astazi e seara cea mare. se joaca “finala” campionatului de fotbal. poli timisoara vine in “groapa” si, cu un rezultat bun, are sanse la primul loc. discutiile in jurul acestui meci au fost, intotdeauna, extrem de pasionale, avand in vedere ca dinamo este considerata dusman de moarte de suporterii alb-violet.
desigur, nu s-a schimbat nimic nici de data asta. exista suspiciuni de blat, respinse de ambele tabere, dar alimentate de armonia cu care conducerile celor doua echipe s-au inteles inclusiv asupra alegerii arbitrului Alexandru Tudor. orice s-ar intampla, voi fi in galeria lui poli, care va fi – fara indoiala – superioara celei a cainilor rosii.
few hours later…
sa va povestesc despre meci. in primul rand, daca esti timisorean si locuiesti in bucuresti, este un adevarat calvar sa poti patrunde pe un stadion in locul destinat galeriei tale. de aceasta data, jandarmii au oprit autocarele timisorenilor in zona parcului herastrau, de unde suporterii au fost incarcati in dube si adusi la stadion. sauna din dube a fost din partea casei, sa simta si astia din provincie ca au ajuns la capitala. norocul nostru a fost ca – jos palaria ! – cristi brancovan aka sefu’ clasei, unul dintre liderii galeriei viola, a venit cu primul transport si a intocmit niste tabele suplimentare cu datele noastre personale, pentru ca jandarmii sa ne aiba si pe noi in evidenta. dupa care a dat un milion de telefoane lui dorin micsa ca sa ne transmita biletele, fara de care nu poti trece de portile cu turnicheti ale stadionului. noi ca noi, ca, la o adica, ne-am fi carat acasa si am fi vazut partida la televizor, dar ajunsese la meci un suporter de exceptie, care venise cu bicicleta tocmai de la timisoara.
primul lucru pe care l-am auzit cand am patruns in “groapa” (nume mai potrivit nici ca se putea sa aiba !) a fost “timisoara ! muie timisoara !“. scandare retransmisa pe statia de amplificare a stadionului, suplimentata cu un sir de boxe de mare putere, asezate de jur-imprejurul terenului. de spaima ca nu vor face fata galeriei alb-violet, suporterii cainilor au avut grija sa retransmita prin statie tot ce scandau. asa ceva n-am mai intalnit pe nici un stadion ! si, tot timpul meciului, cand isi aminteau ca au venit sa-si incurajeze favoritii – din fericire, mult mai rar decat ar fi facut-o o galerie adevarata – volumul boxelor era aproape imposibil de depasit. asa ca, vreme de 90 de minute, am auzit toate mizeriile debitate de creierele minuscule ale javrelor.
care regulamente ? care frf ? care fifa ? in afara de chestia ordinara cu amplificarea scandarilor, galeria dinamovista a aprins zeci de fumigene si artificii, iar pe unul din bannerele ridicate in peluza din stanga noastra era scris mesajul “banatul ia pula, nu campionatul“. asta in timp ce timisorenilor le-au fost confiscate la intrare bannere cu mesaje mult mai dulci. ca sa nu mai vorbim de stewarzii din dreptul peluzei noastre, care au descarcat spre noi cateva tuburi de spray lacrimogen pentru ca, la golul inscris de gigel bucur, ne-am urcat de bucurie pe garduri. vreti un sfat ? NU mergeti pe stadionul dinamo, daca va duceti la meci ca la un spectacol sportiv, pentru ca veti auzi si vedea numai dejectiile unor minti bolnave.
despre meci, nu vreau sa spun nimic, decat ca a fost un blat clasic. dupa cel mai clar tipar: oaspetii inscriu rapid, dupa care rateaza “copilareste” din toate pozitiile. gazdele isi revin si egaleaza, ba chiar preiau conducerea pana la pauza, cu largul concurs al portarului advers. in repriza a doua, oaspetii comit un penalty, transformat cu succes, pentru a scuti gazdele de surpriza unui gol egalizator picat fara intentie. apoi, meciul se transforma intr-o frectie generala, in care nimeni nu mai vrea sa marcheze si plimba mingea pe lateral. pe final, cand s-au convins ca nimic neprevazut nu se mai poate intampla, gazdele se lasa dominate, relaxate ca atacantii tai au grija sa complice inutil fiecare faza mai periculoasa ori sa suteze spre poarta din pozitii fara sansa.
inca mai astept ziua in care soarta campionatului de fotbal din romania se va juca pe teren…
