are 63 de ani, dar nu i-a trecut inca prin cap gandul retragerii si rade de formatia kiss, care se afla de vreo 25 de ani in cel mai lung turneu de adio de care s-a auzit vreodata. alice cooper a venit la bucuresti cu un rock cirkus perfect care a avut de toate: sarpe boa, papusi, bastoane, jobene, sabii, ghilotina, poison, confetti si muzica in forta, cu 3 chitari, bas si tobe. l-am mai vazut la b’estival in 2007, pe aceesi scena cu marilyn manson, dar acum parca a fost mai bun.
am vazut ca un concert rock poate suna bine si la arenele romane, public de toate varstele, in extaz la hiturile lui alice cooper si multe tricouri negre cu ac/dc, iron maiden, judas priest… cam ciudat 🙂 cat despre sarpe, a avut mare curaj, pentru ca era inchiriat de la bucuresti. putea sa se strice si sa ne dea cea mai tare stire despre romania din ultimii 20 de ani.
suede live la arenele romane. lume multa, fani care stiau versurile pe de rost, vreme perfecta. conditii ideale pentru un concert reusit. degeaba. sonorizarea a stricat tot. primele piese abia s-au auzit, mai mult de la monitoarele de pe scena. cand au remediat defectiunea, a fost mai rau. o harmalaie aiurea, din care cu greu se putea distinge ce canta britanicii. o mare dezamagire.
arena dnb summer fest 2011. tot la arenele romane. sute de tineri pusi pe chef au dansat in ploaie. cortul promis de organizatori era, de fapt, un sir de umbrele ursus, aliniate la 50 de metri de scena. sonorizarea a fost la fel de penibila. warm-up cu dj snow & mc agent, care se ruga degeaba de handicapatii de la mixer sa-i dea vocea mai tare. au urmat drumsound & bassline smith, care s-au auzit la fel de incet. de parca nu era destul ca puneau o muzica destul de banala, dupa gustul meu. bare noize sunau mai bine, dar tot insuficient de tare pentru un party drum’n’bass. asa ca m-am carat, la fel ca o buna parte din audienta. penibil.
alexander robotnicka mixat in berlin club, invitat de organizatorii street delivery. marturisesc ca am fost cam reticent, pentru ca nu ma dau in vant dupa nu-disco. italianul a fost, insa, sclipitor. piese misto, remixate cu multa imaginatie, dozate perfect spre un climax care a starnit urale. un prieten ma avertizase ca va fi mult fum, dar nu asta a fost problema. clubul era o adevarata sauna ! cand am intrat mi s-au aburit ochelarii, desi afara erau cel putin 20 de grade celsius. pacat !
fiindca nu ma lecuiesc niciodata, ma duc si diseara la arenele romane. sunt curios cum vor strica romanii concertul lui alice cooper 😉
a fost cosmar aseara la arenele romane. organizatorii au ales un loc prea mic pentru cati ar fi dorit sa-i vada live pe austriecii de la parov stelar. au vandut prea multe bilete, au impartit prea multe invitatii si s-au trezit la realitate abia dupa miezul noptii, cand cortul era arhiplin si sute de tineri au ramas cu biletele in mana pe afara. o bere costa 10 lei, iar o apa – 5, dar nu cred ca s-a imbogatit cineva cu preturile astea. pe la 2:00, la unul din cele doua chioscuri din cort nu mai aveau nimic, iar la celalalt greu ajungeai sa-ti mai cumperi ceva.
parov stelarnu m-au impresionat. probabil ca albumele lor, bine masterizate in studio, suna bine. live, insa, au fost destul de banali si fara coaie. un r’n’b electronic lalait, numai bun de sucit mintile gagicilor slabe de inger. suflatorii (trompeta si sax) sunau ca o clapa, iar vocile nu transmiteau suficienta energie pentru a insufleti multimea.
sincer, eu venisem pentru john digweed. si nu doar eu. nu ne-a parut rau, mai ales ca o parte din fanii parov stelar s-au carat, asa ca se mai putea respira si dansa in cortul “the mission“. setul lui digweed mi-a placut. profesionist. a inteles imediat situatia si a inceput mai lejer, ca sa ajunga unde trebuia abia dupa vreo jumatate de ora. la after-party, in martin, n-am mai mers. mi-a fost sufienta aglomeratia de la arene.
a fost atmosfera misto sambata noaptea pe arenele romane. lume faina, suficient de multa cat sa poti dansa in voie, dar si sa te feresti de momentele de pogo sau de cocalarii housecare apareau dracu’ stie de unde si oripilau lumea. nu era coada la bere (5 lei/cutia), in schimb riscai sa confunzi usor aglomeratia infernala de la garderoba cu cea de la toaletele inundate. am ajuns dupa miezul noptii si l-am prins pe gojira in mare forma, cu un set in care a indraznit de cateva ori sa starneasca mici momente de nebunie si pe care l-a terminat intr-un dubstep viguros, incalzind imaginatia pentru vedeta serii.
emalkay m-a dezamagit. un set banal, adormitor, cu rare momente mai vioaie si trei-patru piese mai de Doamne-ajuta pe final. la inceput am crezut ca “framanta aluatul” pregatindu-ne pentru ceva bun, dar atata l-a frecat, incat lumea a inceput sa plece. la 3:00 fix, si-a pus palma-n cur si s-a carat. nu stiu care dintre dj-ii de pe afis a urmat, pentru ca au uitat sa-i mai scrie numele pe ecrane. pofta de d’n’b s-a aratat imediat, dupa muzica lesinata de pana atunci, asa ca am mai dansat.
la un moment dat, cred ca nu mai era bere destula, pentru ca gagicile sau pareau prea urate sau se mozoleau gretos cu oricine altcineva decat cu tine. si am plecat acasa.
reggae night. arenele romane. bucuresti. the wailers: good vibe (positive vibration). lume putina, dar de calitate. sonorizare de porc, romaneasca. muzica, dincolo de asteptari, un pic de dancehall in deschidere, apoi toate hit-urile lui marley, de la “i shot the sheriff” la “one love“. nu stiu cati dintre cei de pe scena arenelor romane au cantat cu bob marley, insa concertul a sunat bine de tot.
privesc siderat catre finalul uneia din cele mai ingenioase tzepe din show-business-ul autohton din acest an. dupa cum stiti majoritatea concertelor din acest an s-au intamplat inzone arenadin floreasca. au fost destule si pline de succes. ba chiar cateva, programate in alte locuri, si-au schimbat brusc locatia, atrasi la zone arena de un miraj necunoscut.
well, nici nu s-a incheiat bine ultimul eveniment important al verii, concertul irlandezilor de la the cranberries, ca primarul ontanu “si-a dat seama” ca locatia a functionat ilegal, fara nici o autorizatie (adica fara sa plateasca un ban cuiva) si le-a trimis o somatie. ca niste gentlemeni adevarati, cei de la zone arena au spus “oh ! sorry ! strangem imediat jucariile si ne caram !” si gata !
va dati seama cat de idioti ne considera astia, de incearca sa ne vanda o astfel de gogoasa ?
concertul anului ar fi fost youssou n’dour @ arenele romane, in 30 iulie, dar s-a anulat. cica va fi reprogramat in noiembrie…
pe birdy nam nam ii mai vazusem vara trecuta la arenele romane din bucuresti, cand recitalul lui gojira de dupa concertul lor a fost oprit de niste jandarmi tembeli, fara sa stie nici ei sa explice bine de ce. si atunci au fost impecabili. se simte ca au mixat ani de zile pe scenele underground-ului parizian. in 2000, dj pone si crazy b castigasera, sub numele scratch action hiro the dmc world dj team championship. 2 ani mai tarziu, au obtinut inca o data titlul, sub numele actual, cooptandu-i in formatie pe dj need si little mike.
si-au luat numele de la o scena cu peter sellers din celebrul film “the party“. dincolo de anecdotica, ramane show-ul. complet, irepetabil, fascinant prin acuratetea cu care cei 4 dj se sincronizeaza, chiar daca amesteca ritmurile sau mixeaza decalat. jocul de lumini este inteligent si la fel de bine sincronizat cu muzica, iar reactia publicului – pe masura. rareori m-am simtit atat de bine ca in vulcanul starnit pe lespezile din fata scenei din theatre antique, unde talpile iti vibreaza in ritmul muzicii.
in seara asta, rock-ul va zgudui arenele romane: minifestivalul rock the city ii aduce la bucuresti pe saga, queensryche si limp bizkit. de canadienii de la saga am auzit prima oara la inceputul anilor ’80, la emisiunile “metronom“, realizate la radio europa libera de andrei voiculescu. imi placea albumul “silent knight“, pe care prietenul meu, zoran, il primise de la unchiul sau din sua si pe care il ascultam des. rock progresiv, cu solo-uri de chitara misto. vor incepe sa cante la o ora cam nefericita: 17.00.
dupa saga, urmeaza queensryche, care ar trebui sa inceapa sa cante pe la ora 19.00. ei sunt intr-un turneu mondial de promovare a ultimului album, “american soldier“. au mai cantat la arenele romane acum 2 ani. sunt curios cum mai suna acum, pentru ca vin de fiecare data cu idei noi.
si, in fine, de la 21.00: limp bizkit ! intoteauna mi-au placut oamenii care stiu sa comunice, iar fred durst & co se joaca cu internetul foarte bine. l-am urmarit pe twitter de cand se pregateau sa vina in turneu european. m-am amuzat azi-dimineata, cand fred ne-a transmis o poza facuta de la fereastra hotelului in care sta (intercontinental, dupa imagine). se pare ca sunt in forma, dupa felul in care au cantat in lituania, de exemplu.
few hours later…
am ajuns la concert pe la 6 fara un sfert, cand tocmai incepuse saga sa cante. foarte buna cantare ! piesele din anii ’80, intercalate cu unele din noul album. vocalistul cam enervant, un pic din alt film. chitaristul ian crichton a fost uimitor si se sincroniza perfect cu jim gilmour (clape), desi acesta se auzea adesea prea incet. oricum, mi-am amintit cu placere de vremea cand ii ascultam.
desigur, organizarea de tot rahatul: am apucat sa beau doua beri si o apa, inainte de a deveni imposibil, din cauza cozilor imense la care trebuia sa astepti. cat de idiot poti sa fii, ca sa ai doar 4 puncte de vanzare pentru 2-3.000 de oameni ?
odata cu queensryche, a inceput o ploaie sacaitoare, care nu s-a mai oprit pana la sfarsit. pacat ca prima parte a show-ului lor s-a auzit prost. pe la jumatate, s-a prins si mixeristul cum sa-si faca treaba si a iesit bine.
limp bizkit au fost impecabili, de la sunet, pana la show si aparitie. multimea s-a descatusat in valuri, mult pogo si energie. tocmai citesc mesajul lui bitter_kaya pe twitter, care sintetizeaza de minune atmosfera: “awesome ! rainin’, jumpin’, dancin’, rollin’, screamin’, singin’ ! i’m all wet, but happy !”
iata si doua filmari de la concert, din care puteti intui ce atmosfera a fost. prima e filmata de satanic pentru bloodbath.ro si postata pe youtube de spropaganda:
cea de-a doua, take a look around, e postata de sandumax, care se lauda ca a filmat intregul concert si l-ar pune pe youtube, daca lumea ar vrea sa-l vada.
diseara, din nou concert: the mission ii aduce la arenele romane pe basement jaxx. party-ul este deschis de prietenul meu tom wilson, un englez care s-a indragostit de romania acum vreo 10 ani si, de atunci, pune muzica prin cluburi si se implica in tot felul de proiecte culturale. ne-am cunoscut prin 2001, cand l-am ajutat sa mixeze in cateva locatii misto din timisoara.
urmeaza trg (infamous). despre care yazee.ro scrie ca este cel mai tare produs de export al romaniei in materie de produceri. si chiar este ! ne stim de multi ani, de prin web clubsi alte locatii sau festivaluri underground. mi-a placut intotdeauna cum mixeaza.
primii invitati de afara sunt aeroplane, doi belgieni cu un electro dance, care cred ca ma va plictisi. daca nu dureaza prea mult, voi supravietui pana la moderat, un proiect audio vizual complex al unor producatori germani care vor scoate in curand primul album la casa de discuri bpitch control.
si, in fine, starurile serii: britanicii de la basement jaxx. care sunt pe piata muzicii house de vreo 10 ani si de la care astept un show ca lumea. chiar daca house-ul s-a cam banalizat, dupa gustul meu.
va fi interesant daca ploua !
few hours later…
in primul rand, la un eveniment unde-i heineken sponsor, sa coste 10 lei o cutie de bere de 0.33 inseamna jaf la drumul mare. am ajuns la arene la jumatatea setului lui trg. am apucat sa ma intalnesc prin multime cu tom wilson si sa-i multumesc ca a pregatit atata lume pentru party. trg mi-a placut mult si a dus elegant ritmul catre schimbarea din program: au urmat moderat.
intr-adevar, e un proiect audio-visual misto ! cu 3 dj, un trip-hop electro, ca sa-l caracterizez cumva si cu un adevarat spectacol video si de lumini. de tinut minte ! a venit si repriza firmei de tigari ca a sponsorizat evenimentul, cu 4 dansatoare care s-au zbenguit un pic, dupa care – momentul “in memoriam michael jackson“, care a fost chiar mai emotionant decat m-as fi asteptat, cu “billie jean” cantat in cor de toata lumea.
basement jaxx sunt un adevarat spectacol. un house-funk cu doi tobosari, doi dj + clape, chitarist, trompetist si o gramada de vocalisti in diverse formule. fara sa fie genul meu preferat de muzica, au avut vibe bun si au zgaltait spectatorii bine de tot. nu stiu daca dupa ei au mai mixat aeroplane, ca m-am carat si-am mai avut si ghinionul sa dau peste un taximetrist – pirat, care mi-a respins dispretuitor cei 12 lei pentru un drum ce facea 9 si mi-a cerut 20.
