de data asta, am fost de la inceput. l-am vazut pe nic cocarleaenervandu-se ca nu aude ce muzica pune, i-am admirat pe brum conspiracyca mai au energia sa ne bata la cap cu teme sociale, ca sa ascult proiectul “brazda lui novac“. trip-hop romanesc, foarte trip. la un moment dat, dezdemona si artan au adaugat un pic de atmosfera umana ritmului. dezdemona ne-a promis ca ne va zburli parul pe spate si multimea a navalit in club, ca s-a terminat concertul si pot sa se zbenguie.
pentru ca o gramada de prieteni vor fi acolo, plec spre clubul fabrica din bucuresti, unde silent strikelanseaza in aceasta seara albumul “alb“. printre invitati: ursu (bass), norbi (drms), string quartet maria radu, brazda lui novac, artan, ctc, dj undoo, rufi, gojira, unlocka, dan basu (visuals) si, desigur, gazda serilor de joi din fabrica, dj vasile, care se ocupa (impreuna cu cristi stanciu aka matze) de proiectul “zona libera“. silent strike este proiectul de trip-hop al lui ioan titu, o figura aparte in peisajul muzical romanesc, mai ales in cel din bucuresti, unde inca ma mir cum de nu s-a plictisit lumea de atat funk si pop din anii ’90.
pana cand ma intorc cu impresii de la fabrica, va las cu concertul implant pentru refuzdin curtea clubului lemon din timisoara. a trecut ceva vreme de cand ipr au compus piesa “tacere si resemnare“, insa, cum nu s-a prea schimbat mare lucru in romania ultimilor 20 de ani, pare la fel de actuala.
wow ! inca mai exista trip-hop in romania. cand am ajuns eu la concert, dj vasile punea un d’n’b’ coios, care ne-a introdus in atmosfera. setul luisilent strike a fost memorabil. cand trip-hop-ul ajungea la limita, intra dj undoo cu un pic de scratch. quartetul de coarde a tinut o buna parte din eveniment. ctc ne-a adus un pic de rap. minunat momentul mariei radu ! eu as face chiar un album in formula asta. brazda lui novac + artan ne-au adus un pic de electro. dupa concert, party-ului i s-a dat un pic de greutate prin setul lui gojira, dar clubul a inceput sa se goleasca.
cand am ajuns eu, concertul incepuse. primul soc: in sala nu se fuma, ceea ce a redus mult entuziasmul spectatorilor. muzica suna bine, dar lumea nu era prea hot, asa ca artan a trebuit sa treaca peste panica momentului in care crezi ca, orice le-ai face, spectatorii astia nu vor depasi nivelul de implicare mai mult decat, sa zicem, pentru un concert de jazz. noroc ca s-a prins si dan iliescu in joc si, dupa un pic de energie turnata din chitara, plus niste simpatice comicarii ridicole, tipice lui artan, atmosfera s-a incalzit.
afara, la tigare, m-am imprietenit cu un tip care nu prea reusea sa-mi explice cum ca lui ii place timpuri noi, asaaa… dar el a venit pentru “perfect“. dupa ce i-am spus ca piesa nu va lipsi din concert, s-a linistit si chiar am racnit impreuna versurile spre final, cand i-a venit, desigur, randul.
mie, concertul mi-a placut. asa, cam de nota 8, din cauza publicului cam sec. si prea putine gagici frumoase…
