9 iunie 1999

Intrevederea dintre emisarii iugoslavi si delegatia NATO, care a inceput aseara la Kumanovo, in nordul Macedoniei, continua inca in zori, putand aduce rezultate, relateaza AFP. Purtatorul de cuvant al Aliantei, comandantul american Tray Kate, a declarat la ora 7:00 ca NATO “este optimista cu prudenta” in privinta reusitei intrevederii. Potrivit unei surse occidentale, discutiile s-au referit in special la calendarul si etapizarea procesului de retragere sarba din Kosovo si al sosirii NATO in provincie.

Dupa ce ne-am trezit, ne-am luat ramas bun de la Eugen Mihaescu, George Roncea si Dobrivoi. Nelu urma sa-i duca cu masina lui pana la granita, unde domnul Mihaescu era asteptat de niste prieteni. Imi parea foarte rau ca pleaca, in special el, pentru ca ma obisnuisem atat de mult cu lungile plimbari pe strazile Belgradului, in care imi povestea fragmente din viata sa. Era atat de plastic si de savuros, incat nici acum nu-mi iese din minte ideea de a-l ruga sa ma lase sa-i redactez o carte autobiografica. Este pacat, la amintirile pe care le are, la oamenii pe care i-a cunoscut, ca toate acestea sa nu fie scrise undeva.

Inainte de a pleca, am umblat pe strazile Belgradului, sa ne fotografiem in diferite locuri, pentru a avea cate o amintire. Ne-am dus langa cladirea Statului Major General si ne-am fotografiat langa sediul Guvernului. Eugen Mihaescu l-a rugat pe Dobrivoi sa-i fotografieze una din cariatidele care sprijineau acoperisul distrus de bombe. Era o imagine superba, cu statuia unei femei care, in loc sa tina in brate marginea acoperisului, isi ridica mainile spre cer. Desigur ca, imediat ce ne-au vazut, militarii care supravegheau zona au sarit sa ne verifice acreditarile de razboi. Eu m-am tinut deoparte si, pentru a nu avea probleme, Dobrivoi obtinuse de la Centrul militar de presa o autorizatie care ii permitea sa fotografieze majoritatea cladirilor avariate de bombe din Belgrad. Asa ca eram in regula.

Dupa aceea, ne-am fotografiat pe acoperisul hotelului, unde am stat atatea nopti impreuna, privind cerul inrosit de tirurile antiaerienei si al rachetelor NATO. Cu simtul sau artistic deosebit, Eugen Mihaescu ne-a aranjat frumos, pentru ca fotografiile sa iasa cat mai bine. Ziua, privit de pe acoperis, Belgradul arata ciudat. Un oras linistit, aproape banal, inconjurat de Dunare si de Sava, inverzit de parcuri. Din locul unde ne aflam, nu puteam zari decat cu greutate cladirile innegrite de flacarile incendiilor si brazdate de schijele proiectilelor. Ne-am mai imbratisat o data si i-am lasat sa plece. Daca pe Eugen Mihaescu il intelegeam, pe George, nu… Am incercat sa-i scot din cap ideea ca finalul razboiului n-ar fi aproape, dar n-am reusit. In exaltarea lui, spera in continuare intr-o minune. Dar minunile nu se petrec decat in povesti.

NATO a dezmintit declaratiile sefului Statului Major al Armatei germane, generalul Hans-Peter von Kirchbach, privind suspendarea operatiunilor militare impotriva Iugoslaviei, relateaza AFP. “Operatiunile continua,” a afirmat Jamie Shea. “Ne aflam inca in lupta in momentul in care am parasit cartierul general al fortelor aliate din Europa,” a afirmat, la randul sau, purtatorul de cuvant militar al NATO, generalul german Walter Jertz. El a tradus in engleza declaratia facuta de generalul von Kirchbach, explicand ca acesta a dorit sa spuna ca bombardamentele erau “practic” pe punctul de a fi incheiate.

Parca peste tot mirosea a pace in Belgrad. Era o zi frumoasa de vara. Oamenii se plimbau linistiti si doar pe la cafenele comentau, usor blazati, ultimele stiri despre negocierile de la Kumanovo. Ziarele isi schimbasera aspectul mohorat. Incepand de astazi, cotidianul “Blic” isi modificase formatul si, in paginile din mijloc, in loc de fotoreportaje despre razboi, publica programul complet al televiziunilor, cu pozele color ale starurilor din filmele difuzate. Deja de cateva zile, televiziunile isi modificasera sigla pe care o mentineau pe ecran in timpul alarmelor aeriene. Din sigla imensa de la inceput, pe care scria “Vazdusni opasnost“, nu mai ramasese decat discreta silueta a unui avion, iar programul nu mai era intrerupt pentru comunicatele martiale ale Comandamentului Apararii civile. De altfel, formulele de inceput si de sfarsit ale acestor comunicate, de o gravitate aproape ridicola, devenisera acum subiect de poante, intrand in limbajul uzual al tinerilor si, mai ales, al animatorilor posturilor de radio. De cate ori auzeam expresiile “Paznja, paznja, beogradjani…” sau “Gotovo !“, care indicau inceputul, respectiv sfarsitul acestor comunicate, zambeam cu nostalgie si tristete. Nu erau amintirile pe care si le-ar fi dorit un om normal, dar erau amintirile noastre. Ale noastre si ale sarbilor.

Se facuse foarte cald la Belgrad si, in sfarsit, au montat o instalatie de aer conditionat la Media Center. Eram fericit ca totul functiona aici, pentru ca, la Internet-cafe-ul de la Dom Omladine, dupa ce s-au prins ca suntem straini, au marit tariful la 45 de dinari/ora, adica aproape 5 marci germane. Ne-am jurat sa nu mai calcam pe acolo, nici macar in zilele in care Media Center era inchis. Intre doua transmisii, am apucat sa dau o fuga pana in piata, unde doua sarboaice simpatice ma asteptau, sa-mi vanda o pereche de pantaloni scurti negri, cu buzunare laterale. Cu doua zile in urma, gasisem o pereche similara, insa erau prea mari si imi promisesera ca imi vor cauta si numarul meu. Cand m-am intors, m-am oprit la o frizerie, unde femeia care ma tundea pentru a treia oara de cand eram la Belgrad m-a recunoscut si m-a intrebat: “Tot asa de scurt ca data trecuta ?” Am zambit si, cat m-a tuns, am palavragit vrute si nevrute. Fara sa amintim o clipa de razboi.

Deja ma simteam ca acasa la Belgrad. Blocat aici, fara posibilitatea de a trimite cuiva cheile de la apartamentul in care locuiam la Timisoara, ca sa-mi trimita haine, am fost nevoit sa economisesc din putinii bani pe care ii primeam, pentru a-mi cumpara tot ce aveam nevoie. O pereche de blugi, cateva tricouri de vara, chiloti, sosete, pantaloni scurti. Si, desigur, n-am rezistat pana nu am adunat suficienti bani sa-mi cumpar o pereche de ghete si una de bocanci, care m-au fermecat de cand le-am vazut prima oara. Cand m-am intors acasa, am aflat cat de ingrijorate erau vecinele mele pentru soarta mea. Doua doamne in varsta, care ma considerau un fel de fiu adoptiv. Doamna Lucia Baliga, vecina mea de palier, urmarea tot ce transmiteam de la Belgrad si avea grija sa-mi plateasca curentul si intretinerea la timp. O alta doamna, care statea in casa de langa mine, s-a dus o data pana la sediul TVR Timisoara, sa intrebe de numarul meu de telefon, pentru ca voia sa ma anunte ca mi s-a desumflat una din rotile masinii, pe care o tineam parcata in fata casei. Cred ca, daca ar fi stiut ca masina nici macar nu era incuiata, nu ar mai fi avut somn noaptea. Noroc ca Timisoara este un oras linistit, iar masina mea – un vechi Mercedes Coupe – nu-i tenta prea mult pe hoti.

NATO cheltuieste in razboiul din Kosovo 42 de milioane de lire sterline zilnic, 12 % din aceasta suma fiind furnizata de Marea Britanie, potrivit opiniei unui expert britanic in probleme de aparare, Paul Beaver, intr-un articol publicat de revista “Jane’s Defence“. “Trebuie continuate cheltuielile la un nivel similar sau mai ridicat, chiar daca proiectele incluse in planul de pace prevad incetarea rapida a campaniei aeriene,” a adaugat expertul. “Din totalul cheltuielilor NATO, 5 milioane de lire pe zi revin Marii Britanii, in timp ce Ministerul Apararii a anuntat pana acum ca este vorba de costuri de numai 1,3 milioane de lire pe zi. Va fi o problema in momentul in care se va decide cine, de la Whitehall, va plati.”

Asa cum ma asteptam, astazi au aparut reactii la ultimele evenimente. Liderii tuturor partidelor politice din Iugoslavia saluta apropierea pacii, dar sunt tot mai ingrijorati de soarta sarbilor care traiesc in Kosovo. Majoritatea nu are incredere in capacitatea viitoarelor forte de mentinere a pacii de a dezarma formatiunile UCK si de a impiedica prigonirea sarbilor din provincie. Azi-dimineata, generalul Vladimir Lazarevic, comandantul Corpului Pristina al Armatei iugoslave, a declarat ca teroristii UCK au continuat sa atace, sprijiniti de fortele speciale NATO, militarii sarbi de la granita cu Albania, insa atacurile au fost respinse.

Partidul Radical din Serbia (SRS) a comunicat ca interesele vitale ale locuitorilor din Kosovo si Metohia pot fi aparate doar in interiorul Serbiei. Dragoljub Stankovic, membru in Colegiul director al partidului, a declarat ca Vuk Draskovic si partidul sau (Miscarea pentru Reinnoirea Serbiei, SPO) au inceput o campanie acerba pentru eliminarea SRS de pe scena politica. “SPO controleaza posturile de televiziune Studio B din Belgrad si NTV din Nis, care sunt defetiste si incearca sa-i convinga pe sarbi ca au castigat acest razboi,” spunea Stankovic.

Gorica Gajevic, secretarul general al Partidului Socialist din Serbia (SPS, condus de Slobodan Milosevic), a declarat azi, intr-un discurs tinut la Universitatea din Pristina, ca “Iugoslavia se afla in pragul pacii” si a laudat poporul sarb pentru bravura si curajul de care a dat dovada in acest razboi. Partidul Democrat (DS) afirma ca este nevoie ca intreaga comunitate internationala sa asigure securitatea oamenilor din Kosovo, dupa retragerea Armatei si Politiei iugoslave. “Trebuie prevenite, prin masuri ferme, o noua tragedie umanitara si exodul sarbilor din provincie, iar un rol important ii revine aici Bisericii Ortodoxe Sarbe,” se punea in comunicatul DS.

Goran Svilanovic, presedintele Aliantei Civice din Serbia (GSS) a afirmat, transant, ca Serbia si Kosovo au fost distruse, iar oamenii bombardati, numai pentru ca Slobodan Milosevic a dorit sa se mentina la putere cu orice pret si nu din dorinta de a apara provincia. “Pentru asta, Milosevic va trebui sa raspunda in fata Parlamentului federal,” cerea Svilanovic. In aceeasi nota, Centrul Democratic Iugoslav a comunicat ca poporul sarb trebuie sa afle intregul adevar despre acordul de pace si nu sa-i fie prezentata o varianta cosmetizata a acestuia, pentru a judeca tot ce contine documentul si a-l compara cu acordul de la Rambouillet.

Laureatul Premiului Nobel pentru Pace Elie Wiesel l-a avertizat pe Bill Clinton in privinta riscurilor “unei bai de sange” ale carei victime ar fi sarbii, dupa ce refugiatii albanofoni din Kosovo se vor intoarce acasa, relateaza AFP. Presedintele american i-a cerut scriitorului sa mearga in taberele de refugiati din Albania si Macedonia pentru a examina situatia umanitara. “Am constatat o teribila tristete, durere si ura,” a povestit Elie Wiesel. “Ma tem de consecintele urii care exista acum in randul victimelor. Iar NATO si trupele americane vor trebui sa serveasca drept paravan viu, pentru a impiedica o baie de sange. Ceea ce am vazut nu este foarte incurajator. Victimele au suferit prea multe cruzimi si calaii au comis prea multe brutalitati. Va trebui mult timp pentru ca ei sa reinvete sa traiasca impreuna, ca inainte de 1989.” Wiesel crede ca va exista cu siguranta un exod al sarbilor din Kosovo. “Sarbii deja nu se mai simt in securitate si se tem,” a explicat el.

Poate ca declaratiile partidelor politice par destul de dure, insa problema lor principala este audienta scazuta pe care o au in randul populatiei si – mai ales – slaba lor mediatizare la nivel national. Despre catastrofa adusa de acest razboi, vorbeau, insa, mult mai elocvent datele despre victimele si pagubele provocate de bombe. Conform unor bilanturi provizorii, bombardamentele de pana acum ar fi facut peste 2.000 de morti si 5.000 de raniti printre civili. Numai in Belgrad, pagubele provocate de bombe variaza intre 3 si 5 miliarde de dolari, dupa aprecierile primarului Milan Bozic. “Sistemele vitale ale Belgradului sunt – cat de cat – functionale, insa avem mari probleme la transportul in comun si rezervele de carburanti sunt pe sfarsite,” explica Bozic. In capitala iugoslava, din cauza avariilor la sistemul energetic, inca mai existau cartiere cu dificultati in alimentarea cu curent electric. A fost intocmit un program de intrerupere a distribuirii energiei, care prevede pauze de cate 3 ore, la fiecare 7-8 ore.

Incepand de astazi, la Kragujevac sunt programate pauze de 6 ore in distribuirea curentului, la fel ca in Novi Sad. Caslav Popovic, presedintele Consiliului local din Novi Sad, a afirmat ca orasul a suferit pagube de peste 600 de milioane de dolari, fara a le socoti pe cele datorate distrugerii rafinariei, care nu au fost calculate deocamdata. Numai pentru reconstructia celor 3 poduri peste Dunare ar fi nevoie de 300 de milioane de dolari, iar ridicarea altui sediu pentru televiziune este estimata la 38 de milioane de dolari. Casele si blocurile de locuinte au suferit pagube de 7,5 milioane de dolari, iar sistemul comunal – de alte 3 milioane. Astazi, partea dinspre Sremska a orasului continua sa fie alimentata cu apa din 9 cisterne, iar – din lipsa de carburanti – dupa mai multe zile de pauza, doar 11 masini ale Salubritatii au iesit pe strazi.

In intreaga Iugoslavie, din cauza bombardarii capacitatilor economice, au ramas fara locuri de munca peste 500.000 de oameni, situatia afectand alte 1,6 milioane de persoane, membre ale familiilor acestora. Interesant este ca, desi, initial, tarile occidentale anuntasera ca reconstructia Iugoslaviei va costa cel putin 35 de miliarde de marci germane si ca se pregateste un fel de “plan Marshall“, in ultimele zile, nimeni nu a mai amintit decat de costurile misiunii de mentinere a pacii in Kosovo. Misiune pusa tot mai mult sub semnul intrebarii de catre sarbi, mai ales dupa ultimele reactii ale Moscovei. “Marele frate” a uitat de promisiunile facute pana acum sarbilor, astazi Boris Eltin rugandu-se la telefon de presedintele chinez Jiang Zemin sa nu uzeze de dreptul sau de veto in sedinta Consiliului de Securitate al ONU. Si, colac peste pupaza, dupa ce s-au laudat ca vor trimite 10.000 de militari pentru forta de mentinere a pacii in Kosovo, rusii au inceput deja sa se vaite ca nu au de unde sa faca rost de cele 150 de milioane de dolari, cat ar costa, anual, intretinerea lor.

Fortele iugoslave au suferit pierderi grele, atat umane, cat si materiale, de la acceptarea de catre autoritatile de la Belgrad a planului de pace pentru Kosovo, a afirmat purtatorul de cuvant al NATO Jamie Shea, citat de AFP. El l-a acuzat pe Slobodan Milosevic ca se joaca cu vietile soldatilor. “De joia trecuta, Armata iugoslava a pierdut 29 de tancuri, 93 de transportoare de trupe, 209 piese de artilerie, 11 pozitii de aparare antiaeriana, 86 de mortiere, precum si nenumarate alte pozitii si vehicule,” a precizat Jamie Shea. “Acestea sunt niste pierderi pe care nici o armata nu le poate suporta pe termen lung, ramanand in acelasi timp operationala. Dar chiar mai importanta este pierderea vietilor mai multor soldati. Daca Milosevic ar fi acceptat imediat planul international de pace pentru Kosovo, acesti soldati ar fi fost acum acasa, in Serbia.”

Intr-o zi atat de agitata, sarbii aproape ca au uitat de preliminariile Campionatului European de fotbal Euro 2000. Dupa ce ieri, reprezentativa de tineret a batut Malta cu 7-0, in aceasta seara, la Salonic, in Grecia, urma meciul nationalei de seniori. Toata lumea era, insa, cu ochii spre Kumanovo. Aici, se desfasura un adevarat “meci al greilor”. Delegatia iugoslava era compusa din gen.col. Svetozar Marjanovic, adjunct al sefului Statului Major General, Nebojsa Vujovic, adjunct al ministrului federal de Externe, gen. Blagoje Kovacevic, adjunct al Statului Major General, gen. Mladen Karanovic, seful Apararii Antiaeriene, gen. Ljubomir Draganjac, sef al Departamentului Logistic, generalii Obrad Stevanovic si Slobodan Miletic, din Ministerul de Interne, si ofiterii Branko Krga si Milan Djakovic. Nici de partea cealalta, delegatia NATO nu era mai prejos: generalul Michael Jackson, generalul francez Bruno Cuche, generalul german Fritz von Korff (comandant al Brigazii 12 Tancuri), generalul Mauro del Vecchio (adjunct al sefului contingentului italian), generalii britanici Bill Rollo (comandant al Brigazii 4) si Adrian Freer (comandant al Brigazii 5 aeropurtate) si generalul american John Craddock (comandantul contigentului american din Macedonia).

Intrerupte la ora 10:00, discutiile au fost reluate la 13:45, cand generalul Svetozar Marjanovic si Nebojsa Vujovic s-au intors la Kumanovo, dupa ce s-au consultat cu Belgradul. Sarbii au reusit sa obtina un ragaz suplimentar pentru retragerea din Kosovo, in afara de cele 7 zile oferite de NATO. Pana si ministrul francez al Apararii, Alain Richard, s-a vazut nevoit sa recunoasca dificultatile retragerii sarbilor din Kosovo, mai ales ca Armata iugoslava isi ingropase o buna parte din dispozitiv, pentru a face fata unei eventuale interventii terestre. La ora 17:00, negocierile s-au intrerupt inca o data, Marjanovic si Vujovic plecand din nou in Iugoslavia.

De-a lungul intregii zile, in aproape toata tara fusese liniste. Doar cateva explozii izolate in Kosovo, in regiunea localitatilor Dragas, Orahovac si Gora. Dupa plecarea celor doi, se parea ca negocierile au intrat intr-un nou impas. Mi-am transmis corespondenta pentru Stirile de la 19:30, lasand ambiguitatea sa pluteasca si deasupra relatarii mele. M-am inteles cu colegii de la Bucuresti sa ramanem pe faza si – daca se intampla ceva – sa luam legatura urgent. Stiam doar ca, dupa o scurta consultare cu Milosevic, reprezentantii iugoslavi l-au sunat pe generalul Michael Jackson si au cerut reluarea urgenta a negocierilor de la Kumanovo.

Martti Ahtisaari a declarat la Helsinki ca acordul asupra modalitatilor de retragere a fortelor iugoslave din Kosovo este iminent. “Suntem foarte aproape de un acord si nu as fi surprins sa se ajunga la el chiar astazi,” a afirmat presedintele finlandez la postul “Radio Nova“.

Am coborat sa mancam ceva in restaurantul hotelului. Nu ne puteam permite sa plecam in alta parte, pana nu aflam ce se intampla la Kumanovo. In restaurant, telefonul mobil functiona foarte prost si trebuia sa mi-l tin pe pervazul unui geam. Eram la masa cu Mile, “scriitorul” Dragan si cu “secretara” sa, superba Maya. La un moment dat, cu putin inainte de ora 21:00, telefonul a inceput sa zbarnaie. Era Peter Barabas, producatorul executiv al Stirilor ProTV. “S-a semnat acordul de pace !” mi-a strigat el. “Intri in direct in 2 minute!”

N-am apucat sa-i raspund, pentru ca m-a lasat pe linie cu Beavis. “Hai, ma, ca s-a terminat,” i-a auzit vocea taraganata. “Vii si tu acasa. Ti-am pregatit un CD cu jocuri pe computer… o minunatie. Ai si un joc in care actiunea se petrece in Iugoslavia.” I-am strigat lui Mile ca razboiul s-a terminat si am iesit in fuga in strada, unde era destul de liniste si aveam receptie maxima la telefon. Am auzit genericul Stirilor ProTV si vocea lui Lucian Mindruta, care spunea ca intrerupem programul obisnuit pentru o editie speciala dedicata razboiului din Iugoslavia. I-am urlat lui Beavis sa-mi spuna ce se intampla. “Habar n-am’” mi-a raspuns el. “Vad niste imagini preluate de la CNN… Cred ca e un sarb de-al tau, dar nu inteleg ce spune. Vezi ca intri in direct !”

Mi-am dat seama doar ca se semnase acordul de pace si am auzit vocea lui Lucian: “Suntem in legatura directa cu Sorin Bogdan, corespondentul nostru la Belgrad. Ce se intampla la voi ?” Am explicat ca aici, in Iugoslavia, nimeni nu aflase, deocamdata, ca razboiul s-a terminat. Privind in jur, am improvizat o relatare de culoare, descriind atmosfera aparent calma de aici. Nimeni nu stia nimic, insa asteptam cu sufletul la gura reactia sarbilor la auzul vestii. Din fericire, editia speciala a Stirilor nu a durat prea mult, pentru ca nici la Bucuresti nu se stiau prea multe detalii. Dupa transmisie, ne-am inteles sa ne tinem la curent cu situatia si sa ma pregatesc pentru inca o transmisie in direct la miezul noptii. Adica la ora 23:00, ora Iugoslaviei. Mai aveam doua ore. Am alergat in camera si am inceput sa mut de pe un canal pe altul al posturilor iugoslave de televiziune.

AFP prezinta principalele puncte al “Acordului militar tehnic” incheiat la Kumanovo, intre reprezentantii NATO si cei ai Belgradului:

- retragerea fortelor terestre iugoslave si intrarea sincronizata a KFOR in provincie: Belgradul se angajeaza sa procedeze la o retragere pe etape a “tuturor fortelor sale terestre din Kosovo catre localitatile din Serbia”. In retragere, fortele iugoslave “vor degaja toate caile de comunicatie, ridicand toate minele si alte obstacole”. Intrarea si desfasurarea fortelor internationale de securitate in Kosovo (KFOR) vor fi sincronizate cu retragerea fortelor iugoslave.

- suspendarea atacurilor NATO: “loviturile aeriene ale NATO vor fi suspendate”, daca se verifica faptul ca fortele iugoslave situate in zona “a treia” (in nordul provinciei) au evacuat zona, pe rute precise, in 24 de ore de la semnarea acordului. “Va urma suspendarea atacurilor, cu conditia ca clauzele acestui acord sa fie aplicate in totalitate si cu conditia ca in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite sa fie adoptata foarte rapid rezolutia” referitoare la o desfasurare a KFOR, pentru a se evita “un vid in materie de securitate”.

- evacuarea totala a fortelor terestre iugoslave din Kosovo in decurs de 11 zile: dupa 11 zile de la semnarea acordului, “toate fortele terestre iugoslave vor trebui sa-si fi incheiat retragerea din Kosovo” si sa se fi repliat la 5 kilometri dincolo de granitele provinciei. Anterior, toate fortele Belgradului vor trebui sa evacueze zona “unu” (din sud) in decurs de 6 zile, iar zona “doi” (din centru) in 9 zile.

- oprirea atacurilor NATO: campania aeriana va fi definitiv incheiata odata cu “retragerea completa a fortelor iugoslave”.

- retragerea fortelor aeriene si ale apararii antiaeriene in decurs de 3 zile: la 3 zile de la incheierea acordului, toate aparatele iugoslave, precum si radarele, totalitatea rachetelor sol-aer si a artileriei antiaeriene din Kosovo vor trebui repliate catre Serbia, intr-o zona situata la 25 de kilometri de granitele provinciei.

- defasurarea KFOR: fortele KFOR vor fi desfasurate, vor opera fara obstacole in Kosovo si vor dispune de autoritatea de a lua toate masurile necesare pentru a stabili si a mentine un mediu de securitate pentru toti cetatenii din Kosovo.

- definirea fortelor sarbe: tot personalul Republicii Federale Iugoslavia care dispune de o capacitate militara, inclusiv trupele armatei regulate, grupurile civile inarmate, asociatiile paramilitare, armata aerului, garda nationala, politia de frontiera, militarii in rezerva, politia militara, serviciile de informatii, precum si personalul Ministerului de Interne, fortele de interventie si orice alt grup care va fi desemnat de comandantul KFOR.

In sfarsit, la 21:56, Studio B a fost prima televiziune care a dat stirea semnarii acordului tehnico-militar de la Kumanovo, preluand imagini de la Sky News. A urmat postul de televiziune BK, transmitand in jurnalul de la ora 22:00 imagini cu declaratia de la Kumanovo a generalului Svetozar Marjanovic, data in fata jurnalistilor straini: “Delegatia Armatei iugoslave a incheiat negocierile cu reprezentantii fortelor internationale ale Natiunilor Unite. Negocierile au fost foarte dificile, dar in final am reusit sa semnam acordul, un acord de pace. Ceea ce inseamna ca razboiul s-a sfarsit si ca politica pacii a fost mai puternica, politica promovata de Iugoslavia si de presedintele Slobodan Milosevic. Am aratat, de-a lungul acestor negocieri, ca suntem cu adevarat deschisi si ca dorim sa asiguram securitatea tuturor cetatenilor din Kosovo si Metohia. Fortele internationale de mentinere a pacii vor prelua controlul in provincie, cu obligatia de a asigura intreaga securitate in zona. Va multumesc foarte mult si cred cu nu este timp pentru a va raspunde la intrebari.”

Punctul culminant al stirilor a fost jurnalul RTS. Desi ma asteptam la o editie speciala, nici vorba de asa ceva ! La 22:30, a inceput jurnalul RTS, preluat de toate posturile iugoslave si de cateva posturi de radio. Dupa generic, a aparut o crainica, vizibil emotionata, ale carei prime cuvinte au fost: “Agresiunea impotriva Iugoslaviei a incetat ! Politica de pace a presedintelui Slobodan Milosevic a invins !” Restul introducerii nu l-am mai auzit, fiindca radeam cu gura pana la urechi. Hohote de ras rasunau din toate blocurile din jurul hotelului. Cand m-am linistit, am continuat sa privesc jurnalul. De emotie, prezentatoarea a anuntat ca, la Bonn, G-8 a hotarat oprirea bombardamentelor. Dupa care si-a cerut scuze, precizand ca reuniunea avusese loc la Koln. A continuat cu prezentarea reuniunii Consiliului de Securitate al ONU, subliniind pozitia Chinei, care a impus intai incetarea bombardamentelor, pentru a vota rezolutia. S-a insistat ca se garanteaza suveranitatea si integritatea teritoriala a Serbiei si Iugoslaviei. In continuare, a fost prezentata declaratia generalului Marjanovic, preluata tot de la Sky News. Apoi pozitia Rusiei, subliniindu-se ca militarii pe care rusii ii vor trimite in Kosovo nu vor fi sub comanda NATO, fiind convenita dubla comanda a fortelor internationale de pace.

Mai aveam putin si trebuia sa intru in direct pentru Stirile de la miezul noptii. Am avut inspiratia sa urc pe acoperis si, cand Lucian Mindruta mi-a dat legatura, am inceput, intr-un ritm care nu-i permitea sa ma intrerupa: “Doamnelor si domnilor, ma aflu din nou pe acoperisul hotelului “Toplice“, de unde am urmarit vreme de 77 de zile si nopti luptele aeriene dintre aviatia NATO si antiaeriana iugoslava. Trebuie sa va spun ca, acum, la Belgrad, se trage. Trage antiaeriana Belgradului, trag tunurile grele, trage antiaeriana Novi Sad-ului !” Am lasat o mica pauza, dupa care am continuat: “De aceasta data, insa, se trage de bucurie ! Nu ma aflu in Piata Republicii, pentru ca nu m-ati putea auzi. Acolo e un vacarm de nedescris. Explodeaza petarde, se trage cu pistolul si chiar cu pusca mitraliera. Coloane de masini se indreapta claxonand spre centru. Sute de tineri flutura drapelele Serbiei si Iugoslaviei si scandeaza: Kosovo e Serbia ! E o adevarata nebunie aici, la Belgrad, si cred ca in intreaga Iugoslavie !”

Lucian n-a avut de lucru si m-a intrerupt, amintindu-mi ca, in relatarile mele anterioare, susesem ca sarbii nu sunt deloc multumiti de conditiile impuse de NATO pentru incetarea bombardamentelor. I-am replicat imediat: “Da, Lucian, este adevarat. Insa bucuria de acum dovedeste ca sarbii nu sunt un popor de nebuni, care iubesc razboiul si bombardamentele. Acum se bucura ca dementa s-a terminat, ca nu se vor mai culca si nici nu se vor mai trezi odata cu sirenele alarmei aeriene, ca vor privi spre cer pentru a vedea stelele, nu avioanele aducatoare de moarte. Maine, sunt convins ca aceasta bucurie va fi din nou inlocuita cu tristetea pierderii acestui razboi.” Si am adaugat ca poate cel mai bine defineste aceasta atitudine a sarbilor ultimul banc pe care l-am auzit astazi la Belgrad, in care se spunea ca, intr-o dimineata, Mira Markovic, sotia lui Milosevic, navaleste in dormitor strigand: “Slobo ! Slobo ! Trezeste-te ! E plina curtea de soldati !” La care Milosevic ii raspunde, calm: “Stai linistita, draga. Nu sunt militari, sunt granicerii nostri.”

Liderul politic al UCK Hashim Thaqi “i-a dat asigurari marti, lui Madeleine Albright, ca unitatile militare ale organizatiei nu vor ataca fortele sarbe”, a afirmat Sabri Kicmari, reprezentantul in Germania al organizatiei, citat de postul de televiziune ARD. In plus, el a pledat pentru instaurarea de structuri democratice si organizarea unui referendum prin care locuitorii provinciei sa-si poata decida singuri viitorul. “Vom accepta toate drepturile sarbilor care traiesc in Kosovo,” a adaugat Kicmari. “In regiunea unde rusii vor avea comandamentul, noi nu putem garanta ca oamenii nostri se vor intoarce si ca nu vor exista dificultati. Unitatile noastre din regiunea comandata de rusi nu se vor dezarma.”

“Scopul nostru este sa combatem aparatul represiv sarb. Sarbii si muntenegrenii pot sa ramana la noi, drepturile lor vor fi respectate. Vom accepta o prezenta internationala pentru a supraveghea respectarea drepturilor minoritatilor in  Kosovo. Nu intentionam sa repetam erorile regimului precedent,” a afirmat si Bardhyl Mahmuti, intr-un interviu acordat postului de radio France-Info. “Nu credem ca vor fi razbunari, insa nu sunt excluse cazurile izolate. Vom face eforturi pentru a impiedica orice tentativa de razbunare, insa nimeni nu poate sa pretinda ca poate controla intreaga populatie, pentru ca este vorba de o populatie masacrata si deportata.”

Am coborat de pe acoperis si i-am povestit lui Mile despre transmisia pe care o facusem. Ma astepta in barul hotelului, la masa cu Dragan si Maya. I-am indemnat sa mergem si noi in Trg Republike, sa vedem fiesta. Ne-am urcat in masina Mayei, insa a trebuit sa parcam pe o strada laterala, pentru ca Politia blocase accesul spre centru. Am mers pe jos, contempland bucuria sarbilor, care strigau, se imbratisau si aruncau petarde, fluturand faclii colorate. Toti reporterii straini navalisera sa filmeze si inregistrau declaratiile oamenilor. Nu am vazut nici o oficialitate in centru, cu exceptia ministrului federal al Culturii, care a fost imediat asaltat de reporteri. Toata lumea era fericita ca razboiul s-a terminat si autoritatile anuntasera, pentru maine, un concert maraton in Trg Republike, de la pranz pana a doua zi, cu toate formatiile care au cantat la traditionalele concerte de protest impotriva NATO.

Cand atmosfera s-a mai linistit, ne-am intors la hotel. Dragan ne-a intrebat daca am observat bucuria din declaratiile lui Javier Solana, Jacques Chirac, Tony Blair si Bill Clinton, la fel de mare ca a sarbilor. Erau evident fericiti ca razboiul, care incepuse sa-i incurce foarte mult, se terminase. Cel putin din acest punct de vedere, sarbii se pot considera castigatorii morali ai bataliei. Incet-incet, tristetea de pe fata lui Dragan ne-a molipsit si pe noi. “Ce veti face in continuare ?” l-am intrebat eu. “Stii bine ca, odata cu razboiul, ati pierdut si Kosovo.” A zambit cu subinteles si mi-a raspuns: “Dimpotriva. Razboiul abia acum incepe. 400.000 dintre ai nostri sunt pregatiti sa plece in Kosovo.” Insa aceasta ipoteza nu m-a convins deloc. Nici chiar zvonul ca Corpul III al Armatei iugoslave ar refuza sa se retraga din Kosovo. Slobodan Milosevic controla prea bine totul, pentru a permite astfel de defectiuni.

“Al dracului geam !” am exclamat eu, privind spre vitrina dinspre strada, pe care Nelu se incapatanase sa nu lipeasca banda izolanta. “A rezistat tot razboiul !” Am pufnit cu totii in ras, dupa care ne-am poticnit intr-o discutie fara sfarsit, despre motivul pentru care, din cauza suflului exploziilor, geamurile se spargeau intotdeauna catre exterior. Pana la urma, nimeni n-a putut explica logic de ce, iar Maya l-a luat pe Dragan de brat si au plecat impreuna. A fost ultima oara cand l-am vazut in carne si oase. Aveam sa-l mai vad, cateva zile mai tarziu, la televizor, in imaginile prezentate de RTS, cand Slobodan Milosevic a decorat o parte din ofiterii Armatei, Politiei si Serviciilor secrete, pentru merite deosebite. Era imbracat in uniforma de la Serviciul de Contraspionaj militar si statea in randul trei al ofiterilor carora presedintele iugoslav le strangea mana, multumindu-le pentru felul in care si-au facut datoria. Imi amintesc ca ne-am amuzat, gandindu-ne cat de usor se castiga decoratiile, stand la taclale la o bere, cu niste jurnalisti romani.

OSCE a anuntat ca ar putea sa nu joace decat un rol secundar in actiunea de punere in aplicare a unui acord de pace in Kosovo, informeaza AFP. OSCE, care a desfasurat 1.400 de observatori in cursul precedentei sale misiuni de verificare in Kosovo (KVM), a decis azi sa trimita o noua misiune in Kosovo, cu un nou mandat. “OSCE s-a pregatit in vederea unui rol important incadrul unei misiuni de aplicatie civila,” se arata intr-un comunicat al organizatiei.

La propunerea lui Mile, ne-am hotarat sa ne mutam pe terasa barului de langa parc, unde eram deja de-ai casei si puteam asculta Radio Nostalgija, un post care difuza muzica excelenta. Nelu, care voia sa vina si el, a cam strambat din nas, dar i-am spus ca a castigat destui bani de la noi, asa ca puteam sa bem o data si in alta parte. Oricum, nu voiam sa mai zabovim mult, pentru ca eu fusesem anuntat ca voi intra in direct si in emisiunea de dimineata, asa ca trebuia sa ma trezesc devreme.

Inainte de a pleca, ne-am oprit o clipa, pentru ca la televizor aparuse lt.col. Stojan Konjikovac, care a dezmintit o declaratie a generalului american Charles Wald, care afirmase ca, cu numai cateva ore inainte de semnarea acordului de pace, bombardiere B-52 atacasera fortele sarbe din sud-vestul provinciei Kosovo, distrugand mai multe vehicule militare. “Aflata in imposibilitatea de a inregistra succese militare, propaganda agresorului raspandeste minciuni potrivit carora bombardierele strategice B-52 au facut numeroase victime in cursul bombardarii a doua batalioane ale Armatei iugoslave,” a precizat ofiterul sarb. “Fortele armate iugoslave rezista solid pe liniile de aparare si am luat masuri pentru a-i proteja pe oamenii nostri care sunt pe pozitiile de pe muntele Pastrik.”

Ne-am asezat la o masa de pe terasa barului, cu o bere in fata, depanand amintiri amuzante de pe vremea bombardamentelor. La un moment dat, Nelu si-a amintit ca promisese sa ne spuna ceva important, in exclusivitate, dupa ce razboiul se va incheia. “Stiti ce aveam noi la etajul doi la hotel “Toplice” ?” Am dat din umeri. “Al doilea centru de comunicatii al Statului Major General !” In clipa urmatoare, i-am sarit la gat, iar Mile a scos cutitul. Ne-am abtinut cu greu, sub privirile uimite ale muntenegrenilor de la bar, care nu intelegeau ce se intampla. Primul centru de comunicatii fusese la hotel “Jugoslavija“, motiv pentru care NATO bombardase cladirea. “Esti nebun !” i-am spus eu. “Am fost tot razboiul o tinta sigura !”

Nelu a asteptat sa ne mai calmam, dupa care ne-a povestit cum il sunasera de la Statul Major General si, intr-o noapte si o zi, au instalat centrul de comunicatii. “Era in zilele cand voi stiati ca verificam centrala telefonica a hotelului,” ne-a explicat el si mi-am amintit ca bausem o bere cu unul din tehnicienii care faceau verificarea si chiar pastrasem cartea lui de vizita. Falsa, desigur. “Nu va mai enervati, pentru ca nu a observat nimeni,” ne-a replicat Nelu. “Nici chiar voi, care umblati prin hotel ca acasa. Cum va imaginati ca doar la “Toplice” se putea sta pe acoperis, fara sa va aresteze ?” Nelu ne-a spus ca a avut tot timpul grija sa nu observe nimeni ceva suspect. Centrala era deservita doar de cate 2 oameni, care lucrau in schimburi de cate 12 ore.

Ne-a povestit ca i-a observat cu atentie, cand schimbau turele si nu a descoperit nimic suspect, fiind imbracati civil si parand niste simpli clienti ai hotelului, mereu altii. “Ba da, v-ati fi dat seama, daca ati fi fost atenti,” si-a amintit Nelu. “Incuiati, ca militarii, purtau toti acelasi tip de geanta, pe care o aveau de la unitate. Pana cand m-am prins si le-am atras atentia.” Acum am inteles de ce se isterizase Nelu, cand i-am povestit de militarii care instalasera si apoi pazeau ceva, imbracati in uniforme, in cladirea de langa noi. Si cum a reusit, cu un simplu telefon, sa ii faca sa se imbrace in civil. Apoi mi-am amintit ce scandal i-a facut unui prieten de-al sau, care parcase un gigantic jeep, cu numerele de inmatriculare ale Armatei iugoslave, in fata hotelului, si coborase, in uniforma, sa-l viziteze. Nu intelesesem atunci motivul pentru care isi obligase prietenul sa-si parcheze jeep-ul cateva strazi mai incolo, pentru o vizita de o ora, cat sa bea impreuna o bere. Crezusem ca bombardamentele l-au facut paranoic.

N-am mai stat mult la povesti, pentru ca Nelu ne stricase toata seara, cu stirea lui. Abia cand ne-am intors la hotel, vazandu-l amarat, l-am batut pe umar si i-am spus: “Nu fii suparat pe noi. Stim ca altul n-ar fi facut atatea sa ne ajute si – fara tine – eram demult acasa. Iti multumim.” S-a luminat la fata si n-am scapat pana nu ne-a facut cinste cu inca o bere, in barul hotelului. Am acceptat, cu conditia sa nu ne mai dezvaluie nimic in seara aceasta. Ne era de ajuns. Cand ne-am inveselit, ne-a mai spus doar ca, la camera 206, era centrul de cartier al Comandamentului Apararii civile. N-am mai avut nici o reactie. Fata de centrul de transmisiuni, era floare la ureche.

1 iunie 1999

Cand ne-am trezit, m-am amuzat teribil de iritarea lui Mile, cand a vazut ca nu avem apa deloc. I-am explicat ritualul folosirii sticlelor cu apa de rezerva, avertizandu-l ca trebuie sa facem economie si sa avem grija sa le umplem tot timpul. Varul lui, care locuia in camera vecina, a venit sa ne ceara o sticla cu apa, sa se spele si el. Am coborat apoi, sa bem o cafea, facuta de Nelu pe plita din bucatarie, si am plecat la treaba. Eu ma hotarasem sa trec pe la Ambasada Romaniei, sa mai stau de vorba cu Traian Borsan. Nici Mile, nici Eugen Mihaescu n-au vrut sa ma insoteasca. Domnul Mihaescu avea o profunda aversiune fata de membrii corpului nostru diplomatic, prosti si lipsiti de profesionalism, asa ca m-am dus singur.

Traian Borsan s-a bucurat mult ca l-am vizitat si m-a invitat sa bem o bere pe o terasa. I-am povestit ca s-a intors Mile, ca a venit Eugen Mihaescu si a promis ca, intr-o seara, ne va face o vizita la hotel. La ambasada nu se schimbase nimic, iar vestile din tara erau destul de putine. Nici diplomatii acreditati la Belgrad nu stiau prea multe despre intentiile presedintelui Milosevic si perspectivele incheierii razboiului. Borsan mi-a spus ca, daca situatia continua sa se agraveze, personalul ambasadei noastre va fi retras, insa ne va avertiza din timp, ca sa plecam si noi acasa. Si, ca de obicei, m-a rugat sa fim prudenti si sa lasam eroismele deoparte, pentru ca nu avea sens sa patim ceva in acest razboi.

NATO nu dispune de informatii in legatura cu o eventuala eroare de bombardare comisa in raidul asupra localitatii Novi Pazar. Alianta a recunoscut ca o bomba programata sa loveasca o tinta militara a deviat de la traiectoria sa luni seara, la Novi Pazar, informeaza AFP. “Cinci bombe si-au atins obiectivul, insa una a deviat si a cazut asupra unei zone rezidentiale,” a declarat Jamie Shea. NATO a mai recunoscut ca fortele sale aeriene, care aveau misiunea de a ataca trupele sarbe concentrate in Kosovo, in apropiere de muntele Pastrik de langa granita cu Albania, au lansat bombe pe teritoriul albanez, fara a provoca victime. “Stim ca un numar de bombe a cazut, din cauza unei neglijente, de cealalta parte a frontierei, dar, din fericire, nu a fost nimeni ranit sau ucis,” a precizat Jamie Shea.

Asigurandu-l ca vom avea grija, m-am despartit de Traian Borsan si m-am dus la Media Center. Aici, stirile despre bombardamentele de astazi din Kosovo se aglomerasera. Inca din zori, pe o distanta de 15 kilometri, intre Prizren si Djakovica, unitatile sarbe fusesera atacate de 2-3.000 de luptatori UCK, ajutati, conform afirmatiilor oficialilor militari, de albanezi si membri ai fortelor speciale ale NATO. Atacurile erau sprijinite de aviatia Aliantei, care a bombardat puternic regiunea. Fortele UCK au ocupat pozitii pe muntele Pastrik, insa nu reuseau sa mai inainteze si ii bombardau pe militarii sarbi cu mortierele si tunurile de calibrul 75 de mm. In acelasi timp, se dadeau lupte si in sectorul Djakovica, iar NATO anuntase ca UCK a obtinut cateva succese in zona de nord, in sectorul Batusa. Ceva mai tarziu, Armata si Politia iugoslave au intervenit in jurul localitatii Srbica, din regiunea Drenica, alungandu-i pe separatistii albanezi. Sarbii spuneau ca ar fi ucis cateva sute de teroristi UCK, adaugand ca se dadeau lupte si in triunghiul format de localitatile Malisevo, Orahovac si Suva Reka. Pretindeau si ca ar fi doborat un avion de tip A-10 si un avion-spion fara pilot. Aparatul A-10 a fost lovit deasupra provinciei Kosovo si s-a prabusit in Macedonia, cand pilotul incerca sa aterizeze de urgenta pe aeroportul Petrovac, care a fost imediat inchis traficului aerian.

Eroarea de azi-noapte, cand avioanele NATO bombardasera o linie de buncare din Albania, la 500 de metri de granita cu provincia Kosovo, s-a repetat. La pranz, cand mai multi ziaristi au insotit o echipa a militarilor si vamesilor albanezi, care s-a dus sa constate pagubele provocate de bombe, raidurile s-au reluat. In ultima clipa, au reusit sa se adaposteasca intr-un buncar si au avut noroc, fiindca 4 dintre ele au fost complet distruse. Cand atacul s-a incheiat, intreaga zona era plina de cratere cu diametrul de 3 metri si fragmente de obuze, pe care se putea citi “For use on MK-82“. Un soldat albanez a povestit jurnalistilor ca vamesii din punctul de frontiera Morina s-au ascuns in ultima clipa in buncare, din cauza intensificarii tirurilor artileriei sarbe, ale carei obuze i-au facut pe locuitorii satelor din zona sa se refugieze la Kukes.

NATO a recunoscut ca a lansat proiectile asupra unui buncar din Albania, nu departe de frontiera cu Iugoslavia si a declarat ca aceasta actiune “nu a fost intentionata”, a afirmat la Bruxelles un purtator de cuvant al Aliantei. Acesta nu a putut insa preciza daca a fost vorba de rachete sau de bombe. “Un buncar albanez a fost distrus, dar nu s-au inregistrat victime. Bineinteles, aceasta actiune nu a fost intentionata.”

Generalul Nebojsa Pavkovic, comandantul Corpului III al Armatei iugoslave,  a anuntat astazi ca pierderile suferite de militarii aflati in Kosovo sunt minime. Nu prea imi venea sa-l cred, pentru ca ritmul in care era bombardata provincia si insistenta cu care avioanele NATO se concentrau asupra regiunilor in care se presupunea ca s-ar afla unitatile iugoslave erau de-a dreptul ingrozitoare. Generalul Pavkovic pretindea ca mai putin de 1 % din cei 180.000 de oameni pe care ii are in subordine ar fi fost raniti. “NATO a reusit sa distruga bunurile noastre economice, instalatiile armatei, cazarmele, poligoanele si depozitele,” a spus el. “Ne-am desfasurat la timp unitatile pe teren si i-am ocrotit la maximum pe oamenii nostri, acesta fiind chiar obiectivul nostru strategic.”

Stiam ca, alaturi de militarii sarbi din Kosovo, se afla si un numar mic de voluntari din fostele tari sovietice. Voluntarii veneau din Rusia, Belarus si Ukraina. Un coleg de la agentia iugoslava de presa Beta mi-a povestit ca a stat de vorba cu unul dintre acestia, pe nume David. Avea 26 de ani si ii povestise ca a luptat 2 ani in Armata rusa, dupa care a emigrat in Israel, luptand impotriva arabilor si libanezilor. “Vor pierde acest razboi impotriva voastra,” ii spunea David reporterului de la Beta. “Sarbii vor castiga razboiul pentru ca isi apara tara si poporul. Nimeni nu a reusit vreodata sa invinga vreun popor. Nici americanii in Vietnam, nici rusii in Afghanistan.” David era echipat in uniforma de camuflaj si, in afara de baioneta si cateva grenade, nu-si lasa nici o clipa din mana Kalasnikovul, despre care spunea ca e cea mai buna arma din lume.

Luptase deja impotriva separatistilor UCK. “Eram la cativa metri de ei,” povestea David. “Aveau uniforme noi si se purtau ca niste soldati profesionisti, nu ca niste sateni carora le-ai impartit niste arme. Nu sunt, insa, prea curajosi, mai ales daca nu sunt mai multi laolalta. Printre ei erau si arabi. Stiu cum arata, am luptat impotriva lor, in Armata israeliana, care e cea mai buna din lume in interventiile impotriva gherilelor de acest tip.” Auzind povestea lui David, m-am gandit si la cei 76 de voluntari romani, despre care stiam ca se afla in Kosovo, si le-am tinut pumnii.

In timp ce ma pregateam sa transmit ultimele stiri pentru Mediafax, m-a sunat Mile si mi-a citit un comunicat al fortelor armate iugoslave, care anuntau ca aseara, “in timp ce efectua o misiune de inspectie in prima linie a frontului, generalul Ljubisa Velickovic, adjunctul Statului Major al Aviatiei si apararii antiaeriene iugoslave, a fost ucis, in urma unui bombardament NATO”. In varsta de 53 de ani, generalul ocupase functia de sef al Statului Major pana in noiembrie 1993, cand a fost inlocuit de Slobodan Milosevic cu generalul Spasoje Smiljanic. Impreuna cu alti politicieni si militari, Velickovic a fost destituit pentru ca s-a opus acordului privind provincia Kosovo, convenit intre presedintele iugoslav si emisarul american Richard Holbrooke.

Cu ajutorul cunostintelor pe care ni le facusem printre militarii sarbi din Belgrad, am aflat ca, in realitate, generalul Velickovic si-a pierdut viata langa Belgrad. Intr-adevar, in timpul unei inspectii. Venise sa-i vada in actiune pe militarii de la o statie radar, camuflata foarte bine intr-o padure. Atacul aviatiei NATO incepuse si sarbii isi tineau radarele inchise. Ca sa nu fie depistate de inamic, puteau sa le foloseasca doar intervale extrem de scurte, sub 1 minut. Generalul a vrut sa identifice pozitia unor avioane care bombardau Belgradul si a cerut servantului sa porneasca radarul. Velickovic era foarte iubit de militari, care stiau ca, in ciuda gradului si a functiei sale, nu a ezitat, dupa 24 martie, sa se ridice de la sol si sa intre in lupta cu avioanele NATO, la bordul unui Mig-29, asa ca nimeni nu i-ar fi refuzat dorinta. Fatala, de aceasta data. Pilotii NATO lansasera mai multe rachete anti-radar si una dintre ele a receptionat semnalul aparatului langa care se afla generalul.

“Europa isi pierde independenta si devine un protectorat al Statelor Unite,” a afirmat generalul Leonid Ivasov, responsabil cu relatiile internationale din Ministerul rus al Apararii, in cadrul unui discurs sustinut in fata atasatilor militari acreditati la Moscova. “Putine state din Europa sunt capabile sa duca o politica independenta in raport cu SUA,” a explicat Ivasov. “NATO a devenit structura armata a Departamentului de stat american. Toate tarile membre NATO, in afara de Marea Britanie si Franta, care participa activ la bombardamente, au inteles acest lucru si cer acum o solutie politica, insa nu sunt ascultate. Ca raspuns la dictatul impus de NATO, Rusia se pregateste sa-si intareasca potentialul militar si pe cel al aliatilor sai.”

L-am ajutat si astazi pe Eugen Mihaescu sa-si transmita micul eseu pentru “Cotidianul“. Se numea “… de croaziera” si avea subtitlul “Bilet insailat cu ata alba”. Noului meu prieten incepea sa-i placa acest joc cu cuvintele si o facea cu o usurinta si un talent pe care le invidiam.

“Ploua torential la Belgrad, bubuituri puternice de Sfantul Ilie, care isi biciuieste caii de foc ai faitonului sau. Lacrimile ploii siroiesc pe geam, ca niste cuvinte care isi cauta sintaxa. Uite, cuvintele au parfumul lor. Sunt si colorate, sonoritatea lor e muzicala. I-auzi: “croaziera” ce frumos suna ! Ce atmosfera aduce, odata cu briza dulce si un apus de soare – serbet de trandafiri roz-bombon. A ! Racheta de croaziera ! E altceva ! Suieratul ei las, venind de aiurea, aminteste de desumflarea rapida a unui cauciuc de camion, mare cat “O” din NATO. Bum baritonal, surd. Punct dupa racheta de croaziera. Si, deodata, aseara, pe la zece, de pe televizor Studio B dispare. Tocmai cand ma bucuram sa cred ca acest popor nobil, sarb, are si el intelectualii elitisti ai lui, ca orice popor care se respecta, ca orice padure cu uscaturile ei. De ce sa avem numai noi falitii nostri ? Iata ca ii au si ei pe ai lor. Unul, Zoran Djindjic, este in Germania, unde, departe de rachetele de croaziera, vorbeste la telefon cu lideri zonali, marginali, provinciali, pentru ca se plictiseste singur. Altul, aici, Draskovic, a inceput sa bata campii. Ce pacat ! Ce mult corupe puterea si cum fantasmeaza el sa o posede, siluind un popor pe la spate. Ca un facut, cum va spuneam, “croaziera” i-a intrerupt campania electorala de la Studio B. Nu mai era curent. Se bombardau centralele electrice. La lumina lumanarilor, in ochii unui popor licarea ceva ciudat. Sa fie ura, speranta sau resemnarea ? “Trecutul nostru este un cosmar, prezentul insuportabil, noroc ca nu avem viitor.” Se potriveste si la noi. Aud ca, acasa, unii, Draskovic-ii nostri (carora li se potriveste de minune vorba romanului “Da-mi, Doamne, ce n-am gandit, sa ma mir ce m-a gasit !”), pentru ca micutul soricel Wesley Clark n-a venit, plimba si ei, daca nu pe boier, macar o delegatie de arendasi. Bravos, natiune ! cum zicea nenea Iancu.” Eugen Mihaescu, Belgrad, 1 iunie 1999.

Inainte de a pleca de la Media Center, Eugen Mihaescu m-a intrebat despre soarta grupului de jurnalisti care fusese victima atacului aerian de duminica dupa-amiaza, pe soseaua dintre Prizren si Brezovica. Il cunostea pe Daniel Fischer, filosoful francez care se afla printre ei. L-am linistit. Erau in regula si se aflau, pentru recuperare, la hotelul “Breza“ de pe muntele Brezovica, unde au povestit ce li s-a intamplat. Daniel Fischer, care fusese ranit la ambele maini si picioare in timpul bombardamentului, a declarat ca atacul a fost “un act barbar si criminal, deoarece coloana de jurnalisti era perfect vizibila din avion. Premierii Marii Britanii, al Italiei si al Frantei trebuie sa afle ca niste cetateni ai acestor tari puteu fi omorati de avioanele lor”. Jamie Shea, purtatorul de cuvant al NATO, s-a dezvinovatit, spunand ca tinta atacului a fost un tunel de pe soseaua pe care circulau cele doua masini si ca militarii sarbi trebuiau sa-i avertizeze pe jurnalisti ca zona este periculoasa. “Desigur ca nu putem garanta securitatea jurnalistilor si civililor din Kosovo,” explicase, senin, Jamie Shea.

“In momentul atacului, nu aveam unde sa ne adapostim,” povestea Eve-Anne Prentis, corespondenta ziarului londonez “The Times“, care a fost, si ea, usor ranita in atac. “Cand a cazut a doua bomba, am crezut ca am murit. Dupa 20 de minute, doi soldati sarbi m-au ridicat de jos si mi-au scuturat pamantul din par si de pe haine. Unul din ei m-a strans la piept, ca un tata, si m-a linistit. Ne-au dus intr-un sat, unde sarbii si albanezii ne-au adus scaune sa sedem si pahare cu suc rece. Apoi, ne-au dus la o baza militara, unde am fost tratati regeste si consultati de un medic militar, care ne-a oblojit ranile.”

In Europa Occidentala exista o retea albaneza de tip mafiot, care alimenteaza conturile UCK cu fonduri obtinute din activitati de trafic de stupefiante sau prostitutie, au declarat la Bruxelles, oficiali din cadrul Aliantei Nord-Atlantice, sub protectia anonimatului. Acestia adauga ca si autoritatile albaneze sprijina activitatea UCK, aceasta organizatie cautand sa apropie interesele NATO de cele proprii. Oficialii NATO au recunoscut, pe de alta parte, ca o parte din informatiile difuzate in presa internationala referitoare la masacrele din Kosovo au fost “distorsionate sau exagerate“. Sursele citate au mai precizat ca relatiile dintre Rusia si NATO nu au fost intrerupte in totalitate, in ciuda reactiei vehemente a autoritatilor de la Moscova, la inceputul operatiunilor Aliantei in Iugoslavia.

La 18:05, au sunat sirenele alarmei aeriene, dar Belgradul nu a fost atacat. Alarma a fost ridicata la ora 19:00, exact in timp ce eu eram in direct la stiri si povesteam ce sa intamplat astazi in Iugoslavia. A fost singura data cand am avut norocul ca vorbele mele sa fie insotite de sirenele alarmei si m-am bucurat foarte mult, pentru ca efectul a fost impresionant. Andreea Esca m-a intrebat ce se aude si am avut ocazia sa-i amintesc, facand usor pe grozavul, cat de mult ne-am obisnuit cu sirenele, la fel ca restul locuitorilor Iugoslaviei. Nu i-am povestit, insa, de sentimentul de panica pe care il evitasem cu greu, cand ramasesem singur la Belgrad si priveam de pe acoperis raidurile aeriene. Vazusem atatea in acest razboi si ma temeam ca nu cumva un pilot tembel sa lanseze asupra cartierului nostru vreo bomba cu fragmentatie, pentru ca as fi fost tinta sigura. Cand s-au intors ceilalti, nu mi-au mai trecut prin cap astfel de ganduri negre.

E lesne de inteles din ce motive ne-am isterizat astazi, vazand ca Armata iugoslava instalase un post de observatie sau ceva similar langa noi. Hotelul “Toplice“ era asezat pe una din laturile unui careu de cladiri si, pe latura perpendiculara, langa colt, aparusera de cateva zile niste masini cu insemnele “VJ” (de la “Vojska Jugoslavije“, adica Armata Iugoslaviei), din care au fost descarcate niste lazi voluminoase. Iar astazi, cand ne-am intors la hotel, am observat ca intrarea in cladirea de langa noi era pazita de doi soldati in uniforma. Ne-am dus glont la Nelu si i-am spus ca noi nu mai stam o clipa aici, pentru ca stiam de ce a fost bombardat hotelul “Jugoslavija“: cineva informase comandamentul NATO ca a observat masini militare si ofiteri sarbi intrand in hotel. Nelu s-a facut alb ca varul si a pus mana pe telefon, sunand undeva. Cred ca vorbea cu un ofiter important, insa aproape urla si ii spunea sa ordone idiotilor sa dispara imediat. L-am lasat gesticuland, dar am fost uimiti de efectul convorbirii sale. Ceva mai tarziu, cand am iesit in oras sa mancam, si soldatii, si masinile disparusera. Obiectivul nu fusese desfiintat, insa era pazit de niste tineri solizi, imbracati in blugi si tricouri, peste care aveau niste veste care le acoperea pistoalele.

La 20:30, dupa ce a sunat alarma, s-a luat curentul in zona noastra. Nu era vorba de inca o avarie, ci ne venise randul la intreruperi. Nu ne mai mira nimic, de cand si orarul autobuzelor care asigurau transportul in comun a fost limitat la 3 intervale: 6:00-8:30, 13:00-17:00 si 18:00-22:00. Oricum, stiam ca noi eram privilegiati, iar cel mai rau o duceau locuitorii cartierului Novi Beograd. Ca sa nu mai vorbim de rezerva de apa a orasului, care ma deranja mai tare decat lipsa curentului, rezerva care urcase astazi abia pana la 15 % din capacitatea normala.

Ne-am dus din nou la “Tri sesira” sa mancam. Ne-am intalnit cu echipa de la RTL care filmase duminica seara viata de noapte si Dobrivoi i-a invitat la masa noastra. Lautarii ne-au cantat muzica sarbeasca, incercand sa acopere bubuiturile pe care le-am auzit pana la 21:33. Cand ne-am intors la hotel, ne-am oprit pe terasa barului unor muntenegreni, care se obisnuisera cu noi si chiar ne invatasera tabieturile. Ne placea pe mica terasa, asezata peste drum de parcul din fata Universitatii, asa ca am baut o cafea acolo. La 22:46, am auzit o bubuitura puternica si, desi nici un client de pe terasa nu a tresarit, ne-am hotarat sa platim si sa ne urcam pe acoperisul hotelului nostru. Veneau…

Intai au bombardat zona muntelui Fruska Gora. Se vedeau exploziile, am numarat vreo 5. Pilotii avioanelor lansasera 4 proiectile in cartierul Lipovica si unul asupra aeroportului Batajnica. Dupa ce au bombardat cateva obiective militare din nord-vestul Belgradului, despre care sarbii nu au dat detalii, au trecut peste oras si au bombardat Obrenovac-ul. Din ce anunta un post de radio, antiaeriana iugoslava ar fi doborat un avion, pilotul care s-a catapultat fiind cautat in zona satului Drazevac. Atacurile au fost mai slabe si in Kosovo. La 1:30, cinci proiectile au explodat la Pristina, pe langa cazarma “Kosovski junaci”, evacuata demult. La 1:55, a fost bombardata inca o data ferma de la Dobricevo, de langa Cuprija, unde, seara, erau adapostiti pentru cateva ore militarii sarbi. Ultimul raid pe care mi l-am notat a imprastiat bombe asupra oraselor Kursumlija, Pristina si Podujevo.

“Inculparea lui Milosevic de TPI survine acum pentru ca cele doua luni de atacuri ale NATO nu au dat rezultatele asteptate, adica nu l-au fortat sa paraseasca scena,” a declarat presedintele croat Franjo Tudjman, intr-un interviu acordat cotidianului italian “La Stampa“. “Bombele consolideaza, in felul lor, puterea cercurilor extremiste si a lui Milosevic. Motivele recentelor evenimente de pe teritoriul fostei Iugoslavii trebuie cautate in problemele nerezolvate ale mostenirii istorice, ca extinderea Imperiului Otoman, Imperiul Habsburgic, conflictele dintre Europa Occidentala si Rusia.” Presedintele croat nu exclude o impartire a provinciei Kosovo, insa in ceea ce priveste o eventuala independenta, Tudjman considera ca trebuie sa se tina cont si de albanezii expulzati si de faptul ca “provincia Kosovo este leaganul poporului sarb“.

Am coborat destul de furiosi de pe acoperis. In curtea cladirii vecine, unde observasem militarii sarbi, a huruit tot timpul cat a fost intrerupt curentul motorul unui generator electric pe motorina, care alimenta aparatura pe care o instalasera acolo. Jos in bar, i-am gasit pe Nelu si pe Dragan, “scriitorul”. Le-am povestit despre generator si Dragan a spus ca va avea grija sa nu mai existe nici un indiciu al militarilor instalati langa noi. Dragan il intrebase pe Nelu despre Eugen Mihaescu, insa acesta l-a linistit, spunandu-i ca este “de-al nostru”. Ca sa ne mai descreteasca fruntile, “scriitorul” ne-a intrebat daca am auzit povestea despre care vorbea tot orasul. Cica la Smederevo, ar fi murit o batrana, ai carei copii erau emigrati in Elvetia. Au depus-o la capela, au venit si copiii la inmormantare si, la un moment dat, in timpul slujbei, batrana s-a ridicat din cosciug, s-a uitat in jur si a spus: “Razboiul se va termina in 6 iunie, iar in 21 iunie, Bill Clinton va fi asasinat in timpul unei vizite in Slovenia.” Dupa care s-a lasat pe spate si a inchis, definitiv, ochii.

Povestea pare o fantasmagorie hilara, insa era pe buzele tuturor. Speculand tendinta sarbilor de a crede in tot felul de istorii paranormale, cred ca serviciile secrete iugoslave au lansat-o, pentru a pregati terenul viitorului acord de pace. Nu a fost singura poveste de acest gen lansata in ultima vreme. Aceasta, insa, m-a amuzat atat de tare, incat nu am rezistat sa nu o povestesc in direct la ProTV, intr-una din interventiile mele din serile urmatoare. M-am hotarat sa urmaresc cu atentie ce se va intampla in continuare, pentru ca stiam ca negocierile de pace sunt pe cale sa se incheie si – mai ales – stiam ca Bill Clinton urma sa viziteze, in perioada urmatoare, unitatile americane din Macedonia si Albania. Si nu era exclus un atentat asupra presedintelui american, chiar daca baba de la Smederevo a prezis ca asasinatul se va petrece in Slovenia.

In timpul discutiei cu Dragan, Mile ne-a povestit ca s-a intalnit dupa-amiaza, la Centrul militar de presa, cu Slobodan Kreckovic, fostul viceconsul iugoslav la Timisoara, care i-a spus sa-i transmita lui Raico Cornea, un timisorean care lucra pentru TVR, sa nu incerce sa mai intre in Iugoslavia in timpul razboiului, pentru ca risca sa aibe mari probleme. Sarbii erau indignati ca Raico, dupa ce isi terminase facultatea la Belgrad, ca bursier al statului iugoslav, s-a dus in Albania si Macedonia, impreuna cu Cristina Liberis, si a transmis pentru TVR reportaje in care tineau partea refugiatilor albanezi. E adevarat ca Raico fusese folosit acolo ca translator, dar in ochii sarbilor era considerat un tradator. Cand Dragan ne-a sfatuit sa luam avertismentul in serios, l-am sunat pe Raico si i-am transmis totul.

Romanii implicati in micul trafic de frontiera cu Serbia au reusit sa-i scoata de pe piata locala pe concurentii lor bulgari, sustine cotidianul “24 Casa“. Spre deosebire de acestia, cetatenii romani pot patrunde fara probleme in Serbia, unde vand benzina la preturi mai mici decat concurenta. Pana de curand, traficantii bulgari vindeau in Serbia litrul de benzina cu 1,8-2 marci germane, insa dupa aparitia concurentei romanesti, au fost nevoiti sa reduca pretul pana la 1-1,3 marci. Autoritatile bulgare au luat masuri de evitare a contrabandei cu combustibil la granita cu Iugoslavia si au limitat accesul persoanelor implicate in micul trafic de frontiera. Cetatenii bulgari trebuie sa aiba un motiv intemeiat pentru a li se permite sa calatoreasca in Serbia si sunt supusi unui control vamal amanuntit.

Oricum, era tot mai evident ca ne apropiem de sfarsitul razboiului. Astazi, Zivadin Jovanovic, ministrul federal de Externe, l-a informat pe omologul sau german Joschka Fischer, a carui tara detine in prezent presedintia UE, ca Iugoslavia accepta principiile G-8 pentru reglementarea conflictului din Kosovo. In scrisoarea sa, Jovanovic a precizat ca regimul de la Belgrad este de acord chiar cu prezenta unei forte internationale de mentinere a pacii in provincie, sub egida ONU si fara militari din tarile NATO, insa conditia indispensabila pentru orice negociere de pace este incetarea bombardamentelor. Stiam ca urmau noi discutii la Bonn, intre Cernomirdin, Martti Ahtisaari si reprezentantii NATO, asa ca asteptam solutia finala.

Inainte de a adormi, m-am distrat cu Mile amintindu-ne de circul pe care il facuse astazi Arkan. Liderul paramilitar sarb a aparut in public tuns scurt, declarand sus si tare ca se pregateste sa plece la lupta in Kosovo, daca NATO va declansa invazia terestra. “Am sa vand chiar eu sacii de plastic de care veti avea nevoie pentru a va transporta soldatii acasa,” se imbatosa el, urmarit cu sufletul la gura de jurnalistii occidentali. “O sa-mi mearga tare bine afacerile.” Noi continuam sa ne crucim cum de ii dau atata atentie ziaristii straini si nu-si dau seama ca vremea lui a apus si din gloria de odinioara n-a mai ramas decat o legenda. Probabil pentru ca sfida in gura mare Tribunalul Penal International, anuntand ca nu da doi bani pe acuzatiile pe care i le aduce. “Nu suntem salbatici, nu suntem nazisti si nu ucidem oameni,” spunea el, dupa care adauga, spre groaza asistentei: “Cine spune ca sarbii au violat femeile albaneze din Kosovo minte cu nerusinare. Sarbii nu violeaza tiganci. Nu vedeti ce femei frumoase avem noi ?” Am adormit zambind si am ignorat sirenele care anuntau, la 6:27, incetarea alarmei. Colegii mei nu doreau nici de aceasta data corespondenta de la Belgrad in emisiunea de dimineata.

Economia bulgara a suferit pierderi in valoare de 70,9 milioane de dolari, in urma razboiului din Iugoslavia, a anuntat agentia BTA. Numai de spatamana trecuta, pierderile au crescut cu 9,09 milioane de dolari, potrivit comunicatului unui grup de lucru interministerial. Pierderile directe declarate de societatile bulgare se ridica la 23,16 milioane de dolari, iar cele ale intreprinderilor agricole la 1,6 milioane. Numai pierderile din sectorul transporturilor ating cifra de 31,03 milioane de dolari.

26 mai 1999

Alianta Nord-Atlantica a dezmintit informatiile difuzate de agentia oficiala Tanjug, conform carora unul din avioanele sale de tip Harrier ar fi fost doborat, in noaptea de marti spre miercuri, de apararea antiaeriana iugoslava, informeaza AFP. “Toate avioanele NATO s-au intors la bazele lor, fara a suferi pagube,” se afirma in comunicatul Aliantei. Si Biroul de presa al Ministerului Apararii Nationale roman a dezmintit informatia potrivit careia avionul doborat de apararea antiaeriana iugoslava s-ar fi prabusit pe teritoriul romanesc.

Imediat dupa ce m-am trezit, am plecat la Media Center. Mi-am facut mica plimbare pe Knez Mihailova, privind oamenii care forfoteau pe strada. Se pregateau pentru o noua zi, se grabeau spre servici, isi instalau tarabele pe care expuneau spre vanzare tot felul de maruntisuri. Am trecut pe langa tinerii care vindeau harti ale Belgradului si ale Iugoslaviei si care isi faceau reclama cu doua harti desfasurate, pe care insemnasera cu un marker rosu locurile bombardate de NATO. M-am oprit o clipa in fata unui batran cu mustati stufoase, care vindea insigne ale cetnicilor sarbi si ma cunostea deja, de cand imi cumparasem de la el un drapel negru, pe care erau brodate un cap de mort si lozinca “Sa verom u Boga, Sloboda ili smrt” (Cu credinta in Dumnezeu, Libertate sau moarte”). Si am mai zabovit un pic la tarabele cu casete si CD-uri, parandu-mi rau, ca de obicei, ca nu am destui bani sa-mi cumpar toate albumele cu muzica rock sarbeasca pe care mi le-as fi dorit.

Am ajuns la Media Center, mi-am luat o cafea si o apa minerala si m-am asezat in fata computerului, tragandu-mi telefonul aproape. Am constatat rapid ca nu toti sarbii au avut o dimineata la fel de linistita. Raidurile aeriene fusesera reluate inca de la prima ora, cand sirenele au anuntat alarma aeriana in mai multe orase, mai ales in Kosovo. In intervalul 7:25 – 11:40, asupra satului Markovic de langa Kursumlija, au fost lansate 14 proiectile, care au produs mari pagube materiale. Incepand cu 8:30, au fost atacate mai multe sate dintre Orahovac si Djakovica. In timpul bombardarii satului Radoste, doi copii au fost ucisi si unul ranit de explozii.

La 9:50, fabricile de bauturi racoritoare si guma de mestecat de langa Suva Reka au fost avariate de bombe. La 10:40, au fost bombardate din nou. La 10:30, in Pristina a rasunat ecoul unei explozii de pe muntele Goles. La 11:10, intre Kosovska Vitina si Letnice, antiaeriana sarba a doborat inca un avion spion fara pilot. Cinci minute mai tarziu, o femeie a fost ranita la Zubin Potok, cand au fost distruse mai multe case. La 12:15, a fost din nou bombardata regiunea localitatii Sutomore, de langa portul muntenegrean Bar, de pe malul Adriaticii. Atacul a fost scurt, din cauza ripostei puternice a artileriei antiaeriene de pe navele sarbesti de razboi.

Un avion-cisterna american, de tip KC-135, a fost nevoit sa efectueze o aterizare de urgenta pe aeroportul Ferihegy din Budapesta, din cauza unor probleme tehnice, au anuntat oficialitatile ungare, citate de agentia MTI. Aparatul KC-135 Stratotanker, angajat in cadrul operatiunilor aeriene ale NATO impotriva Iugoslaviei, se afla “in spatiul aerian ungar atunci cand a semnalat ca doreste sa-si intrerupa misiunea si sa aterizeze pe Ferihegy”, a declarat un reprezentant al Controlului aerian. Sursa citata nu a facut precizari  asupra naturii incidentului care a constrans avionul de alimentare sa aterizeze.

Am reusit sa aflu ca, intr-adevar, la Krusevac, cateva sute de oameni au organizat o manifestatie impotriva razboiului, cerand ca fiii lor sa se intoarca acasa de pe front. Majoritatea erau parinti ai militarilor detasati in Kosovo. Demonstratia a fost tinuta sub observatie de politisti inarmati pana-n dinti, care, insa, nu au intervenit, desi Legea martiala le-ar fi dat voie. In schimb, in zilele urmatoare, patrule inarmate au putut fi vazute aproape la fiecare colt din oras. Un comunicat al Armatei iugoslave confirma stirile din presa straina, despre unele dezertari. In comunicat s-a cerut dezertorilor sa se intoarca la unitatile lor. Li se promitea ca nu vor fi pedepsiti, insa cei care nu vor reveni de buna voie vor ajunge in fata Curtii martiale. Din ce am reusit sa aflu, dezertorii erau rezervisti care au fost incorporati si trimisi in Kosovo si care venisera acasa in permisii. In ciuda apelului, majoritatea a refuzat sa plece inapoi pe front.

Am sunat la Cacak si am aflat ca, ieri, Judecatoria i-a condamnat pe cei 6 localnici care au infiintat “Parlamentul cetatenilor” la amenzi totalizand 28.000 de dinari (cam 2.800 de marci germane). Ei au fost judecati in regim de urgenta si aveau termen pana astazi, la ora 11:00, sa-si plateasca amenzile. Altfel, acestea se transformau in inchisoare contraventionala. Pentru a justifica pedepsele nefiresti de mici, avand in vedere Legea martiala, judecatorul a motivat ca a avut in vedere ca toti erau intelectuali si nu au stiut – chipurile ! – ca incalca legea. Motivatia era puerila, deoarece in Iugoslavia, nici pe timp de pace nu era legal sa organizezi demonstratii neautorizate sau sa infiintezi astfel de “parlamente”. In realitate, autoritatile s-au temut ca o pedeapsa mai aspra ar putea provoca o revolta generalizata. Pentru a nu intinde coarda prea mult, cei 6 au adunat bani de la rude, prieteni si de la mai multi locuitori ai orasului, platindu-si amenzile pana la ora 11:00.

Inculparea presedintelui iugoslav Slobodan Milosevic de Tribunalul Penal International pentru fosta Iugoslavie (TPI) reprezinta “un nou mijloc de exercitare a presiunii” asupra Belgradului, chiar daca acest demers risca sa complice sarcina aliatilor, au apreciat diplomati de la Bruxelles, citati de AFP. NATO, care odata cu aceasta decizie, ar putea fi nevoita sa-si continue razboiul din Iugoslavia pana la indepartarea lui Milosevic de la putere, a refuzat sa faca orice comentariu, subliniind necesitatea de a astepta o decizie oficiala a TPI. “Milosevic nu va fi judecat, ci doar inculpat,” a declarat un diplomat. “Punerea sub acuzare a liderului de la Belgrad va fi un nou mijloc de exercitare a presiunii si va permite subordonatilor sai sa se indeparteze de el, pentru ca Milosevic isi va pierde autoritatea de care se bucura in ochii colaboratorilor sai si ai populatiei,” au afirmat alti diplomati de la Bruxelles.

Astazi, Guvernul iugoslav a anulat permisele de import pentru benzina, motorina si ulei, care restrictionau numarul firmelor ce puteau importa aceste produse. Ceea ce insemna ca, de acum, orice firma putea importa carburanti, semn ca embargoul petrolier isi facea simtite efectele. De asemenea, a fost ridicata si restrictia privind importul energiei electrice. Toate aceste restrictii fusesera impuse la inceputul razboiului si au favorizat, desigur, un numar redus de firme, apartinand apropiatilor lui Slobodan Milosevic.

Situatia cu adevarat dramatica era in Kosovo. La Pristina fusese interzisa cu desavarsire, sub amenintarea unor pedepse aspre, comercializarea bauturilor alcoolice. Oamenii isi facea cumparaturile in fuga, intre doua bombardamente. Dupa ora 10:00, nu mai puteai sa bei o cafea niciunde, iar tigarile ajunsesera sa se vanda in florarii. Desi imaginile filmate de RTS in capitala provinciei Kosovo insistau asupra unor magazine pline, in realitate, existau tot mai mari probleme la aprovizionarea cu alimente.

Franta, Marea Britanie si Statele Unite analizeaza, in prezent, posibilitatea de a utiliza mijloace civile pentru a incepe parasutarea unor ajutoare umanitare deasupra provinciei Kosovo, a anuntat purtatorul de cuvant al Ministerului francez de Externe, Anne Gazeau-Secret, citata de AFP. Proiectele respective pot fi puse in practica in scurt timp. Ministrul francez al Apararii Alain Richard a anuntat ca se studiaza modalitatile care “sa faca posibila parasutarea de ajutoare umanitare prin intermediul unor dispozitive civile”, precizand ca acestea trebuie sa-si gaseasca locul in cadrul gestionarii, de catre fortele NATO, a spatiului aerian si a securitatii aeriene deasupra provinciei Kosovo.

La 12:54, la Belgrad sunau sirenele alarmei aeriene. Nimeni nu se mai speria de ele si, de aceasta data, nici nu au existat motive, pentru ca bombardamentele ne-au ocolit, iar alarma s-a ridicat la 14:08. Avioanele NATO au lovit, insa, alte localitati. La 13:00, doua proiectile au atins satul Donja Sabanta, de langa Kragujevac. La 13:12, o ferma de la marginea orasului Cuprija a fost lovita de o racheta. Trei minute mai tarziu, a fost bombardata regiunea satului Zdraljice, de la capatul vechiului drum dintre Jagodina si Kragujevac, precum si depozitele combinatului industrial “Dobricevo“. La aceeasi ora, la Zajecar, oras din estul Serbiei, langa granita cu Bulgaria, au fost auzite doua explozii puternice, in cartierul de la iesirea spre Lubnice. Autoritatile locale au anuntat ca a fost avariat un mare numar de case, desi in apropiere nu se afla nici un obiectiv militar.

Am continuat sa aflu cat mai multe noutati. Ieri, in timpul unui atac al gherilelor UCK asupra satului Vojtes, de langa Srbica, primarul Miroslav Kovacevic si soferul sau au fost raniti. Tensiunile de la frontiera iugoslavo-albaneza s-au intensificat in zona Morina, unde au fost auzite mai multe tiruri de artilerie grea si de arme automate. La pranz, aviatia NATO a bombardat pozitiile sarbe din spatele colinelor din zona de frontiera. Autobuzele UNHCR, membrii organizatiilor umanitare si jurnalistii aflati in Albania au fost impinsi cam la o suta de metri departare de postul de frontiera, iar vamesii si-au pus veste antiglont. Observatorii aflati in permanenta la punctul de trecere a frontierei au afirmat ca tirurile au inceput inca din zori, la ora 4:30. Cinci camioane cu militari au sosit dimineata in zona de frontiera, iar soldatii au urcat pe coline, pentru a intari pozitiile sarbe. Tirurile de artilerie se auzeau dinspre Kruma, la aproximativ 20 de kilometri vest de Morina, iar cele de arme automate – dinspre colinele din imediata apropiere a postului de frontiera. Satul Pogaj, situat pe o creasta, la 15 kilometri vest de Morina, a fost evacuat in timpul diminetii.

La Belgrad a inceput procesul celor doi australieni arestati in 31 martie, langa granita cu Croatia, si acuzati de spionaj. Steve Pratt si Peter Wallace intrasera in Iugoslavia prezentand documente care atestau ca fac parte din organizatia umanitare CARE International. La cateva zile de la arestare, insa, RTS prezentase imagini din timpul interogatoriului lui Pratt, in care acesta recunostea ca este spion. Conducerea organizatiei umanitare a dezmintit acuzatiile, precizand ca ei aveau rolul de a aduna informatii despre nevoile celor loviti de bombardamente si a stabili care sunt zonele mai grav afectate.

Procesul se va desfasura in regim de urgenta, cu usile inchise, sedinta fiind condusa de maiorul Ratko Korlat, ajutat de maiorul Milan Milosavljevic. Alaturi de cei doi, a fost acuzat de complicitate la spionaj Branko Jelen (cetatean iugoslav, angajat al biroului CARE din Nis), David Hill (cetatean australian) si albanezii Petri Sofijani si Brandelin Cakaj, ultimii 3 fiind, insa, plecati in strainatate. Guvernul australian, ai carui reprezentanti au discutat despre soarta lui Pratt si Wallace cu presedintele Milosevic si cu Boris Eltin, a alocat 45.000 de dolari pentru a le angaja aparatori. Peter Zivkovic, avocatul lui Wallace, se temea ca australienii pot fi condamnati la pedepse de pana la 10 ani de inchisoare.

Mai multe rachete de tip RPG au fost trase, in noaptea de marti spre miercuri, fara a face victime, asupra unor cladiri ocupate de soldatii SFOR in nord-estul Bosniei, s-a anuntat intr-un comunicat citat de AFP. Tirurile, care au avut loc in jurul orei 2:00, au provocat “anumite pagube” celor doua cladiri vizate, in orasul Zvornik, pe teritoriul sarb bosniac. SFOR nu precizeaza nationalitatea celor care se aflau in interiorul cladirilor in momentul atacurilor. Divizia Nord a SFOR, de care apartine orasul Zvornik, este compusa majoritar din americani.

La 15:11, alarma aeriana suna din nou la Belgrad, insa nici de aceasta data nu am fost bombardati, iar alarma a fost ridicata la 16:24. Raidurile aeriene s-au concentrat asupra provinciei Kosovo, unde nu au contenit o clipa. Intre 14:47 si 15:58, asupra satului Vitinja de langa Strpce, au fost lansate 8 proiectile. Incepand cu ora 15:00, aproape din 5 in 5 minute, a fost bombardata Pristina. In acelasi timp, nu mai putin de 12 rachete au lovit localitatea Knin, in jurul careia fusesera observati militarii sarbi. La 15:30, doua proiectile au explodat intre satul Izbica si statiunea Novopazarska Banja, unde exista un Centru pentru distrofici, in care sunt internati foarte multi bolnavi, pavilioanele acestuia fiind serios avariate. De la 15:50 pana la 16:20, a plouat cu bombe peste satul Suva Reka. A fost avariata scoala, insa bombardamentele s-au concentrat asupra depozitelor fabricii de guma de mestecat, unde erau ascunse, probabil, trupele iugoslave. Altfel nu se justifica inversunarea atacurilor.

Un nou atac asupra Pristinei a inceput la ora 17:00. Tot atunci, doua rachete loveau inca o data pista aeroportului Ponikve de la Uzice. La 18:05, a fost bombardat un sat de langa Pec. La 18:25, a fost atacata din nou localitatea Suva Reka. De aceasta data, tinta a fost fabrica de bauturi racoritoare. Alte doua raiduri, la 18:32 si 19:12, au fost lansate asupra Urosevac-ului. Aliatii profitau din plin de vremea superba. Nici luptatorii UCK nu stateau deoparte. In timp ce NATO bombarda pozitiile Armatei iugoslave, acestia incercau sa se infiltreze in Kosovo. In aceasta dupa-amiaza, in apropiere de Prizren, doi politisti sarbi au fost raniti intr-un schimb de focuri cu gherilele UCK.

Spatiul aerian romanesc a fost folosit de aparatele Aliantei Nord-Atlantice pentru intrari de cativa kilometri, langa frontiera de sud-vest, au declarat pentru Mediafax, surse din cadrul Statului Major al Aviatiei si Apararii Antiaeriene. Potrivit acestora, se inregistreaza, in medie, una-doua intrari pe zi in spatiul aerian al Romaniei, insa exista si zile sau nopti cand avioanele nu survoleaza teritoriul romanesc. Pana in prezent, nu au fost inregistrate zboruri de traversare a spatiului aerian romanesc. De obicei, intrarile sunt determinate de faptul ca aparatele Aliantei ar trebui sa franeze brusc, la viteza foarte mare, pentru a ocoli teritoriul Romaniei. Cei cativa kilometri parcursi in spatiul aerian romanesc permit pilotilor NATO sa vireze in conditii de siguranta.

Dupa ce mi-am transmis corespondenta pentru Stirile de la 19:30, m-am pregatit sa ma uit la meciul de fotbal dintre Manchester United si Bayern Munchen, din finala Ligii Campionilor. Eram stresat ca nu cumva sa inceapa atacurile aeriene, dar ma gandeam ca printre militarii englezi si germani din fortele NATO or fi destui microbisti, ca sa le amane pana dupa meci. Si am avut dreptate. Alarma aeriana a sunat la Belgrad la 22:35, la cateva momente dupa fluierul final al partidei.

In pauza meciului, m-a sunat Corina Hadarean, care ma rugase sa-i mai pregatesc un reportaj de atmosfera, despre viata locuitorilor din Novi Sad. Capitala provinciei Vojvodina era, pana la inceputul razboiului, unul din cele mai frumoase orase ale Iugoslaviei. Asezat pe Dunare, la poalele muntelui Fruska Gora, Novi Sad-ul era dominat de vechea cetate, zidurile acesteia impletindu-se cu noile constructii din epoca moderna. Cand au inceput sa cada primele bombe, oamenii s-au intrebat ce legatura avea Novi Sad-ul, situat in nordul Serbiei, unde sarbii convietuiau fara probleme alaturi de alte 5 minoritati nationale, cu problemele din Kosovo.

In scurta vreme, aceste intrebari fara raspuns au fost lasate deoparte. Unul cate unul, cele 3 poduri peste Dunare, care erau mandria orasului, au fost distruse de rachete. Degeaba s-au adunat oamenii in fiecare seara, la concertele de protest pe aceste poduri, pentru ca noaptea, rachetele lansate de avioane le prabuseau, rand pe rand, in valurile Dunarii. A urmat bombardarea rafinariei din zona industriala si nori negri de fum au intoxicat aerul si apa. Nici cladirea Televiziunii, care difuza programe in 6 limbi, nu a scapat si a fost distrusa din temelii in numai doua nopti. Apoi au ajuns la rand alte cladiri si orasul a fost partial transformat in ruine.

Valoarea cheltuielilor suplimentare si a pierderilor inregistrate de Ministerul Mediului in urma bombardamentelor din Iugoslavia asupra unor intreprinderi chimice, pana la data de 20 mai, se ridica la aproximativ 500.000 de dolari, a declarat ministrul Apelor, Padurilor si Protectiei Mediului, Romica Tomescu. Cele mai mari pierderi le-a inregistrat Regia Nationala a Padurilor care nu a mai putut onora contractele pentru desfasurarea unor actiuni de vanatoare in padurile din Romania. Valoarea acestor pierderi este de peste 180.000 de dolari. Alte institutii romanesti care au inregistrat pierderi sau cheltuieli suplimentare sunt Directiile de Ape Jiu si Timis (peste 188 de milioane de lei), Institutul National de Meteorologie si Hidrologie (peste 183 de milioane de lei), Institutul de Cercetari si Ingineria Mediului (aproape 2 miliarde de lei) si Agentiile de Protectie a Mediului Drobeta Turnu Severin, Resita si Timisoara (aproximativ 45 de milioane de lei).

Dintr-o data, viata oamenilor din Novi Sad s-a transformat radical. Ca sa treaca dintr-o parte in alta a orasului, acum trebuie sa se inghesuie pe bacuri. Substantele toxice din aer si apa au depasit de peste 10 ori nivelul normal si pescuitul in Dunare a fost interzis. Locuitorii au fost aprovizionati cu apa adusa cu cisternele si, cand, in sfarsit, saptamana trecuta, calitatea apei a revenit in limite normale, robintele au secat din nou, din cauza avarierii sistemului energetic al Serbiei.

Spre deosebire de Belgrad, unde oamenii nu mai baga in seama sirenele care anunta alarma aeriana, la Novi Sad lumea fugea spre adaposturi, pentru ca, nu o data, bombele au cazut chiar si ziua in centrul orasului, imprastiind schije si bucati de beton in toate partile. De la inceputul lunii mai, nu mai exista noapte in care avioanele Aliantei sa ocoleasca Novi Sad-ul si, atunci cand nu bombardeaza orasul, lanseaza rachete asupra satelor de pe Fruska Gora, exploziile rasunand la fel de puternic.

Conducerea Vojvodinei a anuntat ca, pana acum, pagubele provocate de bombardamente in provincie depasesc 6 miliarde de marci germane. Numai reconstructia podurilor peste Dunare, pentru care au fost deschise conturi speciale, costa 1.500 de marci metrul patrat. Mii de carti postale care infatiseaza podurile distruse se vand in toata tara, o parte din banii fiind virata in aceste conturi. Transportul in comun functioneaza la limita, din lipsa de carburanti, cursurile scolilor au fost intrerupte, iar studentii vin la cursuri intre doua bombardamente. De doua ori pe saptamana, profesorul roman Lucian Pavel este asteptat cu drag de studentii Facultatii de limba si literatura romana din Novi Sad, iar acesta vine de la Belgrad pentru a-si preda cursurile. Multi studenti vorbesc perfect limba romana, iar dupa terminarea facultatii, absolventii si-au gasit slujbe bine platite la firmele mixte romano-iugoslave sau la ambasadele tarilor care nu sunt reprezentate in Romania.

Lucian Pavel m-a ajutat considerabil sa aflu ce se intampla la Novi Sad, mai ales de cand nu mai puteam sa circul prin Serbia, pentru ca nu mai aveam acreditare de razboi. Ca ziarist acreditat, pentru a circula prin Serbia, trebuia sa soliciti un permis special. In cerere, trebuia sa precizezi unde vrei sa mergi si in ce scop, ofiterii Centrului militar de presa hotarand daca iti acorda permisul. Intr-una din calatoriile mele spre Novi Sad, cand inca mai aveam acreditare de razboi, am vazut ceva incredibil. In plin camp, nu departe de sosea, se vedea un tanc ! Privindu-l mai atent, din mersul masinii, am observat ca, in realitate, tancul era desenat pe un panou imens, de tipul celor publicitare, si era destinat “ziaristilor” aflati in misiune de documentare. Care raportau la Bruxelles cele vazute si “tancul” era zdrobit in noaptea urmatoare de o racheta bine tintita.

Bombardamentele NATO asupra Iugoslaviei nu determina poluarea Dunarii, indica rezultatele unui studiu dat publicitatii in Marea Britanie, care contrazic afirmatiile autoritatile de la Belgrad si Moscova, relateaza AFP. Studiul, finantat partial de Natiunile Unite, a fost realizat in perioada 12-16 mai, de o echipa de experti ai Forului pentru protejarea mediului inconjurator al Dunarii si ai Fondului Mondial pentru Natura. Rezultatele analizei demonstreaza ca nu se inregistreaza “poluari semnificative ale apelor sau influente negative asupra mediului”, a afirmat ministrul britanic al Apararii George Robertson, care a acuzat guvernul iugoslav ca incearca sa dezinformeze opinia publica.

Dupa ce am inregistrat corespondenta despre Novi Sad, Corina mi-a spus ca NATO a cerut expres tarilor vecine Iugoslaviei sa puna capat incalcarii pe Dunare a embargoului petrolier decis impotriva Belgradului. Atat Jamie Shea, cat si generalul Walter Jertz, au atras atentia ca NATO monitorizeaza cu atentie traficul pe Dunare, existand indicii ca embargoul este incalcat. In replica, Ministerul roman al Afacerilor Externe a comunicat ca tara noastra nu poate fi acuzata de aceasta, desi cotidianul “New York Times” scria astazi ca navele incarcate cu produse petroliere pentru Iugoslavia pleaca din Ucraina, traverseaza Marea Neagra si merg apoi pe Dunare, ajungand in porturile sarbesti.

Fiind cu musca pe caciula din cauza acuzatiilor de incalcare a embargoului precedent, Ministerul roman de Interne a luat masuri suplimentare pentru ca, la frontiera cu Iugoslavia, sa nu se mai inregistreze cazuri de contrabanda si sa fie aplicate cu strictete prevederile hotararii guvernamentale privind interdictia de a livra sau vinde produse petroliere pe teritoriul statului vecin. Generalul Mircea Muresan, secretar de stat in MI, a anuntat astazi ca, in spiritul si litera hotararii de guvern, micul trafic nu constituie contrabanda, libera circulatie a persoanelor nefiind ingradita de acest act normativ. Totusi, a fost sporita vigilenta la frontiera, in localitatea Ieselnita, la 20 de kilometri de Orsova, fiind organizat un punct de control, pentru a monitoriza traficul de pe Clisura Dunarii.

Un elicopter apartinand armatei americane a efectuat in aceasta seara o aterizare de urgenta in Bosnia, in apropiere de Brcko, unul din membrii echipajului fiind usor ranit in urma incidentului, a anuntat SFOR, citata de AFP. Victima este un militar al SFOR, identitatea si nationalitatea sa nefiind precizate. Incidentul s-a produs la 23:20, in timp ce elicopterul efectua un zbor de rutina, a precizat SFOR.

As mai fi vorbit cu Corina, insa am auzit afara vuietul avioanelor. De cand Mile a plecat temporar in Romania si am ramas singurul jurnalist roman la Belgrad, am inceput sa sufar de singuratate. In afara de Nelu, directorul de la “Toplice“, nu mai aveam cu cine sa schimb o vorba in romaneste si imi era dor. Noptile treceau tot mai greu si, pana incepeau bombardamentele, ma jucam cu jucaria electronica pe care mi-o cumparasem de la o taraba din piata. Jocul se numea “Power brick” si trebuia sa ordonezi pe un ecran niste “caramizi” virtuale, de diferite forme, pentru a construi un zid fara fisuri. La vremea cand a aparut, a facut furori printre copii, dar am constatat ca imi placea si mie, ba chiar ajunsesem sa-mi stabilesc tot felul de recorduri, pe care ma chinuiam sa le imbunatatesc. Era, oricum, un excelent remediu impotriva plictiselii.

Il sunasem mai devreme pe Ion Cristoiu, pentru ca, dupa ce ma obisnuisem sa vorbesc cu el in fiecare zi despre ce se intampla in Iugoslavia si Romania, legat de acest razboi, am constatat ca imi lipseau aceste discutii. Am reusit sa-l prind. Era inca in Anglia, unde fusese invitat, impreuna cu alti jurnalisti din Occident, de Ministerul britanic de Externe, si urma sa viziteze taberele din Macedonia si Albania in care traiau refugiatii din Kosovo. Mi-a povestit, pe scurt, ca vizita era o lectie de democratie, pentru ca din delegatie faceau parte cei mai inversunati critici ai razboiului impotriva Iugoslaviei. Si, spre deosebire de tara noasta, unde criticii celor de la Putere erau aproape proscrisi, Guvernul Marii Britanii ii invita ca sa le expuna ratiunile actiunilor sale si a incerca sa-i convinga de justetea punctului sau de vedere. Ion Cristoiu ramasese, in continuare, convins ca solutia conflictului din Kosovo nu era inlocuirea tragediei etnicilor albanezi cu cea a sarbilor si ca decizia NATO de a scoate provincia de sub autoritatea statului sarb si a o transforma intr-un protectorat international nu era cea mai potrivita.

Ibrahim Rugova a vizitat in aceasta dimineata tabara de refugiati din localitatea Blace, situata la frontiera macedoneano-iugoslava, informeaza AFP. Rugova a fost aplaudat de cei aproximativ 200 de refugiati care au iesit din corturi. “Am venit aici ca sa-mi vad poporul,” a declarat el. “Actiunea NATO este o actiune de pace, nu de razboi. Refugiatii se vor intoarce la casele lor, iar eu imi doresc acelasi lucru.” Rugova a fost confirmat in functia de lider al Ligii Democratice din Kosovo (LDK), in cursul unei reuniuni desfasurate cu usile inchise, care a avut loc la Tetovo.

La 23:05, a inceput unul din cele mai dure atacuri asupra Belgradului, in care aveau sa fie “contabilizate” exploziile a nu mai putin de 53 de proiectile de toate tipurile, lansate peste noi. Cerul era perfect senin si puteam vedea cu ochiul liber avioanele care treceau prin dreptul lunii. Dupa o jumatate de ora, cand s-au retras, pe cer am observat un paienjenis de dare albicioase, lasate de avioanele care survolasera orasul. Artileria antiaeriana a ripostat cu disperare, insa nu a reusit sa loveasca in aer decat 6 din rachetele ce se indreptau spre noi.

Prima serie de explozii am auzit-o in partea de sud a Belgradului. In suburbia Makis, de pe drumul spre Obrenovac, a fost lovit un depozit, unde a izbucnit un puternic incendiu care lumina cerul. In cartierul Rakovica, a fost din nou bombardata zona Strazevica si fabrica de motoare “21 mai”, fiind lovite service-ul si hala liniei de montaj. Din fericire, in apropiere nu se afla nici un trecator, asa ca nu au fost victime. Zona a fost imediat blocata de Politie, deoarece una din rachetele care au lovit fabrica nu a explodat. Au urmat zonele Ostruznica si Bubanj Potok. O alta racheta a lovit, fara sa explodeze, o casa din satul Begaljica, din cartierul periferic Grocka, o persoana fiind ranita. Casa familiei Pavlovic, de pe strada Sasa Kovacevic, a fost lovita in plin de unul din cele 4 proiectile care au explodat in comuna Ralja, de la 30 de kilometri de Belgrad. In explozie si-au pierdut viata doi copii, Stefan si Dejan Pavlovic, in varsta de 4, respectiv 8 ani, si Biljana Momcilovic, o vecina aflata in vizita. Parintii copiilor, Vladimir si Branislava, au fost internati in spital, femeia fiind in stare critica. Ljubinka Jovanovic, o alta vecina, a fost si ea ranita.

Nu am coborat de pe acoperis, pentru ca eram convins ca pilotii NATO nu vor irosi asa o noapte si vor veni din nou. Nu am avut prea mult de asteptat. La ora 2:00, a inceput o alta jumatate de ora de cosmar. Nu mai putin de 20 de proiectile de mare putere au lovit aeroportul Batajnica, provocand mari cratere in pista principala. Vibratiile exploziilor erau asa de puternice, ca pareau undele de soc ale unui cutremur fara sfarsit. De-abia mai reuseam sa ma tin pe picioare pe casa liftului de pe acoperis. O racheta a lovit cladirea Directiei Federale de Distributie a Marfurilor “Jugo Import“, de langa sediul Politiei din cartierul Novi Beograd. Nici aceasta racheta nu a explodat, insa a imprastiat zeci de schije si bucati de beton in jur. In curtea unei case de pe strada Cubulska din cartierul Vracar, a cazut, tot fara sa explodeze, o bucata dintr-o racheta aer-sol, lunga de aproape un metru. Vuietul atacului nu mi-a iesit din urechi minute in sir, chiar daca avioanele s-au retras, lasand in urma o noua plasa de dungi argintii pe cer.

Comandamentul Aviatiei militare a SUA a emis un ordin prin care se suspenda, pana la noi dispozitii, orice pensionare sau retragere de personal, a anuntat purtatorul de cuvant al Pentagonului Kenneth Bacon, citat de AFP. Masura a fost luata ca urmare a sporirii considerabile a volumului operatiunilor aviatiei militare americane in Iugoslavia si Irak si a necesitatii de a dispune de personal pentru aceste operatiuni.

In Kosovo, unde atacurile nu s-au mai oprit de cateva zile, in aceasta noapte au explodat alte 70 de proiectile. Tintele principale au fost orasele Pristina, Podujevo, Knin, Strpce, Lipljan, Zubin Potok, Dragas, Pec, Kosovska Mitrovica, Urosevac si Suva Reka. Trei civili au fost ucisi ai doi raniti in timpul bombardamentelor asupra regiunii dintre satele Jerekara si Gornja Budrinja, de langa Vitina, iar la 2:17, patru proiectile au lovit sediul Politiei din satul Stoic, de langa Kula.

Atacuri la fel de puternice au fost declansate si asupra celorlalte orase din Serbia. Au inceput la 12:00, la Mladenovac, unde o serie de explozii au rasunat vreme de un sfert de ora. In acelasi timp, doua proiectile au lovit muntele Kosmaj, unde se afla turnul de televiziune bombardat saptamana trecuta. La 23:06, pe muntele Malen din raionul Divcibar, au explodat doua bombe de mare putere. Insa atacul cel mai dur a fost asupra Nis-ului. De la 1:45 si pana dupa ora 4:00, peste 30 de proiectile au lovit zona industriala din nord-vestul orasului, fiind avariate zeci de case si ranit usor un civil. Alte 30 de bombe au lovit satul Markovic de langa Kursumlija. Regiunea Srem, de la nord-vest de Belgrad, a fost tinta a 7 raiduri aeriene, cele mai mari distrugeri fiind provocate in orasele Stara si Nova Pazova.

La 1:55, doua proiectile au cazut pe calea ferata si langa gara din Lukicevo, de langa Zrenjanin. Unul dintre ele nu a explodat, insa sinele au fost distruse si legaturile telefonice intrerupte. Incepand cu ora 2:00, fascinat de atacul asupra Belgradului, nici nu am observat seria de 10 explozii de pe muntele Fruska Gora, de langa Novi Sad. La 2:20, in satul Vranes de langa Kraljevo, o racheta a explodat intr-o livada, fara sa provoace pagube, iar o alta explozie a fost auzita in satul Rabas, de langa Valjevo.

Rusia a exclus astazi, in timpul discutiilor dintre seful diplomatiei ruse Igor Ivanov si adjunctul secretarului de stat american Strobe Talbott, o impartire a provinciei Kosovo, in vederea rezolvarii crizei iugoslave, relateaza AFP. Intalnirea Ivanov-Talbott a fost urmata, incepand cu ora 17:00, de o a treia reuniune tripartita Rusia-SUA-Finlanda, la care au participat si Viktor Cernomirdin si Martti Ahtisaari. “Pentru a crea conditii favorabile intoarcerii refugiatilor, prezenta unor forte sarbe inarmate in Kosovo este exclusa. Dupa incheierea retragerii complete a fortelor sarbe din acest teritoriu, comunitatea internationala va putea reflecta asupra posibilitatii unei intoarceri partiale in Kosovo a militarilor sarbi, care vor indeplini functii definite, sub stricta supraveghere,” a explicat Talbott. “Nimeni nu are intentia de a diviza Kosovo si afirmatiile pe marginea acestui subiect sunt abuzive,” a reamintit Igor Ivanov. “Exista documente care subliniaza ca solutionarea problemei Kosovo nu este posibila decat pastrand integritatea teritoriala a Iugoslaviei.”

La ora 3:00, am coborat de pe acoperis, fara a fi, insa, complet convins ca avioanele nu se vor intoarce. Din fericire, insa, nu au mai venit. Am sunat in redactie, la Bucuresti, povestind ce s-a intamplat si mi-au promis ca, daca Misu Predescu, redactorul-sef al Stirilor, va dori sa-mi preia corespondenta telefonica pentru emisiunea de dimineata, ma vor suna din timp. N-au mai facut-o, iar sirenele sfarsitului alarmei aeriene, de la 6:27, m-au trezit doar pentru cateva clipe. Eram groaznic de obosit si voiam sa visez ceva frumos, sa uit… Nu-mi ieseau din minte cuvintele Leposavei Milicevic, ministrul iugoslav al Sanatatii, care declarase ca, daca bombardamentele NATO vor continua, Iugoslavia va ajunge cea mai sanatoasa natiune din lume, pentru ca toti bolnavii din spitale vor da ortu’ popii.

Secretarul de stat american Madeleine Albright i-a cerut presedintelui Slobodan Milosevic, intr-o declaratie facuta in aceasta seara la televiziunea din Muntenegru, sa puna capat “epurarii etnice” din Kosovo. Sefa diplomatiei americane a subliniat ca se insista asupra unei “largi autonomii” acordate pentru Kosovo si, in nici un caz, asupra independentei sau secesiunii provinciei. Madeleine Albright a spus, de asemenea, ca Statele Unite sprijina politica lui Milo Djukanovic, presedintele reformator al Muntenegrului si adversar al lui Milosevic.

aseara, am cascat gura la niste tineri care au organizat un flash mob in metrou, intre doua statii. aflasem de idee de la un prieten. ne-am intalnit la mcdonald’s-ul de la parterul magazinului unirea. erau vreo 20-25 de pustani pusi pe sotii, de care atarnau cateva baloane colorate, umplute cu heliu. voiau sa urce toti intr-un vagon de metrou si – intre statiile unirii si tineretului – sa inhaleze heliul si sa palavrageasca in gura mare, cu vocea pitigaiata de la gaz.

pareau un pic confuzi si usor speriati de indrazneala de a participa la flash mob. dupa ce s-au incurcat in organizare, s-au urcat in metrou si s-au intors o statie, pana la universitate. acolo s-au urcat din nou in sensul spre unirii si, cu toate ca planul era altul, au declansat flash mob-ul imediat ce s-au inchis usile. putini calatori din metroul aglomerat au sesizat trasnaia, dar participantii au coborat galagiosi pe peron in unirii si s-au carat, cu genunchii inca tremurand de emotia intamplarii.

daca ar fi ales o ora cu trafic mai redus, flash mob-ul ar fi iesit mai bine. si, mai ales, daca participantii ar intelege ca totul nu e decat un joc si nimeni nu mai pateste ceva in zilele noastre daca se joaca in public.