa fie desfasurate in Kosovo conform unui plan comun, vor actiona separat, avand si comandamente separate.

Replica Aliantei Nord-Atlantice a venit imediat. “NATO intentioneaza sa desfasoare in Kosovo o forta de pace unica, cu un comandament unic, reguli de angajare stricte si o abordare comuna pentru provincie,” a precizat Jamie Shea. “Nu vom face nimic care ar putea spori riscurile unei impartiri a provinciei Kosovo, fie ea virtuala sau reala.” Nici adjunctul secretarului de stat american Strobe Talbott nu a confirmat declaratiile emisarului rus. “O forta internationala in Kosovo va fi mai eficienta daca va participa si Rusia, insa Statele Unite se pronunta impotriva unei structuri a fortei de mentinere a pacii care sa conduca spre calea riscanta a impartirii provinciei,” a afirmat Talbott, considerand ca fortele de mentinere a pacii in Kosovo trebuie sa aiba un comandament unic, avand in centru structura NATO.

“Emisarul rus Viktor Cernomirdin si presedintele finlandez Martti Ahtisaari sunt de acord, in suficienta masura, asupra conditiilor pe care trebuie sa le prezinte, in numele comunitatii internationale, in cadrul misiunii lor la Belgrad,” a declarat James Rubin, purtator de cuvant al Departamentului de stat al SUA. El a afirmat ca Statele Unite considera satisfacatoare rezultatele discutiilor pe care le-a avut cu cei doi emisari, pentru pregatirea misiunii lor. “Marea necunoscuta este daca acest front comun intre Statele Unite, Uniunea Europeana si Rusia va primi raspunsurile necesare din partea lui Milosevic,” a adaugat Rubin.

Imediat dupa sosirea la Belgrad, Ahtisaari si Cernomirdin s-au intalnit cu Slobodan Milosevic, caruia i-au expus punctele-cheie ale propunerilor de pace. Desi toti jurnalistii fierbeau, nimeni nu a fost admis sa asiste la discutiile care s-au incheiat la 20:30, urmand sa se reia maine dimineata. Jurnalistii rusi au reusit sa smulga de la Viktor Cernomirdin declaratia ca spera in rezolvarea rapida a situatiei. Surse din anturajul sau au dezvaluit ca nu s-a intrat in detaliile planului de pace, iar Slobodan Milosevic le-a pus celor doi putine intrebari. Emisarii comunitatii internationale au hotarat sa innopteze la Belgrad, Cernomirdin fiind cazat la hotelul “Intercontinental“, iar Ahtisaari la “Hyatt“. In timp ce avionul rusesc a ramas pe pista aeroportului Surcin, Ahrisaari nu a avut prea multa incredere in NATO si si-a trimis aeronava la Budapesta.

N-am reusit sa mai aflam decat ca, dupa discutiile cu cei doi, Slobodan Milosevic i-a convocat pe toti liderii partidelor parlamentare, carora le-a expus propunerile de pace. Ce s-a vorbit acolo a ramas invaluit in mister. Dandu-ne seama ca nu vom afla mai multe in aceasta seara, ne-am hotarat sa mergem sa mancam, desi stateam ca pe jar. Ne-am oprit tot la “Tri sesira“, pe Skadarlija, si, ca sa ne stea mancarea in gat, la una din mesele de langa noi, l-am recunoscut pe Nebojsa Vujovic, purtator de cuvant si adjunct al ministrului federal de Externe. Insotit de o tanara superba, cu care a stat de vorba toata seara. Desi am ciulit urechile, n-am reusit sa auzim ce vorbeau, insa dupa expresia fetei femeii, cred ca Vujovic ii facea curte. Oricum, majoritatea celor de pe terasa restaurantului a izbucnit in ras la 22:02, cand au sunat sirenele alarmei aeriene, imaginandu-ne mutrele lui Cernomirdin si Ahtisaari cand le-au auzit. Si, imediat, toti am inceput sa glumim, la gandul cosmarurilor pe care le vor avea, daca vom fi bombardati. Ei bine, n-am fost atacati de aceasta data.

Premierul albanez Pandeli Majko a cerut comunitatii internationale “fermitate” in fata regimului de la Belgrad, informeaza AFP. “Conditiile NATO reprezinta singura cale pentru a se ajunge la o reglementare a crizei din Kosovo, dar ele nu sunt negociabile,” a declarat Majko. “Toate concesiile si compromisurile privitoare la aceste cerinte vor avea consecinte grave asupra regiunii. Comunitatea internationala nu trebuie sa piarda timpul si sa-si faca iluzii referitoare la Milosevic si la regimul sau.”

Parca pentru a se elibera de frustrarea ca nu pot bombarda Belgradul, pilotii NATO s-au dezlantuit in Kosovo, unde au lansat peste 200 de proiectile in aceasta noapte. Bombardamentele s-au concentrat asupra sudului provinciei si a zonei de frontiera din apropiere de Prizren. Atacurile cele mai puternice au avut loc in sectorul Planeje si in zona muntelui Pastrik, unde se dadeau din nou lupte grele intre militarii sarbi si luptatorii UCK. NATO avea sa anunte ca ar fi distrus, numai in aceasta noapte, cel putin 32 de piese de artilerie, 9 transportoare de trupe, 6 blindate, 8 pozitii de mortiere, 4 vehicule militare si o pozitie de rachete antiaeriene SA-6. Informatii dezmintite, desigur, de sarbi.

Chiar daca au ocolit Belgradul, avioanele NATO au dat tarcoale prin apropiere. Am apucat sa-mi notez ca, la 22:30, doi copii au fost raniti usor, cand un proiectil a lovit o casa din satul Lipa, de langa Smederevo. Mai multe raiduri aeriene au fost lansate asupra orasului Nis. La Aleksandrovo, 3 proiectile au lovit releul postului local de radio. La 23:15, langa Veliko Plano, au fost bombardate podul peste raul Jesenica, de pe autostrada Nis-Belgrad, precum si un pod de cale ferata. La ora 2:00, bombele au explodat in jurul satelor de pe muntele Fruska Gora, iar sarbii au anuntat ca antiaeriana a doborat 3 avioane-spion fara pilot. Unul a cazut la Backa Palanka, unul la Cenaj, iar al treilea la Kovin. Au mai fost bombardate cazarma din Obrenovac, un centru de comanda aeriana din Novi Sad, un releu radio la Novi Pazar, unul de televiziune la Banicka, emitatoarele radio de la Ruma si Srbobran, un pod rutier si o cale ferata la Pirot, instalatiile petroliere de la Maras si Sombor, precum si un depozit de munitii la Kursumlija.

Un tren al Aliantei Nord-Atlantice era asteptat sa intre in Romania, in aceasta seara, prin punctul de trecere a frontierei de la Curtici, a precizat pentru Mediafax, Biroul de presa al Ministerului Apararii Nationale. Trenul transporta echipamentele necesare radarului mobil NATO care urmeaza sa fie instalat la Craiova, pentru supravegherea spatiului aerian al Romaniei. Aparatura este insotita de 15 militari ai Aliantei.

Cand ne-am intors, la hotel ne asteptau o gramada de surprize. In primul rand, aveam apa. Si rece si calda. In al doilea rand, venisera rusii. Nici n-am intrat bine pe usa, ca ne-au sarit in brate doi vechi prieteni: Ghiorghi si Ana, cameramanul si fotografa cu care ne petrecusem destule nopti pe acoperis, in prima parte a razboiului. Impreuna cu ei era Volodea, un ziarist care, dupa ce l-am cunoscut, ne-a povestit ca, in timpul stagiului militar, luptase in Afghanistan. Era cam morocanos, desi toti trei erau ametiti. Se intorceau de la hotelul “Intercontinental”, unde bausera cu cei din anturajul lui Cernomirdin, fara insa sa afle nimic de la ei.

Ne-am amintit cum il rugam pe acoperis pe Ghiorghi sa ne cante baladele rusesti pe care le interpretase Ghenadii Selezniov pe scena din Trg Republike. Am ras cu totii si, dupa ce am ciocnit o vodka cu ei, Gheorghi s-a ridicat in picioare si a inceput sa cante “Podmoskovnie vecera“. Vocea i-a fost repede acoperita de cea a lui Volodea, care s-a dovedit un cantaret excelent. La inceput, Mile il tot starnea si, cum termina un cantec, il ruga sa-i mai cante unul. Dupa care nu-l mai puteam opri. Noroc ca s-a imbatat si a plecat sa se culce, uitandu-si borseta cu actele si o gramada de bani pe masa. S-a intors dupa vreo ora, buimac, sa si-o recupereze, dar cred ca a dormit pana atunci in fata usii, pentru ca avea si cheia camerei in borseta.

In timp ce ne distram cu prietenii nostri, alti doi rusi s-au asezat la o masa. Ziaristi si ei. Vazandu-ne cantand, dupa ce Ghiorghi si Volodea au plecat, s-au apucat si ei sa cante. Golisera impreuna prima sticla de vodka si, la a doua, isi umpleau paharele, se ridicau in picioare si cantau, batosi, o strofa, dupa care dadeau paharele peste cap. Din pacate pentru ei, au avut proasta inspiratie ca, dupa primul cantec, sa interpreteze imnul Uniunii Sovietice. Ca si cand si-ar fi amintit de toata ura pe care o purtau rusilor, doi sarbi s-au ridicat de la o masa si i-au oprit, atragandu-le atentia sa nu mai scoata un sunet. In prima clipa, rusii au vrut sa protesteze, insa s-au ridicat de la o alta masa doi muntenegreni cat un dulap, iar toti ceilalti ne uitam cu dusmanie la ei. Au amutit, si-au golit sticla si au disparut in camere.

Ceva mai tarziu, a aparut si Dragan “scriitorul” nostru. Nu putea sa lipseasca, din moment ce venise atata lume. I-am povestit noutatile si, dupa ce ne-a chemat deoparte, ne-a aratat o vesta a trupelor speciale iugoslave. Si eu si Mile ne-am rugat de el cel putin o ora sa ne-o vanda, spunandu-i ca ii dam oricat pe ea. Era superba, plina de buzunare si tigheluri, dintr-un material rezistent, vopsit in culori de camuflaj. Ne fascinau mai ales cele 4 buzunare facute special pentru incarcatoarele pistolului mitraliera. N-a vrut sa ne-o vanda, dar ne-a promis ca ne va da cadou cate una, la sfarsitul razboiului. Din pacate, avea sa-si uite promisiunea. Pentru ca tot nu voia sa ne spuna nimic, i-am urat lui Dragan noapte buna si ne-am dus la culcare. La 6:30, ne-au trezit sirenele ce anuntau ridicarea alarmei aeriene, insa am decis sa mai dormim doua ore, pana cand urmau sa se reia discutiile dintre Milosevic, Cernomirdin si Ahtisaari.

O racheta neidentificata a cazut in nord-vestul Bulgariei, langa satul Govejdo, din regiunea montana a granitei cu Serbia, transmite postul national de radio. Localnicii au auzit o explozie puternica, dupa care au descoperit, la aproximativ 1 kilometru vest de sat, un crater cu adancimea de 2 metri si diametrul de 6 metri. La locul exploziei au fost gasite fragmente din racheta, care au fost date spre expertiza Ministerului bulgar al Apararii. Nu s-au inregistrat victime sau pagube materiale.