din vaicarelile pe care le-am citit pana acum pe net, inteleg ca n-am pierdut nimic fiindca am ratat show-ul madonneidin parcul izvor. asta dupa ce toata ziua ne-au bazait elicopterele televiziunilor de stiri deasupra casei poporului. am preferat meciul lui poli de la stuttgart si n-am regretat. in fata unor nemti pragmatici, care nu s-au chinuit prea tare cu noi, alb-violetiin-au jucat rau. in afara catorva momente, in care ne-au asediat ca la stalingrad, meciul a fost echilibrat. cum am mai spus-o, svabii nu au fata de champions league si nu cred ca vor face mare branza, nici cu marica, nici cu pogrebnyak. cu atat mai putin cu pensionarul lehmann.
cu situatia de pe banca de rezerva a lui poli, sabau nu putea obtine mai mult, decat printr-o sclipire a lui bucur. nici un alt antrenor n-ar fi avut ce face. a fost nevoit sa-l tina in teren pe parks nerefacut complet, a schimbat prudent si inteligent, cand l-a bagat pe stancu in locul lui borbely, in ideea ca urmatorul care va intra va fi claudiu ionescu. iar acesta n-a jucat rau. marele castig al acestui play-off este nibombe. “gigantic !”, cum il elogia comentatorul de la sat 1.
sabau a reusit sa blindeze apararea, insa avem nevoie de un mijlocas de constructie. iancu ar trebui sa sparga pusculita lui fi-su. dar nu pentru roman si sburlea, ci pentru ceva de calitate. pentru ca echipa e pe un trend ascendent si am putea face o figura frumoasa in europa league.
maine e ziua cea mare: jucam cu vfb stuttgart pe “dan paltinisanu”. deja ieri dupa-amiaza, in parcarea hotelului “continental”, am vazut autocarul argintiu al svabilor. trimis din timp, sa-i astepte pe jucatori. organizare tipic nemteasca. oaspetii nostri vin plini de entuziasm la timisoara, dupa ce i-au batut in campionat pe cei de la freiburg, cu 4-2, desi la pauza era 0-0. pogrebnyak nu este inca bine asezat in angrenajul echipei, dar a marcat primul sau gol intr-un meci oficial pentru stuttgart. hleb nu este inca refacut total, in urma unei accidentari, iar veteranul din poarta, jens lehmann poate fi inger sau diavol, in functie de inspiratie. ca sa nu mai spun ca are si obiceiul sa urce in atac in momente critice si sa marcheze goluri adversarilor. ciprian marica este accidentat si are slabe sanse sa joace, dar nu de el ne este noua teama. vfb stuttgart este valoroasa ca echipa, si nu atat prin individualitati, mai ales dupa ce l-au pierdut pe atacantul mario gomez, care tragea echipa dupa el.
poli este in evidenta ascensiune de forma. dupa ce li s-a reprosat ca nu au invatat de la sabau decat antijocul, in ultima etapa parca s-a schimbat ceva, au inceput sa construiasca mai bine si au meritat victoria cu rapid. avem jucatori cat pentru doua echipe, insa, datorita suspendarii lui bourceanu, a celor 4 accidentari si a regulamentului uefa, am ajuns in situatia sa ramanem doar cu 4 jucatori de rezerva, pentru meciul de maine: taborda, latovlevici, borbely si claudiu ionescu. sa speram ca winton parks si curtean vor fi recuperati pana la ora meciului. oricum, ma astept la aceeasi incercare de a distruge jocul adversarilor care ne-a iesit in dubla cu sahtior.
din cauza unor obligatii profesionale, maine seara voi fi in celalalt capat al tarii, tocmai la vaslui. surpriza placuta mi-a facut-o tvr, care transmite meciul cu 22 de camere, ajutata de profesionistii de la sat 1 si sky germany. in plus, televiziunea germana il aduce la timisoara pe franz beckenbauer, ca invitat special. are si marian iancu ocazia sa il vada pe cel pe care il pomenea zilele trecute, cand oierul becali voia sa ni-l bage pe gat pe janos szekely, pe niste sume obraznice rau.
zilele trecute, usor iritat de presa germana, care si-a cam batut joc de noi, lansasem pe forumul lui poli ideea de a incepe o guerilla anti-stuttgart pe twitter. ca sa-i enervam si noi. reactiile jignitoare pe care le-am primit mi-au confirmat ceea ce stiam de mult: noua generatie de suporteri alb-violet nu are simtul umorului, nu intelege de ce trebuie sa punem presiune prin orice mijloace decente pe adversari si nici nu stie cum sa o faca. din pacate, asta incepe sa se vada tot mai mult in repertoriul galeriei.
si inca ceva: uitasem ca, spre dezamagirea mea, fata de bucuresti, sibiu, cluj si iasi, timisorenii sunt in urma rau cu utilizarea mijloacelor de comunicare moderna. a internetului, in special.
nu stiu cum se face, dar pe fratii nostri de la rapid i-am batut din nou. de aceasta data, pe “dan platinisanu”, intr-o repetitie generala inaintea meciului de marti, cu vfb stuttgart, pentru calificarea in grupele ligii campionilor. a fost primul meci in echipament alb-violet, dupa penibilul scandal cu escrocul de zambon. care crede ca, pe cativa dolari mototoliti poate cumpara un nume, un palmares si niste culori care nu se pot vinde, pentru ca ne apartin noua, timisorenilor.
m-a bucurat mult evolutia echipei. pentru prima oara de la inceputul acestui sezon, poli a inceput sa arate ca o echipa de clasa. mai avem mult de lucru, dar in afara de “betonul” din aparare, am inceput sa construim la mijloc si – poate sa spuna hizo ce-o vrea – i-am dominat pe giulesteni si, in afara unei ocazii din repriza a doua, care ne-a inghetat sangele in vine, am fost mai buni. am aratat pofta de joc, inteligenta, creativitate si am fost periculosi in atac. argumente care ma fac sa-mi inving scepticismul care ma bantuia inaintea meciului de marti cu svabii. apropo de stuttgart, nu cred ca ar trebui sa ne temem prea mult de o echipa germana, care n-a gasit alt atacant mai de soi decat romanul ciprian marica. sau “neamtul” gomez, pe care tocmai l-au vandut. sau “svabul” pogrebnyak. si care n-au auzit de legea pensiilor si il tin in poarta, cu tot cu baston, pe jens lehmann.
m-a dezamagit numarul mic de spectatori de la meciul cu rapid. am fost deziluzionat de felul in care goran si “ochelari” au dat tonul la peluza sud. m-a incantat reactia tribunei II, care a dat tonul scandarilor de cateva ori. le-am iubit si mai mult pe fetele ultras care vin timide, dar cu o seriozitate adorabila, si isi desfasoara lozincile in peluza sud. am avut marea onoare sa-l insotesc dupa meci, pe drumul spre tramvai, pe nicolae secosan, unul din simbolurile fotbalului din timisoara, pe care l-am rugat sa se apuce sa ne povesteasca in scris despre marile momente pe care le-a trait vreme de cateva decenii alaturi de culorile alb-violet, fara a abdica nici macar cu un cuvant de la valorile fundamentale ale jurnalisticii. sunt multumit si optimist pentru meciul de marti.
