cambodgia: de la phnom penh la siem reap, cu vaporasul

desi a implinit deja 50 de ani, arnold gozo, un prieten din timisoara, face turul asiei cu bicicleta. inevitabil, fotografiile pe care le posteaza pe facebook mi-au trezit nostalgii si amintirea voiajului meu din 2007 prin cambodgia.

orice calator care ajunge in cambodgia vrea sa viziteze templele antice din complexul angkor wat, iar pentru asta trebuie sa se duca in orasul siem reap. din phnom penh, se poate zbura cu avionul sau merge cu autobuzul, dar cea mai frumoasa calatorie este cu vaporul (25 de dolari). de fapt, un vaporas care face 7 ore pe lacul tonle sap, ale carui maluri nu le vezi vreme de 3 ore. in schimb, intalnesti colonii de pescari khmeri sau fascinante sate lacustre, restaurante plutitoare sau stranii terenuri de baschet amenajate pe pontoane. atentie ! soarele arde necrutator si orice crema de protectie este inutila: cel putin 3 dintre tovarasii nostri de drum au ajuns la spital cu insolatii severe.

sosirea la marginea orasului siem reap este pe masura calatoriei: zeci de motorete si tuk-tuk sunt ingramadite pe mal, unde soferii lor ridica bucati de carton pe care sunt scrise numele turistilor pe care ii asteapta. trebuie doar sa faci rezervarea cand iti cumperi biletul pentru vaporas. ghidul nostru se numea ra si – la fel ca majoritatea celorlalti – a incercat sa ne plaseze la niste pensiuni banale, de la care ar fi primit un dolar, daca ii iesea figura. nu va lasati pacaliti: centrul orasului e plin de guest houses foarte frumoase, cu destule camere libere, pentru acelasi pret: 7-10 dolari/noapte, in functie de cate zile stati.

Share

cambodgia: muzica traditionala khmera

sincer, n-am dorit sa vad ce au facut khmerii rosii in cambodgia. n-am vizitat nici tuol sleng, muzeul genocidului, nici piramidele de cranii umane din campurile mortii de la choeung ek. sunt mult prea multe lucruri frumoase de vazut in cambodgia. totusi, am simtit aproape la fiecare pas efectele genocidului comis de comunismul salbatic. in anii ’70, khmerii rosii au omorat o cincime din populatia cambodgiei. o intreaga generatie. toti oamenii educati. au ramas doar ei si au adus din satele din jungla inlocuitori pentru cei pe care i-au ucis. poporul a preluat puterea.

treizeci de ani mai tarziu, cand am vizitat eu cambodgia, mi-a fost aproape imposibil sa gasesc un localnic care sa lege o fraza in engleza sau franceza. fantasticele temple din jungla, descoperite de un francez, sunt restaurate de japonezi. fetele lor isi doresc toale contrafacute, dar pe care scrie cu auriu dolce & gabbana, desi matasuri mai fine si cu modele mai rafinate decat in pietele din phnom penh rareori am vazut. baietii destepti se lafaie in palate si jeep-uri lexus, in timp ce saracii dorm in strada, iar regele planuia sa-i daruiasca sotiei doua turnuri gemene cu nu stiu cate etaje din otel si sticla. aproape nimeni nu mai cunoaste traditiile, nu gasesti nici un fel de muzica khmera, iar mancarea e gatita in stil chinez. pana si tehnicile din saloanele de masaj sunt thailandeze sau japoneze.

am filmat in jungla din ansamblul de temple de la siem ream o melodie traditionala khmera, interpretata de un grup de muzicieni mutilati de exploziile minelor. ultimul cadou din partea khmerilor rosii pentru generatiile urmatoare: cambodgia este cea mai minata tara din lume.

Share