de luni, “aruncati din tren” pe antena 1 !

asadar, mai sunt cateva zile pana la prima editie a emisiunii “aruncati din tren“. proiectul apartine casei de productie media factory, care a produs acum cativa ani, o emisiune asemanatoare pentru protv, “vedete cu sacul“. de aceasta data, competitiei in care 3 vedete se intrec sa stranga cat mai multi bani i s-a adaugat o componenta emotionanta, care schimba mult, atat abordarea, cat si atitudinea si motivatiiile personajelor principale: banii sunt destinati unui caz social din orasul respectiv.

gina pistol a strans bani la vaslui pentru lucian, un baiat paralizat din cauza unui accident stupid. banii adunati de maria carneci la calarasi au ajuns la o familie cu 13 (intre timp 14 🙂 ) copii, iar suma stransa de andrei duban la slatina va ajuta un baiatel sa poata fi operat la viena. cum au abordat cele 3 vedete oamenii din cele 3 orase pentru a le da bani si cum s-a schimbat atitudinea lor dupa ce s-au intalnit cu cazurile sociale pentru care au fost aruncate din tren, puteti vedea pe antena 1, in 4 episoade, incepand de luni, 14 septembrie 2009, de la ora 22:00.

aruncati din tren @ antena 1, prima editie: 14/09/2009, 22:00

luni, 14 septembrie 2009, de la ora 22:00, pe antena 1 va fi difuzata prima editie din “aruncati din tren“. produsa de media factory, emisiunea este un reality show pe teme sociale, in care trei vedete sunt trimise in trei orasele din tara, unde trebuie sa faca rost de bani pentru a ajuta un caz social. prima editie a fost si cea mai dificila, deoarece gina pistol la vaslui, maria carneci la calarasi si andrei duban la slatina au fost deschizatori de drumuri. vedetele urmatoarelor emisiuni vor avea o misiune mai usoara, deoarece oamenii din orasele in care vor ajunge vor sti despre ce este vorba. cat a fost competitie si cat a fost un exercitiu de solidaritate umana, puteti vedea urmarind cele 4 episoade ale primei editii, care vor fi difuzate saptamana viitoare.

de ce ar fi diferit spatiul virtual romanesc de cel real ?

de la o vreme, navighez prin spatiul virtual romanesc, incercand sa invat uneltele astea noi de comunicare si nu pot sa nu observ cat de mult seamana cu viata reala. acelasi haos comunicational care ne impiedica sa functionam mai bine si in realitate. multa flecareala inutila de genul “ma duc pana jos sa pun bilet la loto”, care nu merita nici macar efortul de a te apleca asupra tastaturii ca s-o scrii. o goana absurda dupa “followers”, “friends”, “views” ori cum s-or mai fi numind iluziile ca poti vorbi atator oameni fara sa fii in stare sa le spui ceva.

m-am cam lamurit. exact ca in realitate: nu conteaza numarul celor carora te adresezi, daca mesajul care ajunge la ei e gol. daca n-ai nimic de spus, mai bine taci ! macar isi vor imagina ca gandesti. sau n-ai timp sa te conectezi. altfel, nu vor mai baga in seama ceea ce vrei sa spui si nici macar nu vei merita efortul de a te cauta sa-ti dea eject de pe lista lor.

daca vrei sa comunici ceva, fa-o doar cand stii ceva ce si altii merita sa afle.

un timisorean la vaslui, pentru un proiect impresionant de solidaritate umana

doar sa nu-mi cereti astazi poze sau video, pentru ca sunt prea obosit. filmez de doua zile in vaslui, pentru pilotul unui reality show mai special, care se va difuza pe antena 1. se numeste “aruncati din tren” si-l veti putea vedea, timp de 4 seri, incepand din 7 septembrie. se iau 3 vedete, sunt trimise in 3 orasele din tara, in care trebuie sa faca bani din piatra seaca, pentru a ajuta oameni aflati intr-o situatie deosebit de grea. nu au nici un ban la ele, nici telefon mobil, nu pot fi ajutate de prieteni, in prima zi nu au voie sa obtina banii facandu-si meseria sau invocand cazul pentru care lupta, in a doua zi pot sa-si exerseze talentul doar in spatii publice, iar in a treia zi pot face tot ce doresc.

aparent frivol, subiectul reality show-ului este, in realitate, surprinzator de profund si emotionant de uman. de fapt, vedetele trebuie sa revitalizeze solidaritatea umana care zace tot mai chircita in sufletele noastre. acea caldura pe care ne-am pierdut-o de ani de zile sau pe care unii nu am avut-o niciodata. sa ne ajute sa redevenim oameni. sa ne amintim ca ar trebui sa ne pese de durerea sau necazul celui de langa noi. sa gaseasca in ele energia necesara pentru a reaprinde in inimile noastre scanteia flacarii care ne alimenteaza viata. sau ar trebui sa o faca.

nu stiu cum va fi maine, insa aceste doua zile au fost pentru mine o lectie de viata pe care mi-o doream si o cautam de multa vreme. si pe care, o sa radeti, dar am primit-o de la gina pistol ! fata aceea pe care o asociati in mintea voastra cu niste poze din playboy sau cu articolele din ziarele colorate despre idila ei cu vreun fotbalist (observati ce tare m-a enervat ciprian marica cu penalty-ul obtinut ieri seara contra lui poli timisoara !). nu vreau sa va stric surpriza pe care o veti avea cand se va difuza “aruncati din tren“. pot sa va dezvalui doar ca a intors pe dos intregul vaslui, a adunat in jurul ei o gasca de fete si baieti tineri care i-au inteles entuziasmul si au ajutat-o, a strans lumea in piata pe care ar trebui s-o stiti din filmul lui corneliu porumboiu si nu s-a sfiit sa le multumeasca moldovenilor ca – desi saraci – inca n-au uitat sa-si ajute aproapele. asa cum am uitat prea multi dintre noi.

peste cateva zile, voi posta aici si fragmente din ce am filmat, pentru ca nu vor incapea toate in emisiune si ar fi pacat sa se piarda. pana atunci, trebuie sa va dezvalui doua momente, chiar daca imi voi lua niste injuraturi de la producatorul general al proiectului: aplauzele pe care le-a primit gina de la moldovenii adunati in piata din fata statuii lui stefan cel mare, in clipa in care nu si-a mai putut stapani lacrimile, povestind despre coplesitoarea drama a unei mame pe care a incercat s-o ajute venind la vaslui si simpatia pe care o voi avea de acum incolo pentru echipa locala de fotbal (de la stranierii din lot si pana la patronul clubului), pentru delicatetea cu care au ajutat-o.

randurile de mai sus nu sunt un promo, dar nu pierdeti “aruncati din tren” si tineti maine cu fc vaslui in meciul contra grecilor de la aek atena ! merita !

comunism pe burta goala: cozile de pe vremea lui ceausescu

prietenii mei de la compania de productie media factory au realizat pentru realitatea tv un proiect despre viata romanilor pe vremea regimului comunist. am participat si eu la acest proiect, povestind o parte din amintirile mele de pe vremea lui ceausescu.

urasc cozile ! este unul din sentimentele pe care mi le-au facut cadou comunismul. totdeauna am simtit acut potentialul de violenta care zace in oamenii ce isi asteapta randul. chiar si in brutaria de la bunici, invaluit de mirosul de paine proaspat scoasa de la cuptor, cu memoria tejghelei albite de praful fainii pentru ca imi ajungea in dreptul nasului. acolo cred ca am descoperit prima data in privirile oamenilor chinuitoarea intrebare “daca se termina, pana ajung eu la rand ?”. in spatele careia intuiam intunecimea gandurilor despre ce ar fi fost in stare sa faca, daca painea s-ar fi terminat prea repede.

cu trecerea timpului, am invatat tacticile esentiale de supravietuire din cozile care ajunsesera tot mai dezorganizate si mai violente. era esential, pe masura ce te apropiai de punctul terminus, sa gasesti un perete sau o tejghea ca punct de sprijin si sa te feresti sa nu ajungi langa solidele bare de inox plasate pentru a forma un culoar de un metru in fata vanzatorului. puteai fi strivit fara ca multimea sa inteleaga ce se intampla. si la fel de important era sa stii cum sa-ti croiesti drumul afara din inclestare, aparandu-ti “prada” pe care ai obtinut-o atat de greu. poate aceste amintiri m-au marcat si pentru ca, la varsta aia, in ochii tai, totul are alte dimensiuni.

privind acum in urma, imi amintesc tot mai multe detalii de la cozile pe care am ajuns sa le detest. inclusiv infrigurarea cu care ma rugam, cand eram la rand si incercam, cu ultimele puteri, sa rezist presiunii care risca sa ma striveasca, ca mana vanzatorului sa nimereasca o bucata mai buna. noroc ca existenta comtim-ului in timisoara in care ne-am mutat pe cand eram in clasa a saptea asigura intregul oras cu carne de furat si majoritatea timisorenilor ajunsesera sa priveasca aproape cu dispret permanenta coada din fata magazinului oficial al combinatului, alcatuita majoritar din oameni veniti special din alte colturi ale tarii.

fete de l’ete @ la versanne, franta

unul din reportajele facute de participantii la stagiul de initiere in radio jurnalism de la radio d’ici din saint julien molin molette (franta) a fost despre sarbatoarea dintr-un sat vecin. la fete de l’ete de la versanne este un fel de ruga, cum se spune in banat la sarbatoarea anuala care se tine de hramul bisericii. e un prilej pentru ca localnicii si rudele lor imprastiate prin alte parti sa se reuneasca si sa socializeze. am surprins un moment din sarbatoare, cu cateva din elementele traditionale locului.

stagiu de radio jurnalism @ radio d’ici. franta. a treia emisiune

abia acum am apucat sa montez povestea celei de-a treia emisiuni in direct a participantilor la stagiul de initiere in radio jurnalism de la radio d’ici din saint julien molin molette. ca de obicei, emisiunea a iesit bine, chiar daca stagiarii n-au apucat sa termine toate reportajele. s-au descurcat cu butoanele si au fost relaxati. la final, erau un pic tristi ca pleaca. pareau, totodata, usurati ca au scapat de corvoada unor datorii zilnice, uitand ca, la varsta lor, greul abia acum incepe.

7 romani au avut o vacanta de 12 zile, in care s-au putut juca de-a jurnalistii, impreuna cu tineri de varsta lor din franta si germania, intr-un studio de radio adevarat. ocazie care ti se ofera o data in viata, vara, la radio d’ici din saint julien molin molette, franta.

stagiu de radio jurnalism @ radio d’ici, franta. a doua emisiune

participantii din acest an la stagiul de initiere in radio jurnalism de la radio d’ici din saint julien molin molette, franta, au rasturnat statisticile din anii trecuti. de obicei, prima emisiune iesea bine si ii facea sa se umfle in pene si sa creada ca radioul e floare la ureche. din acest motiv, a doua era catastrofala, ca un dus rece. abia atunci reuseau sa se mobilizeze, pentru cea de-a treia, care era reusita.

poate si fiindca grupul roman a dominat numeric stagiarii din acest an, de aceasta data, prima emisiune a fost varza. dezorganizare totala. cei ce au ales sa joace rolul de tehnicieni aveau impresia ca mixerul din fata lor era o jucarie. stagiarii nu au functionat ca o echipa, le-a lipsit rigoarea si seriozitatea, asa ca dusul rece a venit inca de la inceput. pentru cea de-a doua au muncit pe branci pana noaptea tarziu, asa ca satisfactia din final a fost binemeritata.

safari park @ peaugres, franta

i-am invatat pe participantii la stagiul de radio jurnalism de la radio d’ici, saint julien molin molette, franta, cum se lucreaza in viteza. au facut un reportaj la safari park-ul din peaugres, langa annonay, in regiunea ardeche. in jumatate de ora, pentru ca trebuia sa mai ajungem intr-un loc, pentru un alt reportaj. au putut simti frustrarea pe care o au, uneori, reporterii care lucreaza in ritmul de stiri cand nu pot savura frumusetea unui loc in care fac o filmare. au apucat sa stea de vorba cu christele vitaud, directoarea parcului, si cu cecile dubois, una dintre ingrijitoarele animalelor, sa smulga niste pareri de la vizitatori si sa traga cu coada ochiului la animalele ce-si faceau siesta la umbra.

safari park din peaugres este o bijuterie in acest domeniu: un parc de 80 de hectare, infiintat acum 35 de ani, cu doua trasee, unul pe jos si unul cu masina. animale in libertate, despartite de oamenii care se plimba printre ele de tunele sau custi din sticla – pentru cele periculoase – sau de simple cabluri electrificate, inofensive pentru oameni, dar enervante pentru salbaticiuni – pentru cele prietenoase. peste tot au gasit cate-o varianta ingenioasa de a te aduce cat mai aproape de animale, fara a le stanjeni. foarte spectaculos este felul in care francezii au pus in valoarea atractiile parcului, transformandu-le in instrumente de educatie pentru cei mici. la fiecare pas intalnesti avertismente amuzante sa nu dai de mancare animalelor. copiii sunt condusi de cate un ingrijitor in tarcuri cu caprioare si capre salbatice, pe care le pot mangaia. in alta parte este amenajat un tarc, in care pustii pot invata sa mulga vaca la o macheta din plastic. traseul pentru masini este o nebunie. nu cred ca o sa vad vreodata asa ceva in romania.

stagiu de radio jurnalism @ radio d’ici, saint julien molin molette, franta. prima emisiune

stagiul de radio jurnalism de la saint julien molin molette a intrat in partea practica. vineri seara , de la ora 18.00, a fost difuzata pe radio d’ici prima emisiune realizata de tinerii veniti din romania, germania si franta. am fost cam dezamagit, desi trebuia sa ma astept ca va iesi asa:

noi, romanii, avem mari probleme la capitolul spirit de echipa. chiar daca are, chiar daca nu are calitatile sau cunostintele necesare, fiecare incearca sa para buricul pamantului. toti fug de responsabilitate, iar greselile sunt aruncate in carca altora. liderul nu este ajutat, iar cand greseste devine tinta ironiilor tuturor si, oricum, este vorbit de rau pe la spate. refuzam sa invatam din greseli, iar orice observatie o luam ca un afront personal.

si, in general, cea mai mare bucurie este sa moara capra vecinului, daca tot n-am fost in stare sa ne cumparam si noi una.