Feed on
Posts
Comments

in general, folosirea de ghizi/translatori a devenit o obisnuinta in lumea presei. de aceea, existand cererea, a aparut si oferta: in majoritatea tarilor in care exista conflicte sau razboaie de multa vreme, s-au dezvoltat adevarate retele sau firme de ghizi si translatori. totusi, esential pentru un jurnalist care pleaca intr-o zona de risc este sa cunoasca limba vorbita acolo. sau macar expresiile uzuale si cuvintele importante. adesea, mai ales in tarile din fosta iugoslavie, mi-a fost extrem de util ca stiam sarbeste si am inteles din ce vorbeau cei din jur ca sunt intr-un potential pericol. gasiti aici un scurt reportaj foarte simpatic despre problemele pe care le au trupele americane in afganistan din cauza ca nu inteleg limba.

cum iti alegi un ghid

in alegerea unui ghid, trebuie sa incerci sa afli care este motivul ce il determina pe localnicul respectiv sa isi ofere serviciile. in general, este vorba de bani si e indicat sa intrebi alti colegi de breasla care sunt tarifele practicate in tara respectiva. un alt motiv al ghidului ar putea fi patriotismul. tineti minte, in zilele revolutiei, cum am sarit in ajutorul jurnalistilor straini, dornici sa le explicam cum sunt romanii si ce era cu ceausescu ? trebuie sa aveti grija la ghizii care sunt de partea uneia din tabere aflate in conflict, pentru ca vor incerca sa demonizeze cealalta tabara si sa ascunda problemele pe care le-ar putea avea cei cu care tin. o atentie si mai mare trebuie sa ai ca nu cumva ghidul respectiv sa fie un agent provocator care te-ar putea pune in situatii extrem de periculoase.

la angajarea unui ghid, increderea este vitala ! orice indiciu sau intuitie care iti clatina increderea in ghidul tau trebuie luata in considerare extrem de serios. nu uita ce avantaje are fata de tine: cunoaste limba, tara, terenul pe care va deplasati, oamenii si mentalitatile lor, fortele militare si amplasarea lor, procedurile pe care le folosesc etc. verifica in permanenta acuratetea informatiilor pe care ti le da si compara realitatea cu descrierile pe care ti le-a facut despre o zona sau o situatie, pentru a sti cat de multa incredere poti avea in el. de multe ori, ghidul are tendinta de a exagera nivelul de cunostinte pe care il are despre ceva, pentru a-ti demonstra ca isi merita banii. oricum, nu povesti ghidului toate detaliile calatoriei tale, ci doar cele necesare pentru a-si putea face treaba.

britanicii au ironizat adesea metehnele jurnalistilor care transmit din zone de razboi:

in cazul unei calatorii cu o echipa mai mare (de televiziune, de exemplu), planifica toate detaliile traseului si asigura-te ca ai o strategie de deplasare care previne situatiile de risc si – mai ales – ca ai variante de retragere intr-o zona sigura, chiar si fara ajutorul ghidului tau. un prieten foarte bun, cameraman la protv, filma acum vreo 10 ani intr-un sat din kosovo, o casa in care avusese loc un masacru. reporterul lui era o fata care, desi ajunsesera acolo impreuna cu mai multe televiziuni, adusi de localnici, a intrat in panica in momentul in care a aparut armata. militarii le-au cerut sa plece si ea n-a fost in stare sa le explice ca mai are un om din echipa in casa. in acelasi timp, prietenul a fost obligat de militari sa plece intr-o alta directie. s-au pierdut, dar el a avut norocul si inteligenta sa se descurce intr-o zona extrem de periculoasa, fara telefon mobil si fara a cunoaste prea bine limba. mai multe detalii despre aceasta poveste, in episodul 3.

Share