Timișoara, 21 decembrie 1989

21 decembrie 1989

La 9:00 dimineața, am ajuns din nou în Piața Operei. Erau deja mii de timișoreni acolo și se adunau tot mai mulți. În jurul prânzului, o mare de oameni se întindea între Operă și Catedrală. A urmat o zi halucinantă. Piața devenise inima Revoluției. Balconul Operei era înconjurat de pancarte și mesaje. La microfon se perindau tot felul de oameni, într-un nemaipomenit spectacol al oratoriei. Era o baie de libertate, în care toți ne aruncaserăm și care ne transformase complet. Eram ca niște frați dintr-o mare familie, care își împărțeau tot. Soseau dube cu pâine trimise de brutari și, precum în legenda biblică, un colț încă aburind ajungea și la mine, câteva minute mai târziu. Veneau gospodine cu fripturi, camioane cu lapte sau apă minerală.

În piață se cânta, se striga “Libertate!” și “Jos Ceaușescu!” și se nășteau copii, botezați pe loc Victor sau Victoria. Din când în când, la îndemnul câte unui vorbitor, lumea se întorcea cu fața spre Catedrala scăldată în razele soarelui, îngenunchea și rostea în cor “Tatăl nostru“. Aveam senzația că Dumnezeu aproape că se materializase și ne ocrotea, zâmbind aprobator. Balconul Operei devenise scenă, sediu al liderilor Revoluției și agenție de știri. Deja de dimineață, se aflase că ieri au fost împușcați oameni care au ieșit în stradă la Lugoj și ceva mai târziu, se anunța că orașul se declarase liber de comunism, după modelul Timișoarei și căzuse în mâinile revoluționarilor. Veneau vești că a început și la Arad, apoi Cluj, Sibiu, Târgu Mureș. La București, Ceaușescu adunase lumea la un miting împotriva Timișoarei.

piața operei din timișoara în 21 decembrie 1989

La un moment dat, s-a anunțat că au sosit 3 garnituri de tren de la Craiova, încărcate cu muncitori în uniforme de gărzi patriotice și înarmați cu ciomege, trimiși să dea o lecție huliganilor care devastează Timișoara. Ceferiștii le-au oprit in Gara de est. Oltenii au coborât, descumpăniți că, în loc de iredentiști, au fost înconjurați de sute de oameni care scandau “Libertate!“, “Jos Ceaușescu!” și “Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!“. Câțiva au fost aduși la Operă și, cu vocea gâtuită de emoție, povesteau că au fost luați direct de la ieșirea din schimburi și trimiși aici. Li s-a dat de mâncare și au jurat să se întoarcă acasă și să pornească Revoluția și la ei.

În jurul prânzului, cineva a anunțat că mitingul de la București, de condamnare a huliganilor din Timișoara, s-a spart, iar transmisia Televiziunii Române a fost întreruptă când Ceaușescu a fost huiduit, deși a încercat să promită majorarea pensiilor, salariilor și alocațiilor pentru copii. Am fugit până la părinții lui Liviu Butoi, care locuiau lângă Piața Operei și se uitaseră la acea transmisie specială. Erau foarte contrariați. Spuneau că n-au apucat să înțeleagă ce se întâmpla, că dictatorul a încercat să potolească mulțimea și apoi programul s-a întrerupt brusc. Am încercat să sunăm prietenii din București, dar era imposibil să prindem o linie telefonică liberă.

piața operei din timișoara în 21 decembrie 1989

M-am întors în piață, unde continua nebunia. Din balcon, Lorin Fortuna citea periodic Proclamația Frontului Democratic Român, apoi cineva își căuta copilul pierdut prin mulțime. Se tipăriseră manifeste cu Proclamația, din care mai am și acum pe acasă un exemplar. Unii recitau poezii, clasice sau compuse pe loc. Mă enervam când era lăudat secretarul județean PCR Radu Bălan, despre care se zvonea că ar fi fost primul care s-a opus ca Armata să tragă în noi și chiar îmi amintesc că s-a scandat pentru prima oară numele lui Ion Iliescu, despre care se știa de la Europa liberă că ar fi un comunist de tip Gorbaciov. Însă acest gen de idei nu trezea prea mare entuziasm, pentru că deja “Jos comunismul!” devenise obiectivul nostru prioritar. Mă distra la culme când îl vedeam în balcon pe Tudorin Burlacu (Ringo, cum îi spuneam prietenii), pentru că era ultimul loc în care mi l-aș fi imaginat, ținând cont de viața lui de până atunci.

Seara, balconul s-a transformat într-un fel de Cenaclu “Flacăra”, unde au fost invitați tot felul de artiști. Revoluționarii din Operă se temeau că lumea va pleca din nou acasă și ar putea fi atacați de vreun comando al Securității. Am rămas câteva mii de oameni peste noapte. Tot timpul aveam grijă să nu-mi alunece de pe mâneca stângă panglica tricoloră care-mi atesta calitatea de revoluționar și chiar am stat vreo două ore de gardă lângă restaurantul “Cina”, în brigăzile care păzeau accesul spre Piața Operei. Primisem sarcina de la cei din balcon și eram foarte fericit să fiu util Revoluției, deși armele noastre erau câte-o creangă ruptă dintr-un copac.

Noaptea, a fost ceva mai răcoare, însă mai urcam până la părinții lui Liviu Butoi, să bem un ceai fierbinte. După ora 1:00, Liviu a reușit să vorbească la telefon cu Mircea Tiberian, care i-a spus că în centrul Bucureștiului se trage împotriva demonstranților, care urmaseră exemplul nostru. Ni s-a strâns inima, pentru că ne-am amintit prin ce trecusem și știam că-i așteaptă aceeași soartă. În piață, se anunțau mesaje din tot mai multe orașe în care românii ieșiseră la Revoluție. “Să fie judecat, aicea, în Banat!” era noua scandare, pentru că simțeam că sfârșitul regimului Ceaușescu e atât de aproape.

N-am să uit niciodată amintirile din 21 decembrie 1989. Nu am mai trăit și nici nu cred că voi mai regăsi sentimentele de atunci, căldura cu care ne îmbrățișam cu oameni pe care nu-i cunoscusem vreodată, solidaritatea incredibilă, bucuria care iradia din fiecare și, mai ales, sentimentul colectiv de libertate infinită. Eram fericiți, patetici, viteji, demni, ridicoli, melodramatici și credeam din tot sufletul că Dumnezeu ne-a mântuit.

În 21 decembrie 1989, am învățat să-mi trăiesc libertatea și nu voi uita niciodată.

Share

presedinte pentru o noapte. si nici macar atat !

un fleac ! i-am ciuruit !atat le-a spus traian basescu dupa ora 3:00 din noapte, cand a plecat acasa. pd-l-istii incheiasera de centralizat numaratoarea paralela a voturilor. 45.000 in plus pentru basescu, dupa estimarea lor. n-a fost chiar un fleac, ci o lupta crancena, singur impotriva tuturor. adica asa cum i-a placut dintotdeauna matelotului.

la sediul psd, a fost un spectacol de un patetism ridicol, in care prostanacul geoana topaia fericit si multumea pana si tatalui sau din ceruri pentru victoria sugerata de sondaje. uitand ca romanii din sua si canada inca mai votau. s-a dus cu sampania la sediul pnl, unde crin antonescu, alt novice in politica, nu mai contenea sa se gudure si sa viseze un viitor in roz-bonbon. totul de un festivism penibil, bazat doar pe niste sondaje aiuritoare, care dadeau rezultate in marja de eroare. singurul cu picioarele pe pamant a fost ion iliescu, desi nu s-a putut abtine nici el sa arunce cateva sageti spre basescu.

psd-istii au pierdut inca o batalie pe mana lor. pentru ca au ales drept candidat un prostanac. pentru ca nu au format o echipa sudata in spatele lui. pentru ca sunt desprinsi de realitatea romanului obisnuit, nu il inteleg si ii dispretuiesc inteligenta. pentru ca, din acest motiv, i-au pus la dispozitie consilierului american premize eronate. pentru ca perspectiva infrangerii lui basescu i-a facut sa iasa din barlog prea devreme. pentru ca au gresit grav in toata strategia campaniei electorale: cu lansarea casetei cu basescu lovind un copil prea devreme, cu alterarea unor cadre din ea, pentru ca lovitura sa para cat mai violenta, cu lasarea lui geoana sa pice in capcana intinsa de vantu si vizita in miez de noapte, cu ignorarea mesajului transmis de romani prin rezultatul de la referendum, cu tampenia semnarii pactului cu liberalii si taranistii la timisoara, cu demonizarea excesiva a lui basescu, cu masacrarea lui pe toate posturile de televiziune. greseli peste greseli. nici nu mi le amintesc acum pe toate.

nu votul diasporei a contat decisiv, ci intelepciunea romanilor, care au inteles mai multe despre esenta democratiei decat politicienii. au inteles ca “fiecare vot conteaza” nu e doar o lozinca si au iesit sa voteze in numar mai mare decat la turul intai. mai mult, o buna parte din cei care nu au votat acum doua saptamani s-au dus acum la urne. in plus, pd-l-istii s-au organizat ca o armata si au scos simpatizantii lor la vot, pe cand psd-istii s-au imbatat prematur de aburii unei victorii prevazute de cateva saptamani de sondaje.

basescu este un barbat politic matur, cu coaie, spontan, care a stiut intotdeauna sa-si spulbere adversarii si sa-si conduca foarte bine echipa. ce va face in continuare stie toata lumea: va determina organizarea de alegeri anticipate, nu inainte de a schimba constitutia conform rezultatului de la referendum. pentru viitorul parlament unicameral, va iesi in fata romanilor si va spune, la fel ca acum 5 ani, cand candida in cursa pentru primaria bucurestiului: dati-mi majoritatea in parlament !

si cred ca romanii i-o vor da.

Share

de ce va castiga basescu alegerile

foarte putina lume acorda importanta rezultatului de la referendum. m-am bucurat foarte tare cand am aflat a fost validat, pentru ca de cifrele lui nu ma indoiam. e (inca) un semnal pe care romanii il dau clasei politice, de care s-au cam saturat. asta nu inseamna ca, la viitoarele alegeri, cand se vor mai imputina din parlamentari, castigatorii vor fi neaparat din pd-l. oamenii au invatat mai repede ca politicienii cum e cu jocul asta de-a democratia.

in timp ce basescu si-a lipit imediat pe blazon titlul de “campion al luptei pentru innoirea clasei politice”, din spatele lui geoana au aparut deja ranjetele lui ion iliescu, nastase, hrebenciuc, vanghelie & co. n-au mai avut rabdare inca doua saptamani !

Share

de ce nu cred ca va mai intra geoana in turul doi

demonizata confruntare dintre candidatii la alegerile prezidentiale din 22 noiembrie 2009 a fost o mare plictiseala, asa cum ma asteptam. aparent, nu a adus nimic nou: acelasi basescu pe care-l stiam, jucand rolul aprigului matelot in lupta cu tenebrosii moguli. acelasi geoana, prostanacul cu limba de lemn a unui ion iliescu mai tanar, insa fara coaiele si abilitatea acestuia. acelasi flamboaiant crin antonescu, un fante de dambovita caruia boierul al batran i-a dat voie sa-i care suturi papagalului de geoana. asa cum spunea si ion cristoiu, chiar cand scriam aceste randuri, eram convins ca votul de duminica nu poate fi influentat de aceasta dezbatere. la alegeri, forta partidelor care sustin candidatii este hotaratoare. handicap major pentru presedintele pnl.

deodata, mi-am amintit un detaliu estompat de miza duelului dintre candidati: din spatele lui mircea geoana lipsea ion iliescu. lipsea adrian nastase, lipsea vanghelie. lipseau toti greii partidului.

intrebare: au lipsit pentru ca nu dadeau bine in cadru in ochii poporului sau pentru ca, la fel ca in 2004, cand au simtit ca pierde candidatul psd, greii partidului s-au retras, punand la cale sacrificarea nefericitului ?

raspunsul il vom afla duminica.

Share

antipa (7) interzis minorilor si cardiacilor !

epilogul filmului pe care l-am facut despre campania electorala la alegerile prezidentiale din 2000 il stie toata lumea. inca 4 ani cu ion iliescu si pdsr. reactiile candidatilor la vederea rezultatelor primului tur sunt savuroase. mai ales cea a lui traian basescu, langa care statea petre roman, a carui figura prevestea parca debarcarea din prim-planul politicii. amuzanta este si celebra freza a lui crin antonescu agitandu-se in randul doi, in spatele lui valeriu stoica. sau felul in care se umflau in pene liderii prm, care se visau deja la cotroceni. explicatiile tinerilor care l-au votat pe vadim sunt elocvente pentru lipsa de idealuri la care ajunsese romania in 2000.

turul doi a fost castigat de ion iliescu. insa doar dupa ce dusmanii sai de moarte, intelectualii si liderii cdr s-au mobilizat si, tinand degetele incrucisate ascunse la spate, au aparut la televiziuni cerand alegatorilor sa-l voteze pe liderul pdsr.

un prieten m-a intrebat de ce postez aceste “vechituri” aici si nu scriu despre actualitate. pentru ca, in ultimii 20 de ani, am fost martorul unor evenimente pe care putina lume le-a vazut si care as vrea sa ramana undeva.

Share

antipa (6)

episodul 6 al filmului despre campania electorala la prezidentialele din 2000 este dedicat clipurilor electorale si confruntarii finale de la protv. candidatii au folosit clipuri morbide (de exceptie fiind cel cu sicriele zburatoare !) stupide, infantile sau absolut neinspirate. ma uimeste in continuare prostia celor care le-au produs, dar mai ales a celor care le-au folosit. cum poti, de exemplu, cand stii ca porecla lui stolojan este robocop, sa-i faci un clip electoral in care sa accentuezi si prin muzica senzatia ca e un cyborg !?
confruntarea finala de la protv a fost castigata, paradoxal, de cel care nu a participat: ion iliescu. intreaga emisiune a fost un circ dominat de corneliu vadim tudor, ceilalti candidati lasand impresia ca sunt niste papa-lapte. cabotin perfect, desi parea ca va exploda de furie pe micile ecrane, indata ce emisiunea s-a terminat, vadim a lepadat imaginea pentru televiziune si s-a apucat de glume cu funar si calinescu, inconjurat de lingai gen nati meir. ceilalti si-au bagat coada intre picioare si s-au furisat pe langa zidurile teatrului giulesti spre limuzinele care ii asteptau sa-i duca inapoi spre anonimat.

Share

antipa (4)

si episodul 4 al filmului despre campania electorala la prezidentialele din 2000 este dedicat tot actiunilor electorale. privindu-le, te intrebi pe ce planeta traiesc candidatii si consilierii acestora, ca sunt in stare sa se faca de ras in asemenea hal, din dorinta de a parea populari ? iliescu accepta imnuri electorale de nivel prescolar, mugur isarescu lasa morga de premier si guvernator al bnr pentru a dansa manele in dobrogea, toti se balacesc in bai de multime si pupaturi. ca un contrapunct, puteti vedea starea de spirit a electoratului si saracia dominanta peste tot, care ii face pe oameni sa se incaiere pana si pentru o galeata galbena din plastic, imprimata cu sageata pnl.

Share

antipa (3)

l-ati vazut vreodata pe theodor stolojan-robocop dansand ? stiati ca mugur isarescu si-a cumparat o dacia supernova ? daca nu, inseamna ca ati pierdut cateva din momentele de exceptie suprinse de noi in filmul pe care l-am facut in 2000, despre campania electorala la presedintia romaniei. sunt doar cateva din ideile incercate de candidati pentru a ajunge la inima alegatorilor. i-am urmarit pe iliescu, petre roman, melescanu si ceilalti in peregrinarile lor prin tara, pentru a vedea cum interactionau cu oamenii simpli, cum reactionau la impactul cu saracia lucie din satele romanesti.

Share

antipa (2)

campania electorala pentru alegerile prezidentiale din 2000 a fost mai violenta decat altele. in 1996, conventia democratica venise la putere pe un val imens de simpatie populara, dar a esuat lamentabil, in frunte cu emil constantinescu, care nu a gasit o scuza mai penibila decat ca a fost infrant de serviciile secrete. adica de acele servicii aflate in subordinea sa, pe ai caror sefi i-a decorat pentru succes in activitate. in toamna lui 2000, saracia, dezamagirea si frustrarile au rabufnit violent, poetul mircea dinescu fiind incoltit la piatra neamt de un grup de prm-isti, hotarati sa-i ia masura la palton.

constient ca nu are adversar in cursa prezidentiala, ion iliescu a preferat sa stea in umbra si sa nu participe la confruntarile televizate dintre candidati. s-a marginit la cateva scurte deplasari prin tara, in fieful electoral al pdsr. simtindu-se favoritul nr.2 al alegatorilor, nici corneliu vadim tudor nu prea s-a omorat cu firea, ba chiar si-a permis sa plece o saptamana in pelerinaj la vatican, in plina campanie. noi am reusit sa-i filmam pe toti candidatii in peregrinarile lor prin tara si sa luam pulsul electoratului.

Share

antipa (1)

de astazi, am inceput sa postez pe internet, tot in serial, “antipa” – filmul pe care l-am facut despre culisele campaniei electorale pentru alegerile prezidentiale din 2000. si acesta a fost difuzat de protv, imediat dupa alegeri si are subtitluri in engleza pentru ca urma sa fie vandut si in strainatate. ii gasisem acest nume deoarece, pe atunci, viata politica ni se parea incremenita, ca un muzeu al dinozaurilor. aceleasi fetze de 11 ani ! nu ne-am fi imaginat ca, nici dupa cei 20 de ani proorociti de silviu brucan, nu vor aparea fetze noi.
in acest episod, veti vedea cum negociaza partidele aparitiile televizate ale candidatilor si prima confruntare dintre acestia, moderata de florin calinescu la protv. nu am ocolit nici personajele ciudate carora le trecea prin cap ca ar putea ajunge in fruntea tarii, de la anonima graziela barla, la printul paul, care solicita 20.000 de dolari pentru o sedinta de filmare, de parca noi am fi fost candidatii.

Share