tron: legacy – film de duminica seara

recunosc, n-am fost fan al filmului din 1982 si nici n-am avut timp de jocuri video. dar imi plac povestile si m-am dus la imax 3d-ul de la afi cotroceni cu speranta sa ma distrez cat mai bine. din pacate, “tron:legacy” nu merita efortul. e suficient sa-l vedeti acasa, intr-o duminica seara. e cheap, ca orice film a carui actiune se petrece in intuneric, mai ales dupa ce a aparut “avatar“. pentru ca filmul sa fie mai usor realizat pe computer, personajele sunt imbracate in costume “electrice”, iar majoritatea secventelor 3d sunt simulari grafice din linii luminoase.

scenariul are burti mari, incercand sa explice cat mai clar chestii care nu meritau atata importanta. jeff bridges are momente in care pare usor jenat de rol. senzatia de ieftineala e intarita de regizorul ales de studiourile disney, un debutant. despre detaliile propagandistice penibil disimulate in film n-are rost sa vorbim. pe scurt, chiar si copiii din jur s-au cam plictisit.

nu sunt carcotas. filmul are cateva secvente spectaculoase. cel mai mult mi-au placut cursele prin labirintul virtual. este impresionanta realizarea tehnica a personajului clu, daca stii ca fata lui jeff bridges a fost intinerita cu tehnologia folosita in “the curious case of benjamin button“. m-a fascinat olivia wilde, superba in rolul quorra. e ok si coloana sonora compusa de daft punk, care apar in rolul unor dj mascati. si cam atat.

Share

avatar, un film prea comercial

am fost sa vad “avatar“. un basm. l-am vazut la 3-D si am inteles de ce trebuie vazut la imax. vedeam marginile ecranului si ma scoteau din poveste. m-a tarat la film un prieten de-al meu care spunea ca-i mai tare decat “lord of the rings“. nu e mai tare. momentele de telenovela sunt prea lungi. daca le scurta la jumatate, era suficient. intelegeai povestea si nu strica nimic. probabil ca a vrut cameron sa sparga toate clasamentele la nivel de incasari, dar e pacat. povestea e atat de frumoasa si de ofertanta, incat nu avea nevoie sa faca nici un fel de concesie comerciala. cand se termina cocalarii din bucuresti si voi gasi bilete la imax, ma voi duce din nou, sa ma scufund in poveste, sa visez vreme de doua ore jumate si sa traiesc alaturi de personajele din film.

apoi, ma voi duce acasa si voi intra inca o data intre personajele din “lord of the rings“. fericit.

Share