Feed on
Posts
Comments

unul din momentele care mi-au marcat viata a fost Revolutia din decembrie 1989, pe care am trait-o din plin la timisoara. aveam 25 de ani si eram fericitul posesor al unui atestat de artist liber profesionist, deoarece cantam jazz, la contrabas. mai bine zis, incercam sa devin muzician de jazz, pe nervii saxofonistului liviu butoi, care era un adevarat mentor pentru mine si alti cativa tineri ce cochetam cu muzica. toata ziua studiam individual sau cantam impreuna, intr-un demisol inchiriat intr-o vila de langa liceul “c.d.loga”. de doua ori pe an, cantam in formula liviu butoi quartet la festivalurile de jazz de la sibiu si costinesti si mai faceam cativa banuti in urma putinelor concerte pe care le mai prindeam prin tara.

ignoram cu totii regimul comunist, care ne ignora, la randul sau, considerand artistii ca noi niste paria. in decembrie 1989, incepusera sa apara zvonurile despre problemele unui preot maghiar. am aflat amanunte de la radio europa libera. era 16 decembrie 1989, sambata, pe la pranz. stiam casa din piata maria in care locuia laszlo tokes si am vrut sa vad cu ochii mei ce se intampla acolo. am luat tramvaiul de langa catedrala si n-am coborat la prima statie, pentru ca voiam sa ma asigur intai privind pe geam ca nu sunt pericole. am zarit cativa oameni adunati pe straduta din fata bisericii reformate maghiare, cu fata catre ferestrele pastorului. din piata sinaia, m-am intors pe jos si m-am oprit la colt. nu erau mai mult de 30 de persoane. mi s-a parut ciudat ca sunt lasati sa stea acolo. erau, insa, bine supravegheati. in zona, frecau menta niste personaje dubioase, evident securisti. ii recunosteai dupa hainele lungi din piele gri, pantofii “otter” si tunsoare. intr-o masina parcata in apropiere erau alti doi dubiosi care erau atenti la tot ce se intampla. oamenii adunati in casei parohiale, care este lipita de biserica, erau enoriasi maghiari si cativa romani. nu erau agitati si vorbeau intre ei aproape in soapta, aruncand cate-o privire ingrijorata spre dubiosii care ii supravegheau. m-am mirat ca n-am vazut nici o patrula de militie pe aproape. n-am stat prea mult in zona, pentru ca n-aveam chef de probleme.

seara, impreuna cu doi prieteni, zoran si gabi, m-am dus la “filiera franceza“, la cinema “timis”. am iesit de la film si gabi ne-a dus cu masina pana la el acasa. locuia in cartierul “intre vii”, pe langa gara de est. in drumul nostru, am trecut prin fata comitetului judetean de partid timis si am fost socati sa vedem cladirea inconjurata de militieni si soldati din trupele de securitate. nu mai exista un geam intreg, iar trotuarele erau pline de cioburi, resturi de carti de-ale lui ceausescu, sticle de whisky sparte si bucati de mobilier. mariana, mama lui gabi, ne-a povestit ca timisorenii au iesit in strada, in sprijinul enoriasilor lui laszlo tokes.

am aflat apoi ce s-a intamplat. la caderea serii, tot mai multi oameni s-au adunat in fata parohiei reformate din piata maria, cu lumanari in maini. tensiunile au izbucnit cand poetul ion monoran a blocat un tramvai aflat in statia din apropiere, tragand de funia pantografului. de aici, pana la “jos ceausescu !” nu a fost decat un pas. oamenii s-au mobilizat si au plecat in mars spre comitetul judetean de partid. in fata cladirii, ii astepta un cordon de soldati din trupele de militie. multimea a spart cordonul si cei mai curajosi au patruns in sediu. furia devastatoare a multimii a intors pe dos totul. au spart birourile si au aruncat pe geam, in uralele celor de afara, portretele si cartile lui ceausescu, sticle de bautura gasite prin dulapuri, tot ce le-a cazut in mana. au fost goniti de interventia brutala a trupelor de securitate, inarmate cu niste bate lungi, sprijinite de masini ale pompierilor care improscau multimea cu jeturi puternice de apa.

revolutie !” a fost primul nostru gand si nici o rugaminte a parintilor lui gabi nu ne-a putut tine pe loc. ne-am urcat in masina si ne-am dus in complexul studentesc. acolo, am gasit un nucleu de vreo 40-50 de oameni, care incercau sa-i scoata pe studenti in strada. era un fel de disperare a unor oameni care simteau ca acesta putea fi sfarsitul epocii comuniste, dar teama celorlalti parea greu de infrant. se scanda “jos ceausescu !“, “jos comunismul !“, “studenti, veniti cu noi !“, “nu stati in balcoane, ca muriti de foame !“. cineva s-a urcat pe un transformator electric si a incercat sa mobilizeze lumea, insa putini studenti au coborat sa ni se alature. multi erau plecati deja acasa, iar cei ramasi n-au prea indraznit sa iasa din camine.

am plecat cu masina spre casa lui tokes, insa un cordon de militieni bloca circulatia in dreptul restaurantului “flora“, de pe splaiul tudor vladimirescu. ne-am intors, am ocolit prin piata balcescu si am ajuns langa liceul de filologie-istorie, unde am parcat. in permanenta ne luam masuri de precautie, sa avem strazi pe care sa ne putem retrage, in cazul unei interventii in forta a militienilor. ne-am apropiat de biserica ortodoxa din piata sinaia, unde erau adunati vreo 30-40 de oameni, majoritatea tineri din calea sagului, intaratati de ideea unei batalii cu militia. trupele erau masate in dreptul librariei de pe bulevardul 6 martie (actualul 16 decembrie), blocand accesul spre biserica reformata. erau tineri care isi faceau stagiul militar in fortele de militie, dar aveau casti albe, scuturi mari de plexiglas si bastoane de cauciuc. la ordinul unui gradat, au inceput sa inainteze spre noi, lovind ritmic cu bastoanele in scuturi. noi ne-am retras un pic, dar am vazut, uluiti, ca tinerii adunati acolo nu dadeau inapoi.

dimpotriva ! au alcatuit ad-hoc un cordon perpendicular pe bulevard si au inceput sa inainteze catre cordonul de militie. aveau si ei bate si cateva rangi, pe care le tarau cu zgomot pe asfalt. un tip solid, caruia ii spuneau semaca, zanganea un lant in mana dreapta si parea sa fie un fel de lider. momentul culminant s-a petrecut cand cele doua tabere au ajuns fata in fata, la vreo 20 de metri una de alta: la un semn, cativa tineri au scos niste sticle incendiare pregatite dinainte, le-au dat foc si le-au aruncat intre militieni. “pe ei !” a strigat semaca si toti au navalit catre militienii care fugeau ca potarnichile. in cateva minute, batalia a fost castigata. tinerii au spart vitrinele magazinelor si au incins un foc in mijlocul liniei de tramvai, din volumele de omagii si cartile lui ceausescu scoase din vitrina unei librarii. in uralele lor, semaca defila pe bulevard, cu o casca de militian pe cap si un guler imens de blana, luat dintr-un magazin.

a doua zi, am aflat ce s-a intamplat in celalalt capat al bulevardului, de la liviu butoi, care se afla in vizita la profesorul muresan, ce locuieste langa podul peste bega, pe coltul cu splaiul tudor vladimirescu, deasupra unei frizerii in care lucra domnul virgil, cel mai bun frizer din timisoara (si care s-a transformat acum cativa ani, intr-o farmacie, desigur). accesul spre casa lui laszlo tokes era blocat de doua cordoane de militie, unul dispus pe pod, iar celalalt pe splai. in spatele lor, era o masina de pompieri, pregatita sa lanseze jeturi de apa catre manifestanti. o parte a acestora era masata dincolo de pod, langa parcul catedralei. ceilalti s-au imprastiat in parculetul de pe malul raului bega, unde au descoperit o gramada de pietris si au inceput sa arunce cu pietre in militieni. dispozitivele erau comandate de cativa ofiteri de militie, care se aflau chiar in dreptul frizeriei, sub balconul profesorului muresan.

enervat de pietrele care-i loveau din intunericul parculetului, un sergent major a venit la sefii lui, cerandu-le sa-i lase sa-i atace pe manifestantii din parc. au navalit spre ei, insa oamenii – normal ! – au fugit. militienii au reusit, totusi, sa prinda doua fete, pe care le-au adus langa frizerie, tarandu-le de par si lovindu-le cu picioarele. scena i-a facut sa explodeze pe manifestantii de dincolo de pod, care au atacat cordonul si l-au strapuns. ingroziti, militienii au fugit. oamenii au incercuit masina de pompieri, i-au aruncat din ea pe militari si au impins-o in raul bega. cele doua grupe de manifestanti au facut jonctiunea, stapanind intreaga zona. bucuria era imensa. unii s-au dezlantuit si au spart toate vitrinele magazinelor, fiind cu greu potoliti de cei mai pasnici.

cineva a spus sa mergem in centru. era deja trecut de miezul noptii si am ajuns la catedrala. eram vreo 4-500 de oameni. un cordon de militieni inconjurase primaria si o parte dintre manifestanti voiau sa-i atace. din multime au aparut niste lideri ad-hoc, care vorbeau oamenilor de pe treptele catedralei si incercau sa-i opreasca pe cei ce voiau sa se bata cu militienii de la primarie. povestea a durat vreo ora, in care multimea pendula intre catedrala si primarie, unde ii injurau pe militieni si le reprosau ca nu sunt romani, daca apara regimul comunist.

la un moment dat, cineva a venit cu ideea sa mergem in cartierele muncitoresti, sa chemam lumea la revolutie. norocul nostru a fost ca nu ne-a placut ideea si am plecat spre casa. gabi m-a dus cu masina. cand am trecut pe strada cluj, spre centru treceau camioane cu soldati. o parte a manifestantilor a plecat spre calea sagului, restul spre circumvalatiunii. prea putini oameni au iesit in strada sa li se alature. in dreptul antenelor de radio de langa cimitirul din calea lipovei, a avut loc prima interventie in forta a unor masive trupe de militie, care a reusit sa imprastie manifestantii si sa aresteze o parte dintre ei. cand am ajuns acasa si am intrat, surescitat, pe usa, strigand “gata cu ceausescu ! a inceput revolutia !“, maica-mea a inceput sa planga.

Share