Pasiuni

aruncati din tren: andrei duban la slatina

by

andrei duban a fost prima vedeta care a fost “aruncata din tren” la slatina, ca sa stranga bani pentru a ajuta un baietel sa se opereze la viena. sincer, auzisem de un actor cu numele asta, dar habar n-aveam exact cine este.

“andrei dubaaaan ?!” a fost reactia oripilata a multor prieteni.”ala care-i spunea poezii lui ceausescu ?”

marturisesc ca ma prinsesera din nou pe picior gresit. am trait 24 de ani in epoca comunista, dar nu m-am uitat niciodata, decat intamplator, pret de cateva secunde, la emisiunile care omagiau comunismul. si – in nici un caz – nu am fost atent la fetzele celor care recitau sau cantau ode cuplului ceausescu. dar daca tii minte, dupa 20 de ani, cum il chema pe “intaiul pionier al tarii“, mi se pare ca ai o problema. in fine ! cert este ca majoritatea oltenilor il recunosteau pe strazile din slatina pe andrei duban dupa emisiunile in care spunea bancuri sau de la extragerile loto 6/49.

aruncat din tren la slatina, fara bani si telefon mobil, andrei duban a fost cel mai inventiv concurent din prima editie a emisiunii. si-a folosit din plin imaginatia, a profitat de fiecare idee descoperita pe strazi si nu a uitat ca mai trebuie sa faca si spectacol de televiziune. nu pot sa va dezvalui mai mult, ca v-as strica placerea de a urmari “aruncati din tren“, moderat de dan bordeianu. pe antena 1, de luni, 14 septembrie, ora 22:00.

sighisoara film festival, 17-20 septembrie 2009

by

week-end-ul viitor, cinefilii sunt invitati la prima editie a unui nou festival de film la sighisoara. am aflat despre el de la o buna prietena, monica senchiu de la media factory, care este director executiv al festivalului. va avea sectiuni de documentare si scurt metraje, dar si proiectiile unor filme romanesti premiate la marile festivaluri ale lumii. de altfel, scopul manifestarii este sa adune cele mai bune productii autohtone din ultimul an.

sighisoara film festival propune si un concurs la care poate participa oricine. tema este cam dificila, dar a fost aleasa in ton cu spiritul locului: bunul simt. autorul celui mai bun filmulet de fix 99 de secunde va fi invitat special la sighisoara (creatia sa va fi proiectata inaintea tuturor filmelor din festival + transport, cazare, mic dejun pentru doua persoane).

de luni, “aruncati din tren” pe antena 1 !

by

asadar, mai sunt cateva zile pana la prima editie a emisiunii “aruncati din tren“. proiectul apartine casei de productie media factory, care a produs acum cativa ani, o emisiune asemanatoare pentru protv, “vedete cu sacul“. de aceasta data, competitiei in care 3 vedete se intrec sa stranga cat mai multi bani i s-a adaugat o componenta emotionanta, care schimba mult, atat abordarea, cat si atitudinea si motivatiiile personajelor principale: banii sunt destinati unui caz social din orasul respectiv.

gina pistol a strans bani la vaslui pentru lucian, un baiat paralizat din cauza unui accident stupid. banii adunati de maria carneci la calarasi au ajuns la o familie cu 13 (intre timp 14 🙂 ) copii, iar suma stransa de andrei duban la slatina va ajuta un baiatel sa poata fi operat la viena. cum au abordat cele 3 vedete oamenii din cele 3 orase pentru a le da bani si cum s-a schimbat atitudinea lor dupa ce s-au intalnit cu cazurile sociale pentru care au fost aruncate din tren, puteti vedea pe antena 1, in 4 episoade, incepand de luni, 14 septembrie 2009, de la ora 22:00.

district 9: perla cinematografica sub bagheta lui peter jackson

by

peter jackson hits again ! sub bagheta lui, un necunoscut regizor canadian de origine sud-africana, neill blomkamp, a scos unul din filmele anului: “district 9” ! greu de vorbit despre el cu cineva care inca nu l-a vazut fara sa-i strici placerea. este un sf de referinta, cu umor, actiune si metafora. o parabola a societatii umane. o poveste despre doua lumi care nu se inteleg si care ar cam vrea sa scape una de alta. regasesti in “district 9” o gramada din elementele filmelor din perioada de debut a lui peter jackson: casa zburatoare si comportamentul extraterestrilor din “bad taste“, simpatia pentru personaje din “meet the feebles“, conceptul de zombie si nebunia din “braindead“, dar si maiestria pe care a atins-o lucrand la trilogia “lord of the rings“.

peter jackson a avut ochi bun. dupa ce a vazut scurt metrajul “alive in joburg“, i-a oferit lui neill blomkamp 30 de milioane de dolari sa faca orice film doreste. la fel ajunsese si jackson sa faca “lord of the rings”.inspirat de copilaria petrecuta in africa de sud, blomkamp a filmat intr-un ghetto real din johannesburg, care e pe cale de a fi evacuat, intocmai ca-n povestea din film. pentru prima data intr-un rol si fara sa-si mai doreasca sa repete experienta, sharlto copley intra minunat in pielea personajului, fara a folosi nici o replica scrisa. dificultatile de comunicare dintre specii sunt exploatate cu subtilitate si umor. si mai ales, cu naturalete.

unii l-au comparat cu “blade runner“, mai ales pentru scena finala. altii au amintit de mutatiile din “the fly“. “cidade de dios” e evocat de atmosfera ghetto-ului. s-a scris ca de la “alien” incoace n-a mai aparut un sf atat de inventiv si care sa-ti dea fiori. filmul are structura solida, iar trecerea de la comedia burlesca din debut, subliniata de stilul mockumentary, la dramatismul si spectacolul desprins din jocurile de computer al luptelor din partea a doua se face fara cusur.

un prieten care locuieste la toronto povestea ca, inca din primavara, mash-uri imense, albe, cu silueta unui alien din film aparusera pe zgarie norii din oras, inscriptionate cu un numar de telefon si mesajul “report non-human“, intrigand lumea. totul a fost dublat de o ingenioasa campanie virala pe internet, cu ajutorul site-ului www.D-9.com. asteptarea nu a fost in zadar: doamnelor si domnilor, filmul anului: “district 9” !

aruncati din tren @ antena 1, prima editie: 14/09/2009, 22:00

by

luni, 14 septembrie 2009, de la ora 22:00, pe antena 1 va fi difuzata prima editie din “aruncati din tren“. produsa de media factory, emisiunea este un reality show pe teme sociale, in care trei vedete sunt trimise in trei orasele din tara, unde trebuie sa faca rost de bani pentru a ajuta un caz social. prima editie a fost si cea mai dificila, deoarece gina pistol la vaslui, maria carneci la calarasi si andrei duban la slatina au fost deschizatori de drumuri. vedetele urmatoarelor emisiuni vor avea o misiune mai usoara, deoarece oamenii din orasele in care vor ajunge vor sti despre ce este vorba. cat a fost competitie si cat a fost un exercitiu de solidaritate umana, puteti vedea urmarind cele 4 episoade ale primei editii, care vor fi difuzate saptamana viitoare.

final destination 4 sau inglourious basterds ? nici unul.

by

pai, sa incepem cu final destination 4, pentru ca l-a detronat din prima la box office-ul american pe inglourious basterds. fiind ultimul din serie, e greu sa ne mai surprinda cu ceva. si nici nu se chinuie s-o faca, desi regizor este tot david r.ellis, care l-a realizat pe cel mai reusit, final destination 2. sau poate tocmai de aceea. fd 2 avea poveste si incepea cu un formidabil accident in lant. mortile eroilor erau descrise vizual mult mai spectaculos, cu mai multa imaginatie si naturalete. erau provocate de elemente cat de cat credibile si aveau mai toate o surpriza la final. de aceea si MOARTEA care se intorcea sa-si ia tainul era mai abstracta ca personaj, dar cu atat mai inspaimantatoare. in fd 4, totul e previzibil si toti mor pe banda rulanta, intr-o furie a doamnei cu coasa careia nu i te poti impotrivi. toate incidentele pornesc de la elemente aproape supranaturale si nu-ti ramane decat sa astepti plin de oroare momentul final. care e, de obicei in acest film, cu mult sange si matze pe pereti. in 3-D, cred ca te infige in scaun de cateva ori, dar tot final destination 2 rulz !

nici inglourious basterds nu mi-a placut si cred ca multi sunt dezamagiti. in primul, rand, talibanii lui tarantino, care nu mai regasesc nici minimalismul combinat cu jocul magistral al actorilor din reservoir dogs, nici savoarea dialogurilor si spectacolul rasturnarilor de situatie din pulp fiction, nici splendidele remake-omagiu adus filmelor asiatice (din kill bill) sau grindhouse (death proof), cu scene de lupta regizate si filmate genial sau cu cascadorii si accidente care iti taie respiratia. multi spun ca a fost salvat de rolul colonelului hans landa si de felul in care l-a jucat christoph waltz. poate. insa scenariul nu mai are vioiciune, ci burti, are personaje care se pierd pe drum sau care sunt inutil umflate pentru rolul lor din dezvoltarea intrigii. mi-a placut mai mult dementa filmului la premiera caruia se duce cu toata elita nazista, decat scenele de lupta din inglourious basterds.

oricum, tarantino poate fi multumit: ma voi duce sa-l mai vad o data, cu speranta ca m-am inselat la prima vizionare. cred, insa, ca e filmul tranzitiei lui tarantino spre altceva. se simte asta. cauta ceva. inca nu a gasit si cine stie daca e pe drumul cel bun. trebuie doar sa fie atent la pericolul epocii in care traim: folosirea inteligenta a instrumentelor de comunicare ale internet-ului a reusit sa creeze rapid o isterie a asteptarii pentru inglourious basterds intr-o directie pe care filmul n-o are. n-au stiut sa ne atentioneze ca va fi un tarantino pe care inca nu l-am descoperit. poate eram mai intelegatori…

full moon party w/ guano apes live @ desertul izvor, bucuresti

by

am fost din nou inspirat cand am preferat concertul guano apes in locul plicticosului meci franta – romania. am inteles mai bine vaicarelile despre praful din parcul – pardon, desertul – izvor de la concertul madonnei. a doua seara de tuborg green festival a fost ok, in ciuda organizarii de mare porc.

prima incercare de care trebuia sa treci era cea cu jetoanele. adica orice doreai sa cumperi de la corturile din parc era pe jetoane. pe care le puteai cumpara de la niste cosmelii de plastic galben asaltate de sute de oameni si care nu faceau fata puhoiului. ba chiar terminau jetoanele in fata ta si casieritele dadeau din umeri, in timp ce-si socoteau banii. concertul the herbalizer l-am savurat la coada. f*ck raiffeisen bank !

a doua incercare era la tarabele cu bere. aceeasi aglomeratie dementa. dupa calvarul de la casele de jetoane, erai tentat sa-ti iei cat mai multe bucatele de plastic galben, sa nu mai stai inca o data la coada. cu care ramaneai in mana, pentru ca – de pe la jumatatea concertului guano apes – s-a terminat si berea. adica inca o tzapa ! f*ck tuborg !

noroc cu guano apes, care mi-au spalat pana si plamanii de norii de praf pe care i-am inghitit la fiecare piesa mai energica. sandalele mele negre au devenit albe, iar in par simteam miros de praf. concertul: un hard rock pe bune, fara mari veleitati de hit, dar cu piese-cult, cantate de miile de spectatori. respect !

de ce ar fi diferit spatiul virtual romanesc de cel real ?

by

de la o vreme, navighez prin spatiul virtual romanesc, incercand sa invat uneltele astea noi de comunicare si nu pot sa nu observ cat de mult seamana cu viata reala. acelasi haos comunicational care ne impiedica sa functionam mai bine si in realitate. multa flecareala inutila de genul “ma duc pana jos sa pun bilet la loto”, care nu merita nici macar efortul de a te apleca asupra tastaturii ca s-o scrii. o goana absurda dupa “followers”, “friends”, “views” ori cum s-or mai fi numind iluziile ca poti vorbi atator oameni fara sa fii in stare sa le spui ceva.

m-am cam lamurit. exact ca in realitate: nu conteaza numarul celor carora te adresezi, daca mesajul care ajunge la ei e gol. daca n-ai nimic de spus, mai bine taci ! macar isi vor imagina ca gandesti. sau n-ai timp sa te conectezi. altfel, nu vor mai baga in seama ceea ce vrei sa spui si nici macar nu vei merita efortul de a te cauta sa-ti dea eject de pe lista lor.

daca vrei sa comunici ceva, fa-o doar cand stii ceva ce si altii merita sa afle.

un timisorean la vaslui, pentru un proiect impresionant de solidaritate umana

by

doar sa nu-mi cereti astazi poze sau video, pentru ca sunt prea obosit. filmez de doua zile in vaslui, pentru pilotul unui reality show mai special, care se va difuza pe antena 1. se numeste “aruncati din tren” si-l veti putea vedea, timp de 4 seri, incepand din 7 septembrie. se iau 3 vedete, sunt trimise in 3 orasele din tara, in care trebuie sa faca bani din piatra seaca, pentru a ajuta oameni aflati intr-o situatie deosebit de grea. nu au nici un ban la ele, nici telefon mobil, nu pot fi ajutate de prieteni, in prima zi nu au voie sa obtina banii facandu-si meseria sau invocand cazul pentru care lupta, in a doua zi pot sa-si exerseze talentul doar in spatii publice, iar in a treia zi pot face tot ce doresc.

aparent frivol, subiectul reality show-ului este, in realitate, surprinzator de profund si emotionant de uman. de fapt, vedetele trebuie sa revitalizeze solidaritatea umana care zace tot mai chircita in sufletele noastre. acea caldura pe care ne-am pierdut-o de ani de zile sau pe care unii nu am avut-o niciodata. sa ne ajute sa redevenim oameni. sa ne amintim ca ar trebui sa ne pese de durerea sau necazul celui de langa noi. sa gaseasca in ele energia necesara pentru a reaprinde in inimile noastre scanteia flacarii care ne alimenteaza viata. sau ar trebui sa o faca.

nu stiu cum va fi maine, insa aceste doua zile au fost pentru mine o lectie de viata pe care mi-o doream si o cautam de multa vreme. si pe care, o sa radeti, dar am primit-o de la gina pistol ! fata aceea pe care o asociati in mintea voastra cu niste poze din playboy sau cu articolele din ziarele colorate despre idila ei cu vreun fotbalist (observati ce tare m-a enervat ciprian marica cu penalty-ul obtinut ieri seara contra lui poli timisoara !). nu vreau sa va stric surpriza pe care o veti avea cand se va difuza “aruncati din tren“. pot sa va dezvalui doar ca a intors pe dos intregul vaslui, a adunat in jurul ei o gasca de fete si baieti tineri care i-au inteles entuziasmul si au ajutat-o, a strans lumea in piata pe care ar trebui s-o stiti din filmul lui corneliu porumboiu si nu s-a sfiit sa le multumeasca moldovenilor ca – desi saraci – inca n-au uitat sa-si ajute aproapele. asa cum am uitat prea multi dintre noi.

peste cateva zile, voi posta aici si fragmente din ce am filmat, pentru ca nu vor incapea toate in emisiune si ar fi pacat sa se piarda. pana atunci, trebuie sa va dezvalui doua momente, chiar daca imi voi lua niste injuraturi de la producatorul general al proiectului: aplauzele pe care le-a primit gina de la moldovenii adunati in piata din fata statuii lui stefan cel mare, in clipa in care nu si-a mai putut stapani lacrimile, povestind despre coplesitoarea drama a unei mame pe care a incercat s-o ajute venind la vaslui si simpatia pe care o voi avea de acum incolo pentru echipa locala de fotbal (de la stranierii din lot si pana la patronul clubului), pentru delicatetea cu care au ajutat-o.

randurile de mai sus nu sunt un promo, dar nu pierdeti “aruncati din tren” si tineti maine cu fc vaslui in meciul contra grecilor de la aek atena ! merita !

comunism pe burta goala: cozile de pe vremea lui ceausescu

by

prietenii mei de la compania de productie media factory au realizat pentru realitatea tv un proiect despre viata romanilor pe vremea regimului comunist. am participat si eu la acest proiect, povestind o parte din amintirile mele de pe vremea lui ceausescu.

urasc cozile ! este unul din sentimentele pe care mi le-au facut cadou comunismul. totdeauna am simtit acut potentialul de violenta care zace in oamenii ce isi asteapta randul. chiar si in brutaria de la bunici, invaluit de mirosul de paine proaspat scoasa de la cuptor, cu memoria tejghelei albite de praful fainii pentru ca imi ajungea in dreptul nasului. acolo cred ca am descoperit prima data in privirile oamenilor chinuitoarea intrebare “daca se termina, pana ajung eu la rand ?”. in spatele careia intuiam intunecimea gandurilor despre ce ar fi fost in stare sa faca, daca painea s-ar fi terminat prea repede.

cu trecerea timpului, am invatat tacticile esentiale de supravietuire din cozile care ajunsesera tot mai dezorganizate si mai violente. era esential, pe masura ce te apropiai de punctul terminus, sa gasesti un perete sau o tejghea ca punct de sprijin si sa te feresti sa nu ajungi langa solidele bare de inox plasate pentru a forma un culoar de un metru in fata vanzatorului. puteai fi strivit fara ca multimea sa inteleaga ce se intampla. si la fel de important era sa stii cum sa-ti croiesti drumul afara din inclestare, aparandu-ti “prada” pe care ai obtinut-o atat de greu. poate aceste amintiri m-au marcat si pentru ca, la varsta aia, in ochii tai, totul are alte dimensiuni.

privind acum in urma, imi amintesc tot mai multe detalii de la cozile pe care am ajuns sa le detest. inclusiv infrigurarea cu care ma rugam, cand eram la rand si incercam, cu ultimele puteri, sa rezist presiunii care risca sa ma striveasca, ca mana vanzatorului sa nimereasca o bucata mai buna. noroc ca existenta comtim-ului in timisoara in care ne-am mutat pe cand eram in clasa a saptea asigura intregul oras cu carne de furat si majoritatea timisorenilor ajunsesera sa priveasca aproape cu dispret permanenta coada din fata magazinului oficial al combinatului, alcatuita majoritar din oameni veniti special din alte colturi ale tarii.