privesc siderat catre finalul uneia din cele mai ingenioase tzepe din show-business-ul autohton din acest an. dupa cum stiti majoritatea concertelor din acest an s-au intamplat inzone arenadin floreasca. au fost destule si pline de succes. ba chiar cateva, programate in alte locuri, si-au schimbat brusc locatia, atrasi la zone arena de un miraj necunoscut.
well, nici nu s-a incheiat bine ultimul eveniment important al verii, concertul irlandezilor de la the cranberries, ca primarul ontanu “si-a dat seama” ca locatia a functionat ilegal, fara nici o autorizatie (adica fara sa plateasca un ban cuiva) si le-a trimis o somatie. ca niste gentlemeni adevarati, cei de la zone arena au spus “oh ! sorry ! strangem imediat jucariile si ne caram !” si gata !
va dati seama cat de idioti ne considera astia, de incearca sa ne vanda o astfel de gogoasa ?
concertul anului ar fi fost youssou n’dour @ arenele romane, in 30 iulie, dar s-a anulat. cica va fi reprogramat in noiembrie…
gheorghe florescu is back in business ! devenit celebru odata cu publicarea best-seller-ului “confesiunile unui cafegiu“, florescu este un Personaj. plin de amintiri adevarate sau inventate despre lumea obscura securistilor si a activistilor comunisti de rangul intai, oricand gata sa-ti serveasca o replica acida sau una din legendele cafelei. desi are aproape 70 de ani, nu are astampar: a infiintat “asociatia cafegiilor independenti“, se judeca cu un individ care i-a furat marca si viseaza sa deschida o cafenea langa piata rosetti. pana atunci, il ajuta pe un tanar sa vanda cafea de calitate in piata gemeni din bucuresti.
magazinul este pitit in fundul pietei, insa miroase de la o posta a cafea proaspat prajita. cand l-am vizitat, florescu l-a rugat pe administratorul mihai honciuc sa ne faca o demonstratie de prajit cafea cu “cel mai bun aparat din lume, fabricat la dusseldorf“, careia i-a dat o aroma aparte cu povestile lui. imi plac oamenii care stiu sa se reinventeze si – mai ales – au inteles ca adevarata varsta nu se socoteste in ani, ci in vioiciunea spiritului.
p.s. oare acest articol poate fi considerat publicitate ? la plecare, am primit o punga de cafea guatemala amate, macinata pentru ibric, din lotul pe care il vedeti prajindu-se mai sus. mi-a umplut casa de o aroma ce i-a atras pe toti vecinii. de maine, voi lasa usa deschisa, poate ajunge mirosul si la blonda de la etajul I…
recenta lansare a volumului de memorii “viata unui om singur” al lui adrian marino ne-a oferit ocazia, mie si prietenului meu, marius ghilezan, sa-i facem o vizita lui paul lazarescu. personalitate importanta a pntcd, lazarescu a fost prieten bun cu marino, pe care l-a cunoscut in liceu si cu care a fost coleg de celula in inchisorile comuniste. amintirile sale despre adrian marino sunt adevarate pagini din istoria si cultura romaniei, impresionante prin dramatism si prin darzenia cu care o mana de oameni adevarati au stiut sa-si apere ideile.
dupa Revolutia din 1989, paul lazarescu a fost directorul cotidianului taranist “dreptatea“, reinfiintat in februarie 1990. lui i se datoreaza supratitlul ziarului, “tribuna de lupta impotriva comunismului“. a condus “dreptatea” pana cand ion ratiu l-a chemat sa-l ajute sa deschida “cotidianul“. paul lazarescu ne dezvaluie in interviu cum l-a cunoscut pe ratiu in 1986, la paris, cand i-a adus imputernicirea de reprezentant al pnt in strainatate din partea lui corneliu coposu, scoasa din tara cu multe riscuri. asa a putut semna ratiu documentul de sustinere a ideilor revoltei anticomuniste de la budapesta din 1956, cu ocazia comemorarii acestui eveniment.
vreau sa ajung de la bucuresti la timisoara. cantaresc optiunile: cu masina, cu avionul sau cu trenul ?
cu masina… doar daca as avea ganduri sinucigase. daca o iau prin sibiu, rup masina in doua pe dealul negru, ma lupt cu tir-urile pe valea oltului si distrug tot ce a mai ramas pe portiunea dintre ilia si lugoj. daca o iau prin craiova, ma lupt cu tir-urile si imi fac masina praf intre drobeta turnu severin si lugoj, unde baietii destepti au decopertat soseaua si au uitat s-o mai asfalteze. estimare: 10-12 ore de condus + 10-12 ore de somn, pentru refacere.
cu avionul… doar daca as fi foarte prost. costa 220 de euro dus-intors. mai scump decat pana la londra. estimare: 4-5 ore (cu tot cu drumul pana la aeroport) + gaura serioasa in buget.
plec cu trenul. prima surpriza neplacuta o am la casa de bilete: pentru ca s-a surpat terasamentul la balota, trenul va ocoli prin petrosani. consecinte: pleaca la 22:45 si ajunge la 9:54. desigur, asta in teorie. in realitate, ajunge la 11.10. a doua consecinta neplacuta: tot noi, calatorii, suportam costurile acestui ocol, asa ca biletul costa 240 de lei dus – intors. la cuseta de patru locuri neincalzita. il intreb pe conductor cat costa o cuseta incalzita si se supara ca-mi arde de glume proaste. ne culcam imbracati si dimineata ma duc la toaleta, sa ma spal pe fata. apa, ioc ! incerc in celalalt vagon. la fel. il intreb pe conductor si se enerveaza din nou. vine cu mine la toaleta: “cum nu merge ?” imi arata, triumfator, un firicel sfios care se prelinge timp de doua secunde, urmat… pic, pic, pic… de trei picaturi de adio. ma abtin cu greu sa nu-l arunc din tren.
2010, romania, uniunea europeana. cand ziceati ca se inventeaza teleportarea ?
in peregrinarile noastre prin tara pentru filmarile la “aruncati din tren” ne-am oprit sa dormim la conacul “archia“ de la marginea orasului deva. eram cu actritele magda catone si tania popa, care trebuiau sa stranga bani ca sa ajute o fetita in pericol sa-si piarda vederea. pentru asta, tania a dereticat prin camere, iar magda l-a scos la plimbare pe saigon, unul din caii de la herghelia pensiunii. am descoperit 12 camere, fiecare personalizata pe cate o tema, de la “maci” la “flori de camp”, “frunze” “radacini” sau “cai”. cu mobila veche, in fiecare camera, alta. cu fiecare baie in alt fel de gresie si faianta si sapun natural. cu tuica din partea casei la cina, dar daca aveti noroc sa gustati din palinca patronului, veti fi oameni fericiti. cereti platouri cu mezeluri preparate de localnici si iarna nu ratati raciturile (piftia, pentru mitici 🙂 ). poti calari pe dealuri, daca stii, iar peisajul imbie la liniste. ne-a placut.
unul din cele mai tari cadouri primite de mos craciun in acest an mi-a fost trimis de un prieten drag, muzicianul mircea tiberian. cu o scurta dedicatie: “yes, at last somebody caught on tape one of the rare moments in the history of music when folklore meets jazz and it turns out that there’s simply love at first sight. in this case we got some very determined vocalist from low danube valley meeting (where else ? at a wedding party…) well trained clones of jaco pastorius and jean luc ponty. i’m thinking to sent a copy to the django d’or commitee in paris, or to the britt music awards. they seems to like this kind of events !! the grammyguys are too busy to promote smooth jazz and i’m afraid they won’t get it.”
un taraf la o nunta. asta da, viral ! pentru a savura pe deplin inregistrarea, ascultati-o pana la final. spre sfarsit, devine apocaliptica !
saptamana trecuta, cativa prieteni m-au invitat sa particip la un nou proiect online: true democracy. pornit din nevoia acuta a unei reale dezbateri in societatea romaneasca, in contextul in care televiziunile ne sufoca cu aceleasi fetze triste si aservite unuia dintre curentele politice, acest proiect se doreste o alternativa. e simplu si la indemana oricui. am postat deocamdata un model: cativa prieteni stau de vorba despre ce se intampla in tara asta, unde suntem si unde ne-am dori sa ajungem, filmeaza discutia si o pun pe internet, in speranta ca va genera comentarii si ii va provoca pe ceilalti sa faca la fel.
ca orice prima discutie, nu am avut o tema anume despre care sa vorbim, insa m-a surprins si pe mine coerenta ideilor, prospetimea si sinceritatea si mi-a intarit convingerea ca romania mai are sanse sa iasa din mocirla si stagnarea in care ne-a adus clasa politica. pasul urmator va fi realizarea unui site pe care sa se regaseasca toate discutiile de acest gen. vom propune periodic o tema de discutie si ii vom provoca pe cei care cred in acest proiect sa o dezbata. imi place sa sper ca mai sunt altii ca noi. imi place sa sper ca exista oameni inteligenti in tara asta, care schimba lucrurile in jurul lor si merg inainte. stiu ca exista suficienti oameni care inteleg ca traiesc in secolul XXI si nu mai vor sa fie “generatie de sacrificiu“.
va invit sa priviti dezbaterea noastra, sa o comentati si sa va alaturati acestui proiect. nu conteaza unde locuiti, cine sunteti, cat de profesioniste sunt filmarile, importanta este dezbaterea. asteptam idei, teme de discutie si – cine stie ? – poate vom reusi. haideti sa le aratam ca existam si sa-i determinam sa tina cont (si) de noi.
“un fleac ! i-am ciuruit !” atat le-a spus traian basescu dupa ora 3:00 din noapte, cand a plecat acasa. pd-l-istii incheiasera de centralizat numaratoarea paralela a voturilor. 45.000 in plus pentru basescu, dupa estimarea lor. n-a fost chiar un fleac, ci o lupta crancena, singur impotriva tuturor. adica asa cum i-a placut dintotdeauna matelotului.
la sediul psd, a fost un spectacol de un patetism ridicol, in care prostanacul geoana topaia fericit si multumea pana si tatalui sau din ceruri pentru victoria sugerata de sondaje. uitand ca romanii din sua si canada inca mai votau. s-a dus cu sampania la sediul pnl, unde crin antonescu, alt novice in politica, nu mai contenea sa se gudure si sa viseze un viitor in roz-bonbon. totul de un festivism penibil, bazat doar pe niste sondaje aiuritoare, care dadeau rezultate in marja de eroare. singurul cu picioarele pe pamant a fost ion iliescu, desi nu s-a putut abtine nici el sa arunce cateva sageti spre basescu.
psd-istii au pierdut inca o batalie pe mana lor. pentru ca au ales drept candidat un prostanac. pentru ca nu au format o echipa sudata in spatele lui. pentru ca sunt desprinsi de realitatea romanului obisnuit, nu il inteleg si ii dispretuiesc inteligenta. pentru ca, din acest motiv, i-au pus la dispozitie consilierului american premize eronate. pentru ca perspectiva infrangerii lui basescu i-a facut sa iasa din barlog prea devreme. pentru ca au gresit grav in toata strategia campaniei electorale: cu lansarea casetei cu basescu lovind un copil prea devreme, cu alterarea unor cadre din ea, pentru ca lovitura sa para cat mai violenta, cu lasarea lui geoana sa pice in capcana intinsa de vantu si vizita in miez de noapte, cu ignorarea mesajului transmis de romani prin rezultatul de la referendum, cu tampenia semnarii pactului cu liberalii si taranistii la timisoara, cu demonizarea excesiva a lui basescu, cu masacrarea lui pe toate posturile de televiziune. greseli peste greseli. nici nu mi le amintesc acum pe toate.
nu votul diasporei a contat decisiv, ci intelepciunea romanilor, care au inteles mai multe despre esenta democratiei decat politicienii. au inteles ca “fiecare vot conteaza” nu e doar o lozinca si au iesit sa voteze in numar mai mare decat la turul intai. mai mult, o buna parte din cei care nu au votat acum doua saptamani s-au dus acum la urne. in plus, pd-l-istii s-au organizat ca o armata si au scos simpatizantii lor la vot, pe cand psd-istii s-au imbatat prematur de aburii unei victorii prevazute de cateva saptamani de sondaje.
basescu este un barbat politic matur, cu coaie, spontan, care a stiut intotdeauna sa-si spulbere adversarii si sa-si conduca foarte bine echipa. ce va face in continuare stie toata lumea: va determina organizarea de alegeri anticipate, nu inainte de a schimba constitutia conform rezultatului de la referendum. pentru viitorul parlament unicameral, va iesi in fata romanilor si va spune, la fel ca acum 5 ani, cand candida in cursa pentru primaria bucurestiului: dati-mi majoritatea in parlament !
acum doua saptamani, din motive profesionale, eram plecat la iasi si n-am putut vota. la sectiile speciale erau sute de oameni. azi, eram in bucuresti, asa ca am profitat de viteza cu care circula informatiile pe internet si m-am dus la sectia speciala de pe str. sf.dumitru din centrul vechi. locuiesc in capitala, dar infernul birocratic dambovitean si credinta in valoarea simbolica a buletinului de timisoara m-au impiedicat sa ma “miticizez” cu acte, cum se spune pe la noi.
asa cum ma avertizau prietenii, pe usa si peretii institutului national de recuperare, medicina fizica si balneoclimatologie erau lipite afise cu sinistrul cuvant “carantina“. oare in ce alta tara de pe planeta s-a mai amenajat vreodata o sectie de votare intr-o cladire declarata in carantina ? am tras aer in piept si am intrat sa infrunt virusii. mi-am pus sangele in miscare urcand cele 3 etaje pana la sectia de votare. pe hol, am avut confirmarea ca online-ul romanesc se dezvolta ametitor: coada de vreo 100 de persoane. 99 % tineri. glume. gagici misto. fete luminoase. doi politisti pusi pe sotii la intrare. dupa o asteptare de 40 de minute in aceasta atmosfera relaxanta am votat in doua minute.
acum, savurez o jamaica blue mountain la cafeneua lui garcea si stau cu toate simturile incordate. daca pana la ora 21:00 stranut, promit sa ajung la sediul unui mare partid si sa nu ma las pana nu-l imbratisez pe candidat. stiu eu pe care 😉
