diseara, in loc sa mergeti la aftershock-ul de la bestfest 2009, la care doar manowar poate fi interesant, va sugerez o idee mai buna: motz hours in green hours, muzici si filme cu si despre motii din muntii apuseni. povestea incepe dupa ora 20:00, cu proiectia scurt-metrajului “tulnicul” de marian crisan (regizor premiat la festivalul de la cannes 2009, cu un alt film, “megatron“).
dupa film urmeaza “o ocazie rara”, un proiect cu floriman (mircea florian, dj vasile & vj tom) featuring maria ana gligor, la tulnic. eu i-am vazut in concertul din clubul control, din luna mai, si mi-a placut mult. abia astept sa aud cum au integrat tulnicul in proiect.
motii spun ca vibratia tulnicului tamaduieste bolile, terasa green hours are multa energie pozitiva, asa ca poate fi un sfarsit de saptamana perfect. seara este organizata de uniunea muntii apuseni si fundatia mircea florian, ajutati de more marketing solutions.
un recital magic, de adevarat vrajitor al chitarei ne-a oferit aseara santana la bestfest. asa cum spunea si paul nanca, daca bestfest 2007 a insemnat marilyn manson, iar bestfest 2008 – manu chao, editia din acest an ne va ramane in minte cu santana. avand in spate o sectie ritmica mai tare ca o uzina, cu un sunetist ce a reusit sa suplineasca problemele tehnice de la inceputul recitalului, marele maestru a adunat in fata scenei peste 10.000 de fani de toate varstele, care au reactionat ca electrizati la fluviile de energie care curgeau din chitara lui. ne-a cantat “black magic woman“, “oye como va“, “samba pa ti“, dintre hiturile oldies, but goldies, dar si “corazon espinado“, pentru cei mai tineri. iata un exemplu, cu rectificarea ca piesa este “samba pa ti” si nu “europa”, pe care santana nu a cantat-o la bucuresti.
un mare muzician a venit la bucuresti si ne-a dat o lectie despre placerea de a canta ! cine iubeste muzica trebuie sa vada macar o data in viata un concert al lui carlos santana. la bucuresti au cantat peste 2 ore si nu ne-am saturat.greu sa mai povestesc ceva de la ultima seara de bestfest 2009, in afara de santana. poate doar sa ma felicit ca, pe la jumatatea show-ului celor de la the charlatans, am avut inspiratia sa-mi iau o bere si sa ma mut in fata scenei pe care se pregatea concertul legendarului chitarist. altfel, n-as mai fi gasit un loc decat la 100 de metri de scena. the charlatans, niste rockeri cinstiti, au fost alegerea potrivita pentru a face placuta asteptarea lui santana.
nici the ting tings n-a sunat rau. o fata blonda si un baiat la tobe au reusit sa adune lumea si sa faca mai multa atmosfera decat trei sferturi din trupele care au urcat pe scena festivalului.
cam atat am vazut eu aseara. mi-a parut rau ca persona au cantat prea devreme, dar am ratat si reprizele scurte de ploaie. plus ca am avut bafta de a nu ma enerva cu looptroop rockers, pe care i-am auzit venind spre festival.
concluzii dupa bestfest 2009: santana mi-a sters toate amintirile neplacute de la un festival cu un line-up sarac si neinspirat. vorba unui prieten: “asta da, muzician ! a cantat o piesa de coltrane (“a love supreme“), la un festival de pop !”
dupa fiasco-ul de aseara, sper ca bestfest-ul de anul asta sa fie salvat de santana. altfel, se va confirma parerea unanima ca a fost cea mai slaba editie de pana acum. deh, criza !
seara va fi deschisa de timisorenii de la persona, la o ora imposibila, 16:15. pacat ! o trupa indie, cu tenta brit-pop, care suna tot mai bine de la un concert la altul. merita o ora mai buna. iata o inregistrare de la stufstock-ul de anul trecut:
de la 17:00, urca pe scena bulgarii de la gravity co. de care, sincer, n-am auzit pana acum.canta de multa vreme impreuna, un fel de indie-electro si au primit premiile mmtv pentru cel mai bun album si cea mai buna trupa a decadei 1998 – 2008. din bulgaria, desigur.
the moood intra la 17:45. recunosc ca nu sunt un mare fan al trupei, dar canta bine si fac atmosfera in cluburi. nu stiu cum se vor auzi pe scena mare, pentru ca si la festivalul de anul trecut au cantat in deschidere, la o ora imposibil de ajuns.
la 18:30, incep sa cante looptroop rockers. vin din suedia, asa ca singura pretentie pe care o putem avea de la ei este sa ne spuna si noua cum dracu’ au ajuns sa cante la “cel mai tare festival din romania” ? au dat shpaga ? sunt rude cu organizatorii ? fiti atenti cum canta astia:
de la 19:15, ne punem sperantele in the ting tings, un inedit duet din manchester. cantau pe vremuri la petreceri pentru teenageri, insa au dat lovitura cu “that’s not my name“. seamana cu blondie dintr-o anumita perioada si sunt convins ca vor veni o gramada de fete sa tipe in fata scenei.
la 20:15, incep the charlatans. nu inteleg de ce au fost invitate la acest festival atatea trupe care canta aproximativ la fel ? oricum, the charlatans suna bine. i-am mai auzit in deschiderea concertului rolling stones de la bucuresti, insa atunci stateam nervosi la coada la bere si eram cu totii nerabdatori sa inceapa jagger.
in sfarsit, la 21:30, va incepe santana ! cred ca va sterge orice amintire nasoala de la acest festival. toti prietenii care l-au vazut vreodata in concert m-au avertizat sa nu cumva sa-l ratez, daca e pe aproape. a anuntat oficial ca va canta 3 ore, insa se stie ca nu se opreste pana nu canta toate piesele pe care le cere lumea. asa canta acum 2 ani, pe un stadion arhiplin din mexico city:
dupa concert, daca mai aveti energie de consumat, exista cel putin doua variante interesante: roni size & mc dynamite in clubul fabrica sau khidja clouds society in clubul el comandante 2.
a fost cea mai slaba zi de la editia de anul asta a bestfest ! desi erau premize sa iasa bine. sorry, ab4, dar 16:30 e o ora imposibila pentru a ajunge la festival. mai ales cand as mai fi avut de suportat si “marele star” oceana. asa ca am venit tocmai bine pentru alternosfera. n-au sunat rau moldovenii. un fel de hardcore doinit. daca ala de la clape n-ar lalai-o in halul ala, ar iesi un sound adevarat. asa, e din categoria “not bad, but you should work harder, if you wanna impress more than your girlfriend”. si, apropo de gagici, nu stiu de unde au rasarit, dar a fost un peisaj la alternosfera…
din pacate, dupa ei a inceput nasolia ! gabriella cilmi a fost o mizerie. nu stiu cui a dat shpaga ca sa ajunga sa cante pe vreo scena,
dar si pe gratis gaseai ceva mai bun in romania. noroc cu cortul alto, unde nu se auzea atat de tare ce scartzaia fata aia si gashka ei de ratati, in care m-am refugiat vreme de o bere heineken, primita cadou de la un fost coleg. rau ! rau ! rau ! rusine, bestfest !
cu nervii la pamant, m-am indreptat catre scena unde urma sa cante klaxons si m-am bucurat cand i-am vazut aparand pe scena tinandu-se de mana. mi-a trecut repede, pentru ca au venit doar ca sa ne anunte ca nu le-a sosit camionul cu scule, asa ca ne-au facut cu mana si ne-au invitat, dupa ce se termina cu trupele live, sa ne puna muzica la silent disco. in prima faza, am crezut ca fac bancuri englezesti, insa ne-am convins ca e asa, cand au inceput sa afiseze anuntul pe ecranele festivalului. oricum, felicitari organizatorilor ca au avut prezenta de spirit si i-au inlocuit cu us3, o trupa de hip-hop destul de banala, care venise in bucuresti sa cante la clubul fratelli ! dar, decat dire straits de pe casetofonul oamenilor de la sonorizare, mai bine o trupa live.
si, dupa atatea ore de frecat mangalul si belit ochii dupa gagici, a venit ora 20:30 si au urcat pe scena franz ferdinand. impecabili, britanicii ! au sunat traznet si au bagat lumea in priza. dupa gustul meu, cam slabuti. adica rock cu influente evidente de brit-pop, totul foarte dansabil. simpatici si atat. mult mai misto a fost publicul, care a cantat in cor toate versurile. nota 10 !
orbital. ce pot sa spun ? impecabili si astia, insa mi-ar fi placut sa le aud concertul acum 10-15 ani. nu poti veni sa canti drum’n’base/techno din anii ’90 in 2009 ! marturisesc ca n-am rezistat pana la sfarsit. totul era perfect, suna bine, visuals ok, hit-urile toate. insa exact ca acum 10-15 ani. una e sa cante motorhead “ace of spades” din anii ’80 si alta e cand canti genul asta de muzica. nu poti sa o lasi neadaptata vremurilor. am fost foarte dezamagit.
de ciuda, m-am carat la teatrul de opereta, unde am stat pana spre dimineata, la un maraton de poezie si jazz, transmis in direct pe radio romania cultural. care, in ciuda problemelor de tot felul si a caldurii sufocante, a fost chiar un eveniment. jazz de calitate cu liviu butoi, mircea tiberian & friends, intercalat cu mari poeti contemporani care citeau din scrierile lor. un fel de cenaclu literar de mare calitate. impresionant.
concluzie dupa 2 zile de festival: top pozitiv: 1. moby; 2. motorhead; 3. franz ferdinand; 4. orbital
top vomitiv: 1. gabriella cilmi; 2. polarkreis 18; 3. oceana
sa vedem ce ne asteapta astazi la bestfest. ziua a doua ar trebui sa inceapa la 16:30, cu ab4. adica, din nou muzica alternativa, cu ceva influente hardcore. ceea ce nu e rau. sunt invitati peste o luna sa cante la sziget festival, asa ca trebuie sa traga tare cu repetitiile, fiindca le lipseste forta pentru a face fata unei scene mari. au un punct in plus de la mine, datorita acestui videoclip, regizat in 2006 de cristi nemescu:
urmeaza oceana, o fata din berlin, la 17:15. nu am auzit niciodata de ea. oare ce cauta pe scena unui festival de pretentiile bestfest-ului ? ar fi avut loc intr-un club, cel mult. e ceva ciudat la editia din acest an cu atatia invitati din germania. si toti de mana a doua. banuiesc ca-i o shmekerie romaneasca la mijloc. iata un clip al fetei, ca sa va faceti o impresie, dar parerea mea e ca nu merita.
la 18:00, nu-i scapati pe moldovenii de la alternosfera ! mie imi plac. proaspeti, cu dezlantuiri in forta. alternativ, cu influente garage si hardcore. canta de 10 ani pe scenele si prin cluburile din moldova si romania si suna mult mai bine live, decat pe inregistrari.
la 18:45, ar trebui sa inceapa gabriella cilmi. genul one-hit-star. in cazul ei, piesa se cheama “sweet about me” si, probabil, va suna in urechi, datorita posturilor de radio care au bagat-o in heavy-rotation. avand in vedere ca tocmai a cantat la celebrul festival glastonbury, sa-i acordam o sansa. parerea mea e ca nu merita.
klaxons, la 19:30 ! trupa britanica din noul val. genul indie. cica ar fi pionierii stilului day-glo nu rave 🙂 de vreo 3 ani, sunt oaspeti obisnuiti pe la marile festivaluri. desi nu imi plac in mod deosebit, ma astept la o mare surpriza cand vor urca pe scena.
la 20:30, intra franz ferdinand. post punk at his best. una din cele mai tari trupe britanice din ultimii ani, franz ferdinand a reusit sa cante un rock pe care poti dansa fara sa te simti ridicol. cel putin asa scriau jurnalistii de la the telegraph inaintea unui concert. imi doream de multa vreme sa-i vad live.
seara a doua de bestfest e incheiata de orbital, de la ora 21:30. urmasii moderni ai lui kraftwerk, obisnuiti cu majoritatea marilor scene de festival din ultimii 20 de ani. jumatate din aceasta perioada, cei doi frati, phil & paul hartnoll, care si-au spus orbital, au fost un adevarat simbol pentru glastonbury, unde au cantat de 5 ori in 10 ani. asa sunau acum o luna, la festivalul selector de la krakowia.
daca nu vreti acasa, imediat dupa orbital, putem continua la silent disco, cu funkstar de luxe.
moby rulz ! asta-i concluzia primei zile de bestfest. n-a plouat, pentru ca toata lumea avea pelerinele pregatite, si a fost vibe foarte bun. line-up-ul a fost cam de kkt, dupa gustul meu. seara de venit cu gagica, asa cum prevazusem. am ajuns cand incepuse ayo, de la care nu ma asteptam la mare lucru, dar a fost misto. cu o trupa solida in spate (negrul de la tobe avea o fata de criminal in serie), ayo a cantat foaaarte bine. funk cu influente dub si reggae. cam timida si cu o gafa monumentala la sfarsit, cand ne-a marturisit ca are sange romanesc in vine. adica maica-sa era tiganca de pe aici, ceea ce n-a crescut deloc nivelul entuziasmului in public. dimpotriva.
au urmat polarkreis 18, marea tzapa de pana acum a festivalului. o trupa de poponari din germania, trasi la niste tzoale albe, se chinuiau sa faca playback pe niste ritmuri disco-electro. reactia publicului a fost pe masura: in pauza dintre piese, toata lumea scanda: “motorhead !”, mai tare decat miorlaiturile vocalistului castrat care a mai avut si tupeul sa treaca in partea de scena ce era pregatita pentru rockerii britanici. pe buna dreptate, echipa care aranja tobele si acorda chitarile se strica de ras, aratand spre nemti si facandu-ne cu ochiul. o mizerie !
la fel de mare rusinea pentru organizatori, care n-au fost in stare sa faca nimic pentru ca, din mijlocul zonei spectatorilor de la scena ciuc, sa dispara balta imensa ce se formase datorita ploii. bre ! dar n-ati gasit si voi niste maturi, da-o dracului de treaba ! motorhead a inceput pe neasteptate si au fost aproape ca pe vremuri. sonorizarea era de mare porc, adica in fata nu se intelegea nimic si trebuia sa stai cam la 100 de metri, daca voiai sa ai un sunet acceptabil. dar – vorba unui prieten – asa trebuia sa se auda ! pacat de sound-ul gras al statiilor marshall, aduse parca din anii de aur a heavy-metal-ului. pana la “ace of spades“, pe care au cantat-o cam in dorul lelii fata de alte festivaluri, ne-au asasinat cu piesele din ultimii ani, care sunt cam rasuflate. oricum , cei care au venit pentru ei au plecat satisfacuti. si nu erau putini.
moby a inceput imediat dupa ultimul acord al chitarilor celor de la motorhead si a fost singurul show adevarat din prima seara. sunet excelent, baie de lumini si culori, cu o negresa de milioane la vocal si o alba – invitat special la cateva piese. si la el, piesele vechi au facut deliciul publicului, dar macar s-a prins de asta si le-a folosit din plin. bine de tot ! a salvat prima seara de festival, care parea sa esueze in mediocritate si clisee.
nu i-am vazut pe les elephants bizarres si grimus si vreau sa dau crezare unor prieteni care mi-au spus ca ar trebui sa-si imparta un loc 3 al calitatii din prima zi de bestfest. in rest, multa bere ciuc cu 5 lei paharul de plastic. foarte tari idiotii care au tinut sa stea toloniti pe niste banchete din plastic alb, intr-o asa-zisa zona de chill-out, sufocata de fumul micilor care se prajeau alaturi ! bine ca n-a plouat !
astazi e prima zi de b’estfest pentru mine. ieri, cand a fost ziua zero nu m-a tentat nimic. poate mi-ar fi placut the killers, dar nu merita atatia bani. din pacate pentru cei care s-au dus, a plouat.
ziua de azi e deschisa la 17:30, de les elephants bizarres, o trupa de muzica alternativa din bucuresti. avand in vedere ca sunt impreuna doar de vreo 2 ani,
nu canta rau. suficient de antrenant pentru a deschide seara. asa sunau anul trecut, in octombrie, cand au cantat in clubul fabrica.
pe la 18:15, urmeaza grimus din cluj, tot o trupa de alternativ, cam acelasi stil ca elefantii de mai inainte. ceva mai in forta si mai coios. tocmai si-au scos primul album, “panikon“, la inceputul acestui an. in februarie, au avut un concert reusit in clubul de jazz pod 16 din timisoara.
la 19:00, ar trebui sa inceapa primul invitat strain. adica ayo, o cantareata nascuta in germania, din tata nigerian si mama tiganca. ea si o chitara. atat. spune ca ne canta un soul-folk cu influente reggae. ma tem ca va fi un moment prea linistit pentru un festival atat de mare.
la 19:45, urmeaza polarkreis 18. trupa de electro-pop din germania. din dresda. adica stilul mai estic, mai agreabil decat cel din vest, care-i banal. insa si muzica lor e cam moale pentru un festival.
in fine, la 20:30 incepe motorhead. “true pop culture icons” scrie pe pagina lor de pe myspace si nu glumesc decat pe jumatate. in anii ’80, luptau cot la cot cu iron maiden si judas priest pentru titlul de print al noului val de heavy-metal rock. pentru mine, au fost mereu pe locul 3. au imbatranit, insa piesele vechi suna tot atat de bine ca pe vremuri.
seara se incheie cu moby, care ar trebui sa intre pe scena la 21:30. adica inca un veteran. de cand viseaza sa devina primul muzician care ajunge in cosmos, muzica lui e tot mai spatiala. departe de rave-house-ul de pe vremuri si chiar dincolo de trip-hop. tocmai si-a lansat ultimul album, al noualea, pe nume “wait for me“. daca ne-ar canta macar la bis ceva din piesele vechi…
asadar, o seara de venit cu iubita. dupa moby, continua silent disco, atat cat mai aveti chef. depinde de atmosfera. sper sa nu ploua si azi…
un prieten din canada mi-a recomandat un filmulet din seria “weird nature” facuta de bbc worldwide. este o amuzanta explicatie a legendei lui mos craciun, care vine an de an sa ne puna cadouri sub pomul de iarna intr-o sanie trasa de reni. admirabil filmata, montata, procesata si animata. un regal !
ca visiting fellow in sua anului 1991, am avut ocazia sa stau aproape 3 luni in redactia cotidianului the washington times. am lucrat cot la cot cu jurnalistii americani si am scris cateva articole care au fost publicate. prima ocazie mi-au dat-o tot romanii: mineriadadin toamna anului 1991. “se intampla ceva la voi !” mi-au spus americanii intr-o dimineata, cand am ajuns la redactie. “nu vrei sa scrii un articol pentru noi ?” m-am mirat ca ii intereseaza subiectul, insa am inteles ca a fost un fel de favoare pe care mi-au facut-o. in mod normal, considerau ca ceea ce se intampla intr-o tara de care nici macar jurnalistii nu stiau bine unde se afla, pana n-am ajuns eu printre ei, nu e un subiect suficient de important.
am pus mana pe telefon si am inceput sa sun in tara, pentru a afla detalii suplimentare, in afara stirilor laconice de pe agentii. am vorbit cu petre mihai bacanu, cu ion ratiu si cu cativa colegi, pentru a intelege mai bine ce se petrece. ratiu m-a tinut cel mai mult la telefon, pentru a-mi povesti cum i-a potolit el pe minerii care ajunsesera in parlament. americanii m-au incurajat sa scriu cat mai mult, promitandu-mi un spatiu consistent in ziar.
editorii
indata ce terminai un articol, acesta era trimis, prin reteaua computerizata, intr-un folder la care aveau acces doar editorii. acestia erau grupati intr-un loc linistit din redactie si nimeni nu-i deranja inutil. din momentul in care textul ajungea pe mainile lor, nu mai aveai acces sa intervii, fara acordul lor. am stat ca pe ace, tragand cu ochiul la ei, nesigur pe engleza mea. cand s-au prins ce asteptam, mi-au editat materialul si mi-au printat o copie, linistindu-ma: “nu te stresa ! scrii mai bine decat jumatate din oamenii din redactia asta,” mi-a spus unul dintre editori, zambind. intr-adevar, nu corectasera si nici nu taiasera foarte mult din textul initial. aveau o reala problema cu o gramada de reporteri si redactori care, stiind ca nimic nu ajunge in ziar fara sa fie vizat de editori, nici macar nu se mai osteneau sa scrie corect.
nu de mult, presa romaneasca s-a oripilat si s-a amuzat ca the washington times a confundat intr-o notita romania cu republica moldova. cine a stat macar o zi acolo, stie ca americanii habar n-au nici macar unde e parisul, d-apai romania sau republica moldova. desigur, cu exceptia celor care au vizitat vreodata franta. ajunsesem destul de celebru in redactie pentru ca raspundeam primul, fara sa caut in baza de date, care-i capitala vreunei tari sau unde se afla cate un oras. pentru ca auzeai, din cand in cand, astfel de intrebari puse in gura mare.
dreptul la replica
toate complicatiile provocate de mineriada si de caderea guvernului roman au dus la anularea unei transe dintr-un imprumut de la fmi. le-am propus celor de la the washington times sa scriu despre asta si m-au ajutat, aranjandu-mi o intalnire cu cel ce raspundea de romania pe atunci. mi-am pregatit cateva intrebari, m-am imbracat frumos si m-am dus la sediul fmi. in institutiile americane, legitimatia de presa este foarte respectata, asa ca a fost extrem de usor sa ajung in biroul celui care ma astepta. omul, al carui nume nu mi-l mai amintesc, avand rezonante arabe, mi-a raspuns la toate intrebarile. apoi s-a relaxat si m-a anuntat ca, din acest moment, discutia devine off the record. adica nu-l mai pot cita. citindu-mi incordarea pe fata, m-a linistit si mi-a explicat, pe intelesul meu, toate raspunsurile pe care mi le-a dat, rugandu-ma, pentru acuratetea datelor, sa-i trimit o copie a articolului, inainte de a fi publicat.
editat si aprobat de omul de la fmi, care le-a transmis americanilor ca a fost multumit de felul in care am sintetizat informatiile, articolul a aparut in pagina 3. am fost foarte mandru de mine ca am reusit sa scriu in engleza un articol pe o tema atat de complicata. o zi mai tarziu, am observat ca toata lumea chicotea cand am ajuns la redactie. facand cu greu o mutra incruntata, david, seful sectiei externe, mi-a intins ziarul: “ai un drept la replica la articolul de ieri !” am ramas masca. asta imi mai lipsea ! sa ma publice americanii si sa primesc drept la replica. cand-colo, ce sa vezi ? in pagina 2, dedicata comentariilor cititorilor, era publicat un comunicat al ambasadei romaniei la washington dc, in care ma faceau cu ou si cu otet, acuzandu-ma de lipsa de patriotism si reprosandu-mi ca am scris “de rau” despre scumpa noastra patrie. nedumerit, l-am intrebat pe david care a fost problema. in acel moment, jumatate din oamenii din redactie au izbucnit in hohote de ras. a venit si arnaud de borchgrave, redactorul sef, care participase la farsa si mi-a explicat ca n-ar fi publicat niciodata o astfel de tampenie, insa au vrut sa-mi vada fata cand voi afla ca am un drept la replica.
despre cum arata ambasada romaniei la washington dc in 1991, data viitoare…
am citit ieri pe blogul lui victor roncea ca ministerul apararii a organizat saptamana trecuta cea de-a sasea editie a “cursului de baza introductiv pentru jurnalistii care transmit din zone de conflict“. e o idee foarte buna, pe care cred ca au preluat-o de la fortele nato. in tarile civilizate, nici un jurnalist nu este trimis intr-o zona cu potential de risc, daca nu a trecut printr-un astfel de curs. nici o institutie media nu risca viata oamenilor sai. o prietena care lucra acum cativa ani pentru reuters la paris mi-a povestit ca, desi era domeniul si subiectul ei, nu i s-a permis sa mearga sa relateze de la o demonstratie a minoritatii arabe, deoarece nu trecuse printr-un astfel de training.
in mai 2000, am fost acceptat de reuters foundationsa merg la londra, la un training de acest gen, “risk assessment course on hostile environments & first aid training“, pe care ei il organizau de ani de zile pentru jurnalistii proprii. era prima data cand acceptau jurnalisti din afara agentiei, iar eu si un turc si un turc am fost singurii europeni din cei 12 care au ajuns la londra. ceilalti erau din alte colturi ale planetei, din tari in care – evident – aveau mare nevoie de o astfel de pregatire. cursul era dedicat memoriei lui kurt schork, care murise cu un an inainte, in timpul unei ambuscade in sierra leone. din convoiul atacat de rebeli a scapat doar colegul lui, fotograful yannis behrakis, care a apucat sa se strecoare in jungla, acoperindu-si urmele, asa cum invatase in 1995, cand trecuse prin trainingul la care urma sa participam si noi.
“no story is worth a human life.” este una din regulile de baza la reuters. am auzit-o repetata tot timpul de instructorii firmei centurion risk assessment services, alaturi de care am stat o saptamana la sediul lor de langa londra. si obisnuiau sa repete ca nici macar acest training nu ne va putea salva vietile, insa ne va face mult mai constienti de pericolele care ne pandesc cand ne facem meseria si vom avea sanse mai mari sa ne intoarcem nevatamati acasa. centurion este alcatuita din fosti membri s.a.s. ori royal marine commandos si, in afara acestor cursuri, insotesc, contra cost, echipe de jurnalisti care merg in zone de razboi. si au destui clienti ! am sa incerc sa structurez aici principalele elemente pe care le-am invatat in acel training, in speranta ca vor fi de folos unor colegi de breasla.
evaluarea riscului
inainte de a ajunge in orice situatie de risc sau zona de conflict, jurnalistul trebuie sa faca o evaluare a potentialelor pericole. acestea trebuie identificate si trebuie evaluat nivelul unor potentiale distrugeri sau probabilitatea aparitiei lor. in al doilea rand, trebuie avute in vedere cateva solutii de iesire din pericol. procedura de evaluare cuprinde: a) identificarea sarcinii (adica trebuie stabilit dinainte care sunt sarcinile ce trebuie indeplinite in zona in care urmeaza sa mergeti si de cati oameni este nevoie); b) numirea unui conducator al echipei (acesta trebuie sa aiba atat cunostinte practice, cat si tehnice); c) identificarea pericolelor (trebuie identificate pericolele fiecarei sarcini care trebuie indeplinita si grupate pe categorii); c) identificarea riscului (trebuie determinat nivelul pierderilor sau pagubelor potentiale, indiferent daca este vorba de oameni sau de echipamente). ATENTIE ! in medii ostile sau periculoase, jurnalistii trebuie sa reactioneze la evenimente in derulare. de aceea, este nevoie de o permanenta reevaluare a situatiei, pentru a determina noile pericole, a le aprecia gradul de risc si a putea reactiona.
iata cateva imagini socante filmate in timpul conflictului din sierra leone:
echipamentul personal
desi suna a pisalogeala, iata o lista de lucruri strict necesare oricarui jurnalist care pleaca intr-o zona de risc: incaltaminte (trebuie sa fie adaptata mediului in care urmeaza sa calatoriti. de ex, in desert sau in zona tropicala, inaltimea incaltarilor ar trebui sa va protejeze gleznele si chiar gambele); sosete sau jambiere (pentru clima umeda sau rece, e bine sa aveti sosete goretex impermeabile); lenjerie (indispensabili, daca va fi frig); pantaloni (in functie de temperatura zonei); rochie/fusta (in cazul femeilor); costum (daca e cazul); camasi (obisnuite/elegante/de bumbac/de lana); pulovar (de lana/anti-vant/de bumbac); scurta impermeabila; pantaloni impermeabili; manusi; esarfa; palarie sau sapca; prosoape; obiecte pentru igiena personala; trusa de barbierit; sapun; pasta de dinti; deodorant; tampoane (pentru femei); servetele; costum de baie; ochelari sau lentile de contact de rezerva; vitamine; medicamente; lotiune de protectie anti-solara; spray impotriva insectelor; vaccinurile pentru zona respectiva a globului; medicamente anti-alergice; reportofon cu baterii si casete de rezerva; carnetele; laptop; acreditari; permis de conducere international; carduri de credit (personale sau ale institutiei media); carnete cec; valuta locala; bani cash: dolari sau euro (in functie de zona); pasaport cu vize in regula; binoclu; lanterna cu baterii de rezerva; torte; busola; ceas; harti; sticle cu apa; mancare; tablete pentru sterilizat apa; o trusa personala de prim ajutor; echipament specific (camere video, aparate foto, trepiede, lumini, microfoane etc); vesta anti-glont; casca; aparatori pentru urechi; emergency bag. desigur, lista este orientativa, insa este bine sa o parcurgeti inainte de a va face bagajul pentru a pleca intr-o zona riscanta. trebuie sa aveti in vedere ca mergeti acolo pentru a va face meseria de jurnalist si lipsa unui echipament adecvat ar putea sa va provoace mari probleme.
emergency bag
este un rucsac de dimensiuni mai mici, in care trebuie sa aveti strictul necesar. trebuie sa aveti in vedere ca situatia din zona s-ar putea deteriora si ati putea fi nevoiti sa mergeti pe jos intr-un mediu ostil. pentru aceasta, este recomandabil sa aveti un rucsac impermeabil de 25-30 de litri, pregatit pentru situatii de urgenta, care sa contina urmatoarele: incaltari si haine de drum; haine de schimb (adaptate climei si anotimpului); scurta anti-vant si pantaloni; manusi; caciula sau palarie/sapca (in functie de anotimp); sticla cu apa si pastile pentru sterilizat apa; mancare; harta si busola; ceas; fluier; briceag; lumanari; aparat de radio de mici dimensiuni; carnetel si pix; lanterna cu baterii si torte; o franghie de 20 de metri (foarte utila in multe situatii); periuta si pasta de dinti; trusa de igiena personala; crema impotriva razelor solare; pieptene; spray impotriva insectelor; trusa de prim ajutor sterila; medicamente.
vesta anti-glont
in zonele de conflict, este foarte indicata purtarea unei veste-antiglont. alegerea ei este importanta, pentru ca, pe langa protectia pe care o ofera, trebuie sa fie comoda, altfel veti avea tendinta sa evitati sa o purtati. trebuie aleasa pe dimensiunea fiecaruia. multe vieti au fost salvate de astfel de veste, care nu te protejeaza doar impotriva gloantelor, ci si impotriva schijelor sau suflului unor eventuale explozii. vestele de protectie sunt de mai multe feluri: a) anti-cutit: sunt mai subtiri, dar ofera protectia ideala pentru situatii de tipul revoltelor; b) ultra-usoare: confectionate pentru a te proteja impotriva gloantelor de pistol sau chiar de pusca; c) usoare: impotriva gloantelor de pistol-mitraliera; d) cu placi ceramice: protejeaza impotriva gloantelor de pusca; e) cu placi de metal: protejeaza impotriva gloantelor de mare calibru.
casca
o casca de protectie are rolul de a te apara impotriva pietrelor, sticlelor, dar si a socurilor provocate de gloante. avand in vedere ca trebuie purtate tot timpul, trebuie sa aiba marimea adecvata si sa fie comode. in zonele in care au loc focuri intense de arme si artilerie, e foarte importanta protejarea urechilor, cu ajutorul unor casti anti-fonice.
