Feed on
Posts
Comments

10 aprilie 1999

N-am dormit prea mult: la 9:35, sirenele alarmei aeriene sunau din nou. Nu a tinut mult. La 10:43, alarma a fost ridicata, fara ca Belgradul sa fie bombardat. Destul, insa, ca dupa atatea sirene, sa nu mai avem chef de somn.

Inca o zi frumoasa de primavara. Pe strada Knez Mihailova, pe unde circula doar pietonii, sarbii au organizat un imens simultan de sah. Nu stiu a cui a fost ideea, dar pivelistea parea desprinsa dintr-un film suprarealist. Peste tot, aliniate sau nu, erau insirate 1.121 de mese la care oamenii jucau sah. Amatorii asteptau, cuminti, ca maestrii sa vina in fata tablei lor si sa faca urmatoarea mutare. In jurul lor, trecatorii se opreau si priveau curiosi, dupa care plecau mai departe, la cumparaturi sau la plimbare. Tarabele cu harti, carti postale, insigne sau tricouri erau la locul lor. Vanzatorii ambulanti te chemau sa cumperi oua rosii sau casete cu muzica sarbeasca. Pe terase, lumea isi savura cafeaua de dimineata. Parea o zi obisnuita, inaintea unei mari sarbatori. Doar ca era in plin razboi.

Caricaturistii sarbi au anuntat ca au deschis un site pe Internet, unde Aleksandar Klas, Jugoslav Vlahovic, Borislav Stankovic-Stabor si alti desenatori celebri si-au expus caricaturile anti-NATO. Au anuntat si o adresa de E-mail unde asteptau caricaturi pe aceeasi tema din intreaga lume pana in 20 aprilie. Cele mai bune urmau sa fie publicate intr-un catalog, pe 26 aprilie.

La Kragujevac, directorul uzinelor “Zastava” Milan Beko a anuntat ca, in urma distrugerilor provocate de bombardamente, 38.000 de angajati au ramas fara slujbe. Pe langa acestia, vor fi somere alte 60.000 de persoane, de la 200 de intreprinderi care produceau accesorii sau subansamble pentru ei. Ca sa intelegeti mai bine situatia, e destul sa spun ca Zastava era masina nationala a sarbilor, la fel ca Dacia la romani, Skoda la cehi sau Renault-ul la francezi.

S-a confirmat ca, din cauza bombardamentelor din zilele trecute, a aparut pericolul unei catastrofe ecologice pe Dunare. Borivoje Mijatovic, presedintele Comitetului national al Asociatiei Internationale a Hidrologilor, a declarat ca pe fluviu au fost observate pete de petrol, dintre care unele au lungimea de 1.500 de metri si latimea de 400 demetri.

Am intrat, in trecere, pe la Centrul militar de presa. Potrivit unui ultim bilant facut de sarbi, de la inceputul conflictului, NATO a utilizat in raidurile aeriene 600 de avioane si 450 de militari. Au fost numarate 3.000 de decolari ale avioanelor inamice, care au lansat asupra teritoriului iugoslav mii de tone de explozibil si 450 de rachete de croaziera.

“Noi am efectuat o simulare care arata ca ar fi nevoie de cel putin 100.000 de soldati,” a declarat vicepresedintele Al Gore, dezmintind o eventuala invazie terestra in Kosovo. “Pierderile ar fi foarte mari, intensitatea luptelor – totala, din casa in casa, din oras in oras.” Conform saptamanalului “Newsweek“, structurile militare ale NATO au pregatit, inca din vara lui 1998, trei scenarii de interventie terestra in Kosovo, care presupuneau participarea a 26.000 de militari (in cazul incheierii unui acord de pace), a 60-80.000 de soldati (doar in cazul incetarii focului) sau a 200.000 de oameni (in eventualitatea unei invazii terestre).

Seara, cand lumea se pregatea pentru slujba de Inviere, au sunat, ca de obicei, sirenele alarmei aeriene. Intai la Nis, la 19:18, apoi la Bor, la 19:20, dupa care la Belgrad, Novi Sad, Kragujevac si Cacak, la 20:03. Deja langa Pristina, pe muntele Goles, au cazut primele bombe. A fost lovit releul de televiziune si, in intreaga provincie, programele RTS au disparut de pe ecranele televizoarelor. De asemenea, aeroportul Pricevic, de langa Valjevo, a fost serios avariat. Asa cum declarasera, generalii NATO nu tineau cont de sarbatorile religioase ale sarbilor.

Cerul era acoperit de un plafon jos de nori. Dupa ora 23:00, mai multe avioane au atacat Belgradul, venind tot dinspre nord, folosind ca ghidaj cursul Dunarii, insa au intalnit o puternica riposta a antiaerienei. Cu o jumatate de ora inainte de miezul noptii, am auzit niste bubuituri in apropierea orasului, dar nimanui – nici chiar noua – nu i-a pasat. Pe toate strazile, oamenii mergeau catre biserici, la slujba de Inviere.

Pentru ca tineam sa stam linistiti la slujba, nu ne-am dus la Catedrala Sf.Sava, ci am ales o bisericuta mai mica, de pe strada noastra. Parea mai linistita, insa cand am ajuns acolo, ne-am dat seama ca era biserica Patriarhiei. Zeci de cameramani si fotografi se inghesuiau sa surprinda cateva cadre cu patriarhul Pavle si isi cautau cele mai bune unghiuri, asteptand afara. Biserica nu era foarte plina si am intrat usor inauntru, pentru ca nu aveam nici un fel de aparat foto sau camera video la noi. La cele doua intrari, sedeau cate doi colosi, ale caror priviri de otel te scanau din cap pana-n picioare si, cu un gest discret, dar sugestiv, le sugerau ziaristilor ca n-au ce cauta inauntru. “Sunt tigrii” lui Arkan,” mi-a soptit Mile dupa ce am intrat in biserica.

Mi s-a parut extraordinar felul in care au avut grija sa nu se intample nici un incident. Fara violenta, insa si fara drept de apel. Slujba semana cu cea de Inviere de la noi. Ba parca a noastra era mai frumoasa. La miezul noptii, s-au stins toate luminile si patriarhul Pavle a iesit din altar si a inceput sa imparta credinciosilor lumina. Apoi a iesit din biserica, pentru a o inconjura de trei ori. Arkan pasea in spatele patriarhului, iar oamenii lui le deschideau calea. Langa Arkan, i-am vazut pe cazacii rusi care venisera cu Ghenadii Selezniov.

De cate ori l-am intalnit pe patriarhul Pavle, mi-a transmis, pe langa un imens respect, multa energie pozitiva. Maruntel, cu barba alba si cam rara, cu ochii vii si neastamparati, mi-a dat intotdeauna senzatia unui spiridus gata sa-i ajute pe cei buni si sa faca pozne celor rai. Poate de aceea cuvintele sale mi se pareau mult mai grele cand vorbea despre o situatie grava. Dupa ce a oficiat slujba de Inviere, Pavle a comparat suferintele lui Iisus, care a fost rastignit pe cruce, cu suferintele poporului sarb in aceste vremuri. M-am uitat, pe furis, la oamenii din jurul meu si multi aveau lacrimi in ochi. Am plecat tulburat de la biserica si am pastrat lumanarea aprinsa pana am ajuns in camera de hotel, unde am lasat-o pe noptiera. De pe geam, am vazut licaririle lumanarilor la toate ferestrele blocurilor din jur.

Postul de televiziune Studio B a anuntat ca antiaeriana ar fi doborat doua avioane inamice, unul la est, iar celalalt la nord-vest de capitala iugoslava. Miroslav Lazanski, unul din cei mai prestigiosi comentatori politici din Serbia, a spus ca, venind cu masina spre Belgrad dinspre Stara Pazova, a vazut, in apropierea soselei, ramasitele arzand ale unui avion, dar nu s-a putut apropia, deoarece militarii care inconjurasera zona nu i-au permis.

In aceeasi noapte, in timp ce statea la taclale cu ziaristii straini, in barul hotelului “Hyatt“, Arkan a fost sunat de cineva pe telefonul mobil. Dupa o scurta convorbire, s-a ridicat in picioare si a dat de baut tuturor, spunand: “Am dat jos inca un avion si l-am capturat pe pilot. Cica e tot un F-117…”

Ministrii de Externe din cele 19 state NATO au discutat despre doua tipuri de solutii pe termen mediu pentru Kosovo. “Una dintre solutii prevede implicarea ONU in cadrul unui tip de protectorat international, in care forta internationala desfasurata ar avea o misiune militara, dar si civila si politica,” a declarat Erik Derycke, seful diplomatiei belgiene, citat de AFP. “A doua propunere este o confederatie intre sarbi si albanezi. In orice caz, a fost cu desavarsire respinsa varianta unei impartiri a provinciei Kosovo.”

Pe la 3:40, in jurul orasului se vedeau din nou tirurile antiaerienei. Daca vremea nu le-a permis sa se desfasoare deasupra Belgradului, avioanele NATO s-au dezlantuit in Kosovo, unde a fost mai senin. De altfel, acolo, atacurile nu au mai contenit de ieri, fiind lansate zeci de proiectile, in incercarea de a nimeri blindatele sau cazematele sarbilor. Fara prea mare eficacitate, deoarece, in continuare, mobilitatea militarilor sarbi s-a dovedit superioara capacitatii de reactie a NATO, asa ca bombardamentele nu au reusit decat sa devasteze majoritatea localitatilor din provincie. Tactica sarbilor e foarte simpla. Stiind ca, mai ales ziua, trupele si tehnica militara sunt usor de localizat cu ajutorul satelitilor, in momentul in care avioanele se ridica de pe bazele aeriene ale NATO, acestea sunt mutate rapid, la adapostul intunericului, la zeci de kilometri distanta si ascunse in alta parte. In noaptea aceasta, bombele au distrus o cale ferata de langa Pristina.

Simtindu-ne ocrotiti de norii de pe cer, am adormit mai repede. Inainte de a ma cuprinde somnul, m-am surprins amintindu-mi de copiii care, azi dupa-amiaza, vopseau oua in Trg Republike. Foarte seriosi, ca intr-un ritual ancestral, sub privirile usor amuzate ale trecatorilor.

Share