Pasiuni

bustul lui mile carpenisan, romanian style

by

de ieri, prietenul meu mile carpenisan are un bust in parcul tineretului din bucuresti. si nu oriunde, ci in “gradina valorilor romanesti“, un parc tematic amenajat de fundatia dan voiculescu pentru dezvoltarea romaniei. cateva alei strajuite de busturile a 77 de personalitati din istoria si cultura romaniei. un gest frumos, esuat in ridicol din cauza executiei. doar traim in romania…

n-as fi dorit sa fiu carcotas, dar nu ma pot abtine. nu stiu cum a reusit dan voiculescu sa se inconjoare de o gramada de securisti basinosi sau ingenue nevinovate care duc in derizoriu o buna parte din ideile bune pe care le-a avut de-a lungul timpului.

“gradina valorilor romanesti” este exemplul perfect. idee frumoasa, realizare perfect balcanica. bronzuri asezate pe niste tuburi de beton folosite de obicei la canalizare. aproape nici un bust nu seamana cu omul pe care il intruchipeaza, dar stefan cel mare este leit alexandru cel bun. corneliu coposu seamana cu christopher plummer in tinerete, regina maria e o matrioska grasa, iar mile carpenisan… nu este el ! singurele elemente reale sunt ecusonul antenei 1 si numele de pe placuta. ca sa fie siguri ca nu-l va recunoaste nimeni, sculptorii i-au facut si chipul trist. lui mile carpenisan, un tip vesel, tonic si plin de energie !

m-as fi enervat, dar am rasfoit pliantul parcului si cartea lui dan voiculescu despre eroii neamului si m-am linistit. daca lui “dom’ profesor” ii pun numele pe asa ceva, cata atentie sa-i mai dea lui mile ? pliantul este tiparit neclar, cu un talmes-balmes de nume insirate fara sens pe o coloana, iar cartea este o culegere de texte scrise in stilul compunerilor de clasa a doua, tiparite dezordonat si paginate la intamplare. romaniaaaaaa, te iubesc !

brazda lui novac @ control club, bucuresti

by

de data asta, am fost de la inceput. l-am vazut pe nic cocarlea enervandu-se ca nu aude ce muzica pune, i-am admirat pe brum conspiracy ca mai au energia sa ne bata la cap cu teme sociale, ca sa ascult proiectul “brazda lui novac“. trip-hop romanesc, foarte trip. la un moment dat, dezdemona si artan au adaugat un pic de atmosfera umana ritmului. dezdemona ne-a promis ca ne va zburli parul pe spate si multimea a navalit in club, ca s-a terminat concertul si pot sa se zbenguie.

mie mi-a placut tripul.

ac/dc @ bucuresti: ce concert !

by

ac/dc suna in concert la fel de proaspat ca acum 30 de ani ! i-am ascultat prima oara intr-o excursie la herculane, intr-a IX-a, cand rivalii nostri dintr-a XI-a incercau s-o cucereasca pe diana s., cea mai cool gagica din clasa. aseara, in piata constitutiei din bucuresti au cantat la fel. vocea lui brian johnson nu si-a pierdut din forta, iar angus young a fost magistral, inclusiv la solo-ul “care a tinut vreo 10 ore”, cum spunea – extaziat – un fan carunt in costum de blugi. o selectie de piese profesionist aleasa, cu respect pentru un public care venise, nu atat pentru cele de pe ultimul album, ci pentru “back in black“, “you shook me all night long“, “t.n.t.“, “the jack“, “highway to hell“, “whole lotta rosie“, “hell’s bells” si – desigur – “for those about the rock“, cu care ne-au salutat la final.

concertul a fost bine organizat si nu stateai la coada nici la jetoane, nici la bere. in schimb, recuperai daca aveai nevoie de toaletele ecologice, prea putine pentru puhoiul de lume care a umplut piata constitutiei. foarte tare imaginea celor doua tribune vip, in care toata lumea purta celebrele coarne rosii, luminate intermitent de leduri ! sonorizare foarte buna, fara a fi asurzitoare ! dupa concert, primaria generala ne-a oferit o noua mostra de dispret profund fata de orice norme de civilizatie: desi estimarile urcau la 60.000 cifra celor care urmau sa vina in piata, portile metroului erau incuiate si pazite de jandarmi inca de la 23:15 si toate troleibuzele sau autobuzele se retrageau la garaje.

p.s. pentru ca am cedat biletul pe care il cumparasem de luni de zile unui prieten din provincie, am ajuns la concert datorita lui cristi sutu, care impartea ieri dupa-amiaza invitatii anuntand pe twitter. multumesc !

the :egocentrics live @ club 30, timisoara

by

aseara, in club 30 din timisoara, the :egocentrics si-au lansat primul album de studio, “love fear choices and astronauts“. ii multumesc prietenului meu, micko, pentru una din cele mai placute surprize din ultima vreme !

in primul rand, fiind plecat de vreo 5 ani din timisoara, unde vin doar de cateva ori pe an, nu mai stiam ca exista club 30, care a avut momentele sale de glorie in anii ’90, cand l-a infiintat horatiu dejan. nu numai ca exista, dar si arata intr-un mare fel: un kitch perfect, indelung studiat, care se potriveste minunat cu rockul psychedelic pe care il canta the :egocentrics. sonorizare foarte buna, lume misto – de la rockeri harsiti pana la pusti care tocmai si-au descoperit idolii. doar berea se termina prea repede si, dupa 23:00, trebuie sa te chinui cu posirca de peroni.

a fost prima oara cand i-am auzit pe the :egocentrics (cristi rachitovan – chitara, daniel mihaies – bass, alexandru hera – drms) si am devenit fan. canta rock psychedelic modern, cu piese lungi, uneori redundante, dar deloc plictisitoare. unii le reproseaza absenta unui solist vocal, dar mie mi s-a parut ca suna bine in trio si sunt convins ca le-ar fi greu sa gaseasca un vocalist care sa aduca un plus in sound-ul formatiei. bine sincronizati, tobosarul si basistul ofera un groove plin de forta si fara sincope unui chitarist inspirat, care are multe momente in care te poarta pe tripuri complexe, uneori usor melancolice, alteori aproape de hard rock. se simte ca baietii au crescut ascultand muzica buna si ma bucur ca au reusit sa vina cu un sound modern si original, in ciuda influentelor marilor clasici ai rock-ului.

inregistrarea de mai jos e din 2009. noul album suna si mai bine !

format tv selectionat la cannes

by

un format romanesc de emisiune tv a fost selectionat in premiera la mip 2010, cel mai important targ/festival de programe tv din lume, care se desfasoara la cannes, in 12-16 aprilie 2010. surpriza au produs-o prietenii mei de la media factory, pe care i-am ajutat sa produca emisiunea “aruncati din tren“, difuzata pe antena 1.

marius toader, directorul de creatie de la media factory, s-a inspirat din nebunia traficului bucurestean si a gandit “rush hour challenge“. este un urban game show in care doi concurenti infrunta dificultatile de fiecare zi ale soferilor din bucuresti, la care se adauga o gramada de probe amuzante care le pun la incercare inventivitatea, dar si cunostintele de cultura generala.

in acest moment, piata de televiziune din romania este invadata de productii de mana a treia, majoritatea cumparate sau copiate de afara, in timp ce casele de productie autohtone nu sunt deloc incurajate sa-si puna la incercare creativitatea. stresati de criza, oamenii din televiziuni se feresc sa mai ia decizii de teama ca si-ar putea risca joburile bine platite in cazul unui esec de rating, asa ca piata productiilor tv balteste, oamenii se deprofesionalizeaza, iar pe micul ecran apar tot felul de mizerii. desigur, zeul rating este atotputernic, insa directorii de programe nu au consilieri profesionisti care sa analizeze audientele intr-un context mai larg, iar cand ii au, acestia sunt straini si – desi platiti regeste – nu au datele obiective pentru a-si forma o imagine despre piata romaneasca.

“rush hour challenge” nu a fost cumparat inca de nici o televiziune romaneasca, insa este singura productie de acest gen din europa de est selectionata in acest an la festivalul/targ de la cannes si va fi prezentat in competitie in 11 aprilie 2010. in acest moment, media factory pregateste “animat planet soc“, un nou serial umoristic de animatie care va parodia viata mondena din romania.

tokyo sex destruction live @ timisoara VIDEO

by

am amanat intentionat sa scriu despre concertul grupului spaniol tokyo sex destruction din 27 februarie 2010 de la timisoara, pentru ca asteptam sa primesc primul video inregistrat in setup venue. l-am primit si il puteti vedea acum. am promisiuni ca voi primi inregistrarea completa, pentru a selecta cele mai bune momente.

evenimentul a fost special. cati dintre noi nu au visat sa organizeze un concert pentru prieteni, pentru a sarbatori impreuna un moment important din viata ? micko si svetlana au reusit ! fericit ca ea a acceptat sa se marite cu un personaj atat de complicat, micko a dorit ca petrecerea de nunta sa fie acest concert. in primul rand pentru prieteni, dar fara a restrictiona accesul tuturor celor ce iubesc rock-ul psychedelic. i-a adus pe tokyo sex destruction din spania.

eram sigur ca va merita sa suport cosmarul unei calatorii cu trenul de la bucuresti la timisoara ! rareori am fost la un concert unde cel putin jumatate din spectatori sa-mi fie prieteni. tokyo sex destruction s-au simtit foarte bine la setup venue si s-au dezlantuit pe scena intr-o explozie de energie al carui nivel nu a coborat o clipa. fara fite, simplu si direct, punk rock sanatos, numai bun de urcat pe pereti. cosmin si andreea au fost fericiti, au dansat si au cantat alaturi de muzicienii spanioli, iar mr.h (adica horatiu fara) a mixat rock si punk la after party.

multumesc, micko si svetlana ! casa de piatra !

jean luc ponty live @ sala palatului, bucuresti

by

am petrecut o seara perfecta la concertul lui jean luc ponty de la bucuresti. sala palatului era doar jumatate plina si mi-am gasit fara efort un loc liber de unde sa pot urmari concertul asa cum imi doream. desi a inceput cu trei piese de pe ultimul album, “back in the 60’s” i-a dat ocazia lui ponty sa foloseasca in improvizatia sa toate tonurile si inflexiunile dupa care il recunosti imediat. dupa “point of no return” si o balada pentru care william lecomte a trecut de la keyboards la pian,  a urmat o bijuterie: “celtic steps“, parca anume compusa pentru basistul camerunez guy akwa nsangue, cu care ponty canta de peste 10 ani. acesta a avut un solo exploziv in finalul ei, dupa un dialog in galop cu violonistul francez si un interplay care-ti taia respiratia cu lecomte. “jig“, de pe albumul “mystical adventures” a fost prima dintre piesele mele preferate pe care a cantat-o aseara la bucuresti. “mirage” si “suite” (cu un dinamic solo de tobe), de pe “enigmatic ocean“, mi-au amintit de noptile cu prietenii de acum 30 de ani, cand il descoperisem pe ponty. pentru “monk’s mood” a ramas doar in duet cu pianul, iar la “cosmic messenger” a fost singur. dupa “premonition” si “on my way to bombay“, concertul parea sa alunece intr-o atmosfera usor redundanta, dar solo-urile de bass si de tobe de la ultimele doua piese au ridicat sala in picioare si ponty n-a scapat fara un bis.

mi-au placut mult felul in care jean luc ponty a amestecat piesele noi cu cele clasice si ambiguitatea cu care a reinterpretat vechile teme. tonul viorii si atmosfera pe care o creeaza au ramas aceleasi, care te plimba prin voiaje imaginare si aventuri mistice. si la fel de mult m-a impresionat basistul guy akwa nsangue (un virtuoz), dar asta ar putea fi un vechi defect profesional 🙂

un basm pentru copii si adulti

by

wow ! daca n-ati vazut pana acum “where the wild things are“, nu-l pierdeti ! este un film de o frumusete si o subtilitate rare, un basm in care copiii se vor regasi total, iar adultii nu se vor plictisi nici o clipa si vor intelege mai multe despre ei. e povestea unui pusti de 9 ani care ajunge intr-o lume imaginara, populata de uriase fiinte blanoase care il recunosc ca rege. urmeaza o fantastica impletire de sentimente, prejudecati, temeri sau bucurii reflectate intr-o fabuloasa si spectaculoasa actiune. m-am regasit in diverse scene din film, cand cu mintea unui copil, cand cu cea a unui adult, cand cu a unui spectator. filmul e dominat de tandretea cu care autorii au construit acest mic univers. cred ca asa ar arata lumea ideala pentru un pusti de 9 ani care a inceput sa inteleaga ca raiul l-am pierdut demult.

scenarist si producator pentru seria “jackass“, spike jonze este la al treilea sau film de lung metraj. despre primele doua, “being john malkovich” si “adaptation“, nu cred ca are rost sa mai comentez ceva. le stie oricare cinefil ce se respecta. de aceasta data, s-a jucat cu o evidenta placere cu o capodopera a lui maurice sendak, un clasic american al cartilor ilustrate pentru copii, care – la randul lui – cauta de vreo 20 de ani regizorul potrivit. rezultatul intalnirii e o bijuterie. la final, pleci luminat de bucuria ca s-a inventat cinematograful.

va lua the hurt locker oscarul ?

by

cred ca “the hurt locker” va primi premiul oscar pentru regia lui kathryn bigelow. si nu (doar) dintr-un feminism prost inteles. pana si james cameron, fostul ei sot si actual contracandidat la aceeasi statueta, i-a recunoscut meritele, considerand filmul un “platoon” al razboiului din irak.

este un film perfect despre razboi, despre alienarea pe care o produce razboiul la toate nivelurile. incepe cu fraza lui chris hedges, “razboiul e un drog“, care este explicata in tot ce se intampla. personajele – militari americani, localnici irakieni, teroristi sau membri ai firmelor de securitate – actioneaza sub imperiul acestui drog. au comportamentul deformat, chiar daca, uneori, impresioneaza prin calmul cu care reactioneaza in momente cheie. moartea este un personaj secundar. tensiunea unor scene e ucigatoare. cine a fost vreodata intr-un razboi sau macar intr-o tara araba in care e pace recunoaste atmosfera, recreata perfect. iar kathryn bigelow are inteligenta sa nu caute raspunsuri pentru vesnica intrebare, cand vine vorba de razboi: “la ce bun ?”

aruncati din tren: minodora live @ alutus, mangalia

by

in timpul filmarilor pentru episodul de la mangalia din “aruncati din tren“, minodora si printesa brianna caradja au gasit restaurantul clubului sportiv “alutus“, in care au organizat un mic moment artistic. minodora a cantat trei manele de mare succes, spre deliciul publicului aflat intamplator la mese. printre ei, fratele lui banel nicolita, care a savurat, alaturi de doamna mariana, care ne-a ajutat la filmari, celebrele piese “as da zile de la mine“, “daca as sti ziua cand mor” si “asa suntem noi, femeile“.

pentru micul spectacol, minodora si printesa brianna caradja au primit 300 de lei din partea clubului, 55 de lei, adunati de la personalul localului, si alte cateva sute de lei de la clientii din restaurant. banii s-au adaugat la suma stransa de-a lungul zilei de filmare (7.075 lei, in total) si au fost donati paulei blagoci din mangalia, care are nevoie de mai multe operatii pentru corectarea unor malformatii congenitale.