prietenii mei de la casa de productie media factory au scos o noua nazbatie: plugusorul politic 2011, o parodie animata, in stilul serialului “animat planet show” din anii trecuti. se difuzeaza si pe realitatea tv. secventa mea favorita este momentul cu eba.
superba “sinteza zilei“ pe antena 3 in seara asta ! am vazut spectacolul sfarsitului unei cariere politice. dupa ce, vreme de o ora, prostanacul a fost servit la fileu de mihai gadea, hodoronc-tronc ! a aparut crin antonescu, invitat de la 22:00. geoana, alb la fata, si-a vazut sfarsitul in fata ochilor ! si a inceput crin sa-l smotoceasca si sa stearga cu el pe jos, de chelalaia bietul geoana, ca mi se facea o mila de el…
geoana nu si-a revenit din corzi nici dupa pauza de publicitate, nici dupa ce arbitrul gadea l-a mai scos de cateva ori pe marginea ringului din ghearele liberalului dezlantuit. a mai mieunat ca el nu mai rezista decat un sfert de ora si iar s-a trezit numarat la podea, fara sa inteleaga ce se intampla. a incercat cu limba de lemn si i-a dat crin cu ea in cap.
ce pacat ca n-a aparut vadim, ca, la inceputul emisiunii, explicase crin de ce n-are chef de-o confruntare-circ, la care sa participe si el. ar fi fost un show complet de televiziune ! sa fi venit asaaaa… spre final, sa-l ridice din praf pe un geoana groggy.
ce seara ! de multa vreme voiam sa-l vad pe saxofonistul american branford marsalis, pe care il urmaresc de vreo 25 de ani, de pe vremea cand era star in ascensiune, impreuna cu fratele sau, trompetistul wynton marsalis. ce pacat ca sala palatului era o treime goala ! mircea geoana, care venise la festival sa para baiat misto in campanie, ar fi putut mai bine sa cumpere vreo 200 de bilete si sa le daruiasca studentilor din regie.
cand s-a dezlantuit uzina de jazz din spatele lui branford, intr-un swing de mare viteza, parea ca incepusera sa cante de acum o ora si cineva a ridicat brusc sonorul abia acum. si-au tinut asa o ora si ceva, schimband ritmuri sau tempouri, fara ca uzina sa aiba vreo secunda de ezitare. iar peste asa o sectie ritmica senzationala, se asezau solo-urile lui marsalis. saxofonist din noua generatie, pentru care instrumentul este o jucarie, foarte tehnic si rapid, insa inca departe de profunzimea marilor maestri. la pian a mitraliat neobosit joey calderazzo, cu un plus de romantism de tip modern la balade. eric revis a fost ca un urs la contrabas, cu un balans nestirbit de viteza la care se canta, dar surprinzator de melodic la solo-uri.
insa motorul formatiei lui branford marsalis era bateristul justin faulkner ! mi s-a parut ca-l vad si aud pe elvin jones: alura din tinerete, ritmul, energia si formidabila masina de ritmuri din soundul marelui artist. de multa vreme nu am vazut asa un tobosar impresionant ! branford marsalis quartet a facut o demonstratie de jazz modern, contemporan, cantat perfect.
bonusul ultimei seri de festival a fost mike stern band. cu sapte ani mai batran decat marsalis si un sound de chitara specific, stern a ramas o figura aparte in jazz. stie foarte bine sa se joace cu intensitatea sunetului, cand notele parca fluidizeaza aerul. a fost un concert fusion, al carui motor era tot bateristul: dave weckl, un metronom plin de imaginatie educat de chick corea acum 20 de ani. la bas electric, chris minh-doky l-a secondat jucaus si fara eforturi. trompetistul randy brecker, pe care l-am mai vazut live acum 25 de ani la sibiu, si-a facut o marca din timbrul dublat de o pedala cu efect. inspirat in momentele calde si dezlantuit atunci cand trebuia. bun de tot.
cand am ajuns acasa, pantilimon, portarul lui poli timisoara lua galben pentru ca tragea de timp in fata unui adversar ramas in 10 oameni. ce viata chinuita au unii !
ultimul episod al filmului pe care l-am facut impreuna cu andreea cretulescu si media factory (marius toader si monica senchiu) despre campania electorala pentru alegerile locale in bucuresti in 2004. este partea cea mai spectaculoasa, avand ca moment culminant reactia candidatilor (basescu, geoana, mitica dragomir, monica tatoiu) la anuntarea rezultatelor. filmul a fost difuzat de antena 1 imediat dupa alegeri si puteti evalua si singuri cate s-au schimbat. sau nu.
in episodul 7 al filmului despre campania electorala pentru alegerile locale din 2004 in bucuresti, serban alexandrescu (headvertising) analizeaza felul in care candidatii (in special, basescu si geoana) au aparut in afise, panouri si clipuri electorale. o comparatie cu campania din toamna trecuta sau cu cea de anul acesta ne arata ca nimic nu s-a schimbat. aceleasi sume colosale cheltuite pe o promovare inutila, la sfatul unor “specialisti in comunicare” ce nu stiu decat sa isi umple buzunarele o data la 4 ani de pe urma naivitatii si a lipsei de discernamant a candidatilor.
in episodul 6 al filmului, vedeti prima confruntare televizata de la antena 1 a campaniei electorale de la alegerile locale pentru primaria bucuresti in 2004. pentru ca toti cei interesati au vazut emisiunea, noi am folosit doar filmarile din timpul pauzelor publicitare, in care candidatii par mai umani, iar gesturile lor transmit mai multa emotie. mircea geoana a lipsit, asa ca spectacolul a fost asigurat de basescu, mitica dragomir si insipida monica tatoiu.
am ajuns la episodul 4, in care puteti vedea cum intelegeau in 2004 candidatii la primaria bucurestiului actiunile electorale: vizite de lucru prin fabrici si uzine (geoana si nastase), bai de multime prin parcuri (basescu), plimbari pragmatice prin piete (mitica dragomir) sau calatorii stangace cu metroul. dupa imaginatia fiecaruia… ciorbea e total !
astazi, am postat episodul 3 din filmul despre alegerile locale pentru primaria bucuresti din 2004. este despre primele actiuni electorale, palide si lipsite de sens, despre candidati-fantoma si despre momentele in care candidatii evalueaza sansele celorlalti.
urmeaza povestea punctului culminant al lansarii candidatilor la primaria bucuresti in 2004. mie mi-a facut placere s-o revad.
in 2004, impreuna cu marius toader si monica senchiu (de la media factory), am facut un film despre alegerile locale pentru primaria bucuresti din 2004. ideea era a lui adrian sarbu, care ne pusese in 2000 sa facem doua filme similare. impreuna cu andreea cretulescu (pe atunci, la antena 1), am filmat in culisele campaniei electorale, ne-am plimbat printre politicieni, asa cum putini dintre voi puteti s-o faceti, iar la sfarsit am facut “prim ar vrea sa fie 2004“. de ce 2004 ? pentru ca exista si “prim ar vrea sa fie 2000“.
filmul a fost difuzat de antena 1, imediat dupa alegeri, dar nu a fost suficient promovat, iar efectul sau s-a estompat sub insolitul vietii reale.
asadar, iata primul episod. despre cum se faceau lansarile candidatilor la alegerile locale din bucuresti cu 5 ani in urma ! aveti libertatea de a compara cu ce se va intampla (si) anul acesta. sa vedem daca am mai evoluat un pic…