Feed on
Posts
Comments

pai, sa incepem cu final destination 4, pentru ca l-a detronat din prima la box office-ul american pe inglourious basterds. fiind ultimul din serie, e greu sa ne mai surprinda cu ceva. si nici nu se chinuie s-o faca, desi regizor este tot david r.ellis, care l-a realizat pe cel mai reusit, final destination 2. sau poate tocmai de aceea. fd 2 avea poveste si incepea cu un formidabil accident in lant. mortile eroilor erau descrise vizual mult mai spectaculos, cu mai multa imaginatie si naturalete. erau provocate de elemente cat de cat credibile si aveau mai toate o surpriza la final. de aceea si MOARTEA care se intorcea sa-si ia tainul era mai abstracta ca personaj, dar cu atat mai inspaimantatoare. in fd 4, totul e previzibil si toti mor pe banda rulanta, intr-o furie a doamnei cu coasa careia nu i te poti impotrivi. toate incidentele pornesc de la elemente aproape supranaturale si nu-ti ramane decat sa astepti plin de oroare momentul final. care e, de obicei in acest film, cu mult sange si matze pe pereti. in 3-D, cred ca te infige in scaun de cateva ori, dar tot final destination 2 rulz !

nici inglourious basterds nu mi-a placut si cred ca multi sunt dezamagiti. in primul, rand, talibanii lui tarantino, care nu mai regasesc nici minimalismul combinat cu jocul magistral al actorilor din reservoir dogs, nici savoarea dialogurilor si spectacolul rasturnarilor de situatie din pulp fiction, nici splendidele remake-omagiu adus filmelor asiatice (din kill bill) sau grindhouse (death proof), cu scene de lupta regizate si filmate genial sau cu cascadorii si accidente care iti taie respiratia. multi spun ca a fost salvat de rolul colonelului hans landa si de felul in care l-a jucat christoph waltz. poate. insa scenariul nu mai are vioiciune, ci burti, are personaje care se pierd pe drum sau care sunt inutil umflate pentru rolul lor din dezvoltarea intrigii. mi-a placut mai mult dementa filmului la premiera caruia se duce cu toata elita nazista, decat scenele de lupta din inglourious basterds.

oricum, tarantino poate fi multumit: ma voi duce sa-l mai vad o data, cu speranta ca m-am inselat la prima vizionare. cred, insa, ca e filmul tranzitiei lui tarantino spre altceva. se simte asta. cauta ceva. inca nu a gasit si cine stie daca e pe drumul cel bun. trebuie doar sa fie atent la pericolul epocii in care traim: folosirea inteligenta a instrumentelor de comunicare ale internet-ului a reusit sa creeze rapid o isterie a asteptarii pentru inglourious basterds intr-o directie pe care filmul n-o are. n-au stiut sa ne atentioneze ca va fi un tarantino pe care inca nu l-am descoperit. poate eram mai intelegatori…

Share