cel care a fost vreodata in verona intelege de ce una din cele mai frumoase povesti de dragoste ale lumii s-a intamplat aici. nici nu se putea altundeva. intr-o duminica de iulie, dupa miezul noptii, ne-am plimbat intr-un oras pustiu, de parca am fi fost intr-un muzeu al iubirii in care nimeni nu-ti tulbura contemplarea. taina ni s-a deslusit mai tarziu, cand mii de oameni au iesit din vechiul amfiteatru, de la un concert de opera si s-au prelins pe dalele de marmura bruta ale stradutelor, lasand intr-o jumatate de ora orasul la fel de pustiu.
am gasit aproape intamplator casa familiei capuleti si am privit cu jind prin poarta zabrelita spre balconul julietei, devenit un simbol citadin. peste tot descoperi cate un balcon, unul mai cochet, altul mai auster, unul mai rococo, altul mai discret… am vazut pana si unul stingher, plasat pe o fatada fara ferestre, ca un omagiu arhitectonic adus legendei facuta celebra de shakespeare.
verona, unul din cele mai frumoase orase vazute vreodata !