ieri, dj vasile mi-a atras atentia asupra unui filmulet superb: “be happy ! it’s an order !”. realizat de sinan cetin, este o parodie plina de umor despre clasa politica desprinsa de realitate, care doreste sa impuna oamenilor obisnuiti cum sa traiasca, cum sa se distreze si sa fie fericiti.
sinan cetin este unul din cei mai interesanti cineasti din turcia, ale carui filme parodiaza contrastele dintre civilizatia turca si lumea occidentala, in care clasa politica incearca sa-i integreze pe turci, fara a tine cont de valorile traditionale.
din cauza marii confruntari dintre basescu si geoana, am pierdut opening act-ul cu aria urbana, pe care mi-as fi dorit sa-i vad live din nou. concertul dub pistols a fost o tzapa din cauza sonorizarii. cand ceri 45 de lei la intrare, ar trebui sa merite banii. “noul” club jukebox este acelasi becker brau, cu alt nume. nimic schimbat. adica aceeasi discoteca cu etaj, anii ’90 gen.
dub pistols sunt ok: doi mc, doua chitari, bas, tobe si samplers, cu vibe bun, ritm, nimic foarte original, o trupa de dub de mana a doua. de la londra, totusi, adica am intuit ca sunau bine si transmiteau energie. din pacate, vocile si chitarile aveau nivelul prea jos si trupa suna ca din niste boxe de dacie. lume cam putina, deci, putine gagici misto. dupa bisurile englezilor ar fi trebuit sa puna muzica dj vasile si matze. tzapa ! desi cu matze m-am intalnit prin club. oricum, majoritatea juniorilor care au venit la concert se carasera.
e singura intrebare care mi-a ramas pe buze dupa ce am fost aseara la green hours, pentru “o ocazie rara”, proiectul lui mircea florian despre tara motilor. am vazut un film ok pe o tema fascinanta: comunicarea. acum cel putin 50 de ani, in romania oamenii comunicau intre ei cu tulnicul. intotdeauna, fiintele intelegente au simtit nevoia sa comunice. povestea comunicarii prin tulnic este atat de fascinanta, incat mi-am propus sa fac un reportaj complet despre ea, mai mult decat filmul lui marian crisan, care se duce usor in derizoriu, comparand-o cu povestea comunicarii prin internet.
aseara, la green hours, nu a existat nimic din asta. ego-ul lui mircea florian a fost prea mare pentru a pune in valoare misticismul comunicarii prin tulnic. au tinut-o pe ana maria gligor pe un scaun, cu un tulnic in fata, dar nu au reusit s-o integreze intr-un proiect coerent. mi-a parut atat de rau… in plus, ca o imagine sugestiva a vremurilor pe care le traim, pe holul dinspre toaleta, m-am intalnit cu ana maria gligor, inconjurata de niste teenageri, care voiau sa sufle si ei o tura in goarna de lemn. bunul simt al femeii nu i-a putut opri sa screama niste sunete obosite. privirea trista din ochii ei nu ma lasa sa dorm.
diseara, in loc sa mergeti la aftershock-ul de la bestfest 2009, la care doar manowar poate fi interesant, va sugerez o idee mai buna: motz hours in green hours, muzici si filme cu si despre motii din muntii apuseni. povestea incepe dupa ora 20:00, cu proiectia scurt-metrajului “tulnicul” de marian crisan (regizor premiat la festivalul de la cannes 2009, cu un alt film, “megatron“).
dupa film urmeaza “o ocazie rara”, un proiect cu floriman (mircea florian, dj vasile & vj tom) featuring maria ana gligor, la tulnic. eu i-am vazut in concertul din clubul control, din luna mai, si mi-a placut mult. abia astept sa aud cum au integrat tulnicul in proiect.
motii spun ca vibratia tulnicului tamaduieste bolile, terasa green hours are multa energie pozitiva, asa ca poate fi un sfarsit de saptamana perfect. seara este organizata de uniunea muntii apuseni si fundatia mircea florian, ajutati de more marketing solutions.
pentru ca o gramada de prieteni vor fi acolo, plec spre clubul fabrica din bucuresti, unde silent strikelanseaza in aceasta seara albumul “alb“. printre invitati: ursu (bass), norbi (drms), string quartet maria radu, brazda lui novac, artan, ctc, dj undoo, rufi, gojira, unlocka, dan basu (visuals) si, desigur, gazda serilor de joi din fabrica, dj vasile, care se ocupa (impreuna cu cristi stanciu aka matze) de proiectul “zona libera“. silent strike este proiectul de trip-hop al lui ioan titu, o figura aparte in peisajul muzical romanesc, mai ales in cel din bucuresti, unde inca ma mir cum de nu s-a plictisit lumea de atat funk si pop din anii ’90.
pana cand ma intorc cu impresii de la fabrica, va las cu concertul implant pentru refuzdin curtea clubului lemon din timisoara. a trecut ceva vreme de cand ipr au compus piesa “tacere si resemnare“, insa, cum nu s-a prea schimbat mare lucru in romania ultimilor 20 de ani, pare la fel de actuala.
wow ! inca mai exista trip-hop in romania. cand am ajuns eu la concert, dj vasile punea un d’n’b’ coios, care ne-a introdus in atmosfera. setul luisilent strike a fost memorabil. cand trip-hop-ul ajungea la limita, intra dj undoo cu un pic de scratch. quartetul de coarde a tinut o buna parte din eveniment. ctc ne-a adus un pic de rap. minunat momentul mariei radu ! eu as face chiar un album in formula asta. brazda lui novac + artan ne-au adus un pic de electro. dupa concert, party-ului i s-a dat un pic de greutate prin setul lui gojira, dar clubul a inceput sa se goleasca.
aseara, in fabrica, la zona libera, dj vasile i-a invitat pe sunday people. muzica lor e plina de prospetime. un fel de trip-hop electro in forta. lume putina, doar 20-30 de pamanteni s-au bucurat de un concert cu un vibe adevarat.
club control din bucuresti, proiectul FloriMan (mircea florian, dj vasile, vj tom).
l-am intalnit prima oara pe florian din transilvania la inceputul anilor ’80, la timisoara. venise la tim rock festival, unul din putinele (si desigur, cel mai tare) festivaluri de rock din tara. era inceputul verii, la groapa de langa strandul cfr. dintr-un exces rebel adolescentin, impreuna cu prietenii mei cei mai buni, tocmai ne rasesem in cap. desi pletele erau suspecte, la nivel social, nici capetele rase nu trezeau prea multa simpatie pe vremea aia, asa ca privirile chiorase pe care ni le-am luat in drum spre festival ne-au mai redus entuziasmul. la intrare insa, unul din starurile pentru care venisem ne-a remarcat, s-a apropiat de noi si ne-a lipit in piept cate un abtibild rotund, rosu, pe care scria “mircea florian no 1 romania”. apoi ne-a facut semn sa intram…
cum a cantat florian din transilvania la tim rock ? nu-mi mai amintesc exact. stiu doar ca datorita acelui concert am inteles ceva in plus din muzica.
(…)
few hours later…
concertul a fost o surpriza placuta ! proiectul FloriMan te poarta prin universul poetic al lui mircea florian, prezentat cu o prospetime datatoare de speranta. e acelasi florian din transilvania. un artist complet, cu voce inconfundabila, cand straniu de abstract, cand arhaic, cand histrionic si cabotin, insa permanent conectat la ritmul muzicii. dj vasile, ca de obicei, a fost un suport formidabil si inteligent. uneori minimalist, dupa gustul meu. iar vj tom chiar m-a surprins cu visuals adaptate atmosferei.
am gasit si un public conectat la eveniment. “nu vezi ca tot timpul se intampla ceva !” se justifica unul din cei doi tipi din spatele meu pe care ora tarzie ii ingrijora, dar tot nu voia sa plece.
un proiect interesant, care merita continuat. recomandarea lui dj vasile, aratand spre mircea florian: “vorbiti cu tataie !”
