dincolo de criticile rautacioase despre evolutia lui poli timisoara in meciul de la donetk, egalul obtinut in fata celor de la sahtior este foarte incomod pentru formatia alb-violet. motivul principal este ca rezultatul a creat asteptari foarte mari. daca am fi luat bataie, suporterii s-ar fi impacat cu situatia. acum, toata lumea a inceput sa spere. atmosfera este destul de confuza la timisoara, ciudat de dominata de scepticism. parca toata lumea uita ca sahtior trebuie sa invinga pe “dan paltinisanu“, si nu poli. noua ne este suficient un 0-0 sau 1-1. perspectiva care convine timisorenilor si pe care sabau o are in vedere. dincolo de declaratiile oficiale, in meciul de sambata contra gloriei bistrita, chiar daca a jucat cu echipa a doua, poli s-a lasat dominata, parca exersand partitura pentru maine.
ma bucur ca suporterii au inceput sa-si reaminteasca victoria cu dinamo din 1987, cand mircea lucescu l-a amenintat pe antrenorul timisorean cu generalii de militie si securitate, in cazul in care poli indrazneste sa-i invinga pe caini. si i-a invins, cu pretul retrogradarii in divizia b. nu stiu daca legiunea de jucatori straini a lui poli, in frunte cu antrenorul sabau, constientizeaza cat de mult isi doresc suporterii viola eliminarea lui sahtior. nu neaparat pentru calificarea spre liga campionilor, ci pentru ocazia revansei in fata unui antrenor care a profitat de spatele asigurat de organele de represiune de pe vremea comunismului, pentru a face legea in fotbalul romanesc. despre meritele ulterioare ale antrenorului mircea lucescu, jos palaria ! adevaratii timisoreni nu pot uita insa, CUM a reusit sa ajunga mare antrenor. la fel ca in cazul marilor magnati: nu ii intrebati despre cum au facut primul milion de dolari !