mancarea este fabuloasa in cambodgia. in primul rand, tot ceea ce cunosti din ceea ce mananci are gustul original. carnea de pui imi amintea de gustul din copilarie, cand bunica insfaca oratania din curte, ii punea talpa pe aripi si-i lua gatul dintr-o miscare scurta de cutit. bananele sunt cat degetul si concureaza la aroma cu cele din africa. iar savoarea unui mojito nu v-o pot descrie. mai departe, incepe aventura.
mancarurile asiatice sunt picante si pot fi devastatoare pentru cei slabi de stomac. eu am fost usor “deranjat” de doua-trei ori, insa am vazut occidentali care, zile la rand, erau nelinistiti daca nu stiau o toaleta pe aproape. oricum, e bine sa o luati treptat. e plin de restaurante peste tot, foarte multe dintre ele cu patroni straini, care i-au invatat pe localnici sa faca pana si hamburgeri. gasesti – de la pizzerii pana la tarabele de pe strada – toata varietatea de meniuri. in primele secvente din videoclipul de mai jos, am filmat restaurantul “on the corner“. patronul este un francez care prefera sa-si petreaca anii de pensie in phnom penh. e tatal tovarasului meu de calatorii exotice, marko. aici, mancam bo bo soup, adica orez cu o supa de creveti, specialitate filipineza, fascinanta: fiecare inghititura are parca alta aroma. a eclipsat crabii cu legume care ne asteptau pe masa.
de la min.1:00, sunt imagini din restaurantul “bopha titanic“, de pe malul mekongului. un local mai luxos, unde am descoperit cafeaua khmera, cu o aroma aparte si un mod de preparare special. aici, am mancat amok cu carne de bivol de balta preparata in suc de nuca de cocos. pret de lux: 7 USD portia. in meniu se preciza ca este cea mai sanatoasa carne din lume, care reduce nivelul de colesterol. ti se topeste in gura. cu alta ocazie, am filmat si cativa bivoli balacindu-se intr-un lac (min.9:23). am mancat amok de peste in zona templelor de la angkor, in “khmer village restaurant“, unde mi-a placut mult curtea interioara (min.3:11).
despre cum am survolat cu elicopterul zona templelor va povestesc in alta postare. la min.5:05, vedeti imagini din restaurantul lacustru din apropiere. in cateva clipe, doua fete au umplut rogojina pe care stateam cu mici boluri cu sosuri ciudate,
salate, mirodenii si muraturi, pui rumenit la cuptor, peste fript si amok de vita intr-un recipient special din aluminiu, cu incalzitor. in loc de cola, ne-au adus tot felul de sucuri la cutie, unele ca un compot, cu fructe intregi. cand ne faceam siesta, au venit doi localnici cu fructe proaspete: rambutan – cu o coaja tepoasa ca a castanelor si miez dublu, usor acid si aromat si un sambure cat o aluna mai mica – si longan – care ascunde sub coaja bej un miez translucid si miraculos de bun.
daca nu ai langa tine un bastinas care sa stie bine o limba straina (ceea ce e destul de greu de gasit in cambodgia), poti rata cel putin jumatate de bunatatile locale. ati mancat vreodata guava, jujube, mangosteen, sapodilla, carambola, pitaya, lychee sau muguri de lotus ? as fi trecut oricand pe langa tarabele unde se vindeau aceste fructe, fara sa stiu ce gust au, daca mama si iubita prietenului meu marko nu ar fi fost originare din cambodgia. oricum, cea mai socanta experienta a fost cu durian-ul. la o cina, cand gazda a adus un exemplar din acest dovleac tepos si l-a desfacut, duhoarea pe care o emana mi-a intors stomacul pe dos instantaneu, iar francezii cu care eram au recunoscut ca nici cea mai puturoasa branza camembert nu o poate egala. femeia a zambit si a scormonit in miezul atos, de unde a scos niste samburi cat un pachet de tigari, acoperiti cu o pielita transparenta. am avut nevoie de mult curaj si abia dupa vreun sfert de ora de incercari am reusit sa musc dintr-unul si nu am regretat: inchipuiti-va ceva cu consistenta unui kiwi si gust de crema de ciocolata !
pe plajele de la sihanoukville, in timp ce leneveam la umbra in sezlonguri sau hamace, apareau batranele simpatice care ne induplecau sa ne gateasca pe loc calamari, caracatite si languste proaspete, explicandu-ne prin semne cat de importanti sunt pentru ele cei 2-3 dolari pe care ii cereau (min.12:16). noaptea, gaseai mese si scaune direct pe plaja, la doi-trei metri de tarm, unde ne-am delectat cu baracuda la gratar, raci si crabi gatiti in sosuri alambicate si, desigur, picante. puteai manca pana si caluti de mare marinati, daca te lasa inima.
de obicei, in asia, cele mai bune mancaruri le gasesti pe strada. proaspete, gatite pe loc si servite la mese si scaune banale din plastic. nemaipomenit de gustoase, chiar daca sunt simple placinte de banane, peste pane, bame, cartofi dulci sau picioare de broasca. in general, khmerii mananca orice creste, merge, zboara, inoata ori sa taraste in jurul lor, asadar, atentie ! eu n-am indraznit sa ma ating de cartita la cuptor, serpi la gratar sau oua clocite.
ouale clocite, coapte pe jar, sunt considerate o delicatesa de asiatici. mancam cu marko si iubita lui pe o strada din siem reap. cand a scos ouale, s-au golit jumatate din mesele la care stateau straini in jurul nostru. restul a disparut in urmatoarele etape, deoarece e un intreg ritual: intai se face o mica gaura in coaja si se soarbe zeama ramasa chiar si dupa ce oul a fost copt. se adauga sosuri condimentate, dupa gust, se mareste gaura si se mananca galbenusul cu fragmente din fetusul fraged. marko n-a avut incotro si a trebuit sa guste. palid, a refuzat a doua lingurita: “e foarte bun, dar, cand i-am simtit puful gadilandu-ma pe cerul gurii, mi-a venit sa vomit,” mi-a soptit discret, stergandu-si transpiratia de pe frunte.
va recomand, in schimb, gandacii. mai mici, mai mari, negri, bej sau roscati, prajiti in tot felul de sosuri, se gasesc pe marginea drumului (vezi min.11:00 din primul video). sunt crocanti si mai buni decat oricare chipsuri pe care le-ati mancat vreodata.