desi a implinit deja 50 de ani, arnold gozo, un prieten din timisoara, face turul asiei cu bicicleta. inevitabil, fotografiile pe care le posteaza pe facebook mi-au trezit nostalgii si amintirea voiajului meu din 2007 prin cambodgia.

orice calator care ajunge in cambodgia vrea sa viziteze templele antice din complexul angkor wat, iar pentru asta trebuie sa se duca in orasul siem reap. din phnom penh, se poate zbura cu avionul sau merge cu autobuzul, dar cea mai frumoasa calatorie este cu vaporul (25 de dolari). de fapt, un vaporas care face 7 ore pe lacul tonle sap, ale carui maluri nu le vezi vreme de 3 ore. in schimb, intalnesti colonii de pescari khmeri sau fascinante sate lacustre, restaurante plutitoare sau stranii terenuri de baschet amenajate pe pontoane. atentie ! soarele arde necrutator si orice crema de protectie este inutila: cel putin 3 dintre tovarasii nostri de drum au ajuns la spital cu insolatii severe.

sosirea la marginea orasului siem reap este pe masura calatoriei: zeci de motorete si tuk-tuk sunt ingramadite pe mal, unde soferii lor ridica bucati de carton pe care sunt scrise numele turistilor pe care ii asteapta. trebuie doar sa faci rezervarea cand iti cumperi biletul pentru vaporas. ghidul nostru se numea ra si – la fel ca majoritatea celorlalti – a incercat sa ne plaseze la niste pensiuni banale, de la care ar fi primit un dolar, daca ii iesea figura. nu va lasati pacaliti: centrul orasului e plin de guest houses foarte frumoase, cu destule camere libere, pentru acelasi pret: 7-10 dolari/noapte, in functie de cate zile stati.

incredibil cat de verde poate fi timisoara in aceste zile ! mai ales pentru cineva obisnuit in ultima vreme cu cenusiul bucurestean. simti ca a venit primavara. imi pot imagina cum ar arata cu fatadele cladirilor renovate. piata unirii incepe sa prinda viata, indemnata de cateva happeninguri din student fest-ul de anul asta. m-a ars soarele in curte la “van graph k fe” sambata dupa-amiaza, la o cafea cu cineva drag care locuieste mult mai departe decat mine fata de timisoara natala. desigur, in directia opusa.

festivalul dramaturgiei romanesti suna prea pompos pentru salbaticul din mine si tot student fest mi-a salvat debutul serii. sectiunea rock. am ajuns in “daos” cand pe scena erau no brainz din timisoara.  surpriza placuta. au sunat proaspat si interesant. locul mi-a amintit de niste nopti de blues pe care le-am trait acolo pe vremea lui ceausescu, intr-o atmosfera de fraternitate clandestina cu o gramada de pletosi in blugi si parkere verzi.

am ajuns pentru prima oara in viata la “fratelli“, in spate la “termal“. franciza a clubului din bucuresti. ok amenajat, scump pentru timisoara, ticsit de gagici misto, cocalari, baieti de bani-gata, aventurieri si vagabonzi. amuzant. muzica, insa, era teribila: un remix cu cele mai banale si plictisitoare piese de mana a treia din anii ’90. n-as reusi sa fac un playlist atat nasol nici pentru cei mai mari dusmani. salvarea a venit din nou de la student fest. sectiunea dnb. atmosfera in “setup” a fost foarte misto. line-up bun, cu rare momente mai sovaielnice, lume faina, multi prieteni. ca la un party reusit din anii ’90.

duminica seara, pret de-un ceai si o bere in “aether nativ“, am inteles toate controversele si subtextul din “declar pe propria raspundere“, piesa autobiografica pe care alina serban tocmai o jucase la festivalul de teatru. eu veneam de la intalniri prin “papillon” si aiurea cu vechi prieteni, insa am avut senzatia ca jumatate din clienti o vazusera.

pacat ca-n tara asta 560 de kilometri inseamna atat de mult…

cine-a mai vazut cal verde si sarb cuminte ? era unul din personajele celebre ale timisoarei, cu parpalacul bej si nelipsita umbrela neagra si lunga, calcand ca un armasar pe dalele din piata operei. suntem prieteni de vreo 30 de ani, din vremea in care casetele lui cu muzica trasa de la europa libera cu tot cu comentariile lui andrei voiculescu erau legendare. in clasa a IX-a, la fel de legendarul unchi din state ii trimisese o pereche de levi’s 501 adevarati, o bricheta zippo, o pereche de ray-ban si un radiocasetofon stereo care prindea incredibil de clar posturile straine. blugii cred ca au ajuns si pe mine, pe la sfarsitul existentei lor fizice, iar casetofonul zace in mod sigur printre lucrurile mele din podul unei case vechi din timisoara. radioul tot asa de bine merge !

nu stiu cati v-ati trait tineretea la fel de spectaculos si frumos ca noi. eram un grup de 5-6 prieteni care a trecut IMPREUNA, alaturi de fetele pe care le iubeam si de ceilalti prieteni, de gastile din generatiile dinaintea noastra si de cele de dupa noi, prin una din cele mai interesante si furtunoase perioade ale secolului XX. liceul cu nopti pierdute ascultand pink floyd sau frank zappa si fumand marlboro rosu in camera lui marlone de la giarmata. chefuri pe bijelo dugme sau eric clapton, cu kenturile lu’ hodoroaga, pana a crapat vecinul de la unu de inima rea. aventuri prin trenurile de noapte spre varias si cei cinci kilometri pe jos pana la totina. noptile de vara din campingul de la neptun si septicul romanesc pana la 40 fix la gura sobei din casa de vacanta de la brebu a corinei. nemaipomenitele discutii nocturne din apartamentul lui gabi de langa bastion si chefurile de la velimir, cand ai lui erau plecati la tara. povesti de dragoste, exmatriculari temporare din liceul c.d.loga pentru nazbatii rasunatoare, excursii memorabile la poiana marului sau herculane, examene, 9 luni de armata (eu – la diribau, el – voluntar la parasutisti), anii de studentie, in care eu ma apucasem sa cant jazz la contrabas si camerele numai de noi stiute ale arabilor din caminele de la medicina de unde puteai cumpara oricand marlboro cu 120. incredibilele zile ale Revolutiei din decembrie 1989 pe care le-am trait din plin la timisoara si noptile in care ne ascundeam de tirurile unui terorist nebun in casuta parintilor lui gabi. dupa care – nebunia anilor ’90 !

in ultimii 6-7 ani, ne-am vazut rar si am scapat cu greu de ironiile ca m-am mutat printre mitici. nu i se schimbase decat privirea, parca mai trista. ultima data, am vorbit cu el la telefon acum 10 zile. era vineri, pe la miezul noptii. surpriza a fost totala, pentru ca nu ma sunase niciodata de pe mobil. nu mai conteaza ca si acum ma apelase din greseala, dar ne-am bucurat sa ne auzim si mi-a atras atentia sa nu uit sa bem o bere cand mai trec prin timisoara.

asteapta-ma, prietene, promit sa vin.

21 februarie 2011

povestea a inceput in 1997, intr-o seara de februarie, in legendarul club de jazz “pod 16” din timisoara, in acea perioada, unul din cele mai misto locuri din oras. clubul era administrat de prietenul meu, muzicianul liviu butoi, si atragea o gramada de lume buna la concerte de jazz sau – pur si simplu – la o bere cu prietenii.

de cateva luni, noul viceconsul al germaniei la timisoara, patrick froehlich, devenise un obisnuit al locului si ne-am imprietenit rapid. era mare fan queen si, intr-o seara, a inceput sa-mi povesteasca despre o expozitie itineranta de fotografii din viata lui freddie mercury, care fusese prezentata in premiera la royal albert hall din londra, apoi la paris si urma sa ajunga la koln. patrick era prieten cu jim beach, managerul formatiei queen, si spunea ca l-ar putea ruga sa aduca expozitia si la timisoara.

“hai s-o facem !” i-am spus eu. ”vorbesti serios ?” s-a mirat el. “desigur. aici, aranjam impreuna totul. nu trebuie decat sa vina.”

a doua zi l-a sunat pe jim, care a fost imediat de acord, mai ales ca, in luna mai, intre koln si montreux (urmatoarea destinatie) cele 94 de fotografii nu erau expuse niciunde. o zi mai tarziu, venea vestea cea mare: brian may a fost atat de entuziasmat de idee, incat a promis ca vine la inaugurare la timisoara.

la cati prieteni aveam amandoi, a fost floare la ureche sa organizam totul. fotografiile au fost expuse timp de o saptamana la muzeul banatului din centrul timisoarei. brian may a venit, asa cum a promis, spre entuziasmul miilor de fani care s-au ingramadit sa-l vada. seara, l-am dus in secret la clubul de jazz “pod 16″ si, cand a plecat la culcare, am fost nevoiti sa-l scoatem prin spate, pe furis. sute de tineri aflasera unde suntem si voiau sa-i ceara un autograf. pe vremea aceea, eram reporterul protv pe zona de vest a tarii si am reusit sa recuperez stirile difuzate despre acest eveniment.

inca n-am gasit imaginile brute, dar sunt pe urmele lor si, in curand, voi pune pe youtube o extended version. il veti vedea mai mult pe paul hawkes aka streaky, ex-production manager al formatiei queen, cu care m-am imprietenit atunci si caruia ii promit sa-i onorez cat mai curand invitatia de a-i face o vizita pe plajele din sudul australiei, unde traieste acum. ce petreceri salbatice am incins in noptile alea in cluburile din timisoara !

din pacate, fara brian may. fiind gazda, l-am insotit peste tot si a fost straniu. tot timpul, brian era cu noi si nu era. chiar si cand vorbea cu tine, simteai ca o parte din mintea lui era absenta. am mancat impreuna intr-un mic restaurant, cel mai rafinat local al vremii, al carui patron – bun prieten de-al nostru – avea placerea de a ne uimi intotdeauna cu specialitati imposibil de preparat in romania. nici aici, brian nu s-a aplecat prea mult asupra celor lumesti. l-a lasat pe jim beach sa-i aleaga ceva din meniu si nu a baut decat apa si suc de fructe. seara, la clubul de jazz, a zambit absent in stanga si-n dreapta, a iesit in fata fanilor de afara si a dat autografe de cate ori i-a spus jim. tot acesta i-a atras atentia la un moment dat ca e timpul sa mearga la culcare. fara sa comenteze, s-a ridicat, a salutat pe toata lumea si s-a lasat condus de streaky la hotel.

a doua zi, ne-am plimbat putin prin centrul timisoarei, unde a fost recunoscut imediat. noroc ca banatenii sunt civilizati si s-au multumit sa-l admire de la distanta. cativa pustani au indraznit sa-i ceara autografe si a zambit cand niste bisnitari l-au rugat sa semneze pe bancnote de 10.000 de lei. cauta albume cu queen si l-am dus prin cateva magazine de muzica, insa n-a fost multumit. salvarea a venit de la niste tarabe cu casete piratate. “colectionez variante-pirat cat mai ciudate ale albumelor noastre,” mi-a soptit brian si cred ca a fost singurul moment cand l-am simtit foarte uman si misto. a vrut sa cumpere cateva casete rusesti sau bulgaresti cu queen, dar vanzatorului i-a fost atat de rusine sa ia bani de la brian may pentru “bombele” alea si i le-a facut cadou.

restul povestii, cand (si daca) gasesc caseta cu filmarile brute din 1997

m-am intors dintr-o calatorie fulger, in care am testat accesul la internet wifi in benzinariile de pe soselele dintre bucuresti si timisoara, via craiova. am intrat in vreo 6-7 care se laudau ca-ti dau internet wireless pe gratis, cat stai la o pauza de cafea. de fiecare data a trebuit sa ma rog de un angajat uimit ca nu merge sa restarteze router-ul, ca sa gasesc semnal. in statiile omv a functionat acceptabil cateva minute, dupa care pa ! n-am mai stat sa vedem care-i buba.

dar smecheria cea mai penala am intalnit-o in benzinariile rompetrol: internetul wifi este oferit de romtelecom, cu conditia inregistrarii ca user pe o pagina a companiei, unde trebuie sa-ti dezvalui adresa de mail si numarul de telefon. adica, vrei internet gratis ? da-mi contactele tale, sa mi le bag in baza de date, pe care mai vad eu cum o voi folosi in continuare.

muriti, baaaaa !

22 iunie 1999

Prima noastra grija in aceasta dimineata era sa obtinem acreditari de la Centrul militar de presa pentru Fane, nea Nelu si Sandi, ca sa putem filma in Belgrad. Din pacate, eu nu puteam merge cu ei, asa ca s-a dus doar Mile. I-am asteptat pe terasa de langa Media Center, unde am rasfoit ziarele, cu o cafea in fata. Incepusem sa ma cam plictisesc de ziarele sarbesti, care erau atat de previzibile si, cu rare exceptii, publicau stiri pe care le aflasem deja, inca de ieri. In numarul de astazi din “Blic“, de exemplu, singurele noutati erau despre rusi. Prima – despre gazul rusesc. In acest moment, sarbii produceau doar 75.000 de metri cubi de gaz metan pe ora, fata de necesarul de 180.000 de metri cubi pe ora. Si, deodata, compania ruseasca “Gazprom” si-a amintit ca nu poate livra gaze sarbilor, atat timp cat ungurii mentin embargoul impotriva Iugoslaviei. De parca nu le-ar fi livrat non-stop in timpul razboiului, fara permisiunea nimanui, prin aceeasi conducta care traversa, intr-adevar, teritoriul ungar. Cea de-a doua stire era despre arhitectii rusi veniti la Belgrad, care au apreciat ca atat cladirea Statului Major General, cat si cea a Ministerului de Interne, va trebui demolata si reconstruita. Evitand sa pomeneasca de unde va veni finantarea, Konstantin Zatulin, consilierul primarului Moscovei, a declarat ca toate orasele Rusiei se vor implica in procesul de reconstructie a Iugoslaviei. “Vecernje Novosti” era si mai plicticos: insista pe doua pagini asupra intoarcerii sarbilor la casele lor din Kosovo si, pe alte doua, asupra stadiului strangerii recoltei de grau.

Noroc ca Mile si cu ceilalti s-au intors repede de la Centrul militar de presa. Fara nici un rezultat, deocamdata. Au depus cererile si li s-a spus sa vina maine pentru acreditari. Am observat pe fata lui Mile o usoara ingrijorare: nu ii placuse ca ofiterul care le preluase cererile i-a intrebat de ce au intrat in tara ca simpli turisti si nu au urmat procedura instituita pentru jurnalisti. Le-a inventat el scuza ca nu stiau ca ziaristii au alt regim decat ceilalti cetateni romani si – aparent – sarbul a fost multumit de raspuns. Oricum, trebuia sa asteptam rezultatul pana maine.

Taberele de refugiati albanezi de la Kukes erau aproape goale azi-dimineata, a constatat AFP. Doar cateva persoane mai sunt gazduite in cele 3 tabere care, in momentele de varf ale exodului de refugiati din Kosovo, au adapostit mai multe zeci de mii de oameni. Directorii acestor tabere au decis, totusi, sa pastreze mai multe zeci de corturi instalate, pentru a primi eventuali refugiati aflati in tranzit spre frontiera.

In Kosovo, desi in scadere, incidentele continuau. Toti cei 40 de locuitori care mai ramasesera in satul Slivovo, din estul provinciei, s-au refugiat astazi la manastirea Gracanica, din cauza atacurilor gherilelor UCK. Ieri dupa-amiaza, in urma unui atac prelungit al albanezilor asupra oamenilor din sat, 4 sarbi au fost ucisi. Cei care au venit la manastirea au spus ca Biserica a ramas singura forta din provincie care se mai lupta, uneori sprijinita de KFOR, pentru apararea sarbilor din Kosovo.

La ora 11:30, Bozidar Jovanovic, casier la “Elektro-Kosmet“, a fost impuscat in plina strada, langa scoala “Djevet Doda” din centrul Pristinei, la nici 150 de metri de o intersectie in care era amplasat un tanc al KFOR. Doi civili s-au apropiat de el si, de la mica distanta, au tras 4 focuri de arma. Gloantele l-au ranit pe sarb in piept, picior si mana, iar agresorii au disparut inainte ca militarii KFOR sa intervina.

Centrul de presa din Pristina a dat publicitatii un bilant, conform caruia, in ultimele 12 zile, cel putin 140 de sarbi au fost rapiti in Kosovo. Cei mai multi erau din regiunea oraselor Orahovac, Pec si Urosevac. Printre cei rapiti era si Nenad Pavlovic, un baiat de numai 15 ani. Cei care au facut bilantul au declarat, inainte de a preda listele cu numele acestora la comandamentul KFOR, ca numarul celor rapiti ar putea fi mult mai mare, insa doar pentru ei existau martori oculari care au putut povesti ce s-a intamplat. Trupele KFOR au reusit astazi sa elibereze 50 de sarbi, care fusesera luati de pe strada sau din coloanele de refugiati si incarcerati de UCK in celulele inchisorii din Prizren. Si ei au fost dusi la manastirea Gracanica, care a devenit un ultim loc de refugiu pentru sarbi. “I-am vizitat pe acesti oameni, dintre care unii inca mai poarta urme ale unor rani – ochi invinetiti, contuzii – ceea ce indica faptul ca au fost batuti,” a povestit purtatorul de cuvant al UNHCR, Chris Janowski. “Ei au fost detinuti de UCK in inchisoarea din Prizren, dupa plecarea armatei sarbe. Trebuie sa vorbim cu ei pentru a vedea ce vor sa faca. Sunt oameni care se simt total amenintati in Kosovo, din cauza experientelor pe care le-au trait, si ar putea fi evacuati din provincie si reinstalati in alta parte.”

Din nou, comandantii KFOR s-au plans ca nu au destui militari pentru a stavili haosul si anarhia din provincie. Numai in ultimele 3 zile, peste 300 de apartamente din Pristina au fost ocupate de luptatorii UCK, iar numarul automobilelor pe care acestia le-au “confiscat” nu se mai cunoaste. In jurul pranzului, cadavrele a 6 sarbi, rapiti recent de membrii UCK, au fost descoperite pe un camp din apropiere de Obilic. Unul dintre ei era Nenad Pavlovic, adolescentul a carui rapire tocmai fusese anuntata ceva mai devreme. Fusese impuscat in cap, alaturi de tatal sau si 4 vecini.

Azi-noapte, la Pec, o patrula a italienilor din KFOR a fost atacata de un grup de luptatori UCK. Dupa cum a anuntat un purtator de cuvant al contingentului italian, militarii ii surprinsesera pe albanezi in timp ce se pregateau sa lanseze o racheta asupra unui depozit de cereale din apropierea taberei. Dupa un schimb de focuri, luptatorii UCK au fugit, incidentul terminandu-se fara morti sau raniti. De altfel, acordul de demilitarizare semnat de Hashim Thaqi nu era recunoscut de toti comandantii UCK. Astazi, Rustem Mustafa, asa-numitul “comandant Remi“, a declarat ca acordul nu prevede ca UCK sa-si predea armele. “Acestea vor fi depuse in ordine, in locuri aflate sub controlul UCK, pe care KFOR va avea dreptul sa le inspecteze,” a spus Rustem, care era seful gherilelor UCK ce actionau in sudul provinciei. “Cei care cred ca UCK va fi desfiintata se grabesc. Prioritara este transformarea noastra intr-o armata regulata, ceea ce e altceva.”

Rusii erau cei mai nemultumiti de statutul gherilelor albaneze. “UCK trebuie sa fie dezarmata in totalitate si apoi dizolvata,” declara azi emisarul rus Viktor Cernomirdin. “Jongleriile cu cuvintele “dezarmare” si “demilitarizare” nu sunt extrem de inteligente. Rezolutia ONU privind reglementarea situatiei din Kosovo prevede demilitarizarea UCK, nu dezarmarea acesteia.”

“Trebuie sa ramanem in Kosovo, din punct de vedere militar si din punct de vedere al comunitatii internationale, pentru operatiunile cu caracter civil, atat timp cat va fi necesar, adica atat timp cat vom avea nevoie pentru reconstructia fizica in Kosovo, dar si pentru reconstructia morala,” a declarat Javier Solana la postul de radio France-Info. “N-as vrea sa dau un numar specific de ani, dar cred ca vorbim probabil de mai mult de 3 ani.”

Astazi, Bill Clinton a sosit in Macedonia. Amintindu-mi de prezicerile babei care a inviat din morti la Smederevo, l-am sunat pe Horia Enasel si i-am spus sa fie cu ochii in patru, pentru ca s-ar putea ca sarbii sa incerce un atentat asupra presedintelui american. Horia a ras, dar i-am amintit ca baba a gresit doar cu cateva zile data incheierii pacii si eram convins ca zvonul fusese lansat de serviciile secrete iugoslave, asa ca n-ar fi fost de mirare implinirea, cu cateva zile mai tarziu, si a celeilalte preziceri, care spunea ca Bill Clinton va fi asasinat.

Din fericire, nu s-a intamplat nimic. Presedintele american a vizitat tabara de la Stenkovac, unde a fost intampinat ca un erou de refugiatii albanezi. El i-a rugat sa aiba rabdare si sa nu se intoarca in Kosovo, pana cand genistii KFOR nu vor demina toate drumurile. “V-am promis ca va veti intoarce in conditii de securitate in Kosovo si ca ii vom ajuta pe locuitori sa-si reconstruiasca vietile si comunitatile, vom ajuta Kosovo si toate tarile din regiune sa-si cladeasca un viitor mai bun, bazat pe respectarea drepturilor omului,” a spus Clinton si a promis ca NATO va interveni, asa cum a facut-o impotriva Iugoslaviei, in oricare parte a lumii unde vreun popor va fi prigonit. “Nu vom permite unor indivizi sa treaca la atac numai din cauza diferentelor etnice, de religie sau de rasa. Vom impiedica acest lucru.” In stilul presedintilor americani, Clinton a vizitat spre seara si taberele militarilor din SUA.

In acest timp, la Belgrad continuau protestele impotriva situatiei din Kosovo. Partidul Noua Democratie (ND) a solicitat KFOR sa aplice cu hotarare rezolutiile Consiliului de Securitate al ONU. Desigur, drama sarbilor din Kosovo era folosita la Belgrad impotriva regimului lui Slobodan Milosevic. “Nu este moral ca nenorocirea poporului sarb din Kosovo sa ajunga obiect de targuiala politica,” se spunea in comunicatul ND. “Nu intelegem atitudinea vicepremierului Milan Bozic care, pana ieri, spunea “Nu !” fortelor internationale de mentinere a pacii in Kosovo, iar astazi ii multumeste generalului Michael Jackson, de parca acesta ar fi mantuitorul sarbilor.”

Mult mai transant era, ca de obicei, Momcilo Trajkovic, seful filialei din Kosovo a SPO, care spunea ca situatia din provincie este catastrofala: “In majoritatea zonelor, nu a ramas nici urma din suveranitatea Serbiei si Iugoslaviei asupra provinciei Kosovo. Granita cu Albania este complet deschisa si, pe acolo, intra criminalii albanezi care jefuiesc si incendiaza casele sarbilor. La Prizren, Djakovica, Orahovac, Decani, Drenica, nu mai exista nici sarbi, nici urme ale autoritatii statului sarb. In Kosovo nu mai circula dinarul, ci marca germana si leka albaneza. Poporul sarb nu stie nimic despre aceasta mare tragedie, despre care trebuie sa vorbim si pentru care trebuie sa-i tragem la raspundere pe cei vinovati.” Trajkovic a acuzat regimul de la Belgrad de manipularea sarbilor din Kosovo, care au ajuns la cheremul teroristilor albanezi. “Liderii partidelor trateaza problema refugiatilor sarbi din Kosovo ca in campania electorala, incercand sa adune procente pentru a castiga alegerile,” spunea Trajkovic. “La indemnurile lor, sarbii se intorc, desi fara mari sperante, in Kosovo si, cand vad ce e acolo, vor sa plece din nou. Nu ii mai indemnati sa se intoarca, pentru ca doar isi amarasc sufletul degeaba si creaza tensiuni printre cei care inca nu au plecat.”

Statele Unite se pronunta impotriva independentei provinciei Kosovo, sustinand acordarea unei autonomii substantiale acestei regiuni, a declarat azi la Bucuresti secretarul de stat american Madeleine Albright, citat de Mediafax. Sefa diplomatiei americane a precizat ca Washingtonul doreste dezvoltarea unui proces politic in Kosovo si a aratat ca in provincie se va instaura o administratie civila, sub supravegherea ONU, urmand sa fie organizate alegeri democratice.

Am sunat in tara si am aflat mai multe despre vizita lui Madeleine Albright la Bucuresti. O vizita de 3 ore, in care ne-a mangaiat pe crestet si ne-a dat certificat de buna purtare. “Atitudinea autoritatilor de la Bucuresti in timpul crizei din Iugoslavia este un semn ca Romania va fi un membru de valoare al NATO,” a spus ea, adaugand ca am facut progrese, atat pe plan economic, cat si politic. Secretarul de stat american a recunoscut ca Romania a suferit pagube serioase din cauza conflictului cu Iugoslavia, insa nu a pomenit nimic despre cum si daca le vom recupera vreodata. Singura incurajare mai concreta a fost anuntul ca Washingtonul sprijina candidatura Romaniei pentru preluarea, in 2001, a presedintiei OSCE. Profitand de inalta vizita, chiar si asa scurta cum a fost, ministrul de Externe Andrei Plesu a explicat, cu modestie, ca atitudinea noastra fata de conflictul din Iugoslavia a servit intereselor nationale si a cerut ca Romania sa fie prima tara care sa inceapa procesul de aderare la NATO, in cadrul urmatoarei etape de extindere a organizatiei.

Mult mai folositoare pentru Romania ar fi fost reluarea relatiilor cu sarbii. Astazi, Partidul National Roman a cerut ridicarea embargoului impus Iugoslaviei, precum si revenirea asupra Hotararii de Guvern privind interzicerea accesului presedintelui Slobodan Milosevic pe teritoriul Romaniei. “PNR considera ca normalizarea relatiilor cu Iugoslavia este unul din interesele strategice ale Romaniei si se incadreaza in procesul integrarii si cooperarii regionale, indispensabil dezvoltarii economice a tarii,” se arata intr-un comunicat emis de conducerea partidului. Cererea a trecut aproape neobservata. Guvernul roman astepta in continuare recomandari de la UE, pentru a initia procedura de ridicare a embargoului.

Ar fi fost bine daca ne-am fi miscat mai repede. Sarbii aveau mari probleme si ar fi trecut cu vederea atitudinea Romaniei din timpul razboiului. Era nevoie de atatea si puteam profita pentru a contribui la reconstructie. Svetozar Simic, director in Ministerul Comunicatiilor, a anuntat un bilant al bombardamentelor asupra statiilor de radio si televiziune, releelor si sediilor postelor, care au fost tinta a 420 de atacuri aeriene, in timp ce repetoarele RTS au fost lovite de 36 de ori. In timpul celor 3 luni de razboi, programele televiziunilor au disparut de pe ecrane de cel putin 400 de ori, in timp ce NATO incerca sa le acopere cu programele special concepute pentru sarbi si difuzate din avioane care zburau la mare altitudine sau de pe teritoriul tarilor vecine Iugoslaviei (Romania, Ungaria, Bosnia-Hertegovina si Albania). Simic a tinut sa remarce ca, din momentul in care sediile si releele RTS au devenit tinta raidurilor aeriene, majoritatea statiilor locale de radio si televiziune au preluat programele postului national. Exceptie au facut doar cateva localitati, in care organele locale au refuzat sa coopereze. Norocul Iugoslaviei ca este tara cu cele mai multe posturi de radio si televiziune din Europa, altfel sarbii ar fi aflat cu greu ce se intampla in zilele de razboi. Acum, Ministerul Comunicatiilor avea ca prioritate repararea sau inlocuirea releelor distruse de bombe, deoarece o treime din locuitori nu putea receptiona programele RTS. Si, ceea ce considerau foarte important: in sudul provinciei Kosovo, televiziunea nationala nu se vedea deloc.

Un alt domeniu in care puteam interveni la reconstructie era cel al transporturilor feroviare. In timpul razboiului, caile ferate au fost bombardate de 180 de ori, cel putin 125 de obiective ale companiei de transport feroviar fiind lovite de bombe. Au fost distruse 18 poduri de cale ferata, 9 viaducte, 3 tunele si 38 de statii si au fost avariate grav liniile electrice si sistemele de semnalizare. Conform unui alt bilant, in regiunea Zlatibor, in jurul orasului Uzice, au cazut peste 1.200 de proiectile. Adica, cel putin 750 de grame de explozibil pe cap de locuitor. Pagubele provocate de bombe depasesc 2-300 de milioane de marci germane (la care se adaugau alte 120 de milioane, din cauza distrugerilor la infrastructura urbana), fiind distruse 40 de case, 5 poduri, instalatiile Jugopetrol de la Pozega, posta din Uzice, ferma de la Pestera si centrul de recreere de pe muntele Zlatibor.

Si, deocamdata, programul de reconstructie se limita la ceremonii. La Kraljevo, in fata rudelor si prietenilor acestora, a reprezentantilor Armatei iugoslave si ai autoritatilor locale, preotii au oficiat o slujba de pomenire in memoria celor 40 (cum spuneau cifrele oficiale) de militari si politisti sarbi din oras ucisi in Kosovo. Aceasta inca era o actiune decenta. Azi-dimineata, premierul sarb Mirko Marjanovic s-a dus la Surdulica, pentru inaugurarea lucrarilor de reconstructie a sanatoriului bombardat in 30 mai. El a dezvelit o placa pe care erau inscrise data de astazi si cuvintele “Inceputul reconstructiei tarii dupa agresiunea criminala a NATO”. Inainte de a pleca spre Vladicin Han si Vranje, pentru ceremonii similare, Marjanovic a spus: “Mergem mai departe. Vom reconstrui tot ce a fost distrus. Politica de pace a Iugoslaviei si a presedintelui sau, marele om politic Slobodan Milosevic, a invins.”

“Problema lui Milosevic va fi rezolvata, pe termen scurt, de decizia populatiei sarbe si, pe termen mediu, de decizia Tribunalului Penal International,” a declarat ministrul francez al Apararii Alain Richard la postul de radio Europe 1, dar a refuzat sa ia pozitie in privinta indepartarii de la putere a presedintelui iugoslav. Richard a spus ca este convins ca “regula jocului”, care consta in rasturnarea cu forta armelor liderii care nu plac”, nu este buna in relatiile internationale.

In timp ce oamenii lui Milosevic isi vedeau de treaba, Opozitia continua sa actioneze haotic. Vuk Draskovic cerea din nou formarea unui guvern de tranzitie, care sa elaboreze legile necesare organizarii de alegeri democratice la toate nivelurile: “Atat timp cat SPO, cel mai mare partid de opozitie, are reprezentanti in fiecare sat, in poporul sarb se poate sadi samanta schimbarii. Ii avertizez pe Slobodan Milosevic si pe cei din guvern ca Serbia se va democratiza, fie ca doresc, fie ca nu doresc asta. Iar daca oricum acest lucru se va petrece, e mai bine sa se intample acum.”

In aceasta vreme, Dragan Veselinov, presedintele Coalitiei “Vojvodina“, de Opozitie, a cerut Comisiei Europene sa anuleze vizele necesare pentru ca locuitorii Vojvodinei sa poata calatori in Occident. “Tot locuitori ai Vojvodinei ii consider si pe cei din Zemun, Novi Beograd si Pancevo,” a precizat, stupid, Veselinov. Iar argumentul suprem pentru a-si justifica solicitarea era ca Slobodan Milosevic nu a castigat niciodata alegerile in Vojvodina, deci locuitorii provinciei sunt mai cu mot decat ceilalti sarbi: “Eliberarea Vojvodinei de povara vizelor ar accelera comertul, patrunderea noilor tehnologii si a capitalului strain.”

La fel de important se credea si Nebojsa Covic, presedintele Alternativei Democratice (DA), un alt partid “de buzunar”, care a anuntat astazi ca a iesit din Uniunea pentru Schimbare. “In ultimele 3 luni, interesele partidului nostru nu au fost indeplinite in cadrul acestei aliante,” si-a justificat Covic gestul. “Suntem in continuare increzatori in scopul nostru comun de schimbare a sistemului economic si politic, care se poate face doar prin schimbarea actualului guvern. Ramanem, oricum, deschisi la dialog si gata, in masura posibilitatilor, sa contribuim la unirea si intarirea fortelor de Opozitie.” Ciudata optiune pentru unire !

Nici radicalii nu stateau deoparte in aceste zile. Astazi, cereau reformarea urgenta a sistemului politic din tara si pedepse aspre impotriva celor care detin monopolul unor activitati economice. Vazandu-se inlaturati de la tortul puterii, liderii SRS s-au gandit sa solicite liberalizarea sistemului economic, revitalizarea sistemului comercial si legi care sa protejeze investitiile straine. Nu era greu de inteles de ce. Printre masurile considerate de radicali cele mai importante erau cele de privatizare a complexelor agro-industriale. Vojislav Seselj, presedintele SRS, a explicat ca reprezentantii din guvern ai partidului sau au ramas pe functii, desi initial demisionasera, deoarece Parlamentul inca nu a numit alti ministri, si nu din cauza decretului presedintelui sarb Milan Milutinovic. “In acest moment, dezbatem in conducerea partidului daca ne retragem sau nu din politica,” a declarat, patetic, Seselj.  ”SPS si JUL insista sa ramanem in guvern. Desi ne sunt rivale, nu au alta alternativa. De SPO fug toti, ca de dracu’.”

Alte partide isi continuau protestele impotriva masurilor represive ale regimului. Slobodan Vuksanovic, vicepresedintele Partidului Democrat (DS), a cerut eliberarea imediata a lui Svetozar Fisic, liderul refugiatilor din Kosovo care protestasera zilele trecute in Belgrad. “Fisic a fost printre ultimii sarbi care au parasit Prizren-ul, dupa ce a luptat atata timp, ca militar, pentru apararea provinciei,” a declarat Vuksanovic. “Atat timp cat sute de mii de sarbi din Krajna, Bosnia si Kosovo au ajuns refugiati din cauza politicii dezastruoase a lui Milosevic, este un cinism fara margini sa condamni pe cineva pentru ca le apara drepturile.”

La Cacak, in ciuda interdictiilor impuse de Politie, s-au adunat deja peste 10.000 de semnaturi pe o petitie care cerea stoparea represiunii impotriva primarului Velimir Ilic si redeschiderea postului local de televiziune. Pentru ca politistii nu ii mai lasau sa se adune in piete, oamenii strangeau semnaturi la sediile partidului Noua Democratie, in cafenele, restaurante si magazine, fiind hotarati sa nu se dea batuti.

In alt colt al tarii, la Nis, seful Politiei l-a avertizat pe primarul Branislav Jovanovic sa nu-i mai denigreze pe politisti. Acesta declarase ziarului local ca nimeni nu crede in cifrele comunicate de oficialitati despre mortii din razboiului care tocmai se terminase. “Niciodata, Ministerul de Interne nu a ascuns numarul victimelor din randul politistilor,” a replicat colonelul Zdravko Skakavac. “Toti cei 9 politisti din Nis care au pierit in Kosovo sunt eroi curajosi, care si-au jertfit, pentru apararea patriei, tot ce au avut mai scump: viata lor.”

In vartejul acestor confruntari politice, am aflat ca peste 1 milion de pensionari sarbi sufera de foame si supravietuiesc din cersit sau vanzandu-si lucrurile. Mai mult de jumatate dintre ei au pensii de 4-500 de dinari pe luna, iar 10 % chiar mai mici. Milan Djuric, liderul Sindicatului independent al pensionarilor, a anuntat ca va organiza, la 1 iulie, un miting de protest in centrul Belgradului, deoarece guvernul a respins initiativa lui, de a distribui pensionarilor cupoane, cu care acestia sa-si acopere cheltuielile locative.

“Atacurile aeriene ale NATO impotriva Iugoslaviei au provocat un grav dezastru umanitar. Ar fi normal ca tarile NATO sa inceapa reconstructia intregii regiuni a Balcanilor, inclusiv a Iugoslaviei,” a afirmat la Beijing purtatorul de cuvant al Ministerului chinez al Afacerilor Externe, Zhang Qiyue. “China se opune excluderii Iugoslaviei din proiectele de reconstructie si – in plus – legaturii stabilite intre reconstructie si persoana care se afla la putere la Belgrad.”

Cand am plecat spre hotel, sa ma pregatesc pentru Stirile de la 19:00, am vazut o gramada de politisti adunati in jurul terasei unui bar, la cativa pasi de cladirea Operei, in plin centrul orasului. Un automobil BMW era proptit intr-un stalp, iar mesele si scaunele zaceau rasturnate, langa o balta de sange. Oamenii povesteau ca soferul BMW-ului s-a apropiat, incet, de bar, a scos un pistol si a inceput sa traga asupra unor tineri de la o masa, ranindu-l grav pe unul dintre ei. A urmat un schimb de focuri si soferul a intrat cu masina in stalp. Profitand, insa, de panica generala, a reusit sa dispara. Era una din obisnuitele rafuieli mafiote, care nu se terminau niciodata in Belgrad.

Cu cateva seri in urma, intr-un bar de langa hotelul nostru, dupa ora inchiderii, intrase un alt necunoscut care, fara sa scoata o vorba, s-a dus la barman si i-a tras 3 gloante in cap. Nimeni nu a reusit sa-i zareasca fata si asasinul s-a facut nevazut. Clientii obisnuiti ai localului ne-au povestit ca barmanul intrase intr-o retea de traficanti de droguri si – probabil – si-a inselat partenerii. Politistii s-au invartit o vreme in zona, insa nu au reusit sa afle mare lucru. Noi eram bucurosi ca nu calcasem niciodata in acel bar, pentru ca ni s-a parut ca era prea multa lume dubioasa inauntru. Altfel, ne-am fi trezit interogati de Politie si asta ne-ar mai fi lipsit.

Cand am ajuns la hotel, am ramas putin in bar, cu Mile si ceilalti colegi. Zambind pe sub mustata, Mile mi-a spus: “Vezi ca te cauta o gagica !” Pana sa-mi dau seama ce se intampla, m-am trezit fata in fata cu Lia Lucia Epure, o ziarista din Timisoara care acum lucra pentru TVR. “Vai ! Ce ma bucur ca te vad ! Te-am urmarit cu sufletul la gura tot razboiul si m-am rugat sa nu ti se intample ceva !” mi-a spus Lia, in timp ce ma imbratisa si ma pupa pe ambii obraji. Am ramas fara replica, deoarece, mai ales in ultima vreme, Lia fusese foarte suparata pe mine, din cauza procurorului Constanta Carstea, pe care ea o transformase intr-un erou al luptei anti-coruptie din Romania, iar eu am sustinut, de la inceput, ca intreaga poveste era un bluf. Lia era insotita de Petru Cardu, un chipes poet de limba romana din Serbia, si venise sa faca niste reportaje pentru TVR Timisoara. I-am sfatuit sa-si obtina acreditare de razboi, ca sa nu aiba probleme. Dupa ce au plecat, Mile mi-a spus, ironic: “Nu stiam ca va intelegeti atat de bine !” Am izbucnit amandoi in ras.

Zece avioane britanice Harrier s-au intors astazi la baza lor de la Wittering, in estul Angliei, venind de la Gioia del Colle, din Italia, dupa 4 luni in serviciul Operatiunii Forta Aliata, relateaza AFP. Pilotii avioanelor Harrier, aparate cu decolare verticala, au fost intampinati cu caldura de familiile lor, dupa o scurta survolare a bazei. Aceste avioane au fost trimise deasupra provinciei Kosovo in 19 februarie, inaintea inceperii atacurilor aeriene impotriva Iugoslaviei, si au luat parte la 850 de misiuni, pe timp de zi si de noapte. In acelasi timp, alte 3 avioane de alimentare VC 10 s-au intors la baza de la Brize Norton, la vest de Londra.

In camera, jucandu-ma cu telecomanda, am prins Sky News, unde am vazut un reportaj vadit tendentios din Kosovo, despre inmormantarea unui tanar albanez care ar fi fost impuscat de un lunetist sarb. Reporterul britanic spunea ca albanezul ar fi avut dovezi despre locurile unde s-ar afla mai multe gropi comune, acesta fiind motivul asasinatului. La inmormantare, sicriul a fost purtat de 6 albanezi in uniforme UCK, care au tras mai multe rafale cu pistoalele mitraliera pe care le purtau la vedere, desi se semnase acordul de demilitarizare. Reporterul de la Sky declama patetic ca ura dintre sarbi si albanezi trebuie sa inceteze si spunea ca imamul care oficia slujba de inmormantare cerea rudelor sa nu caute sa razbune moartea tanarului. Doar ca sunetul reportajului nu-l lasa pe telespectator sa inteleaga cuvintele.

A reaparut controversa despre mercenarii rusi implicati in luptele din Kosovo. “Stim ca rusii au participat,” a declarat astazi Kenneth Bacon, purtatorul de cuvant al Pentagonului, la o conferinta de presa. “Credem ca voluntari rusi, mercenari, au participat de partea fortelor paramilitare si a celorlalte forte sarbe. Pentagonul nu dispune de probe confirmate privind numarul de rusi implicati sau zonele in care au intervenit acestia.” Cotidianul new-yorkez “Newsday“, ai carui corespondenti trimisi in Kosovo au scris o gramada de articole despre atrocitatile din provincie, majoritatea dovedite, ulterior, pure inventii, anuntase ca in jur de 60 de voluntari rusi au participat la uciderea a sute de albanezi din Kosovo si la distrugerea unor sate, in jurul orasului Prizren. “Newsday” afirma ca mercenarii rusi, care nu erau militari activi si actionau reuniti intr-o unitate din fortele speciale ale Ministerului sarb al Afacerilor Externe, au participat la purificarea etnica in cel putin 7 sate din jurul localitatii Orahovac: Velika Krusa, Pirane, Samodraza, Korisa, Bela Crkva, Pusto Selo si Drenovac. Ziaristii pretindeau ca ar avea informatiile de la albanezi si de la cineva care lucra pentru serviciile de securitate sarbesti. Lucru greu de crezut, din doua motive: in Kosovo, unde se aflau cei doi ziaristi de la “Newsday”, nu prea gaseai securisti sarbi si – chiar daca i-ar fi gasit – acestia nici n-ar fi stat de vorba cu un ziarist american, cu atat mai putin sa le dezvaluie vreun secret.

“Rusia a jucat un rol cheie in oprirea ostilitatilor din Balcani,” a afirmat secretarul general al ONU Kofi Annan. “Actiunile Moscovei au permis votarea rezolutiei Consiliului de Securitate referitoare la Kosovo. Lumea le este recunoscatoare lui Boris Eltin, lui Viktor Cernomirdin si lui Igor Ivanov pentru rolul pe care l-au jucat in procesul de reglementare a conflictului.”

Inainte de a cobori din camera, am aflat ca sarbii incercau marea cu degetul, testand vigilenta fortelor de mentinere a pacii. KFOR a transmis Belgradului un protest, deoarece azi-noapte, 5 tancuri sarbesti au intrat in zona de securitate dintre Kosovo si Serbia. Imediat ce au primit protestul, sarbii si-au retras tancurile, insa NATO a avertizat Armata iugoslava sa nu mai faca manevre in zona de securitate, cu o latime de 5 kilometri, care fusese stabilita prin acordul de la Kumanovo.

Am plecat in oras, sa mancam pe Skadarlija. Si nu ne-a parut rau. Nea Nelu si cu Fane Anghel erau uimiti ca in Serbia se mai gasea mancare, deoarece auzisera ca murim de foame si ma sunasera inainte de a veni, sa ma intrebe daca n-ar trebui sa aduca cu ei niste conserve. Cand ne-am intors si am trecut pe langa “Plavi jahac“, barul muntenegrenilor de langa hotelul nostru, inauntru era chef. “Hai si noi !” le-am spus celorlalti, insa Mile, care stia ca sarbii pot deveni foarte violenti la betie, era de parere sa renuntam. Am intrat sa vad ce se intampla. Cand m-au vazut, muntenegrenii mi-au aratat singura masa goala, invitandu-ne sa ramanem. I-am chemat si pe ceilalti si, dupa cateva minute, ne-am dat seama ca petrecerea era in cinstea unor tineri aflati in permisie, proaspat intorsi din Kosovo, unde au stat tot razboiul. Nu ne-a parut rau ca am ramas. A fost fantastic. Unul dintre ei avea o chitara si nu l-au lasat sa plece, pana cand n-au epuizat toate hiturile marilor formatii rock sarbesti. Am stat in bar pana foarte tarziu si am cantat impreuna cu ei. Nu ne puteam abtine. Degajau atata forta si bucurie de viata ca te copleseau. Inainte de a pleca, au cantat pentru noi un vechi cantec de lupta sarbesc. A fost o seara de neuitat.

20 iunie 1999

Ne-am trezit devreme in aceasta dimineata, desi era duminica. Am trecut pe la biserica Patriarhiei, de langa noi, dupa care Mile a plecat, cu masina lui Nelu, catre Romania. Eram amandoi usor incordati de gandul operatiunii pe care o pusesem la cale. Fane Anghel si nea Nelu urmau sa ajunga in aceasta dupa-amiaza la Timisoara, iar Mile trebuia sa incerce sa-i bage in Iugoslavia maine dimineata. Mile ajunsese fara probleme acasa si m-a sunat dupa ce s-a intalnit cu colegii mei. Mai aveam o noapte pana la marea incercare.

In Iugoslavia, lucrurile evoluau in directii stranii, cum numai aici se putea intampla. N-am avut ce citi in ziarele de astazi, pe care, daca le rasfoiai, aveai impresia ca totul e in regula si nimic deosebit nu s-a intamplat in ultimele 3 luni. Doar in “Vecernje Novosti” am gasit cateva pagini anti-NATO, in care se explicau itele incurcate ale unei conspiratii mondiale, careia sarbii au indraznit sa-i stea in cale. Atunci, Guvernul Mondial condus de SUA a declansat Primul Razboi Mondial Anti-crestin, insa sarbii au rezistat in fata bombardamentelor, aparand steagul Crestinismului. Teoria o mai citisem si in alte carti si nu aveam nici un chef sa o mai vad o data, asa ca am preferat sa rasfoiesc numarul de azi din “Blic“, plin de poze sexy si istorii amuzante. N-as fi citit “Politika“, daca prima pagina nu mi-ar fi amintit de parodia care se desfasura astazi.

Totul a inceput aseara, cand in Jurnalul RTS, vicepremierul sarb Milovan Bojic a cerut sarbilor sa se intoarca in Kosovo, spunand ca ministrii sarbi se vor pune in fruntea coloanelor care se intorc, pentru a le demonstra ca nu au de ce sa se teama si pentru a le da incredere in trupele KFOR. Bojic le-a spus sarbilor ca acum e momentul sa se intoarca, deoarece, peste 48 de ore, casele lor vor fi ocupate de albanezii care revin in valuri in Kosovo. Guvernul Serbiei le-a pus la dispozitie carburantii si ajutoarele necesare reintoarcerii in provincie.

Secretarul general al NATO Javier Solana a decis astazi incetarea oficiala a campaniei aeriene a Aliantei Nord-Atlantice impotriva Iugoslaviei, relateaza AFP. “Actionand sub autoritatea incredintata de Consiliul NATO, am decis sa punem capat imediat campaniei aeriene pe care am suspendat-o la 10 iunie 1999,” a anuntat Solana. “Am fost informat de catre comandantul suprem al fortelor aliate in Europa, generalul Wesley Clark, ca toate fortele militare si de Politie sarbe au parasit provincia Kosovo, conform acordului tehnico-militar semnat de catre comandantul KFOR si de catre reprezentantii guvernului iugoslav la 9 iunie.” Louis Garneau, purtatorul de cuvant al KFOR, a declarat: “Comandantul KFOR, generalul Michael Jackson, a primit confirmarea scrisa din partea autoritatilor de la Belgrad ca toate fortele iugoslave s-au retras din Kosovo.”

Desi mi se parea incredibil, circul a inceput. La pranz, o prima coloana de 30 de refugiati sarbi, avandu-l in frunte pe Borislav Milacic, ministrul republican de Finante, a plecat din Kragujevac. In acelasi timp, din Nis au plecat catre provincia pe care abia o parasisera alte doua coloane cu 1.000 de refugiati sarbi (dintre care 80 de medici), in frunte cu Dragoljub Jankovic, ministrul Justitiei, si cu Leposava Milicevic, ministrul Sanatatii. Oamenii se urcau veseli in autobuze, dupa ce dadeau interviuri reporterilor RTS si ridicau 3 degete, in semn de salut, cand masinile plecau claxonand, in aplauzele celor adusi sa-i conduca. Ii priveam stupefiat pe cei care – pana ieri – spuneau ca au fugit din Kosovo pentru ca teroristii UCK ii omoara, iar acum explicau ca n-au nevoie de nimic, numai sa ajunga odata inapoi acasa. Poate cel mult de benzina si putina hrana.

Desigur, Televiziunea Nationala a transformat aceste plecari intr-un straniu mars triumfal, de parca oamenii ar fi plecat pe Taramul Fagaduintei si nu unde ii astepta teroarea albanezilor sau – in cel mai bun caz – protectia KFOR impotriva fostilor vecini si prieteni. Dupa ce au atras atentia cat de disciplinata si organizata este Armata iugoslava, care s-a retras din Kosovo, reporterii RTS ne-au bombardat cu reportaje despre intoarcerea refugiatilor. Alti 500 au plecat de la Krusevac spre Kosovo. Alti 720 au plecat din Kraljevo, in frunte cu Branislav Ivkovic, ministrul Invatamantului. Alti 300 au plecat din Rudare, condusi de ministrul Turismului si Sportului.

Erau incercari disperate ale regimului lui Slobodan Milosevic de a le arata sarbilor ca situatia se normalizeaza in provincie si in intreaga tara. Tabloul acesta suprarealist era intregit cu imagini de la inaugurarea unui pod de pontoane la Mijatovac, care va asigura traversarea peste raul Velika Morava, pana la ridicarea unui nou pod, in locul celui distrus de bombardamente. Cu imagini de la Valjevo si Sremska Mitrovica, unde locuitorii ii intampinau cu bucurie pe militarii sarbi care se inapoiau din Kosovo. Cu informatia ca au aparut deja oameni de afaceri din Elvetia, Germania si Italia, dornici sa investeasca in Iugoslavia. Cu declaratia lui Massimo D’Alema despre necesitatea dezarmarii formatiunilor UCK si ajutorarii sarbilor sa-si reconstruiasca podurile si centralele electrice. Desigur, “uitand” sa aminteasca de conditionarea ajutorului de plecarea de la Putere a lui Milosevic.

Toate jurnalele RTS repetau aceleasi teme, iar la 22:30, aveau sa anunte ca toti militarii Armatei iugoslave s-au retras din Kosovo, indeplinindu-si obligatiile asumate in acordul de la Kumanovo. Si ca primele coloane de refugiati care se intorc in Kosovo au ajuns deja la Pristina. Apoi au prezentat imagini de la intalnirea dintre Nebojsa Vujovic si generalul Michael Jackson, in care adjunctul  ministrului iugoslav de Externe i-a atras atentia ca, in timpul in care in provincie s-au aflat militarii si politistii sarbi, nu a fost niciodata haos si anarhie, cerandu-i sa dezarmeze teroristii UCK si sa asigure granitele tarii impotriva patrunderii bandelor de criminali albanezi. Jurnalul s-a incheiat cu un montaj cu bombardamente, pe fondul caruia se facea apel la toti cetatenii iugoslavi sa puna umarul la reconstructia tarii.

Poate m-as fi lasat pacalit si as fi crezut ca este vorba doar de o actiune de propaganda, daca nu mi-as fi amintit de vorbele “scriitorului” Dragan. In ultima noapte in care l-am vazut, cand se semnase pacea de la Kumanovo, mi-a spus ca fortele speciale sarbe se vor intoarce in Kosovo foarte curand. A refuzat sa-mi explice cum o vor face, atata vreme cat trupele KFOR s-au desfasurat deja, si mi-a spus sa fiu atent la ce va urma. Si ce alta acoperire mai buna puteau gasi, decat cea a oamenilor care se intorc la casele lor ? Pentru ca, oricat de patrioti ar fi sarbii, nu sunt chiar atat de nebuni sa se bage singuri in gura lupului, mai ales cand acesta este albanez.

Presedintele francez Jacques Chirac nu a exclus, intr-un interviu pentru CNN, posibilitatea acordarii unui ajutor occidental pentru reconstructia anumitor centrale electrice din Serbia. “Suntem dispusi sa acordam sarbilor un ajutor umanitar. Sunt centralele electrice umanitare ? Se poate, pentru ca ele produc energie, ca sa incalzim iarna locuintele,” a declarat Chirac. “Este un lucru pe care va trebui sa-l discutam.” Presedintele francez a exclus, pe de alta parte, orice ajutor acordat pentru reconstructia podurilor: “Nu putem ajuta o tara sa se reconstruiasca, daca aceasta nu este o democratie.”

Primul politician din Opozitie care a sesizat cinica manipulare pe care o incercau cei de la Putere a fost Vladan Batic, liderul Partidului Crestin Democrat din Serbia – un partid “de buzunar” – si coordonator al Uniunii pentru Schimbare, o alianta de partide care incepea sa-si faca loc pe scena politica. El a explicat ca pretentiile Guvernului ca ar fi create toate conditiile pentru ca sarbii sa se intoarca la casele lor din Kosovo nu sunt decat pura demagogie. “Aceleasi persoane care, prin politica lor paguboasa, i-au obligat pe sarbi sa-si lase casele in care locuiau de secole, ii conving acum, prin amenintari si santaj, sa se intoarca in Kosovo,” spunea el.

In acest timp, liderii partidelor care inca mai insemnau ceva pentru sarbi pareau orbiti si lansau apeluri aberante sau isi trageau de zor lovituri sub centura. Partidul Radical din Serbia (SRS) s-a apucat sa acuze conducerea Primariei Belgradului ca, din cauza nepriceperii, a afacerilor si a matrapazlacurilor pe care le-a facut, a adus capitala in pragul colapsului. “Niciodata, in toata istoria Belgradului, orasul nu a fost condus de astfel de infractori nevolnici,” spuneau liderii SRS. “Au aratat ca le pasa mai putin de oras decat le pasa celor care l-au condus in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.” Ei au dezvaluit ca, in timpul bombardamentelor, inspectorii Ministerului de Interne i-au arestat si anchetat pe cativa dintre consilierii municipali ai Miscarii pentru Reinnoirea Serbiei (SPO), din cauza unor dubioase afaceri cu carburanti.

Desigur, cei de la SPO au dezmintit acuzatiile, iar presedintele Consiliului municipal, Spasoje Krunic, le-a calificat drept mincinoase si primitive. De altfel, conducerea SPO s-a intalnit astazi intr-o sedinta, in care s-a facut apel inca o data la sarbi sa se intoarca la casele lor din Kosovo. Liderii SPO au acuzat Guvernul ca nu a spus nimic despre exodul masiv al sarbilor din provincie si ca RTS nu a aratat nici o imagine a coloanelor de refugiati. Concluziile sedintei de astazi spuneau totul despre deruta si lipsa de realism a SPO, care nu intelegea ca nu este momentul potrivit pentru a schimba guvernul sau presedintele. Se vorbea din nou ca trebuie ridicata starea de razboi, ca trebuie anulate legile nedemocratice, ca efectivele Politiei si Armatei trebuie reduse la nivelul dinainte de razboi si ca trebuie reluate legaturile diplomatice cu SUA, Franta, Germania si Marea Britanie.

In timp ce oamenii se zbateau sa-si revina dupa lunile de bombardamente, SPO spunea ca este cazul formarii, atat la nivel republican, cat si federal, a unor guverne provizorii, cu larga deschidere democratica, alcatuite din tehnocrati, care sa asigure obtinerea ajutoarelor necesare pentru reconstructia tarii si organizarea de alegeri libere, dupa normele europene. “De maine, toti membrii si activistii SPO vor incepe o campanie puternica pentru popularizarea acestor principii,” anunta SPO. “Cerem schimbari pasnice, dar, daca regimul nu este in stare sa se schimbe, trebuie sa facem tot posibilul pentru a determina schimbarea lui.”

SRS plangea cu lacrimi de crocodil de grija sarbilor, spunand ca acum, “atitudinea banditilor din SUA si Uniunea Europeana, care inchid ochii la suferintele sarbilor din Kosovo, este in perfecta armonie cu caracterul celor care – pana mai ieri – bombardau civili nevinovati“. “Batalia pentru eliberarea patriei va continua, pana la victoria finala, pana cand ultimul soldat strain va fi alungat de pe teritoriul Serbiei,” anuntau, pompos, liderii SRS. “Un astfel de tel nu poate fi atins fara ca poporul sa-si pastreze unitatea si fara sa-i alungam pe tradatorii care gasesc tot felul de scuze pentru crimele comise de dusmani si le ofera, cu umilinta, servicii complete in fiecare zi.”

Bill Clinton a declarat, intr-un interviu acordat televiziunii CNN, ca el apreciase, inainte de inceperea campaniei NATO impotriva Iugoslaviei, “la 50 % sansele de a-l invinge pe Slobodan Milosevic dupa mai putin de o saptamana de bombardamente“. Intrebat daca si-a imaginat vreun moment, ordonand bombardarea Iugoslaviei, ca razboiul va dura 79 de zile, Clinton a raspuns: “Stiam si ca, daca el va hotara sa suporte pedeapsa atacurilor aeriene, acestea vor dura catva timp. Nu ma gandeam la o durata precisa, dar stiam ca ar putea fi nevoie de mult timp.”

Poate ca nu m-ar fi iritat atat de mult razboiul acesta surd declansat de Vuk Draskovic si Vojislav Seselj si l-as fi pus pe seama eternei rivalitati dintre cei doi si a incheierii razboiului, care le permitea acum sa-si dea frau liber sentimentelor. Insa, pe la pranz, in timp ce ma plimbam pe Terazije, in centrul Belgradului, am vazut o multime de oameni care bloca circulatia. Erau vreo 200 de refugiati sarbi din zona oraselor Prizren, Djakovica si Orahovac, care protestau impotriva atitudinii guvernantilor fata de ei. “Dupa tot ce am patimit inainte de plecarea in bejenie, acum, in Serbia, nimeni nu se mai uita la noi,” se auzea glasul unuia dintre ei, care vorbea la portavoce. Il chema Svetozar Fisic. “Am ajuns la Belgrad flamanzi si sfarsiti de puteri. Acum ne spun sa ne intoarcem. Unde ? In bratele UCK ?” Fetele oamenilor exprimau disperare si Fisic ii chema sa vina maine, cat mai multi, in fata cladirii Guvernului federal, pentru a-si spune pasurile.

Nu m-au impresionat atat de mult chipurile refugiatilor, cat indiferenta din ochii belgradenilor. Imi era greu sa inteleg, insa observasem si alta data ca oamenii din Serbia ii tratau cu dispret, indiferenta si chiar ura pe refugiatii din Croatia, Bosnia si, acum, Kosovo. “Nu sunt de-ai nostri, sunt izbeglice (refugiati),” spunea chiar si Nelu despre ei. Iar cuvantul nu suna ca un simplu substantiv, ci avea puternice nuante peiorative, pe care nu puteam sa le pricep deloc.

Daca acest incident a trecut aproape neobservat, nu s-a intamplat la fel cu cel de ieri, de langa Kragujevac. In jur de 100 de rezervisti au blocat soseaua spre Topola, in fata cafenelei “Sumski put” din satul Petrovac, asezandu-se pe asfalt, in jurul unui camion pe care il pusesera de-a curmezisul soselei. Cereau sa li se plateasca soldele, pe care nu le-au mai primit de doua luni de zile. Generalul maior Zivomir Smiljkovic, comandantul Corpului Kragujevac al Armatei iugoslave, a sosit la ora 14:00 la fata locului si, abia dupa 3 ore de discutii aprinse, a reusit sa deblocheze drumul, promitandu-le rezervistilor ca isi vor primi soldele pana vineri. Aceasta demonstratie era un semnal periculos, care arata ca fondurile pentru armata sunt pe sfarsite. Oamenii lui Milosevic trebuiau sa faca repede rost de bani, pentru a nu lasa aceste nemultumiri sa fie scanteia care sa aprinda butoiul de pulbere reprezentat de dusmania dintre Armata si Politia sarba. Pe de o parte, era greu de reprimat un amplu protest al militarilor, care, odata scapati din infernul bombardamentelor NATO, nu se mai temeau de nimic. Pe de alta parte, o interventie in forta a Politiei impotriva militarilor nu numai ca n-ar fi fost posibila, insa, cu siguranta, ar fi degenerat intr-un necrutator razboi civil.

Trupele KFOR au descoperit ca aproximativ 60.000 de albanezi din Kosovo au fost detinuti in sate bombardate si transformate in lagare de concentrare de catre fortele iugoslave in nordul provinciei, a informat publicatia “Sunday Telegraph“. Familiile albaneze au fost arestate in muntii unde se refugiasera si au fost inchise, la jumatatea lunii aprilie, in satele distruse aflate in apropiere de Podujevo. Persoanele internate in lagarul cunoscut sub numele de Sajkovac ar fi urmat sa fie folosite ca scuturi umane, in cazul unei interventii terestre a NATO. Trimisul special al ziarului a afirmat ca acesti refugiati au fost supusi unei izolari totale timp de doua luni. Fiecare dintre ei, inclusiv copiii, au primit o cartela cu numele, numarul propriu si cu sectorul de lagar in care era detinut. Orice fugar risca sa fie luat drept tinta de catre tragatorii de elita, ascunsi dupa dealuri.

Situatia era cu atat mai complicata, cu cat sarbii se vedeau pusi sa se descurce singuri. Astazi, la incheierea reuniunii de la Koln a liderilor tarilor G-8, s-a anuntat ca, daca vrea sa beneficieze de ajutor international pentru reconstructie, presedintele Slobodan Milosevic va trebui sa puna in aplicare reforme democratice in tara. Ei au cerut Belgradului sa se conformeze principiilor Pactului de stabilitate in Balcani, in special in privinta democratizarii tarii si a respectarii drepturilor omului. “Un ajutor international acordat reconstructiei Iugoslaviei este imposibil atat timp cat la conducerea acestei tari se afla Slobodan Milosevic,” declara Gerhard Schroeder.

Declaratia finala a summit-ului G-8 de la Koln era semnata si de Rusia, care obtinuse tot ce isi dorise in urma conflictului din Iugoslavia, asa ca sarbii erau din nou singuri in fata lumii intregi. Dimitri Iakusin, purtatorul de cuvant al Kremlinului, anuntase ca Rusia isi va relua relatiile cu NATO de indata ce Alianta va anunta incheierea oficiala a operatiunii sale militare impotriva Iugoslaviei. Colac peste pupaza, nici ajutoarele promise nu pareau de mare perspectiva, liderii G-8 avertizand ca realizarea obiectivelor Pactului de stabilitate in Balcani revine, in primul rand, tarilor din regiune, ajutorul din exterior neputand substitui propriile eforturi. “Insistam ca toate partile aflate in confict in Kosovo sa respecte incetarea focului si sa se conformeze in totalitate termenilor rezolutiei 1244 a Natiunilor Unite si acordului tehnico-militar,” se arata in declaratia finala a summit-ului.

Incet, dar sigur, trupele KFOR incepeau sa puna stapanire pe haosul din Kosovo. Astazi, la Kosovoska Mitrovica, soldatii francezi au arestat 10 luptatori UCK, pentru ca jefuiau casele si magazinele parasite de sarbi. Germanii din KFOR au eliberat la Prizren 2 albanezi, rapiti de UCK pentru ca ar fi colaborat cu sarbii. Spre seara, britanicilor din KFOR nu le-au trebuit decat 10 minute sa ajunga in cartierul Dardanija din Pristina, pentru a potoli cativa luptatori separatisti, care deschisesera focul asupra locuintelor unor sarbi, omorandu-l pe unul dintre ei si disparand la adapostul intunericului.

Generalul Michael Jackson a confirmat in aceasta seara ca retragerea Armatei iugoslave din Kosovo a fost incheiata, cu 12 ore chiar mai devreme decat era prevazuta, si, incepand din acest moment, singura forta militara din provincie este KFOR. El a adaugat ca aeroportul Slatina va ramane inchis cel putin 8 zile, pana la finalizarea unui acord la nivel inalt privind controlul sau.

Putin dupa miezul noptii, intr-un cort bine pazit din cartierul general al KFOR de la periferia Pristinei, in prezenta purtatorului de cuvant al departamentului de Stat al SUA James Rubin, generalul Jackson si liderul politic al UCK Hashim Thaqi au semnat acordul privind demilitarizarea imediata si dezarmarea progresiva a UCK. Acordul stipula ca, in termen de 3 luni, UCK trebuie sa predea KFOR intreg armamentul sau, cu exceptia armelor usoare. Incepand de maine, in nici un moment, UCK nu mai este autorizata sa poarte arme, indiferent de ce tip, la mai putin de 2 kilometri a soselele principale, de orase sau de granitele exterioare ale provinciei. In decurs de 4 zile, UCK isi va desfiinta toate pozitiile de lupta, fortificatiile si punctele de control de pe sosele si va delimita campurile de mine si capcanele instalate de separatistii albanezi. In termen de 30 de zile, UCK era obligata sa stocheze in locuri inventariate de KFOR toate armele de calibru superior celui de 12,7 mm, iar in termen de 90 de zile, sa predea toate armele automate de calibru inferior.

Acordul stipuleaza ca “UCK sa inceteze focul, sa se dezangajeze din zonele de conflict, sa se demilitarizeze si sa se reintegreze in societatea civila, sa renunte la folosirea fortei si sa puna capat oricarui act de beligeranta, sa accepte sa nu-i atace, retine sau intimida pe civilii din Kosovo, sa nu atace, incalce sau confiste proprietatea civililor din Kosovo.” Comunitatea internationala va lua in considerare posibilitatea ca luptatorii UCK sa se alature unei noi forte de Politie ce va fi constituita in Kosovo dupa modelul Garzii nationale din diferite state americane, se preciza in document.

Inainte de a semna acordul, Hashim Thaqi a avut mai multe intrevederi intre patru ochi cu James Rubin, care i-a spus ca secretarul de stat Madeleine Albright i-a cerut personal sa o reprezinte la semnarea acordului de demilitarizare, ca garantie ca “libertatea pe care a castigat-o UCK va fi aparata“. Imediat dupa semnarea documentului, atat Albright, cat si Bill Clinton l-au sunat pe Thaqi, pentru a-i saluta “curajul” de a accepta transformarea UCK si a-i spune cat de mandri sunt de el.

“UCK va participa la un nou proces politic prin care va fi definit statutul Kosovo,” a declarat Thaqi dupa semnarea acordului, la care fusese asistat de alti trei lideri ai miscarii sale – Agim Ceku, Jakup Krasniqi si Rame Buja. “Retragerea presedintelui iugoslav Slobodan Milosevic si procesul declansat de fortele NATO si KFOR constituie o mare victorie, care deschide pentru noi perspective diferite.” La randul sau, generalul Michael Jackson a spus ca “astazi ne aflam intr-un moment crucial al misiunii noastre, pentru a stabili un climat permanent de pace si securitate pentru intreaga populatie din Kosovo”.

19 iunie 1999

Intr-adevar, astazi nu circulau autobuzele in Belgrad. Din cate am aflat, transportul in comun era asigurat doar de 60 de tramvaie si 40 de troleibuze. Uimitor, era plin de taximetre, soferii raspunzand apelului directorului de la compania “Beotaksi“, care ii rugase sa circule cat mai mult in acest week-end, pentru a atenua lipsa autobuzelor. Nici cursele interurbane nu putea fi asigurate de compania “Lasta“, care nu mai primise nici un litru de carburant si a anuntat ca autobuzele sale vor circula doar intre orele 5:00-8:00 si 17:00-21:00. Autoritatile locale nu stiau ce sa mai faca si isi puneau speranta in promisunea primarului Moscovei, care declarase ca va ajuta Belgradul cu 15.000 de tone de carburanti. Cat despre cererea Consiliului local ca Guvernul sa-i permita sa cumpere combustibil de la firmele particulare, pana acum nu exista nici un raspuns.

Toate ziarele pe care le-am citit astazi scriau despre discutia dintre adjunctul ministrului federal de Externe Nebojsa Vujovic si comandantul KFOR, generalul Michael Jackson. Vujovic fusese la Pristina si ii ceruse lui Jackson sa dezarmeze urgent unitatile UCK si sa asigure securitatea tuturor locuitorilor din Kosovo. El a acuzat fortele internationale de pace ca nu au reusit sa indeplineasca prevederile acordului de la Kumanovo, lasandu-i pe separatistii albanezi sa-i terorizeze si sa-i goneasca pe sarbi din provincie. “KFOR e martor al atrocitatilor” titra pe prima pagina cotidianul “Vecernje Novosti“, care era plin de fotografii cu sarbii care se refugiau din Kosovo. Pe doua pagini, erau prezentate detalii despre “nelegiuirile” comise de albanezi si erau enumerate numele a 37 de sarbi, ucisi sau rapiti de UCK.

Vesti ceva mai bune veneau din zona controlata de britanicii din KFOR. Acestia au instalat posturi de control la toate intrarile in Pristina si verificau toate masinile care soseau ori plecau din oras. In cateva localitati din apropiere, Obilic, Kosovopolje sau Lipljan, de 24 de ore nu au mai fost inregistrate incidente. Dupa ce aducea pe mai multe pagini laude rusilor, pentru acordul de aseara, cotidianul “Politika” publica pe larg fragmente din declaratiile generalului Michael Jackson, care promitea parafarea, astazi sau maine, a unui acord de demilitarizare a UCK. Generalul britanic organizase o conferinta de presa pentru a anunta ca acordul este conform cu prevederile intelegerilor de la Kumanovo si repeta ca, foarte curand, nu vor mai exista motive pentru ca sarbii sa fuga din Kosovo. “Stim ca le este greu, dar trebuie sa aiba incredere in KFOR,” spunea Jackson. “Acum, toata lumea trebuie sa inteleaga ca noi asiguram securitatea locuitorilor din provincie.”

Era foarte amuzant sa citesti “Politika“. Astazi – culmea ! – scria despre vizita lui Vuk Draskovic la Nis. desigur, fara a pomeni un cuvant despre criticile aduse de acesta lui Slobodan Milosevic sau despre declaratiile sale referitoare la schimbarile democratice de care are nevoie Iugoslavia. Nu erau amintite decat apelurile sale catre sarbii din Kosovo, in care Draskovic le cerea sa ramana la casele lor. Regimul de la Belgrad avea nevoie si de vocile Opozitiei.

Am citit in numarul de astazi din “Blic” un interviu al liderului Partidului Democrat din Serbia, Vojislav Kostunica, pe care mi-am propus sa-l urmaresc atent, de cand Nelu imi sugerase ca acesta ar putea fi unul dintre cei care i-ar putea lua locul lui Slobodan Milosevic. Kostunica spunea ca provincia Kosovo nu este inca pierduta pentru Serbia, dar va trebui luptat pentru aceasta. “Va trebui sa ducem o lupta acreba pentru Kosovo, pe doua planuri, mediatic si legal,” declara el. “Nu vom putea reusi, pana nu se va afla tot adevarul despre ce s-a petrecut in Kosovo, atat inainte de razboi, cat si in timpul si dupa terminarea acestuia.” Cata vreme sarbii se refugiaza din Kosovo, Kostunica spunea ca prioritatea numarul unu nu poate fi organizarea de alegeri libere, iar toti cei care vorbesc de alegeri slujesc interese straine sarbilor. El explica prevederile acordului de pace de la Kumanovo, care nu poate fi favorabil Serbiei sau Iugoslaviei, atat timp cat provincia Kosovo a trecut sub dictatura NATO. “Degeaba ne povestesc cei de la Putere despre fortele Natiunilor Unite, cand in acordul de pace se spune foarte clar ca trupele NATO vor controla Kosovo si nici un reprezentant al administratiei de la Belgrad nu va avea vreo putere,” adauga Kostunica. “Vor veni alegerile, insa tare ma tem ca toti cei care vorbesc acum despre alegeri nu doresc binele sarbilor, ci doar sa puna mana pe Putere.”

O alta veste buna, tot din ziare: lucratorii companiei de electricitate EPS au anuntat ca au finalizat prima faza a reconstructiei statiei de transformare Bezanijska Kosa din cartierul Novi Beograd, distrusa de rachetele NATO in ultimele saptamani de razboi. Conducerea EPS a anuntat ca sistemul energetic al Serbiei va fi stabilizat pana la sfarsitul acestei luni si va putea sa asigure fara probleme consumul de vara, de 60-70 de milioane de kilowatiora pe zi. De asemenea KFOR a transmis ca va asigura securitatea tuturor lucratorilor EPS care repara instalatiile electrice din Kosovo. Amenintarea EPS ca, de luni, electricienii nu vor mai risca sa fie atacati de UCK si vor sista reparatiile in provincie, isi facusera efectul. La asta se adaugase ziua de ieri, cand Pristina ramasese fara apa, din cauza poroblemelor din aprovizionarea cu curent electric.

“UCK va crea probleme Natiunilor Unite,” a afirmat secretarul general al ONU Kofi Annan, intr-un interviu publicat de cotidianul “Le Monde“. “UCK nu este o forta omogena. Incurajez NATO sa-si desfasoare fortele cat mai repede posibil, pentru a stabili ordinea publica si pentru a evita ca UCK sa ne impiedice munca in Kosovo. Sarcina incredintata Natiunilor Unite este mult mai dificila decat cea a militarilor.”

Fiind sambata, nu am stat la Media Center decat pana la 13:00. Era program de week-end. Pentru ca mai voiam sa aflu cate ceva, m-am dus la Internet-cafe-ul de la Dom Omladine si am intrat in dialog pe “mirc” cu sarbii din alte orase. Am citit o gramada de declaratii ale liderilor UCK, care mai de care mai contradictorii, dovedind dezorganizarea si lipsa de coordonare din sanul organizatiei.

“Proiectul nostru este sa ne transformam mai intai intr-un corp de Politie care sa controleze intreaga provincie Kosovo,” spunea purtatorul de cuvant al UCK Jakup Krasniqi. “Cu timpul, speram sa devenim Armata provinciei Kosovo, o armata care va supraveghea frontierele si teritoriul nostru si care va fi gata sa ne apere in orice circumstante.” Krasniqi declara ca UCK are in plan demilitarizarea unitatilor sale, insa aceasta va fi facuta in timp, cu prudenta si fara presiuni din alte parti: “NATO nu a putut si nu poate sa aiba intentia de a ne dezarma, pentru ca acest lucru nu a fost prevazut in nici un acord. Alianta stie care sunt planurile si cererile noastre.”

Abia citisem aceasta declaratie, ca un purtator de cuvant al KFOR anunta ca UCK a semnat angajamentul ca luptatorii sai sa nu mai poarte arme in marile orase din Kosovo: “Aceasta decizie este contributia lor la o mai buna securitate si la o ordine mai stabila in Kosovo. UCK accepta, de asemenea si ca luptatorii sai sa nu mai poarte uniforma in sudul provinciei, zona controlata de trupele germane din KFOR.” Ceva mai tarziu, Lirak Qela, care se prezenta drept comandantul fortelor UCK din nordul provinciei Kosovo, afirma ca organizatia separatista este nemultumita de prevederile acordului incheiat ieri la Helsinki asupra rolului Rusiei in KFOR: “Nu suntem multumiti, insa trebuie sa acceptam acordul. Totusi, il vom respecta, deoarece avem incredere ca trupele NATO ii vor tine pe rusi sub control.”

“Conform informatiilor mele, Boris Eltin a aprobat acordul incheiat de militarii nostri la Helsinki,” a asigurat premierul Serghei Stepasin, la postul de televiziune RTR. Eltin se pregateste sa plece la Koln, la summit-ul G-8, cu ocazia caruia se va intalni cu presedintele american Bill Clinton. Cei doi sefi de stat urmeaza sa examineze acordul privind participarea Rusiei la KFOR. “Contingentul rus din Kosovo nu poate sa fie subordonat comandamentului NATO,” a declarat emisarul rus Viktor Cernomirdin, citat de Itar-Tass. “Ar fi irational.”

Am aflat si pretul pentru care Rusia i-a vandut pe fratii sai ortodocsi: 100 de miliarde de dolari. In aceasta dimineata, cancelarul german Gerhard Schroeder s-a intalnit cu premierul rus Serghei Stepasin, cu care a discutat despre datoria externa a Rusiei. “Schroeder impartaseste opiniile mele in privinta reesalonarii datoriei fostei URSS,” a afirmat Stepasin, care a precizat ca cea mai mare parte a acestei datorii ar trebui restituita Germaniei. Premierul rus a anuntat ca spera sa obtina reesalonarea a 100 din cele 140 de miliarde de dolari, care reprezinta datoria externa a Rusiei. Si, bineinteles, pana la urma, a reusit.

Militarii germani din KFOR nu au fost foarte incantati ca o parte din trupele rusesti vor sosi in zona controlata de ei. “Prizren este cartierul general al trupelor germane, care controleaza sectorul sudic al provinciei, dar este un oras in care majoritatea populatiei este albaneza si nu ar fi intelept ca rusii sa se instaleze aici,” a atras atentia generalul Fritz von Korff, comandantul trupelor KFOR din zona de sud a provinciei Kosovo. El era de parere ca ar fi mai potrivit ca rusii sa fie instalati intr-un oras in care populatia sarba este majoritara si a anuntat ca, daca nu va primi altfel de ordine de la cartierul general al KFOR, va recurge la aceasta solutie, pentru a nu-si crea dureri de cap in plus.

Dovedindu-si proverbiala incapatanare, militarii rusi au mai provocat un mic incident dupa-amiaza. Pe la ora 15:00, 3 blindate britanice au incercat sa intre pe aeroportul Slatina, insa parasutistii rusi care controleaza zona le-au interzis accesul. Englezii au insistat, dar, vazand ca rusii se incapataneaza, desi le spusesera ca nu au venit decat pentru a intari dispozitivul de securitate al aeroportului, au facut cale intoarsa.

Schimburile de focuri care au avut loc in sectorul american din Kosovo au provocat moartea a 8 persoane – sarbi si albanezi, a anuntat un purtator de cuvant al contingentului american din KFOR, citat de AFP. Puscasii marini au arestat un sarb care a ucis un membru UCK la Gnjilane. Alte doua persoane au fost ranite in urma unei altei serii de tiruri. Intre 5 si 7 persoane au fost ucise la nord de Gnjilane, in cursul altor schimburi de focuri, asupra carora nu existau inca informatii complete. “Este un punct fierbinte, unde au loc schimburi constante de focuri. Dar nu noi suntem tinta acestora,” a precizat locotenent colonelul american Robert Taylor.

Desi sporadice, luptele din Kosovo continuau. Aseara, au avut loc confruntari violente intre luptatori ai UCK si cei grupati in Frontul pentru Apararea regiunii Gora (GFO), in jurul satelor Orcusa si Krusevo. Oamenii din regiunea muntelui Gora erau niste munteni aprigi, care nu se intelegeau bine nici macar cu sarbii, cu atat mai putin cu albanezii. In timpul luptelor, un muntean a fost ranit, iar 4 albanezi au fost luati prizonieri.

Intre timp, am aflat ca retragerea Armatei iugoslave din Zona II, cum era numit centrul provinciei Kosovo in acordul de la Kumanovo, era pe cale de a se incheia. Cea mai mare parte a militarilor fusese deja retrasa, ramanand doar un numar mic de soldati si cateva vehicule militare. Retragerea din Zona II ar fi trebuit finalizata pana maine seara, urmand sa se trece la ultima faza. Zona III, din nordul provinciei Kosovo, era mai greu de evacuat, din cauza unor probleme logistice, recunoscute pana si de americani. Sarbii anuntasera ca, in aceasta zona, au in jur de 100 de tancuri care nu mai sunt operationale, insa ar dori, totusi, sa le retraga. Problema era ca nu aveau la dispozitie decat 22 de transportoare care ar fi putut sa le care de acolo.

Soselele dinspre Kosovo nu mai erau aglomerate de refugiati, majoritatea sarbilor fugind deja din provincie. Din datele pe care le-am aflat de pe Internet, in sudul provinciei au mai ramas doar 3.500 de sarbi in zona Orahovac, in jur de 100 de Gorazdevac si putini in jurul orasului Pec. Cei ramasi aveau viata grea, pentru ca trupele KFOR nu stapaneau nici acum complet situatia. Astazi, langa Urosevac, 20 de sarbi au fost rapiti de luptatorii albanezi care au atacat o coloana de refugiati. Doi sarbi au fost impuscati langa Strazevica si, in aceasta dupa-amiaza, trupele KFOR au salvat cu greu 20 de familii din satul Mursicane, de langa Stimlje, care erau asediate de UCK.

Discutand pe Internet cu sarbii din alte orase, am aflat de la o fata din Pirot, fiica redactorului sef al unui ziar local, ca refugiatii sarbi cazati intr-un motel de langa oras mananca de doua zile doar macaroane, cartofi si fasole. Erau 206 de sarbi, majoritatea femei si copii, care traiau in conditii mizere, fara ca nimeni sa se mai intereseze de ei, de cand venisera. Magazia de alimente a motelului era aproape goala si, afland ce se intampla, localnicii incepusera sa vina, sa le aduca de mancare.

In aceasta vreme, guvernul de la Belgrad a mai nascocit o initiativa tipica pentru sarbi: a ordonat ministrilor sa asigure intoarcerea refugiatilor la casele lor din Kosovo, cu ei in fruntea coloanelor. Daca situatia nu ar fi fost dramatica, m-as fi prapadit de ras, insa imi dadeam seama ca nu-i de gluma si cateva sarbi disperati vor fi pacaliti sa se intoarca, pentru ca reporterii RTS sa poata inregistra imagini cu ministrii lui Milosevic care ii ocrotesc pe refugiati. Si, mai ales, pentru a-i convinge pe sarbi ca provincia Kosovo inca le apartine, iar trupele KFOR respecta pretentiile Belgradului de a asigura securitatea tuturor locuitorilor. Milosevic avea mare nevoie ca lumea sa vada ca la Kumanovo nu s-a semnat o capitulare, ci un acord de pace, ale carui paragrafe sunt garantate de ONU si aparate cu arma in mana de militarii din “forta internationale de pace”. Desigur ca Televiziunea Nationala a inceput sa prezinte reportaje cu dezarmarea separatistilor UCK din localitatile din Kosovo si cu sarbi care declarau ca abia asteapta sa se intoarca la casele lor, pe care tocmai le parasisera.

Premierul muntenegrean Filip Vujanovic a amenintat cu organizarea unui referendum privind statutul acestei republici, daca Serbia refuza sa o trateze pe picior de egalitate, informeaza AFP. El a afirmat ca exista un mare numar de adepti ai independentei Republicii Muntenegru, “din cauza politicii lui Slobodan Milosevic“. Vujanovic este de parere ca “ar fi fatal pentru Muntenegru sa-si lege viitorul tarii de cel al lui Slobodan Milosevic, care trebuie sa-si ia locul in banca acuzatilor la Tribunalul de la Haga. Muntenegru nu va mai permite sa fie reprezentata in Parlamentul federal de deputatii care nu reprezinta majoritatea in tara si apara interesele unui singur om, Slobodan Milosevic, sau ale regimului sarb. Nu mai putem permite ca premierul federal sa fie presedintele unui partid de opozitie muntenegrean si ca el sa fie in acest post pentru ca este partener de coalitie cu partidul la putere in Serbia.”

Si luptele politice s-au ascutit. Asa cum ma asteptam, profitand de greselile Opozitiei si de prostia americanilor, care nu intelegeau aproape nimic din mentalitatea sarbilor, oamenii din partidele de la Putere administrau lovituri necrutatoare. Atacurile au fost declansate de Ivan Markovic, secretar al partidului Stanga Iugoslava (JUL, al sotiei lui Milosevic). Acesta a declarat ca, de dragul banilor primiti ca ajutor din SUA, presedintele muntenegrean Milo Djukanovic si liderii Opozitiei doresc destramarea Iugoslaviei. Pretextul atacului a fost intalnirea de la Njivice, dintre emisarul american Richard Gelbard si reprezentantii Opozitiei sarbe. Markovic a spus ca americanul le-ar fi dat acestora 9 milioane de dolari, pentru a organiza o lovitura de stat si a rasturna guvernul sarb. La aceasta ofensiva s-a alaturat si Partidul Socialist Popular din Muntenegru (SNP), care a acuzat SUA ca si-au intensificat activitatile menite sa destrame Republica Federala Iugoslavia si ca se folosesc pentru aceasta de “ienicerii” din guvernul muntenegrean si de liderii partidelor neparlamentare din Serbia. Replica acuzatilor a fost palida si, din nou, total neinspirata. De la Budapesta, Zoran Djindjic a dezmintit acuzatiile si a spus ca diplomatul american s-a intalnit doar cu Milo Djukanovic, cu fostul premier iugoslav Milan Panic si cu cativa lideri ai Opozitiei si au discutat doar probleme politice, fara sa fie vorba de bani.

In nebunia de dupa razboi, orgoliul ranit al sarbilor le exacerbase la maximum sentimentele nationale si orice dialog, ca sa nu mai vorbim de colaborare cu Occidentul si – mai ales – cu americanii, era privit cu dispret. Erau usor de folosit asemenea arme si membrii SNP aveau mare nevoie de ele. Paradoxul in care traiau sarbii era ca un partid ca SNP sa faca parte atat din Parlamentul federal, cat si din guvernul iugoslav, ba chiar sa detina si postul de premier federal, in timp ce, in Muntenegru, era in opozitie. Asa ca, pentru a mai recupera ceva din neincrederea muntenegrenilor, nu puteau decat sa arate cat de mult le pasa de uneltirile Occidentului impotriva Iugoslaviei.

Vojislav Andric, liderul partidului Noua Democratie (ND), a incercat sa atraga atentia asupra pericolului pe care il reprezentau reportajele – lipsite, in cea mai mare parte, de dovezi – despre gropile comune si atrocitatile savarsite de sarbi in Kosovo. “Acestea pot fi izvorul unei imense reactii de condamnare din partea comunitatii internationale si de satanizare a intregului popor sarb,” spunea Andric. El a cerut finalizarea rapida a anchetelor, cu prezentarea unor dovezi concrete si gasirea adevaratilor vinovati, pentru ca acestia pot fi cativa oameni, dar nu un intreg popor. Din pacate, nimeni nu l-a ascultat si jurnalistii straini veniti in Kosovo si-au continuat “reportajele senzationale“, in lipsa carora sefii lor i-ar fi chemat acasa, lipsindu-i de diurnele grase si sporurile de pericol, pe care le primeau pentru ca se aflau intr-o zona in care conflictele armate nu se incheiasera.

In acest timp, sefii fortelor NATO isi savurau victoria. Astazi, William Cohen, secretarul de stat pentru Aparare al SUA, si generalul Wesley Clark au sosit in Macedonia, de unde au plecat cu un elicopter in Kosovo. Aici, au vizitat orasele Urosevac si Gnjilane, unde erau desfasurati militarii americani din KFOR. Nu am aflat, deocamdata, ce declaratii au facut acolo, dar incepusem sa ma plictisesc de ele, pentru ca nu faceau decat “sa-i ridice mingea la fileu” lui Milosevic si sa mai puna o lespede pe mormantul Opozitiei sarbe.

Presedintele PDSR Ion Iliescu considera ca decizia Guvernului de a interzice intrarea lui Slobodan Milosevic pe teritoriul Romaniei reprezinta o masura pripita, un “zel excesiv”, nemotivat din punct de vedere politic. Iliescu a declarat ca aceasta masura risca sa deterioreze relatiile Romaniei cu o tara vecina. “Noi introducem interdictii, o luam inaintea altora, chiar si a celor care s-au implicat in razboi. Astfel de decizii sunt niste naivitati, infantilisme politice, care aduc prejudicii seriozitatii si verticalitatii pozitiei noastre externe,” a spus Iliescu. “A sosit momentul ca Ion Iliescu sa inteleaga ca Romania nu mai este un loc de refugiu pentru tovarasii de ideologie comunista si de lupta impotriva intereselor propriilor natiuni sau ale umanitatii,” i-a replicat Remus Opris, opinand ca liderul PDSR “ar fi dorit sa-l consoleze pe Milosevic, plimbandu-l, poate, prin sediile PDSR, pentru a-i alina durerea provocata de infrangerea politicii sale despotice”.

Am aflat de la Bucuresti o veste despre care il prevenisem pe George Roncea, cand se transferase de la “Ziua” la “Cotidianul“, pentru a putea ramane corespondent de razboi la Belgrad: de luni, Ion Cristoiu nu va mai fi director la “Cotidianul”. Oficial, despartirea s-a facut amiabil, insa, in realitate, stiam de mai multa vreme ca liderii PNTCD nu i-au iertat lui Cristoiu atitudinea sa si a ziarului, in timpul razboiului din Iugoslavia, si i-au impus, pana la urma, lui Ion Ratiu sa renunte la acesta. Ion Cristoiu declara ca va continua sa-si scrie editorialul de pe prima pagina, insa ma indoiam ca aceasta se va intampla sau ca va dura prea multa vreme. Am vorbit cu George si mi-a marturisit ca, dupa plecarea lui Cristoiu, nu stie daca se va intelege cu noul director, insa spera ca provizoratul acesta nu va dura prea mult, mai ales ca Ion Cristoiu intentiona sa deschida un alt ziar.

Spre seara, m-a sunat Sergiu Toader si mi-a spus ca va trimite o echipa de la ProTV, care sa incerce sa intre in Iugoslavia si sa facem impreuna un documentar despre tot ce s-a intamplat in aceste 3 luni. Sergiu insista ca eroul principal al acestui film sa fiu eu si ideea ma intimida foarte mult. Gasisem, totusi, o solutie: schitasem un scenariu in care eu sa fiu cel care il conduce pe telespectator prin cosmarul razboiului trait de sarbi. Aveam in jurul meu atatea personaje, care traisera, fiecare in felul sau, acest razboi si nu imi ramanea decat sa leg intre ele episoadele pe care le-ar fi descris. L-a asigurat pe Sergiu ca voi avea grija ca echipa noastra sa ajunga la Belgrad.

Aveam un plan. L-am sunat pe Stefan Anghel, cameramanul care urma sa vina incoace, impreuna cu nea Nelu, soferul nostru. I-am spus sa plece spre Timisoara si sa ma sune cand ajunge. Vorbisem cu Mile, care a fost de acord sa se duca in frontiera si sa introduca in tara jeep-ul nostru si camera video, spunand ca sunt ale lui, pentru ca el avea acreditare de razboi si avea voie sa o faca. Era putin riscant, insa dupa ce scapasem de bombardamente, pericolul ca politistii sarbi de la frontiera sa se prinda de smecherie si sa se infurie ni se parea ridicol. Exista riscul ca sarbii sa-i aplice lui Mile o interdictie de intrare in Iugoslavia pe 2 ani si – in cel mai rau caz – sa-i traga cateva bastoane pe spinare. Perspectiva aventurii ne-a amuzat si toata seara am facut glume cu Mile, pe seama belelelor pe care ar putea sa le aiba, daca operatiunea esua. Ba chiar, ca sfidarea sa fie completa, Mile s-a hotarat sa-l aduca la Belgrad si pe Alexandru Mandici (Sandi), cameramanul lui de la Timisoara. Ne-am culcat bine dispusi, urmand ca maine, Nelu sa-l duca pe Mile in vama de la Stamora-Moravita, ca sa se intalneasca cu echipa noastra, care ajungea la Timisoara.

17 iunie 1999

Inca de dimineata, am plecat cu Mile la munca. Deja aveam senzatia ca suntem acasa si incepusem sa avem tabieturi si sa lucram in regim regulat. Dupa ce ne trezeam, coboram sa mancam ceva in restaurantul hotelului, mai ales de cand Nelu isi amintise sa ne spuna ca micul dejun este inclus in pretul camerei. Nu stia nici el cum de a uitat atatea saptamani sa ne atraga atentia. Dupa micul dejun, de cele mai multe ori preferam sa mergem la Media Center, unde cafeaua era foarte buna si o puteam savura in liniste, rasfoind ziarele. Mile pleca apoi la Centrul militar de presa, sa mai afle cate ceva si de acolo, insa pastram tot timpul legatura si ne anuntam daca se intampla ceva deosebit.

Astazi, majoritatea ziarelor se laudau cu “odlikovanje” pe care le-au primit, pentru merite deosebite in sprijinirea luptei pentru apararea patriei. Simteam deja cum reinvie concurenta, pentru ca articolele erau scrise de parca fiecare publicatie ar fi fost singura care a primit decoratie. Nu era o simpla medalie, pentru ca Guvernul Serbiei a anuntat ca toate mijloacele de informare in masa care au sprijinit eforturile Armatei iugoslave in acest razboi vor fi scutite de impozite pe o perioada de 6 luni. In rest, stirile semanau foarte mult. Cu exceptia, desigur, a cotidianului pro-guvernamental “Politika“, unde citeam azi pagini intregi de omagii dedicate Armatei iugoslave si enorm de multa propaganda pentru cei de la Putere, combinata cu critici dure la adresa Opozitiei.

Sarbii erau foarte ingrijorati pentru bisericile si manastirile din Kosovo, care erau incendiate de separatistii albanezi. “Blic” amintea ca majoritatea erau declarate de UNESCO monumente ale patrimoniului universal si, dupa ce au fost avariate de schijele bombelor NATO cazute in apropiere, acum erau profanate si distruse de albanezi. “Vecernje novosti” incepuse de mai multe zile un serial, in care facea un bilant al distrugerilor suferite de lacasele de cult din Iugoslavia. Era impresionant, iar imaginile publicate – cutremuratoare. Mauro del Vecchio, comandantul fortelor italiene din KFOR, a anuntat ca militarii sai vor apara toate manastirile si bisericile care reprezinta un simbol pentru sarbi.

Adevarul era ca ziarele pe care le citeam ne ajutau sa iesim din cliseele in care – fara voie – incepusem sa intram de cand se terminase razboiul. Era foarte greu sa-ti muti atentia de la problemele din Kosovo, de la refugiati, violente, trupe KFOR, UCK si paramilitarii sarbi, de la lupta politica dintre Milosevic si firava Opozitie sarba, si sa-ti amintesti ca viata de zi cu zi are si alte valente. Era vremea recoltei, se facuse graul si taranii se intrebau care va fi pretul pe care il va stabili Guvernul pentru un kilogram. Oamenii ar fi trebuit sa se pregateasca de plecarea in vacante si aparusera cozi in fata Ambasadei Greciei, singura tara din Spatiul Schengen care acorda fara probleme vize de intrare sarbilor. Maine, un grup de jurnalisti sarbi si straini a fost invitat sa participe la cursa inaugurala, care marca reluarea zborurilor companiei aeriene iugoslave JAT intre Belgrad si statiunea Tivat din Muntenegru. Se terminau cursurile scolilor si se apropiau examenele de admitere. Si, din nou, un colt al ziarului, in care citeam programul intreruperilor de curent de astazi din Belgrad, ne amintea de razboi. Iar pe pagina urmatoare, citeam promisiunea ca, in luna iulie, problemele cu aprovizionarea cu energie electrica vor fi mai mici.

Ne-am distrat in aceasta dimineata, cand am citit ca Arkan este indignat de hotararea UEFA de a nu permite participarea echipei sale de fotbal, Obilic, in cupele europene. Motivul invocat de forul european era faptul ca el este acuzat de crime de razboi. “Nu inteleg ce legatura au aceste acuzatii impotriva mea cu Obilic, pentru ca eu nu mai am nici o functie in conducerea acestuia,” explica Arkan. “Vreme de doi ani am fost presedintele clubului, insa acum presedinte este sotia mea. Asta inseamna ca UEFA are ceva impotriva ei. Eu nu mai sunt nici macar consilierul ei. Am fost doar pana la 1 ianuarie.”

Premierul ungar Viktor Orban a declarat ca sustine planul de autonomie propus de minoritatea maghiara din Vojvodina dupa conflictul din Kosovo, informeaza AFP. El a facut apel la incheierea unui acord asupra statutului acestei comunitati formate din 300.000 de persoane, al carei lider, Jozsef Kasza, a declarat ca planul de autonomie a fost elaborat in comun de maghiarii din Vojvodina si expertii Guvernului ungar.

Mai mult decat autonomia, visul independentei li se parea tot mai aproape liderilor albanezi din Kosovo. “UCK este, pana in prezent, o armata de eliberare si poate sa se transforme intr-o armata de aparare a unui Kosovo liber,” declara astazi Hashim Thaqi, liderul politic al UCK. “Autodeterminarea ramane unul din scopuri, unul din visele albanezilor.” El a asigurat ca doreste un Kosovo multietnic, in care va da sarbilor garantii ca reprezinta o valoare pentru societatea albaneza. “Insa cel care are sange pe maini, sange de copil, cel care a comis masacre, indiferent ca este sarb, tigan sau rus, nu poate fi iertat,” spunea Thaqi. Simtindu-se “cu sacii in caruta”, el a refuzat sa vorbeasca despre relatiile cu Ibrahim Rugova, despre care a spus ca va trebui sa colaboreze cu UCK, dand de inteles ca balanta fortelor politice nu mai este inclinata in favoarea acestuia. Intelegand ca risca sa dispara din viata politica a provinciei, Rugova a trimis-o la Pristina pe Edita Tahiri, care a anuntat ca a venit pentru a deschide un birou al Ligii Democratice din Kosovo (LDK), urmand sa soseasca si el in cel mai scurt timp. Edita Tahiri a declarat ca independenta provinciei Kosovo ramane un obiectiv al LDK. “Continuam pe calea unui stat independent numit Kosovo,” a spus ea, pledand in favoarea crearii unui guvern care sa-i reuneasca pe reprezentantii tuturor partidelor, ai UCK si pe intelectualii cunoscuti.

In acest timp, mii de refugiati albanezi continuau sa se intoarca in Kosovo, provocand enorme blocaje de circulatie pe soseaua dintre Kukes si Prizren. Cei 55 de kilometri de sosea erau, efectiv, ocupati de camioane, tractoare, automobile, carute si alte vehicule, incarcate cu bagajele celor ce se intorceau acasa. Din cauza aglomeratiei, distanta era parcursa in 7 ore si, cand un vehicul venea din sens opus sau vreo masina avea o pana de cauciuc, coloana se oprea, blocand circulatia. In ciuda acestor greutati, refugiatii albanezi erau bucurosi ca se intorc acasa.

Refugiatii care veneau din Albania, intrand in Kosovo pe la Morina, formau o coloana de 30 de kilometri lungime. Reprezentantii UNHCR incercau din rasputeri sa monitorizeze trecerea lor si sa intocmeasca acte celor care nu mai aveau. Desi nu prea aveau idee ce a mai ramas in casele lor, refugiatii se incapatanau sa se intoarca in Kosovo. Nu mai contau avertismentele KFOR ca zona este minata, ca majoritatea satelor dintre Prizren si Djakovica, unde sarbii si separatistii UCK s-au luptat pana in ultimul moment, sunt arse. In afara de Prizren, care nu prea era afectat de bombardamente, insa putine magazine mai erau deschise si, oricum, majoritatea avea rafturile goale, cele mai multe localitati din sudul provinciei, care au fost parasite de locuitorii lor, au fost devastate in timpul celor 3 luni de razboi.

Fortele KFOR inca nu reusisera sa ocupe pozitiile stabilite inainte de intrarea in Kosovo si nu puteau stapani haosul. Francezii ajunsesera abia azi dimineata la ora 8:00 in Kosovska Mitrovica, unde isi amenajau cartierul general. Tancurile Leclerc, care aveau sa sprijine desfasurarea soldatilor, au avut nevoie de 13 ore ca sa ajunga din tabara de la Kumanovo. In timp ce francezii se desfasurau in Kosovska Mitrovica, doi militari italieni deveneau primele victime din randul fortelor internationale de mentinere a pacii in Kosovo. Au fost grav raniti de explozia unei mine.

Comandantul suprem al Fortelor aliate in Europa, generalul Wesley Clark, a avertizat in legatura cu riscul ca anumite ca anumite grupuri paramilitare iugoslave sa ramana in Kosovo. “Armata se retrage repede, soldatii sunt grabiti, Politia se intoarce, de asemenea, iar noi ii supraveghem indeaproape,” a declarat generalul american, intr-un interviu acordat BBC la Bruxelles. “In ceea ce priveste anumite grupuri paramilitare, nu este clar daca s-au retras toate sau nu, iar noi vom verifica aceasta foarte amanuntit in urmatoarele saptamani.”

Pana una-alta, soldatii britanici din KFOR au stabilit un perimetru de securitate in jurul sediului Politiei din Pristina, pentru a permite anchetatorilor Tribunalului Penal International sa caute dovezi ale unor eventuale crime de razboi. Occidentalii afirmasera de mai multe ori ca de aici ar fi fost coordonate operatiunile de epurare etnica a albanezilor din Kosovo. Putina lume mai spera, insa, sa descopere eventuale probe in sediul Politiei din Pristina, pentru ca sarbii au avut destul timp sa le distruga. Mai multi martori oculari au povestit chiar ca, in ultimele 3 zile, i-au vazut pe politistii sarbi arzand dosare.

In cursul dupa-amiezii, britanicii din KFOR au anuntat ca ar fi descoperit un adevarat centru de tortura in fostul sediu al Politiei sarbe din Pristina. “Am gasit aici cutite, bastoane, bate de baseball avand gravate sloganuri sarbesti, o cutie plina cu manusi de box americane, elemente pornografice barbare si droguri,” a declarat un reprezentant al KFOR. “Cel mai surprinzator este ca aceasta cladire nu pare sa fi fost un centru de detentie special pentru victimele fortelor sarbe, ci doar un cartier general obisnuit al Politiei. Altadata, actele barbare comise aici erau, probabil, aproape o chestiune de rutina.”

Acum, dupa retragerea militarilor sarbi, situatia se schimbase si victimele violentelor erau sarbii. Azi-dimineata, au fost descoperite cadavrele a doi sarbi, Vlastimir si Persa Stanisavljevic, care au fost executati de UCK in casa lor din satul Sofalija, nu departe de Pristina. Dupa-amiaza, ignorand prezenta trupelor KFOR, aproape in centrul Pristinei, luptatorii UCK au deschis focul asupra unui automobil inmatriculat in Nis, ucigandu-l pe sofer. Incidente de acest fel erau frecvente, membrii UCK tragand asupra oricarui automobil in care li se parea ca ar circula vreun sarb.

Din acest motiv, in apropiere de localitatea Stimlje, doi jurnalisti britanici si calauza lor au fost raniti de gloantele trase dintr-o padure asupra lor. Reporterul Simon Houston si fotograful Chris Wyatt, de la cotidianul “Daily Record” din Glasgow, precum si calauza lor, albanezul Xherdet Shabani, se intorceau cu un automobil de la Stimlje, cand mai multi necunoscuti au inceput sa traga cu pistoale automate asupra lor. “Cred ca erau albanezi din UCK si ne-au confundat cu sarbii care se refugiaza din Kosovo,” povestea Houston. “Calauza ne-a spus sa nu oprim si am calcat pe acceleratie, in timp ce ei trageau in noi. Mi-am dat seama ce se intampla, doar cand o aschie m-a lovit in cap.”

In acest timp, in Serbia razboiul facea victime si dupa semnarea acordului de pace. Dimineata, Veselka Ristic, o femeie de 54 de ani din satul Veliko Vojlovce, de langa Leskovac, a iesit sa-si sape gradina. Dupa o jumatate de ora, vecinii au auzit o explozie si, cand s-au dus sa vada ce s-a intamplat, au gasit-o pe femeie sfartecata de explozia unei bombe cu fragmentatie. Una dintre miile de bombe nedetonate, imprastiate peste tot in Iugoslavia, dar mai ales in Kosovo.

Neutralizarea bombelor lansate in Marea Adriatica de avioanele NATO, din cauza unor dificultati intampinate la intoarcerea din misiunile impotriva Iugoslaviei, va incepe in scurt timp, a anuntat Statul Major al Marinei italiene, citat de AFP. Bombele a caror recuperare nu prezinta pericol vor fi pescuite si aduse pe uscat pentru a fi detonate, iar cele irecuperabile vor fi neutralizate la fata locului. O sursa judiciara a anuntat ca Marina militara italiana a comunicat Parchetului din Venetia ca este imposibil sa se recupereze bombele, din motive de securitate. “Detonarea la fata locului, prin incarcaturi explozibile ghidate de la distanta si reducerea impactului asupra mediului inconjurator vor fi asigurate prin tehnici sofisticate ale marinei,” se explica intr-un comunicat. El precizeaza ca genistii italieni au reperat pana in prezent 23 de bombe, dupa cercetarea a 95 % din teritoriul care le-a fost repartizat. Primele bombe au fost gasite din intamplare, la 10 mai, de catre pescarii din regiune, trei dintre acestia fiind raniti de explozia unui proiectil. Circa 160 de bombe au fost aruncate in nordul si in sudul Marii Adriatice din avioanele aliate.

In Serbia continuau sa apara bilanturi ale pagubelor provocate de bombardamente. Maiorul Milomir Mijatovic, comandantul aeroportului Ponikve de langa Uzice, care a fost tinta raidurilor aeriene inca din prima zi de razboi, a declarat ca pe aeroport au cazut 470 de proiectile. El a explicat ca, desi apararea antiaeriana era asigurata majoritar din rezervisti, acestia au reusit sa respinga o buna parte din cele 36 de raiduri aeriene ale NATO, fara ca vreun sarb sa fie ucis. Slobodan Bosiljkov, directorul principalei rafinarii din Serbia, cea de la Pancevo, a anuntat ca pagubele provocate de bombardamentele NATO depasesc 650 de milioane de dolari. Inca din primele zile de razboi, au fost distruse dispozitivele de alimentare si principalele instalatii ale rafinariei. Desi a fost imediat inchisa, rafinaria a fost bombardata in continuare, astfel incat, in prezent, cei 1.700 de angajati au ramas fara locuri de munca.

Apropo de distrugeri si de reconstructie, povestea vinderii fabricii “Zastava” din Kragujevac incepea sa se confirme. Astazi, Milan Beko, presedintele Consiliului de administratie, a anuntat ca pregateste un plan de reconstructie a fabricii. “Guvernul trebuie sa se decida daca il pune in aplicare sau nu,” a declarat el. “Repunerea in functiune a fabricii este, insa, necesara din ratiuni economico-sociale.” Dupa care, ca din intamplare, Beko a pomenit ca italienii de la FIAT ar putea deveni parteneri de perspectiva pentru “Zastava”. El a povestit ca a luat legatura cu ambasadorul Italiei la Belgrad, pentru ca militarii italieni au primit supravegherea regiunii din jurul orasului Pec. Aici, se afla fabrica “Ramiz Sadic”, unde se gaseste unica presa de caroserii de camion din Balcani, care ar putea incepe sa lucreze imediat pentru “Zastava”. Si – inca o simpla coincidenta – reprezentantii confederatiei sindicale “Cobas“, care reprezinta interesele muncitorilor din concernele FIAT si Alfa Romeo, au sosit astazi la Kragujevac si i-au inmanat lui Milan Beko o donatie de 200.000 de marci germane pentru angajatii de la “Zastava”. Dupa care au declarat ca intentioneaza sa mai stranga, pentru a-i ajuta, inca 1 milion de marci.

Duma de Stat a Rusiei a votat in unanimitate o rezolutie prin care cere ca secretarul general al NATO, Javier Solana, sa fie judecat pentru “crime impotriva umanitatii“, relateaza AFP. Deputatii au votat cu 299 de voturi pentru, nici unul impotriva si nici o abtinere o propunere a vicepresedintelui camerei, Serghei Baburin, reprezentant al formatiunii Puterea poporului, apropiat de comunistii care detin majoritatea in Duma. “Luand decizia de a lansa o actiune militara impotriva Republicii Federale Iugoslavia, inaltii reprezentanti ai NATO – si, in special, Solana – au infaptuit o crima militara si trebuie sa raspunda pentru crimele impotriva umanitatii comise in cadrul acestei agresiuni,” se afirma in textul votat de deputati.

Situatia politica in Serbia a ramas neschimbata. In timp ce Opozitia solicita ridicarea starii de razboi si demisia lui Slobodan Milosevic, formatiunile de la Putere nici nu voiau sa auda despre asa ceva. Partidul Democratic Reformist din Vojvodina a anuntat ca va incepe, impreuna cu alte 6 formatiuni care alcatuiesc Uniunea Partidelor Democratice, strangerea de semnaturi prin care va cere demisia presedintelui iugoslav. Partidul Noua Democratie a comunicat ca situatia din Kosovo si Metohia nu mai poate fi tolerata si a facut apel la Natiunile Unite sa asigure securitatea locuitorilor din provincie si sa dezarmeze gherilele UCK: “Televiziunea nationala iugoslava inchide ochii si se preface ca nu stie ca in Metohia nu a mai ramas nici un sarb si ca prigoana si crimele care se petrec in Kosovo vor determina ca aceasta regiune, care a apartinut de veacuri Serbiei, sa ramana fara sarbi.”

Partidul Democrat din Serbia a atras atentia ca rezolutia ONU privind demilitarizarea UCK nu prevede si dezarmarea acestei formatiuni. “Rezolutia contine termenul demilitarizare, dar nu spune nimic despre dezarmarea UCK,” a declarat Vojislav Kostunica, presedintele partidului. “Ieri, la Kosovopolje, generalul Michael Jackson a gresit spunand ca militarii KFOR ii dezarmeaza pe teroristii UCK. Pana acum, i-au dezarmat doar pe luptatorii izolati intalniti pe sosele, insa nu au intrat in nici o baza a acestora, unde se afla munti de armament.”

Ivica Dacic, purtatorul de cuvant al SPS, a solicitat sarbilor sa ramana in Kosovo si sa astepte ca fortele internationale de mentinere a pacii sa-si indeplineasca misiunea si sa le asigure o viata normala. El a subliniat ca reprezentantii comunitatii internationale s-ar fi convins ca, in Kosovo, factorul de destabilizare il reprezinta bandele de teroristi si separatisti albanezi. “Starea de razboi va fi ridicata cand se va finaliza implementarea planului de pace, conform intelegerilor tehnico-militare,” a raspuns el formatiunilor din Opozitie. Intrebat despre activitatea executivului, in conditiile in care membrii SRS si-au depus demisiile, Dacic a raspuns ca Guvernul Serbiei functioneaza normal, iar radicalii trebuie sa ramana pe posturile lor, in interesul statului si al poporului.

Intr-adevar, Partidul Radical din Serbia (SRS) a organizat astazi o conferinta de presa, anuntand ca ramane in guvern, insa nu din cauza decretului presedintelui Milan Milutinovic, ci doar pentru a asigura functionarea acestuia pana la ridicarea starii de razboi si formarea unui alt guvern. “Atat timp cat era in vigoare starea de razboi, nu era nevoie de un decret prezidential pentru a-i mentine in guvern pe ministrii radicali,” a precizat Vojislav Seselj. “Ministrii nostri isi vor continua activitatea pana la numirea unui alt guvern, insa trebuie sa amintesc ca ei ocupa doar portofolii tehnice. De acum incolo, discutiile cu SPS si JUL se vor axa numai pe astfel de probleme.”Ministrii SRS nu participasera la sedintele de guvern din ultimele doua zile, in semn de protest, insa au anuntat ca vor lua parte la sedintele viitoare. Seselj a spus ca SRS nu are nevoie de aprobarea Parlamentului pentru a se retrage din guvern, mai ales ca acesta se va intruni abia la 1 octombrie. El a adaugat ca nu Guvernul Serbiei a vandut Kosovo si si-a exprimat increderea ca provincia va scapa de sub cizma cotropitorilor si va reveni sub autoritatea guvernelor sarb si iugoslav. “SRS doreste organizarea alegerilor anticipate la toate nivelurile,” a anuntat Seselj, “insa acest lucru nu este posibil, atat timp cat Kosovo este sub ocupatie.”

China a respins explicatiile date de Statele Unite pentru bombardarea, luna trecuta, a ambasadei Beijing-ului la Belgrad, a informat agentia China Noua. Explicatiile furnizate ieri de subsecretarul de stat american Thomas Pickering ministrului chinez al Afacerilor Externe Tang Jiaxuan “nu sunt convingatoare” si “de aceea, guvernul si poporul chinez nu pot accepta concluzia potrivit careia bombardamentul a fost o greseala“, a precizat agentia de presa chineza. China Noua adauga ca seful diplomatiei chineze a invitat din nou Statele Unite sa furnizeze “o explicatie satisfacatoare” in privinta bombardamentului din 7 mai.

Interesant este cat de mult i-a deranjat pe cei de la Putere comunicatul Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe, prin care se cerea demisiile guvernului si a presedintelui Milosevic. Ivica Dacic dadea lectii de morala: “Fiecare biserica trebuie sa fie alaturi de popor si de organele statului si nu sa se puna impotriva intereselor lor.” Vojislav Seselj se prefacea nepasator: “Intotdeauna, implicarea bisericii in politica a avut efecte minime. Nu uitati ca toti cei care au agitat spiritele in Sfantul Sinod au pierdut apoi alegerile.”

Apelul lansat de Biserica Ortodoxa Sarba era considerat de catre Opozitie un factor in plus de presiune asupra lui Milosevic. “Biserica nu poate sa provoace plecarea sa, dar are o anumita influenta in societate,” comenta Vesna Pesic. “Oamenii incep sa ajunga la concluzia ca nu au nici un viitor cu Milosevic.” Spre deosebire de alti lideri ai Opozitiei, fosta presedinta a Aliantei Civice din Serbia avea rezerve cu privire la sfarsitul politic al presedintelui iugoslav. Ea era de parere ca s-ar putea ca Iugoslavia sa-si continue drumul pe panta descendenta pe care se afla in ultimii 10 ani si ca, inainte de orice alegeri, ar fi binevenit ca Milosevic sa mai piarda din putere. “Am ajuns la sfarsitul chestiunii nationale sarbe. Cu Kosovo este pentru a treia oara, dupa Croatia si Bosnia, cand sarbii sunt expulzati dintr-un teritoriu,” amintea ea. “Acum, avem in Serbia minoritati reduse, mai usor de administrat. Putem sa ne concentram asupra unei alte notiuni a natiunii, mai politica, si sa nu ne mai referim tot la etnicitate.”

La randul sau, Zoran Djindjic se straduia sa convinga comunitatea internationala sa nu izoleze Serbia din cauza presedintelui Slobodan Milosevic. “Ar fi tragic daca, dupa razboi, sarbii vor fi victimele pacii,” a declarat el la Budapesta. “Milosevic nu este singura problema din Iugoslavia. Dupa democratizarea tarii, trebuie sa apara figuri noi pe scena politica sarba. Nu indivizii trebuie sa castige, ci un nou concept politic.” Presedintele Partidului Democrat a explicat ca, daca alegerile vor fi organizate rapid, ar putea fi castigate din nou de Slobodan Milosevic, datorita masinariei de propaganda pe care o are la dispozitie. El spera ca, in cateva luni, Opozitia sa castige increderea oamenilor si viitoarele alegeri: “Exista speranta ca un nou concept politic democratic sa poata fi pus in practica in Iugoslavia, fara varsare de sange.”

Problema Opozitiei ramanea, insa, lipsa de rabdare. Sperand ca vor putea profita de conjunctura favorabila a declinului popularitatii lui Slobodan Milosevic, liderii Opozitiei se pripeau si faceau greseala dupa greseala. Astazi, am aflat detalii despre intalnirea de sambata, din orasul muntenegrean Njivice, dintre ei si emisarul american pentru Balcani Richard Gelbard. La reuniune au participat fostul premier iugoslav Milan Panic, fostul guvernator al bancii centrale Dragoslav Avramovic, liderul Partidului Democrat Zoran Djindjic, presedintele partidului Social Democratia Vuk Obradovic, liderul Aliantei Civice Goran Svilanovic si presedintele Partidului Democrat Crestin Vladan Batic, adica liderii coalitiei “Alianta pentru Schimbare“, alaturi de personalitati marcante din guvernul Muntenegrului. “SUA doresc sa incurajeze procesul democratic din Serbia, cu conditia ca Opozitia sa dea dovada de coeziune,” le-a spus Richard Gelbard, care a subliniat, insa, ca “rasturnarea lui Milosevic de la putere este problema poporului sau si nu a guvernului american”. El a evocat posibilitatea de a promite o recompensa celor care vor ajuta la aducerea presedintelui Slobodan Milosevic in fata TPI, adaugand ca nici premierul Momir Bulatovic nu va scapa de inculparea pentru crime de razboi, “deoarece a condus guvernul federal in timp ce in Kosovo au fost comise crime abominabile”. In afara de promisiuni si sfaturi, liderii Opozitiei sarbe nu au primit nimic. In schimb, intalnirea lor cu reprezentantul american avea sa fie bine speculata de presa subordonata Puterii de la Belgrad, care i-a acuzat fatis de tradare si pactizare cu cei care au bombardat Iugoslavia, acuzatii suficient de serioase ca sa-i compromita in fata sarbilor.

Eram dezamagit de atitudinea liderilor Opozitiei, mai ales ca, intr-adevar, conjunctura politica le era favorabila. Saptamanalul “NIN” a publicat rezultatele unui sondaj telefonic, conform caruia mai putin de 50 % dintre sarbi sunt de acord cu afirmatiile lui Slobodan Milosevic, conform carora Serbia a invins Alianta Nord-Atlantica. Din 200 de apeluri telefonice gratuite, receptionate din intreaga Serbie (mai putin Kosovo si Metohia), numai 46 % dintre cei care au sunat au fost de parere ca Serbia a iesit invingatoare din acest razboi. Ceva mai mult de o treime dintre cei chestionati erau de acord cu planul de pace Cernomirdin-Ahtisaari si numai 41 % credeau ca conditiile impuse de acesta sunt mai bune decat cele prevazute in acordul de la Rambouillet. Printre tarile considerate de sarbi drept prietene se numara Grecia (52 % dintre cei intervievati) si Rusia (48,5 %). Conform sondajului, doar 29,5 % dintre sarbi cred ca Rusia ii va ajuta cel mai mult dupa terminarea razboiului. 52 % sunt de parere ca sarbii din Kosovo nu doresc sa-si paraseasca gospodariile si sa se refugieze din provincie, iar 64 % nu cred ca sarbii ar fi comis crimele de razboi de care sunt acuzati.

Discutiile ruso-americane legate de participarea Rusiei la KFOR au fost reluate astazi la Helsinki, informeaza AFP. “Seful statului rus dezaproba categoric refuzul occidentalilor de a acorda Rusiei un sector din Kosovo si va cauta mijloacele prin care sa se opuna acestui lucru,” i-a spus Boris Eltin, la telefon, ministrului Apararii Igor Sergheev, care se afla la Helsinki. La sfarsitul discutiilor de astazi, ministrul Afacerilor Externe Igor Ivanov a declarat ca Rusia si Statele Unite nu au rezolvat inca problema stationarii trupelor ruse in Kosovo, dar au ajuns la un acord privind participarea Moscovei la structurile de comanda ale KFOR. El nu a precizat daca Rusia a acceptat, pana la urma, sa isi puna trupele sub comanda NATO, asa cum cereau Statele Unite, sau daca s-a gasit o eventuala formula mai supla. Convorbirile au fost intrerupte in timpul noptii, dupa 8 ore de negocieri, fara incheierea vreunui acord, chiar daca ministrul american a vorbit despre “progrese in toate domeniile”.

Am reusit sa citesc pe Internet o revista a presei ruse de astazi, care vorbea despre dificultatile pe care le intampina Rusia pentru a-si aproviziona si a-si intari efectivele aflate in Kosovo. Cotidianul “Segodnia” titra pe prima pagina: “Pentru a intra in Kosovo, soldatii rusi ai pacii trebuie sa faca inconjurul lumii”. Articolul sublinia ca tentativele Ministerului de Externe si ale Statului Major al Armatei Ruse, de a obtine un culoar aerian din partea Ungariei, Romaniei si Bulgariei pentru a ajunge la Pristina, nu au nici o perspectiva de succes. “De la extinderea NATO spre est, intregul spatiu aerian al Europei este controlat de facto de Alianta,” nota, la randul sau, cotidianul “Nezavisimaia Gazeta“. “Nu exista o fraternitate slava in nici o alta parte decat in Rusia, Belarus si, in parte, in Ucraina. Bulgarii, polonezii, cehii vor face tot ce le va ordona cel mai puternic. Iar tarile care nu sunt inca membre ale NATO o vor face cu si mai mare ardoare decat cele care sunt deja membre. Rusia a aparat singura Iugoslavia. Ea s-a trezit unica disidenta din lumea intreaga. Poate sa fie mandra, insa in stadiul actual al economiei ruse este imposibil sa transforme aceasta solitudine orgolioasa intr-o contrapondere reala fata de Statele Unite.”

Dupa transmisia pentru Stirile de la 19:30, m-am interesat la Bucuresti si am aflat ca, intr-adevar, autoritatile romane au respins printr-o nota verbala solicitarea Federatiei Ruse, adresata in 13 iunie, privind survolarea teritoriului nostru de catre 6 avioane cu echipament militar. Viorel Ardeleanu, directorul Directiei NATO din Ministerul de Externe, a declarat in plenul Parlamentului ca se poate reveni asupra solicitarii Federatiei Ruse, doar in momentul in care va exista o notificare in acest sens din partea NATO. De altfel, inca de la inceput, Rusia nu si-a pus mari sperante in obtinerea acordului de survol din partea Romaniei si solicitarea sa nu a avut, conform uzantelor diplomatice si militare, un caracter oficial. S-a facut printr-o nota verbala, iar refuzul tarii noastre a fost transmis printr-o modalitate similara.

O alta veste pe care am auzit-o in timp ce imi asteptam randul la Stiri m-a facut sa ma bucur ca “scriitorul” Dragan nu mai trece pe la hotel “Toplice“. Nu stiu cum i-as fi justificat decizia de astazi a Guvernului, care a hotarat sa interzica accesul pe teritoriul Romaniei pentru Slobodan Milosevic, membrii familiei sale si demnitarii din guvernele Iugoslaviei si Serbiei. In total, hotararea de guvern viza 284 de cetateni iugoslavi, dintre care 105 membri ai guvernului, 65 de politicieni si 114 persoane care au sprijinit regimul de la Belgrad. Pana si Nelu a auzit de aceasta initiativa a Romaniei si m-a intrebat ce i-a apucat pe cei de la Bucuresti, pentru ca nimeni nu ne ceruse o astfel de hotarare si nici o alta tara nu anuntase, deocamdata, ceva similar.

Desi nu le-au aprobat rusilor trecerea prin spatiul lor aerian, autoritatile bulgare au decis astazi ridicarea embargoului impus in 22 martie Iugoslaviei, privind exportul si tranzitul produselor petroliere. Principalul punct de frontiera cu Iugoslavia, cel de la Kalotina, a fost redeschis, iar directorul unei companii private de transport rutier a anuntat ca autobuzele sale vor relua, de azi, cursele intre Sofia si Nis, care ar putea fi prelungite pana la Belgrad, pe soselele secundare care nu au fost avariate de bombardamente.

Militarii NATO aflati la Timisoara pentru a coordona survolarea teritoriului romanesc de catre avioane ale Aliantei vor ramane in Romania “cat timp NATO si Romania vor dori sa colaboreze pentru supravegherea operatiunilor aeriene in Balcani,” a declarat agentiei Mediafax, David Asjes, ofiter al Armatei americane. Acordul tehnic incheiat intre Romania si NATO nu prevede, potrivit lui Asjes, un termen fix pentru incheierea misiunii. Ofiterul american a aratat ca facilitatile oferite de aeroportul din Timisoara “sunt tot ceea ce trebuie” pentru indeplinirea misiunii echipei NATO. Specialistii Aliantei detin propriul sistem de recunoastere amic-inamic a avioanelor si primesc date de la Sistemul Integrat de Supraveghere a Spatiului Aerian (ASOC) de care dispune Romania.

Seara, inainte de a cobori la cina, am urmarit jurnalul RTS. Merita ! In loc sa vorbeasca despre toate aceste probleme pe care mi le notasem de-a lungul intregii zile, despre refugiatii din Kosovo care continuau sa soseasca in valuri in toate localitatile Serbiei sau macar despre intalnirea dintre generalul Michael Jackson si patriarhul Pavle, care a ajuns la Pristina, jurnalul continea doar propaganda. Ba chiar se anuntase ca situatia de la Pristina si Kosovopolje s-ar fi normalizat. Oricum, inceputul a fost cel putin amuzant pentru cineva care a apucat sa traiasca intr-un regim totalitar.

RTS a reluat, pur si simplu, discursul lui Slobodan Milosevic, rostit zilele trecute la inaugurarea lucrarilor de reconstructie a podului peste Dunare de la Beska. Dupa care crainica a prezentat un mesaj primit prin fax, de la nu stiu ce firma din Elvetia, care dorea sa finanteze reconstructia podului. A urmat un apel al Guvernului federal catre sarbii din Kosovo, care erau rugati sa nu paraseasca provincia, fiind asigurati ca fortele internationale de mentinere a pacii ii vor dezarma pe luptatorii UCK. Desigur, mesajul incepea cu sublinierea ca Iugoslavia si-a indeplinit, pana acum, toate obligatiile asumate prin acordul de pace. A urmat un reportaj din Kosovo, in care generalul Jonathan Bailey, adjunctul comandantului KFOR, tinea un discurs in fata sarbilor dintr-o localitate din Kosovo si ii asigura ca ii va proteja pe toti si nu va tolera amenintari si actiuni criminale. Spre marea satisfactie a sarbilor, care l-au aplaudat furtunos, generalul a folosit expresia “asa-numita UCK“, atunci cand a vorbit de demilitarizarea organizatiei separatiste. Am mai privit putin si, cand au inceput sa curga stirile despre liderii si presa internationala care dezavuau actiunile UCK si cereau rezolvarea urgenta a situatiei din Kosovo, m-am plictisit si am plecat sa mananc.

Dupa cina, am iesit cu Mile la barul muntenegrenilor de langa hotel, unde am ascultat linistiti muzica buna la Radio Nostalgija, iar eu mi-am pregatit corespondenta pentru Stirile de la miezul noptii. In care, pe langa un rezumat al zilei, am adaugat informatia ca patriarhul Pavle a sosit in aceasta seara la sediul Patriarhiei din Pec, unde va ramane in continuare, alaturi de credinciosii sarbi care s-au refugiat aici. La sosire, el le-a reamintit oamenilor care l-au intampinat de vorbele lui Iisus: “Cei care vor indura pana la capat, aceia se vor mantui.”

16 iunie 1999

Toate ziarele de astazi publicau listele ofiterilor avansati in grad cu ocazia Zilei Armatei, precum si ale celor peste 3.000 de sarbi (militari sau civili) decorati pentru felul in care si-au aparat tara. “Politika” specifica si ca 90 % dintre cei decorati erau simpli soldati. De asemenea, erau reproduse pasaje largi din mesajul presedintelui Slobodan Milosevic catre ostasi, in care acesta repeta: “Ati dovedit ca avem o armata invincibila !” La toate monumentele inchinate eroilor au fost depuse coroane de flori, iar generalul Ojdanic i-a primit pe atasatii militari straini aflati la Belgrad, care l-au felicitat.

Intr-o alta ceremonie, Milosevic i-a primit pe ofiterii din conducerea Armatei iugoslave, pe care i-a felicitat inca o data pentru bravura si eroismul de care au dat dovada in timpul acestui razboi. Generalul Ojdanic i-a multumit presedintelui iugoslav, in numele militarilor, pentru ca a fost, in fiecare clipa, alaturi de comandantii armatei. Era un spectacol tragi-comic, deoarece, in acest timp, NATO confirma ca toate unitatile de Aviatie si Artilerie antiaeriana iugoslave au fost retrase din Kosovo, iar generalul Michael Jackson isi arata marinimia, acordand inca 24 de ore, pana la miezul noptii de astazi, pentru finalizarea retragerii totale a fortelor sarbe din zona I, conform acordului de la Kumanovo. Sarbii si-au justificat intarzierea prin dificultatile create de coloanele de refugiati care plecau din Kosovo si stanjeneau retragerea militarilor. Molipsit de durerea sarbilor, n-am putut sa nu retin si sa nu repet, in transmisia pe care aveam sa o fac pentru Stirile de la 19:30, expresia unui batran care auzise la televizor ca Milosevic ii decoreaza pe toti cei 462 de militari morti in acest razboi. Omul se intreba cum vor fi numerotate cele 10.000 de decoratii – pentru ca la aceasta cifra spuneau oamenii ca s-ar ridica numarul celor morti pe front – ca sa iasa in total 462 ?

Incet-incet, ziarele risipeau si sperantele iluzorii despre un viitor “Plan Marshall” pentru reconstructia tarii. “Blic” cita opinia economistului Branko Milanovic, expert al Bancii Mondiale, care explica foarte clar ca doar tarile membre ale institutiilor financiare internationale pot primi credite pentru reconstructie. Nu era cazul Iugoslaviei. Milanovic mai amintea ca, si dupa embargoul din 1992, s-au primit promisiuni de ajutor financiar, insa sarbii nu au vazut vreun ban. “Nu trebuie sa uitam,” a adaugat expertul, “ca Iugoslavia a rupt relatiile diplomatice cu SUA, Marea Britanie, Franta si Germania, adica cu 4 din cele 5 tari care au putere de decizie in toate institutiile financiare mondiale.” Pe un cu totul alt ton, “Politika” atragea atentia ca sarbii nu trebuie sa astepte imaginare ajutoare din strainatate. Desi se dorea mobilizator, mesajul articolului era xenofob si alimenta ura oamenilor fata de Occident.

“Blic” anunta ca Guvernul federal va mentine controlul preturilor pana la sfarsitul anului. Cateva pagini mai incolo, puteai afla ca transportul in comun in Belgrad a ajuns in pragul colapsului. Din lipsa de carburanti, incepand de astazi, autobuzele vor mai circula doar 6 ore pe zi, intre 6:00 si 8:00 si intre 18:00 si 22:00. Tramvaiele si troleibuzele veneau tot mai rar si nu se intrevedeau perspective de imbunatatire a frecventei. Directorul companiei de transport in comun, subordonata primariei (condusa de Opozitie, adica de SPO), dadea vina pentru situatie pe Guvernul Serbiei, care nu ii aloca nici jumatate din combustibilul necesar. Consiliul local al Belgradului a solicitat guvernului sa-i permita sa cumpere carburanti de pe piata libera, la pretul pietei, si nu de la “Jugopetrol“, la un pret fixat prin decizii administrative. Pe langa acestea, din cauza gravelor avarii de la sistemul energetic, autoritatile s-au vazut nevoite sa renunte la sistemul care permitea tarife diferentiate la plata curentului electric. Desigur, a fost eliminat tariful minim.

Tot din ziare am aflat si despre decizia UEFA de a nu permite participarea in cupele europene a echipei de fotbal Obilic, vicecampioana si semifinalista Cupei Iugoslaviei. Motivul: proprietarul clubului este cunoscutul Zeljko Raznatovic-Arkan. Acesta a refuzat sa comenteze hotararea forului european, precizand doar ca nu mai detine nici o functie la Obilic. In “Vecernje Novosti“, sotial lui Arkan, Svetlana Raznatovic (“Ceca“), care preluase clubul, a declarat ca nu a primit inca nici o explicatie oficiala de la UEFA. “Am fost si vom ramane un club sarbesc si trebuie sa patimim pentru asta,” a spus Ceca. “Din pacate, politica si-a bagat din nou ghearele murdare in sport, iar noi nu putem lupta impotriva ei.”

Cheltuielile ce vor trebui angajate de UE pentru reconstructia in Balcani se vor ridica la circa 5-6 miliarde de euro pe an, dar ele nu vor fi peste posibilitatile Uniunii, a apreciat presedintele Comisiei Europene Romano Prodi, intr-un interviu acordat saptamanalului german “Die Zeit“. In opinia sa, actualul conflict din Balcani constituie examenul cel mai serios pentru UE, care va trebui sa-si dovedeasca potentele si “sa demonstreze ca este singurul organism ce poate asigura stabilitatea pe termen lung in aceasta regiune”. In alta ordine de idei, Romano Prodi a afirmat ca trebuie sa fie foarte clar ca UE nu este si nu poate fi o simpla “zona de liber schimb“, ci o instanta politica, ce se ocupa de problemele spinoase de ordin politic si de securitate pe continent.

Inainte de a pleca de la hotel, am rasfoit cotidianul “Borba“, in care Zivorad Djordjevic acuza Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Sarbe ca a trecut in tabara dusmanilor poporului si acorda tot mai putina atentie credintei stramosesti si religiei, lansandu-se in politica. Reactia se datora comunicatului Sfantului Sinod, in care se cerea demisia lui Slobodan Milosevic. De altfel, cand am ajuns la Media Center, a trebuit sa ma concentrez asupra vietii politice de la Belgrad, pe care decretul de ieri al presedintelui sarb Milan Milutinovic o agitase din nou.

Desigur, unul din criticii cei mai agresivi ai deciziei era liderul SPO Vuk Draskovic. Intr-un interviu acordat postului de televiziune Studio B, pe care partidul sau il controla, el a caracterizat decretul prin care Milutinovic ii impiedica pe radicali sa paraseasca guvernul ca foarte periculos. “Masura, dar mai ales justificarea ei, ocolesc motivul pentru care SRS a decis parasirea guvernului,” a afirmat Draskovic. “Si mai periculos este faptul ca ea demonstreaza ca regimul de la Belgrad merge pe acelasi drum ca pana acum, iar politica sa are nevoie de radicali ca sursa de inspiratie.”

Stevan Lilic, vicepresedintele partidului Centrul Democratic, a atras atentia ca decretul lui Milutinovic este ilegal, deoarece aprobarea iesirii sau intrarii unor membri din guvern este de competenta Parlamentului. Profitand ca isi poate exprima opiniile, Lilic s-a concentrat si asupra starii de razboi, inca mentinuta in Iugoslavia. “De vreme ce pacea a fost semnata, nu mai exista nici un motiv legal sau politic al mentinerii starii de razboi,” a spus el. “Mai mult, mentinerea ei ar putea genera o noua criza in tara.”

Liderul formatiunii Noua Democratie, Zarko Jokanovic, i-a transmis lui Milan Milutinovic o scrisoare deschisa in care ii atragea atentia asupra ilegalitatii decretului sau, care nu a fost supus aprobarii Parlamentului. “Conform declaratiei presedintelui Slobodan Milosevic si a reportajelor transmise de televiziunea nationala, am aflat despre marea victorie pe care am obtinut-o impotriva NATO, despre incetarea agresiunii impotriva Iugoslaviei si despre inceperea retragerii din Kosovo,” spunea el. “Nimeni, insa, nu ne-a explicat la ce mai slujeste starea de razboi in aceste zile de pace.” Dupa care, acuzand campania orchestrata de oamenii lui Milosevic impotriva liderului SRS Vojislav Seselj, care nu mai putea fi vazut la televizor si ale carui declaratii nu mai erau preluate de ziarele controlate de regimul de la Belgrad, Jokanovic a adaugat: “Acum, cand pe acelasi om il obligati sa ramana in guvern, va intreb: cand ati fost sincer ?”

Alianta Civica a explicat intr-un comunicat ca “decretul lui Milutinovic arata ca SPS si JUL au pus piciorul in prag si nu ii permit SRS sa se retraga din guvern prin metode de politicianism ieftin. Fosta mana dreapta a lui Milosevic, Vojislav Seselj, nu poate sa fuga acum de raspunderea pentru toate nenorocirile pe care ni le-au provocat impreuna.” La fel de duri erau si liderii partidului Alternativa Democratica, aratand ca povestea retragerii SRS din guvern este o targuiala de maidan. “De 10 ani de zile, SRS a sprijinit politica paguboasa a lui Slobodan Milosevic si a SPS,” declarau acestia. “Coloanele de refugiati sarbi care vin acum din Kosovo sunt o dovada a rezultatului asa-zisei politici nationale aducatoare de pace a celor care au fost, pana acum, impreuna la putere.” Interesant ca, in ciuda tuturor acestor reactii, care aveau sa fie preluate doar de cateva ziare si posturi de radio si televiziune independente, liderii radicali nu au scos, pana acum, nici un cuvant.

Conflictul armat din Kosovo a facut victime in primul rand printre civilii de origine albaneza, dar si printre sarbii care traiau in aceasta provincie, precum si printre aparatorii drepturilor omului din Serbia, afirma, in raportul sau anual, organizatia Amnesty International, citata de AFP. La inceputul lunii mai, 800.000 de persoane fugisera din Kosovo, ducandu-se in special in Macedonia si in Albania, in timp ce sute de mii de oameni au fost nevoiti sa-si paraseasca locuintele, dar nu au iesit din interiorul provinciei Kosovo. “Expulzarile au fost insotite de crime, violuri, batai si arestari arbitrare comise de Politia sarba, Armata iugoslava sau de trupele paramilitare,” noteaza Amnesty. UCK este, de asemenea, considerata responsabila de comiterea unor executii arbitrare, a unor rapiri si luari de ostatici, chiar daca la o scara mai mica. “Din 1996, UCK a atacat Politia sarba, dar si pe civilii banuiti ca ar fi ramas “loiali” fata de autoritatile sarbe,” afirma Amnesty, care imputa, de asemenea, UCK-ului deplasarile fortate, detentia si comportamentul dur fata de “persoanele neimplicate in lupta din comunitatile sarba, muntenegreana, albaneza si rroma.” Pe de alta parte, Amnesty solicita explicatii din partea NATO cu privire la atacurile care s-au soldat cu victime civile.

Ramanand in plan politic, mi-au sarit in ochi afirmatiile fostei lidere a Aliantei Civice si a Opozitiei sarbe, Vesna Pesic, care a declarat cotidianului “Nezavisne novine” ca in Serbia este prea devreme pentru a se organiza alegeri libere. “In vederea viitoarelor schimbari, este nevoie ca scena politica din Serbia sa se purifice,” a spus ea. “Toate partidele politice ar trebui sa formeze o coalitie, pentru a oferi oamenilor o alternativa puternica si credibila.” Ideea unificarii Opozitiei era imbratisata si de Slobodan Vuksanovic, vicepresedintele Partidului Democrat. “Trebuie sa semnam un document prin care toate fortele politice care, in conditii normale, ar merge pe drumul lor, sa se uneasca,” a cerut Vuksanovic. “Uniti, putem cere reprezentantilor puterii sa se aseze la masa dialogului.” Vuksanovic a acuzat guvernul ca nu face nimic pentru a-i ajuta pe sarbii care se refugiaza din Kosovo. “Cei 50.000 de refugiati sunt nevoiti sa se descurce cum pot,” a povestit el. “In acest timp, presedintele Slobodan Milosevic inventeaza povesti mincinoase despre reconstructia tarii, pentru a distrage atentia oamenilor de la cea mai mare nenorocire din istoria Iugoslaviei.” Partidul Democrat a facut apel la comunitatea interna si internationala, pentru un ajutor de urgenta destinat refugiatilor din Kosovo.

Situatia cea mai dificila era la Kraljevo, unde ajunsesera deja 20.000 de refugiati, care nu au nici un fel de ajutor, dar nici benzina sa poata pleca mai departe. Adevarul era ca nou-infiintatul Comisariat pentru refugiatii din Kosovo facuse rost, cu mare greutate, de o alocatie zilnica de 1.000 de litri de carburanti, din care, la punctele de trecere de langa Kraljevo, fiecare autovehicul cu refugiati primea cate 20 de litri. De unde mai mult, cand nici la Belgrad nu mai circulau autobuzele, din lipsa de combustibil ?

Fara posibilitati de a-i ajuta, autoritatilor iugoslave nu le-au ramas decat sa-i roage pe sarbi sa ramana la casele lor din Kosovo, “pe pamantul strabun”, dupa cum spunea, disperat, Dusan Simic, primarul Pristinei. In apelul transmis de Guvernul Serbiei se cerea acelasi lucru: “Nu va lasati indusi in eroare de provocarile unor nesabuiti, care profita de situatie si seamana confuzie, indemnandu-va sa parasiti pamantul pe care traim de veacuri. Fortele internationale de mentinere a pacii au garantat securitatea tuturor locuitorilor provinciei, indiferent de nationalitate.” Alaturandu-se acestor apeluri, Pavle, capul Bisericii Ortodoxe Sarbe, i-a rugat pe sarbi sa ramana in Kosovo. Intr-o declaratie prezentata de toate posturile de televiziune, el a anuntat ca, in scurta vreme, se va duce sa locuiasca la sediul Patriarhiei din Pec, dand un exemplu tuturor si a spus ca doar sanatatea sa subreda l-a impiedicat sa ajunga deja acolo.

Problema cea mai mare era ca, simtind ca acestia erau cel mai important simbol al sarbilor din Kosovo, luptatorii UCK si-au concentrat atacurile asupra preotilor si a manastirilor din provincie. In aceasta dimineata, la Pristina a sosit o coloana de 2-300 de sarbi, care au plecat cu autobuzele de la Prizren. Printre ei, se aflau episcopul Artemije, 9 calugari si un profesor de religie, care ramasesera in manastirea Bogorodica Ljeviska. Sarbii din zona s-au refugiat in chiliile manastirii, insa teroarea instituita de UCK i-a gonit. “Nu am fi plecat, daca fortele KFOR ne-ar fi asigurat securitatea,” a spus, la sosirea in Pristina, episcopul Artemije. “Cand KFOR va prelua controlul in zona si ii va dezarma pe luptatorii UCK, ne vom intoarce.” El a povestit ca in aceeasi situatie dramatica se afla cei 22 de calugari care, ajutati de 17 sarbi, nu vor sa plece de la manastirea Decani si Patriarhia din Pec. Albanezii au distrus deja manastirea Sfanta Treime de la Musutiste, de langa Prizren, si monumentul tarului Dusan. Episcopul Artemije a cerut ajutorul comandantilor KFOR si se pare ca a obtinut promisiuni, pentru ca, spre seara, i-a condus pe sarbii cu care venise la manastirea Gracanica. In zona Prizren-ului, insa, nu mai exista picior de sarb.

Atacurile UCK continuau. Un grup de albanezi inarmati au luat cu asalt releul Radioteleviziunii din Pristina de la Baksija, situat la 10 kilometri nord de capitala provinciei. Comandamentul KFOR a fost imediat anuntat, dar interventia fortelor de pace a fost asteptata in zadar ore intregi. La Gnjilane, puscasii marini americani din KFOR au fost mult mai operativi, dezarmand imediat peste 100 de luptatori UCK si umpland un transportor blindat cu armele confiscate. Spre seara, ei controlau orasul, pe strazile caruia patrulau cu blindate usoare, sprijiniti de elicoptere Cobra, care survolau intreaga regiune.

La Komorane, in teritoriul controlat de britanici, o patrula KFOR a oprit, de asemenea, un grup de albanezi, de la care a confiscat in jur de 60 de automate si lansatoare de grenade. Ofiterul britanic Richard Donnellan a discutat cu Vitako Malichi, care pretindea ca este comandantul UCK din zona, iar acesta a promis ca vor preda toate armele maine, cand asteptau ordine de la liderii organizatiei. Dupa o estimare a NATO, UCK dispune de cel putin 15.000 de oameni inarmati, iar dezarmarea lor se dovedea a fi cel de-al doilea pas dificil in rezolvarea crizei din Kosovo.

Bulgaria a autorizat Rusia sa traverseze spatiul sau aerian pentru a trimite in Kosovo intre 5.000 si 7.000 de militari, a declarat emisarul rus pentru Iugoslavia, Viktor Cernomirdin, citat de agentia Interfax. “Culoarul este deschis, ceea ce inseamna ca trupele rusesti din Kosovo vor fi in curand intarite,” a precizat Cernomirdin la sosirea la Sankt Petersburg, unde urmeaza sa aiba o intrevedere cu directorul general al FMI, Michel Camdessus. Fostul premier rus a declarat ca este convins ca incheierea unei intelegeri cu Bulgaria va permite acorduri similare cu Ungaria si Romania, tari pe care avioanele rusesti trebuie sa le survoleze pentru a ajunge in Kosovo.

Participarea rusilor la KFOR era inca o problema nerezolvata. Astazi, un al doilea convoi de 9 camioane cu apa potabila, alimente si carburanti pentru cei 200 de parasutisti rusi de pe aeroportul Slatina a traversat Serbia, venind din Bosnia. Generalul Nikolai Staskov, seful Statului major al trupelor aeropurtate rusesti, a declarat ca militarii rusi au sapat transee in jurul aeroportului, organizandu-i apararea. La Helsinki, ministrii rus si american ai Apararii, Igor Sergheev si William Cohen, au inceput discutiile despre participarea rusa la KFOR. Cele doua probleme majore care trebuiau rezolvate erau cererea Rusiei de a i se atribui o zona in Kosovo (cerere respinsa de Statele Unite) si modalitatile de comanda a trupelor rusesti. Maresalul Sergheev declarase la sosire ca spera ca toate problemele litigioase vor fi rezolvate pe baza rezolutiei ONU.

Liderii occidentali devenisera mai maleabili, considerand ca participarea egala in drepturi a Rusiei la misiunea de pace din Kosovo este absolut legitima. “Rusia a avut o contributie importanta la realizarea rezolutiei Consiliului de Securitate al ONU si este un partener pentru pacea si securitatea din regiune,” afirma astazi seful diplomatiei germane, Joschka Fischer. El a adaugat ca nu crede ca prezenta trupelor rusesti la Pristina ar tensiona atmosfera. Lucrurile nu stateau tocmai asa, pentru ca liderii UCK erau foarte nemultumiti. “Trupele rusesti nu sunt dorite si le vom trata ca pe o forta inamica,” a declarat Jakup Krasniqi, purtatorul de cuvant oficial al UCK. La intrebarea daca UCK va ataca trupele ruse, Krasniqi a raspuns: “N-am vrut sa spun asta.” El a explicat ca UCK se va transforma treptat intr-o garda nationala, urmand sa negocieze acest lucru cu liderii NATO.

Un oficial rus a apreciat, la randul sau, aceasta afirmatie ca pe o declaratie de razboi. “UCK trebuie sa fie dezarmata, asa cum prevede rezolutia ONU. Este o obligatie a fortei internationale din Kosovo, de care trebuie sa se ocupe cat mai repede, pentru ca altfel vor exista foarte curand mari probleme, iar instaurarea pacii in Kosovo va fi amenintata,” a declarat ministrul rus al Afacerilor Externe Igor Ivanov. “De aceea, cerem tuturor partenerilor nostri din cadrul operatiunilor de pace sa respecte foarte strict pasajul din rezolutia ONU care se refera la dezarmare.” Rezolutia ONU nu stipula, insa, dezarmarea, ci numai demilitarizarea organizatiei separatiste.

Procesul de demilitarizare a UCK nu poate incepe cu adevarat decat dupa incheierea desfasurarii fortelor de pace in Kosovo, a declarat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea, citat de AFP. “Am primit numeroase asigurari in ultimele zile din partea liderilor politici ai UCK ca vor coopera pentru demilitarizare,” a precizat Shea. “Intre timp, comandantii NATO au instructiuni clare sa dezarmeze toate elementele UCK ce ameninta pacea si securitatea.”

Nerabdatori sa ajunga la casele lor, refugiatii albanezi au continuat sa se intoarca in Kosovo. “Cateva mii de albanezi aglomereaza frontierele cu Iugoslavia,” a declarat Dennis McNamara, reprezentantul UNHCR. “Se inghesuie sa intre in Kosovo, desi 4 dintre ei au fost ucisi de exploziile unor mine.” Numai ieri, se aprecia ca peste 8.000 de albanezi au intrat in provincie. “Intoarcerea dezorganizata a refugiatilor este un real pericol,” a avertizat si comisarul ONU Sadako Ogata. “Orice se poate intampla, in momentul in care albanezii care se intorc se intalnesc nas in nas cu sarbii care pleaca.”

Intr-adevar, in aceasta dupa-amiaza, langa Vucitrn au avut loc ciocniri intre fortele sarbe si albanezii care veneau acasa, insotiti de luptatori UCK. Militarii francezi din KFOR au lansat o operatiune aeropurtata, pentru a se interpune intre cele doua tabere. La granita dintre Republica Muntenegru si provincia Kosovo se inregistrasera mai devreme cateva incidente, in care au fost raniti doi refugiati albanezi si sase militari sarbi. Primul schimb de focuri s-a declansat in trecatoarea Kula, iar al doilea – in momentul in care militarii sarbi au incercat sa-i impiedice pe refugiatii albanezi sa se intoarca in Kosovo trecand prin Muntenegru.

Cel de-al doilea pericol in Kosovo era reprezentat de campurile de mine si de bombele neexplodate, in special cele cu fragmentatie. Lt.col. Robin Clifford, purtator de cuvant al KFOR, avertiza astazi asupra acestui lucru, precizand ca fortele internationale detin hartile a numai 80 % din campurile de mine amplasate in Kosovo. Genistii apreciau ca, alaturi de Cambodgia, Bosnia-Hertegovina si Afghanistan, provincia Kosovo este unul din cele mai minate locuri din lume, estimandu-se ca ar exista sute de mii de mine si proiectile neexplodate. Minele antipersonal sunt vopsite in verde sau maro, fiind acoperite cu un strat subtire de pamant, ceea ce le face de-a dreptul invizibile. Ele explodeaza la cea mai simpla atingere si se sparg in sute de schije, unele continand peste 600 de bucati de metal. “La intrarea in Kosovo, trupele franceze din KFOR au fost nevoite sa astepte 8 ore pentru deminarea unui camp de mine de numai 120 de metri,” a atras atentia si John Hoskinson, comandantul operatiunilor de deminare. “Daca sarbii ne-au pus la dispozitie hartile cu locurile unde au plantat mine, UCK nu a facut acelasi lucru. Mai mult, nu numai ca nu ni le-au aratat pe ale lor, dar au dezamorsat o parte din minele sarbesti si le-au plantat in alta parte.”

In timp ce verificau un teren de langa Djakovica, genistii italieni au descoperit intr-o casa parasita corpurile carbonizate a 3 copii, in varsta de 3, respectiv 5 ani, fara a putea determina cu precizie data mortii lor. Era din nou deschisa aceeasi problema a gropilor comune, care va ramane multa vreme nelamurita. Tot azi, in apropiere de Drenica si Gnjilane, se zvonea ca militarii KFOR ar mai fi descoperit doua gropi comune, in care s-ar afla un mare numar de cadavre ale unor albanezi.

In confuzia generala, militarii KFOR arestau si eliberau tot felul de suspecti. Dupa eliberarea celor 5 albanezi care impuscasera ieri un sarb, astazi, la un punct de control rutier instalat langa Urosevac, soldatii americani au arestat doi sarbi, banuiti de comiterea unor crime de razboi. Cativa albanezi au pretin ca sarbii figurau pe lista criminalilor de razboi urmariti international, iar faptul ca erau inarmati i-a facut pe americani sa-i aresteze pe loc. Cateva ore mai tarziu, cei doi au fost eliberati, acuzatiile dovedindu-se neintemeiate.

Cancelarul german Gerhard Schroeder a afirmat ca exodul actual al sarbilor din Kosovo este echivalent cu expulzarea populatiei albaneze din provincie, relateaza AFP. “Nu putem tolera exodul masiv al sarbilor, asa cum nu am putut tolera expulzarea albanezilor,” a declarat Schroeder, intr-un discurs in parlament.

In Serbia, retragerea Armatei iugoslave si sosirea refugiatilor sarbi din Kosovo continua sa preocupe pe toata lumea, starnind comentarii pro si contra regimului lui Slobodan Milosevic. Dupa cum confirmasera si reprezentantii NATO, din sudul provinciei (regiune numita in acordul de la Kumanovo “zona I“) s-au retras 26.000 de militari sarbi, urmati de 110 tancuri, 120 de transportoare blindate si 151 de piese de artilerie. “Tara se afla intr-o situatie dramatica si poporul si-a pierdut increderea in cei de la putere,” sustinea Vuk Draskovic, aflat in vizita la fabrica “Zastava“ din Kragujevac. Liderul SPO si-a dat seama ca pierde teren in fata lui Slobodan Milosevic, care efectua aproape zilnic “vizite de lucru” prin tara, si incerca sa recupereze. El s-a dus la Kragujevac, unde avea multi sustinatori si distrugerile estimate de conducerea fabricii la 360 de milioane de marci germane ii exasperasera pe oamenii ramasi fara slujbe.

La fel de multa tensiune era la Cacak. Ceea ce se intampla in acest oras imi amintea de atmosfera de la Timisoara dinaintea izbucnirii Revolutiei din Decembrie 1989 si speram sa apara aici scanteia unei miscari similare. Astazi, membrii filialei locale a coalitiei politice Uniunea pentru Schimbare au inceput o campanie de strangere de semnaturi pe doua petitii, adresate guvernului federal. In petitii, se solicita ridicarea interdictiei de emisie pentru postul local de televiziune si incetarea persecutiilor impotriva primarului Velimir Ilic, presedinte al filialei locale a partidului Noua Democratie. Dupa doua ore, in care se stransesera peste 1.000 de semnaturi, politistii au interzis actiunea, in virtutea starii de razboi, care interzicea adunarile publice neautorizate. In centrul orasului, unde se strangeau semnaturile, se formasera cozi imense, la care locuitorii din Cacak isi asteptau randul sa semneze. Reprezentantii Uniunii pentru Schimbare au declarat ca nu au dorit escaladarea tensiunii si au suspendat actiunea, care va fi reluata, de maine, la sediile Primariei si ale partidelor din coalitie. Emisia postului local de televiziune fusese interzisa in 3 aprilie, de catre Ministerul federal al Informatiilor, din cauza unor manifestatii ale localnicilor impotriva razboiului, in care au cerut intoarcerea de pe frontul din Kosovo a copiilor lor. Pentru ca a sprijinit demonstratiile, primarul Velimir Ilic a fost nevoit sa se ascunda, ca sa nu fie arestat de Politie.

Chiar inainte de a pleca spre hotel, ca sa-mi pregatesc transmisia pentru Stirile de la 19:30, a mai venit o stire ingrijoratoare, inca o dovada a inabilitatii si lipsei de experienta ale unor politicieni. Zorica Tajic-Rabrenovic, membra a Parlamentului si conducerii Partidului Socialist Popular din Muntenegru, a cerut organizarea unui referendum asupra statutului acestei republici in cadrul federatiei iugoslave. Acuzand minciunile si intrigile promovate de guvernul muntenegrean, ea a spus ca “atat timp cat guvernantii nu participa nici in guvernul federal, nici la sedintele Parlamentului federal, cerem energic incetarea acestui joc periculos de-a federatia, care dezorienteaza populatia si o fac sa creada ca nici macar Serbia nu mai face parte din Iugoslavia”. Un joc deosebit de periculos, care dadea regimului de la Belgrad pretextul de a mentine trupele Armatei iugoslave dislocate in Muntenegru.

Presa oficiala chineza a trecut sub tacere vizita la Beijing a emisarului american venit sa prezinte explicatii oficiale pentru bombardarea de catre NATO a ambasadei Chinei de la Belgrad, relateaza AFP. Dupa ce subsecretarul de stat american Thomas Pickering, sosit marti seara la Beijing, a fost primit de ministrul Afacerilor Externe Tang Jiaxuan, ziarele nu au consacrat nici un rand acestei vizite, prima a unui inalt oficial american in China, de la bombardamentul din 7 mai. Reprezentantii americani au ramas la fel de discreti in privinta acestei vizite. Tacerea mijloacelor oficiale de informare in masa de la Beijing ilustreaza prudenta regimului chinez fata de populatie, care este convinsa de caracterul deliberat al atacului impotriva ambasadei. Purtatorul de cuvant al Ministerului chinez al Afacerilor Externe a refuzat, la o conferinta de presa, sa indice daca Beijingul va accepta sau nu explicatiile americane.

Dupa transmisia pentru Stirile de la 19:30, l-am sunat pe Eugen Mihaescu. Citisem pe Internet un interviu pe care l-a acordat pentru numarul de astazi al “Cotidianului” si mi-a placut cum ii caracteriza pe sarbi: “Ei sunt ultimii romantici. Gena lor e speciala, puternica, cultivata de-a lungul secolelor. Au o mare tarie de caracter, un adevarat cult al suferintei. Pentru poporul sarb, suferinta, urmata de o putere a rezistentei fara precedent, duce la o forjare a caracterului. Daca ar fi sa folosesc o metafora, as putea compara caracterul sarbilor cu cel al unui om care-si pune mana dreapta deasupra unei lumanari aprinse, apoi picura ceara pe rana si isi urmeaza destinul. Si asta pentru a-ti arata cat poate sa indure. Rezistenta la suferinta cred ca este cea mai importanta calitate a poporului sarb.” Dupa ce a povestit despre viata ziaristilor la Belgrad, despre bombardamente si urmarile razboiului, Eugen Mihaescu si-a incheiat interviul cu cateva cuvinte venite din suflet: “Eu m-am dus la sarbi ca sa ma uit in ochii lor si ei sa se uite in ochii mei. Si am vazut durerea !”

Cand am coborat in barul hotelului, Mile mi-a spus ca doi dintre membrii delegatiei PNR care venise la Belgrad, Cezar Coraci si Dorin Iacob, s-au mutat la hotelul nostru, pentru ca mai voiau sa stea pana maine. Nelu era multumit. Datorita noua, avea inca doi clienti in hotel. Nu era vorba ca ar fi dus lipsa, deoarece, de cand se terminase razboiul, reaparusera “clientii de-o dupa-amiaza“, despre care ne povestise ca il asaltau inainte. Erau cupluri care, neavand unde sa se intalneasca, plateau o jumatate din tariful unei camere si puteau sa petreaca niste ore de fericire in camerele de la “Toplice“. Majoritatea erau tineri, iar fetele cu care veneau nu erau neaparat prostituate. Pur si simplu, nu aveau unde sa le duca.

Nelu ne-a chemat pana in biroul lui si ne-a facut cinste cu o bere. “Iaca ! Am primit si eu “odlikovanje“, pentru merite deosebite in lupta pentru apararea patriei.” Era unul dintre cei decorati de Ziua Armatei. Il intelegeam foarte bine. Obtinuse cu greu postul de director la “Toplice” si il pastrase cu pretul unor compromisuri. Se facuse si membru de partid la JUL si, ca peste tot in Balcani, mai gazduise cate-un chef al politistilor sau militarilor sarbi. Chiar daca nu ne-a marturisit-o niciodata, mi-am dat seama ca isi asumase riscul de a fi bombardat – daca secretul gazduirii in hotel a Centrului de transmisiuni al Statului Major General ar fi fost desconspirat – nu din obligatie sau din teama ca isi va pierde postul. Era forma lui de a-si exprima patriotismul si de a le arata sarbilor ca, desi este de origine romana, simte la fel ca ei si lupta pe aceleasi baricade. Mi-a placut mult aceasta trasatura de caracter pe care i-am descoperit-o, desi brava tot timpul pentru a si-o camufla.

Nelu castigase multi bani de pe urma razboaielor, dar si altii castigasera bani de pe urma lui. Ca sa ne amuzam, ne-a aratat fotografia unui rus, care ajunsese acum consilier al presedintelui Boris Eltin. “Asta a stat la mine in hotel mai bine de un an de zile,” ne-a povestit el. “Totdeauna cand vine la Belgrad, trage la mine.” Ne-a explicat ca tipul fusese seful misiunii ruse din SFOR si, intotdeauna, il ruga sa-i dea chitante in care tariful fiecarei camere era incarcat cu 100 de marci germane. Oricum, banii ii platea comunitatea internationala, care finanta misiunile de pace din Bosnia-Hertegovina. “Ca sa aflati cati bani a castigat, inmultiti 100 de marci cu 60-70 de oameni, cati avea zilnic in hotel, si mai inmultiti cu 365 de zile, cat a durat toata povestea,” ne-a spus Nelu si ne-a aratat chitantele reale si copiile chitantelor “incarcate” pe care le-a dat rusului. “Daca vreodata o sa vreti sa scrieti despre ele, sa veniti la mine sa va dau dovezile.”

Agentia pentru Intreprinderi Mici si Mijlocii (AIMM) va aloca 20 de miliarde de lei din bugetul propriu pentru societatile mici si mijlocii care vor participa la actiunea de reconstructie a Iugoslaviei, a declarat Mirel Tariuc, presedintele agentiei, citat de Mediafax. Acest program va face parte dintr-un proiect mai larg al Guvernului, prin care Romania va participa la procesul de reconstructie a zonei Balcanice. Tariuc a precizat, de asemenea, ca anumite fonduri care vor fi obtinute din privatizare ar putea sa fie acordate pentru alimentarea bugetului AIMM, pentru ca in primul trimestru al acestui an, Guvernul a alocat, din cele 300 de miliarde de lei prevazute, numai 30.

Cezar Coraci si Dorin Iacob au coborat din camerele lor si ne-au invitat la masa in oras. Am hotarat cu Mile sa mergem la restaurantul “Reka” de pe malul Dunarii, din cartierul Zemun, unde mancasem platoul cu peste care ne obseda si acum. Am luat un taxi si, pe drum, mi-am amintit de prezicerile babei din Smederevo, care nu gresise decat cu cateva zile data in care avea sa se incheie razboiul. Intrasem in vorba cu taximetristul, care s-a dovedit un mare pasionat al ocultismului si ne-a facut capul mare cu tot felul de preziceri, vraji si talismane.

Cezar Coraci si Dorin Iacob hotarasera sa mai ramana o zi pentru a incerca sa ia legatura cu diversi oameni de afaceri de la Belgrad. Ne-au povestit ca, astazi, delegatia PNR fusese primita de Borislav Vukovic, ministrul federal al Comertului Exterior, care le-a atras atentia ca schimburile economice dintre Iugoslavia si Romania au scazut cu 65 % in ultimii 7 ani, din cauza embargoului. Sanctiunile internationale au provocat Iugoslaviei pierderi de 65 de miliarde de dolari in economia directa si de alte 100 miliarde in schimburile economice indirecte. Avand in vedere distrugerile provocate de bombardamentele NATO asupra infrastructurii economice, Vukovic a spus ca Romania ar putea colabora cu Iugoslavia in domeniul industriei metalurgice, chimice si petrochimice, precum si in cel al materialelor de constructie. Ministrul iugoslav le-a explicat liderilor PNR ca, in ciuda razboiului, inflatia nu a crescut cu mai mult de 2 %, datorita inghetarii totale a preturilor si cursurilor de schimb, precum si a cautarii unor surse de finantare reale a economiei, politica economica a tarii nefiind bazata pe un buget de razboi.

Delegatia PNR trebuia sa se intalneasca si cu ministrul federal de Externe, insa acesta era ocupat si l-a trimis pe adjunctul sau, Zoran Novakovic. El le-a vorbit politicienilor romani despre dezamagirea provocata de faptul ca Romania si-a dorit mai mult o colaborare cu SUA decat cu Iugoslavia, cu care are atatea in comun. Spunand, insa, ca intelege situatia in care a fost pusa Romania, Novakovic a adaugat ca Iugoslavia ramane deschisa unei colaborari in viitor, un prim pas asteptat de la noi fiind ajutorul pentru reconstructia caii ferate care leaga Belgradul de Timisoara, distrusa de bombele NATO. Reamintind si el ca intre cele doua tari nu au existat niciodata conflicte, ministrul iugoslav a considerat ca Romania si Iugoslavia ar trebui sa puna in aplicare tratatul de prietenie incheiat in 1996. El a spus ca Iugoslavia a fost victima unei grave crime impotriva pacii, fiind pedepsita pentru ca a incercat, cu mijloace legale, sa stopeze terorismul promovat de o parte a minoritatii albaneze din Kosovo. Sperand ca si NATO va respecta prevederile rezolutiei Consiliului de Securitate al ONU, Zoran Novakovic i-a asigurat pe membrii delegatiei ca tara sa va incerca sa le indeplineasca punct cu punct.

Pierderile saptamanale ale companiilor romanesti de transport fluvial, cauzate de blocarea traficului pe Dunare, se ridica la 11 milioane de dolari, a declarat ministrul Transporturilor Traian Basescu, informeaza Mediafax. “Speram ca una dintre prioritatile procesului de reconstructie a Balcanilor sa fie restabilirea circulatiei pe Dunare,” a spus Basescu. Uniunea Europeana este pregatita sa aloce 1,3 miliarde de euro pentru lucrari de deblocare a senalului navigabil al Dunarii, dar inceperea programului este conditionata de organizarea de licitatii pentru desemnarea executantului respectivelor lucrari. “Cred ca, pana la sfarsitul anului, Dunarea va fi deschisa complet navigatiei,” a apreciat ministrul Basescu.

Cand am ajuns in Zemun, strazile erau cufundate in intuneric, pentru ca sistemul energetic nu facea fata iluminatului public. Deoarece afara era cam racoare, nu am stat pe terasa restaurantului, ca data trecuta. Cand am intrat, chelnerii ne-au recunoscut si ne-au venit in intampinare. Am citit imediat, in privirile lor, ca si-au dat seama ca eu si cu Mile suntem invitatii celor doi politicieni, iar acestia nu sunt niste oameni saraci. Ne-au invitat intr-un separeu, insa eu apucasem sa zaresc ca sala mare era plina de tineri si am cerut sa stam acolo. Chelnerii ne-au explicat ca elevii claselor a XII-a ale unui liceu din Belgrad sarbatoreau obtinerea diplomei de bacalaureat si ar putea sa ne deranjeze cu chiotele si muzica prea tare pe care dansau. Am insistat sa stam in aceeasi sala cu ei si am fost asezati la o masa de unde puteam vedea tot. Nu avea sa ne para rau.

Din pacate, nu mai aveau ciorba de peste cu care ne delectasem data trecuta. Le-am cerut chelnerilor sa ne pregateasca un platou cu bucati de peste fript, cartofi si salata. Ei ne-au intrebat daca n-am dori sa gateasca pentru toti patru un singur peste, pe nume otero, insa Cezar Coraci a refuzat repede. Dupa ce chelnerii au plecat, ne-a explicat ca mancase otero in Italia si era cel mai scump peste din meniul restaurantelor de lux. Pana la urma, desi am mancat excelent, cina nu a egalat-o pe cea de data trecuta. Iar nota de plata a fost pe masura obrazului subtire al celor care ne invitasera la masa: 200 de dolari. Cand ne-am intors la hotel, m-am prapadit de ras impreuna cu Mile si am ajuns la concluzia ca toti chelnerii din Balcani sunt la fel. Oricum, mancarea, dar mai ales plecaciunile cu care ne-au condus chelnerii la plecare au meritat banii.

Insa ceea ce a valorat cel mai mult in aceasta seara a fost petrecerea tinerilor bacalaureati. A fost extraordinara. Erau tineri si frumosi, iar fetele iti rapeau, pur si simplu, privirile. Pareau niste salbaticiuni eliberate, in sfarsit, inapoi in padurea de unde fusesera rapite acum 12 ani. Simteai ca traiesc din plin, nu atat bucuria ca au pasit dincolo de unul din pragurile vietii, cat fericirea ca au scapat de razboi. Au dansat pe mese, au cantat impreuna cu formatia care le interpreta toate piesele pe care le cereau si bucuria lor era molipsitoare. La un moment dat, doua fete si un baiat au iesit pana in strada si s-au intors, dupa un sfert de ora, cu un taraf de tigani, parca desprins din filmele lui Kusturica. Cand au intrat muzicantii, cantand din trompete si saxofoane cunoscuta melodie din filmul “Vremea tiganilor“, mi s-a ridicat parul in cap. Erau incredibil de autentici si a facut un spectacol senzational, de o vitalitate si frumusete imposibil de descris in cuvinte. Desi mi-ar fi placut sa incerc sa o fac, in cele doua minute in care am lipsit de la masa. Ma dusesem pana pe malul Dunarii, unde era liniste, ca sa-mi transmit corespondenta pentru Stirile de la miezul noptii. Le-am povestit lui Lucian Mindruta si Adinei Gorita despre ultimele evenimente din Kosovo, despre exodul sarbilor, despre isteria politicienilor. Am terminat repede si m-am intors la nebunia tinerilor absolventi. Ne-am bucurat impreuna ca am scapat de razboi.