bucuresti

sa zbori de la bucuresti la paris este o experienta inedita. primul soc il ai cand ajungi la 6.00 dimineata in aeroportul bucuresti – baneasa. care arata fix ca o autogara. o aglomeratie de nedescris, haotica, desigur, care ii bulverseaza mai ales pe straini. la 4 ghisee se inghesuie cursele low-cost pentru bologna, paris, stuttgart, bruxelles si heraklion. sincer, am reusit sa ajung la biroul de check in din intamplare. in timp ce incercam sa inteleg care-i coada la care ar trebui sa ma asez, m-am trezit exact in fata ghiseului potrivit si – fara sa mai imi bat capul ca ma bagasem, de fapt, in fata – mi-am facut formalitatile de imbarcare si am iesit la o tigare. noroc ca nimeni nu a protestat.

locul de fumat este in fata aeroportului, astfel incat toti calatorii care intra in cladire trebuie sa taie fumul gros ce se asterne ca o perdea. cu grija sa nu-i deranjeze pe cei 6-7 maidanezi care, cand nu se latra intre ei, se plimba indiferenti printre picioarele oamenilor. nu doar de caini trebuie sa te feresti, ci si de taxiurile care opresc la 1 centimetru de bombeurile pantofilor celor iesiti la fumat. atractia numarul 1 pe trotuarul ingust este automatul de cartofi prajiti :)) pe care nimeni nu indrazneste sa-l foloseasca.

mi-a placut ca majoritatea celor care calatoreau era alcatuita din fete frumoase sau tineri numai buni de munca, in ochii carora alterna sclipirea sperantei cu stresul lumii noi care ii asteapta la aterizare. si ca am apucat sa beau o cafea, inainte de a plonja din nou in aglomeratia din aerogara, de data asta, din fata birourilor de control al pasapoartelor. unde, daca nu ai noroc, vezi cum politista la care ti-ar fi venit randul se hotaraste chiar atunci sa faca o pauza si simuleaza ca duce la plimbare niste dosare. in spatele meu, astepta un patron belgian, care venise personal in romania sa-si aleaga doi muncitori si ii luase cu el. unul parea mai in varsta si mai umblat prin lume, in timp ce tovarasul lui era la primul zbor cu avionul si ii citeai pe fata neincrederea. cum adica, biletul de avion e cartonasul ala mic pe care abia buchisea ce scrie ?

nici in sala de asteptare nu intelegi ce se intampla, pentru ca nu exista nici un panou pe care sa fie afisat ceva. auzi cum sunt anuntate tot felul de curse, mai putin a ta, desi a trecut deja ora la care ar fi trebuit sa decolezi. te linistesti cand vezi ca nimeni nu se streseaza. doar niste francezi care n-au mai vazut asa ceva. si doua coordonatoare de la blue air, care ii cauta peste tot pe calatorii intarziati sau neatenti. creste ritmul anunturilor, speriind cativa sugari ce incep sa chiraie prin sala. un pusti de doi ani tinut pe genunchi de ma-sa ii smulge mobilul din mana si il arunca pe jos. femeia il pupa pe frunte, mandra de isprava odraslei, si incepe sa culeaga bucatile dintre picioarele calatorilor. nota bene ! poti fuma in baruletul din sala de asteptare, daca nu ti se face rau de la atmosfera dinauntru, care pare formata din nicotina pura. o cafea oribila = 8 lei. acelasi pret, pentru o cola la jumate de litru.

zborul perfect si aterizarea lina, in aplauzele calatorilor, te fac sa uiti de intarzierea de 40 de minute. in cazul meu, s-a adaugat o stewardesa blonda si bine dotata, care m-a facut sa ma simt mai important chiar decat pilotul, investindu-ma cu responsabilitatea de a avea grija de ceilalti pasageri, in caz de aterizare fortata. si asta pentru ca, exact pe scaunul de langa una din iesirile de urgenta, statea un arab ce nu parea sa inteleaga nici o limba. si, vazandu-ma cum ma holbez, blondei i-au trebuit 3 secunde si un zambet ca sa ne convinga sa facem schimb de locuri si alte 3 ca sa-mi explice cam ce ar trebui sa fac daca s-ar intampla ceva. la aterizare, aproape ca mi-a parut rau ca n-am avut ocazia sa dovedesc cat de bine am inteles…