bustul lui mile carpenisan, romanian style

de ieri, prietenul meu mile carpenisan are un bust in parcul tineretului din bucuresti. si nu oriunde, ci in “gradina valorilor romanesti“, un parc tematic amenajat de fundatia dan voiculescu pentru dezvoltarea romaniei. cateva alei strajuite de busturile a 77 de personalitati din istoria si cultura romaniei. un gest frumos, esuat in ridicol din cauza executiei. doar traim in romania…

n-as fi dorit sa fiu carcotas, dar nu ma pot abtine. nu stiu cum a reusit dan voiculescu sa se inconjoare de o gramada de securisti basinosi sau ingenue nevinovate care duc in derizoriu o buna parte din ideile bune pe care le-a avut de-a lungul timpului.

gradina valorilor romanesti” este exemplul perfect. idee frumoasa, realizare perfect balcanica. bronzuri asezate pe niste tuburi de beton folosite de obicei la canalizare. aproape nici un bust nu seamana cu omul pe care il intruchipeaza, dar stefan cel mare este leit alexandru cel bun. corneliu coposu seamana cu christopher plummer in tinerete, regina maria e o matrioska grasa, iar mile carpenisan… nu este el ! singurele elemente reale sunt ecusonul antenei 1 si numele de pe placuta. ca sa fie siguri ca nu-l va recunoaste nimeni, sculptorii i-au facut si chipul trist. lui mile carpenisan, un tip vesel, tonic si plin de energie !

m-as fi enervat, dar am rasfoit pliantul parcului si cartea lui dan voiculescu despre eroii neamului si m-am linistit. daca lui “dom’ profesor” ii pun numele pe asa ceva, cata atentie sa-i mai dea lui mile ? pliantul este tiparit neclar, cu un talmes-balmes de nume insirate fara sens pe o coloana, iar cartea este o culegere de texte scrise in stilul compunerilor de clasa a doua, tiparite dezordonat si paginate la intamplare. romaniaaaaaa, te iubesc !

Share

the imaginarium of doctor parnassus: pure terry gilliam

imi era dor de un film al lui terry gilliam, asa ca am fost foarte fericit cand a aparut “the imaginarium of doctor parnassus“, desi cativa prieteni m-au avertizat ca au fost dezamagiti. mie mi-a placut. e un basm despre bine si rau, despre forta imaginatiei, despre… terry gilliam in stare pura ! un regizor genial care se joaca cu imaginea, care nu are nevoie de sute de milioane de dolari pentru a construi un univers fantastic, ci o face in stilul cu care ne-a obisnuit din perioada monty python, cu decoruri sau peisaje inspirate din pictura naiva. arca, unul din motivele preferate ale lui gilliam, este de aceasta data vagonul fabulos al unui teatru ambulant ce bantuie tras de cai prin londra zilelor noastre. personajele sunt la fel de halucinante. christopher plummer joaca rolul lui doctor parnassus, un amestec ciudat de guru indian si sarlatan medieval. lily cole, una din cele mai stranii manechine din lumea modei, este valentina, fiica ingenua a doctorului, destinata unui diavol pervers interpretat de tom waits. desigur, nu lipseste un pitic si un adolescent bun la toate si indragostit de valentina, iar personajul cel mai complex din film – dubiosul tony – este jucat de 4 actori, printr-o geniala gaselnita a regizorului, confruntat cu moartea subita a lui heath ledger cand se filmase doar o treime din scene. asa ca personajul ia cand infatisarea lui johnny depp, cand pe cea a lui jude law, cand pe cea a lui colin farrell.

women wants shoes. let’s do shoes !” spune gilliam intr-un interviu despre universul pe care il descopera cei care trec prin magica oglinda care ii introduce – cu ajutorul doctorului parnassus – in lumea propriei imaginatii. metafora perfecta a ecranului care ii arunca pe cinefili – cu ajutorul marilor regizori – in fantasticul lumii de celuloid.

Share