varu’ zoran s-a dus…

cine-a mai vazut cal verde si sarb cuminte ? era unul din personajele celebre ale timisoarei, cu parpalacul bej si nelipsita umbrela neagra si lunga, calcand ca un armasar pe dalele din piata operei. suntem prieteni de vreo 30 de ani, din vremea in care casetele lui cu muzica trasa de la europa libera cu tot cu comentariile lui andrei voiculescu erau legendare. in clasa a IX-a, la fel de legendarul unchi din state ii trimisese o pereche de levi’s 501 adevarati, o bricheta zippo, o pereche de ray-ban si un radiocasetofon stereo care prindea incredibil de clar posturile straine. blugii cred ca au ajuns si pe mine, pe la sfarsitul existentei lor fizice, iar casetofonul zace in mod sigur printre lucrurile mele din podul unei case vechi din timisoara. radioul tot asa de bine merge !

nu stiu cati v-ati trait tineretea la fel de spectaculos si frumos ca noi. eram un grup de 5-6 prieteni care a trecut IMPREUNA, alaturi de fetele pe care le iubeam si de ceilalti prieteni, de gastile din generatiile dinaintea noastra si de cele de dupa noi, prin una din cele mai interesante si furtunoase perioade ale secolului XX. liceul cu nopti pierdute ascultand pink floyd sau frank zappa si fumand marlboro rosu in camera lui marlone de la giarmata. chefuri pe bijelo dugme sau eric clapton, cu kenturile lu’ hodoroaga, pana a crapat vecinul de la unu de inima rea. aventuri prin trenurile de noapte spre varias si cei cinci kilometri pe jos pana la totina. noptile de vara din campingul de la neptun si septicul romanesc pana la 40 fix la gura sobei din casa de vacanta de la brebu a corinei. nemaipomenitele discutii nocturne din apartamentul lui gabi de langa bastion si chefurile de la velimir, cand ai lui erau plecati la tara. povesti de dragoste, exmatriculari temporare din liceul c.d.loga pentru nazbatii rasunatoare, excursii memorabile la poiana marului sau herculane, examene, 9 luni de armata (eu – la diribau, el – voluntar la parasutisti), anii de studentie, in care eu ma apucasem sa cant jazz la contrabas si camerele numai de noi stiute ale arabilor din caminele de la medicina de unde puteai cumpara oricand marlboro cu 120. incredibilele zile ale Revolutiei din decembrie 1989 pe care le-am trait din plin la timisoara si noptile in care ne ascundeam de tirurile unui terorist nebun in casuta parintilor lui gabi. dupa care – nebunia anilor ’90 !

in ultimii 6-7 ani, ne-am vazut rar si am scapat cu greu de ironiile ca m-am mutat printre mitici. nu i se schimbase decat privirea, parca mai trista. ultima data, am vorbit cu el la telefon acum 10 zile. era vineri, pe la miezul noptii. surpriza a fost totala, pentru ca nu ma sunase niciodata de pe mobil. nu mai conteaza ca si acum ma apelase din greseala, dar ne-am bucurat sa ne auzim si mi-a atras atentia sa nu uit sa bem o bere cand mai trec prin timisoara.

asteapta-ma, prietene, promit sa vin.

21 februarie 2011

Share

rock the city @ arenele romane, bucuresti w/ limp bizkit, queensryche & saga

in seara asta, rock-ul va zgudui arenele romane: minifestivalul rock the city ii aduce la bucuresti pe saga, queensryche si limp bizkit. de canadienii de la saga am auzit prima oara la inceputul anilor ’80, la emisiunile “metronom“, realizate la radio europa libera de andrei voiculescu. imi placea albumul “silent knight“, pe care prietenul meu, zoran, il primise de la unchiul sau din sua si pe care il ascultam des. rock progresiv, cu solo-uri de chitara misto. vor incepe sa cante la o ora cam nefericita: 17.00.

dupa saga, urmeaza queensryche, care ar trebui sa inceapa sa cante pe la ora 19.00. ei sunt intr-un turneu mondial de promovare a ultimului album, “american soldier“. au mai cantat la arenele romane acum 2 ani. sunt curios cum mai suna acum, pentru ca vin de fiecare data cu idei noi.

si, in fine, de la 21.00: limp bizkit ! intoteauna mi-au placut oamenii care stiu sa comunice, iar fred durst & co se joaca cu internetul foarte bine. l-am urmarit pe twitter de cand se pregateau sa vina in turneu european. m-am amuzat azi-dimineata, cand fred ne-a transmis o poza facuta de la fereastra hotelului in care sta (intercontinental, dupa imagine). se pare ca sunt in forma, dupa felul in care au cantat in lituania, de exemplu.

few hours later…
am ajuns la concert pe la 6 fara un sfert, cand tocmai incepuse saga sa cante. foarte buna cantare ! piesele din anii ’80, intercalate cu unele din noul album. vocalistul cam enervant, un pic din alt film. chitaristul ian crichton a fost uimitor si se sincroniza perfect cu jim gilmour (clape), desi acesta se auzea adesea prea incet. oricum, mi-am amintit cu placere de vremea cand ii ascultam.

desigur, organizarea de tot rahatul: am apucat sa beau doua beri si o apa, inainte de a deveni imposibil, din cauza cozilor imense la care trebuia sa astepti. cat de idiot poti sa fii, ca sa ai doar 4 puncte de vanzare pentru 2-3.000 de oameni ?

odata cu queensryche, a inceput o ploaie sacaitoare, care nu s-a mai oprit pana la sfarsit. pacat ca prima parte a show-ului lor s-a auzit prost. pe la jumatate, s-a prins si mixeristul cum sa-si faca treaba si a iesit bine.

limp bizkit au fost impecabili, de la sunet, pana la show si aparitie. multimea s-a descatusat in valuri, mult pogo si energie. tocmai citesc mesajul lui bitter_kaya pe twitter, care sintetizeaza de minune atmosfera: “awesome ! rainin’, jumpin’, dancin’, rollin’, screamin’, singin’ ! i’m all wet, but happy !”

iata si doua filmari de la concert, din care puteti intui ce atmosfera a fost. prima e filmata de satanic pentru bloodbath.ro si postata pe youtube de spropaganda:

cea de-a doua, take a look around, e postata de sandumax, care se lauda ca a filmat intregul concert si l-ar pune pe youtube, daca lumea ar vrea sa-l vada.

Share