domul din milano si tantarii

domul din milano este una din cele mai frumoase constructii pe care le-am vazut. imposibil de filmat, pentru ca fiecare detaliu iti fura privirea. si, in iulie 2009, imposibil de contemplat in liniste, din cauza tantarilor. nici in cea mai salbatica jungla din cambodgia sau senegal nu am intalnit asa ceva ! extrem de agresivi si cu intepaturi foarte dureroase. sute de turisti stateau in piata domului, cu ochii la dantelariile de marmura si cu mainile strivind enervantele insecte.

tot la milano, in galeriile de langa piata domului, am mancat cea mai proasta pizza din ultimii 20 de ani. evitati locul ! veti primi un aluat fara nici un gust, pe care bucatarul a strivit cateva coji de rosii si a topit o bucatica de cascaval, adusa de un chelner asiatic fara chef de munca. e drept, costa doar 7 euro. plus 2 euro bacsisul obligatoriu. plus 3,5 euro halba de bere mare (desi am cerut doar una mica). bere peroni ! horror !

o zi pe coasta de azur

dintr-o adevarata calatorie prin sudul frantei nu poate lipsi coasta de azur. care trebuie strabatuta de la saint tropez pana la san remo pe soseaua de pe malul marii. oricine doreste sa vada cum trebuie sa arate o zona de litoral nu are decat sa traverseze riviera franceza. dupa ora 10:00, se merge adesea bara la bara, insa nu ai nici un motiv de graba. statiunile sunt superbe. cand descoperi plaja care-ti place, iti cauti un loc de parcare printre cele special amenajate pe marginea soselei si te bucuri de soare si mediterana. locurile mele preferate se afla inainte de cannes: cateva plaje micute, neamenajate, strajuite de stanci rosii de zeci de metri inaltime. lume putina si civilizata, fara salvamari, dar si fara muzici enervante. doar zgomotul valurilor.

cafeaua de dimineata o poti bea pe o terasa a portului din saint raphael. cand ti se face foame, poti gasi un restaurant intr-unul din oraselele prin care treci. exista mall-uri si supermarket-uri pentru pasionati. merita sa faci o promenada la cannes pe croisette si sa-ti incerci rabdarea pe plaja de pietricele rotunde si fierbinti de la nisa. o ultima baie in monaco si, daca nu pierzi prea multa vreme cascand gura in monte carlo, poti sa-ti iei cina in san remo. anul acesta, ne grabeam si, de la cannes, am urcat direct pe autostrada spre italia.

le ville de saint tropez

saint tropez nu este locul meu preferat pentru plaja. exista pe coasta de azur colturi mult mai frumoase. desigur, daca vrei sa vezi ultimele trenduri in materie de fitze si o tona de gagici misto adulmecandu-si potentiala prada, e mai potrivit sa stai la soare la saint tropez. oraselul, insa este minunat si are un aer mai proaspat, mai vioi si mai tanar decat alte locatii din sudul frantei. merita macar o plimbare. gasesti mici restaurante pline de farmec, ateliere ale unor artisti in cautarea celebritatii, magazine ale marilor nume din fashion sau dughene de suveniruri cu personalitate.

oricat ar parea de ciudat, o vacanta pe coasta de azur nu costa cat se lauda “vedetele” in ziarele colorate din romania. desigur, daca ai furat destul cat sa-ti permiti un sejur intr-o vila la saint tropez, nimic nu te impiedica. iti recomand doar sa rogi un prieten francez sa faca rezervarile, deoarece agentii de turism francezi s-au shmekerit si au preturi mult umflate pentru ciocoii cei noi de la rasarit. pentru cei ce se multumesc sa doarma intr-un cort sau chiar pe plaja, sunt suficiente variante decente. mancarea e mai ieftina decat in romania. bineinteles, nu la restaurantele de lux. iar viata de noapte din cluburi merita traita din plin. macar ca sa nu ramana neconsolate bancurile de sirene necajite ca l-au ratat din nou pe enrique iglesias sau pe christiano ronaldo 😉

le port de saint tropez

portul din saint tropez este o feerie. plimbarea pe chei trebuie sa inceapa din apropierea parcarii de la intrarea in oras. aici, acosteaza barcute simple sau cu panze, dar, treptat, incep sa apara iahturile. la inceput mai modeste, pentru oameni normali, care chiar navigheaza cu ele. apoi, din dreptul unui careu inconjurat cu un lant, in interiorul caruia este parcat de obicei un cabriolet cu numere de monaco, incepe sirul navelor de lux. adica spectacolul opulentei. iahturi aduse in portul din saint tropez pentru ca proprietarii lor sa cineze in vazul miilor de gura-casca din toata lumea ori sa ciocneasca pahare de sampanie cu niste exemplare superbe, cu adevarat aparute din spuma marii.

mi-a placut intotdeauna sa lenevesc seara pe terasele din port si sa admir defilarea femeilor pe chei. unele, cu picioare pana-n gat dezgolite de rochita de vara care trebuie sa le puna in evidenta si decolteul, adesea siliconat, se clatina pe tocuri incercand sa emane aerul sigur al unei destinatii precise. cele mai multe dau tarcoale iahturilor ingrozitor de mari, incercand sa se faca remarcate. cele “din provincie” par mai proaspete, insa toalele de pe ele au o eleganta chinuita, asortata aiurea cu cizme inalte si – evident – doar viseaza la printul din poveste. victime sigure pana si pentru papagalul dintr-un chrysler alb cabrio, cu numere de olt, care nu am inteles cui a dat spaga de il lasasera anul trecut sa intre pana in port.

din fericire, din tot acest amalgam, rasar destule fapturi minunate, al caror farmec nu e estompat de sandalele fara toc sau de un tricou simplu, ci e pus in valoare de licarirea jucausa din privire si rasetele cristaline provocate de penibilul pe care il poate atinge luxul unei ambarcatiuni pe care tocmai o fotografiaza.

focuri de artificii la saint tropez

mi-a placut intotdeauna sa petrec o seara nebuna in saint tropez. mai ales daca nimeresti in week-end. daca esti o persoana sociabila, care stie sa se distreze in limitele unui foarte intelegator bun simt, are simtul umorului si nu e complexat din cauza tarii de origine, saint tropez este orasul perfect de pe coasta de azur. iti ofera permanent surprize.

nu trebuie sa dai 10 euro pe-o bere la terasele din port, insa daca te vei aseza la vreuna, vei constata ca privelistea merita pana la ultimul cent. daca ai prezenta de spirit sa te strecori in coretegiul de cheflii ai lui puff diddy, poti intra intr-un club de mari fite, fara sa te intrebe nimeni nimic. provocarea e in interior, daca vei fi in stare sa te comporti natural printre tot felul de vedete, starlete si nimfete. oricum, daca nu descoperi rapid femeia vietii tale, risti sa te cam plictisesti si te vei cara. la fel de bine te poti nimeri in vreun club in grupul care continua petrecerea pe vreun iaht ancorat in larg, la care ajungi cu salupa.

vara asta, in sambata in care am ajuns, in port era petrecere de shmekeri adevarati, cu concert si focuri de artificii in larg. care se vedeau mai misto de pe chei decat de pe iahturile lor.

marsilia in cateva imagini

nu am reusit sa surprind pe video frumusetea marsiliei, unul din orasele in care mi-ar placea sa locuiesc. nu inteleg de ce. m-a ocolit inspiratia. as fi vrut sa surprind eleganta vechiului port, inconjurat de cladiri cu o arhitectura mediteraneana cu o personalitate aparte si strajuit de biserica notre dame de la garde. sa filmez strazile in panta, stradutele inguste pe care pietonii se feresc de scuterele conduse galagios de tineri cu pielea maslinie. terasele maiestuoase din golf sau micile restaurante arabesti, in fata carora gasesti o masa ieftina de plastic, unde poti manca o shaorma adevarata. cluburile ascunse ori inchise peste vara sau mansardele cu geamuri lungi si obloane din lemn.

n-am reusit sa surprind forfota bazarului intins pe marginea stradutelor inguste si nici traficantii de hasis pe care-i recunosti imediat: adolescenti cu priviri obraznice, cu care cauta sa-ti citeasca in ochi dorinta de a fuma ceva bun, sau negri batrani cu rasta si haine ponosite, rosi pe dinauntru de atata nicotina si thc. poti cumpara marfa de calitate, insa trebuie sa ai grija la buzunare. mai ales daca, la sfarsitul deal-ului, tanarul traficant vrea sa-si te imbratiseze in numele marii prietenii romano-franceze.

ce oras ciudat ! sa-mi placa atat de mult, sa-l simt si sa-l inteleg, dar sa nu-l pot filma asa cum mi-as fi dorit !

fete de l’ete @ la versanne, franta

unul din reportajele facute de participantii la stagiul de initiere in radio jurnalism de la radio d’ici din saint julien molin molette (franta) a fost despre sarbatoarea dintr-un sat vecin. la fete de l’ete de la versanne este un fel de ruga, cum se spune in banat la sarbatoarea anuala care se tine de hramul bisericii. e un prilej pentru ca localnicii si rudele lor imprastiate prin alte parti sa se reuneasca si sa socializeze. am surprins un moment din sarbatoare, cu cateva din elementele traditionale locului.

birdy nam nam live @ les authentiks 2009, vienne, france

festivalul les authentiks 2009 din orasul vienne din franta. 22 iulie 2009. prima seara de festival a fost incheiata de birdy nam nam. dj pone, crazy b, dj need si little mike, adica cei 4 muzicieni parizieni care au primit in 2002 titlul de dmc world dj team champions. electro turntable, mixat impresionant, combinat cu un joc inspirat de lumini care parea anume regizat pentru theatre antique.

pe birdy nam nam ii mai vazusem vara trecuta la arenele romane din bucuresti, cand recitalul lui gojira de dupa concertul lor a fost oprit de niste jandarmi tembeli, fara sa stie nici ei sa explice bine de ce. si atunci au fost impecabili. se simte ca au mixat ani de zile pe scenele underground-ului parizian. in 2000, dj pone si crazy b castigasera, sub numele scratch action hiro the dmc world dj team championship. 2 ani mai tarziu, au obtinut inca o data titlul, sub numele actual, cooptandu-i in formatie pe dj need si little mike.

si-au luat numele de la o scena cu peter sellers din celebrul film “the party“. dincolo de anecdotica, ramane show-ul. complet, irepetabil, fascinant prin acuratetea cu care cei 4 dj se sincronizeaza, chiar daca amesteca ritmurile sau mixeaza decalat. jocul de lumini este inteligent si la fel de bine sincronizat cu muzica, iar reactia publicului – pe masura. rareori m-am simtit atat de bine ca in vulcanul starnit pe lespezile din fata scenei din theatre antique, unde talpile iti vibreaza in ritmul muzicii.

puppetmastaz live @ festival les authentiks 2009, vienne, france

festivalul les authentiks 2009 din orasul vienne, franta. 22 iulie 2009. cea de-a treia trupa care a urcat pe scena de la theatre antique a fost puppetmastaz, unii din cei mai importanti reprezentanti ai curentului gangstoy rap/hip-hop. un adevarat spectacol: ascunsi in dosul unui paravan, membrii trupei cantau impecabil, in timp ce manuiau niste papusi care interpretau diverse roluri.

puppetmastaz s-au infiintat la inceputul anilor ’90, la initiativa lui mr.maloke, un new yorkez rezident in berlin. o parte a papusilor grupului au interpretat roluri in formidabilul film al lui peter jacksonmeet the feebles“. de atunci, puppetmastaz au scos o gramada de albume de succes (ceea ce demonstreaza calitatea muzicii interpretate de artistii-papusari), insa punctul forte al grupului sunt show-urile live.

inainte de inceperea festivalului, am avut parte de o conferinta de presa inedita, la care, ghemuiti dupa o canapea, liderii grupului au raspuns intrebarilor tot prin gura papusilor. sandra, una din tinerele participante la stagiul de initiere in radio jurnalism de la saint julien molin molette, si-a luat inima in dinti si i-a rugat sa-i spuna care a fost cea mai tampita intrebare care li s-a pus la vreo conferinta de presa. raspunsul cinic al lui wizard the lizard a cazut ca un dus rece: “pai, cred ca exact asta !”

massilia sound system live @ festival les authentiks 2009, vienne, france

festivalul les authentiks 2009 din orasul vienne, franta. 22 iulie 2009. dupa hip-hop-erii de la karlit & kabok, au urcat pe scena massilia sound system. un adevarat fenomen artistic. o atitudine. un spirit aparte. stilul – un amestec de reggae, ragga si muzica traditionala din sudul frantei, adesea cantata in dialectul provensal.

au inceput sa cante in 1980. un deceniu mai tarziu, devenisera un simbol al spiritului marsiliei. dupa inca zece ani, cei doi mc, papet-j si moussu t, primeau, in numele grupului, titlurile de cavaleri ai artelor. fata de karlit & kabok, care nu se mai opreau din vorbe, evident simpatizati de organizatori si de jurnalistii locali, fiind din vienne, membrii massilia sound system au fost intimidanti pentru moderatorul conferintei de presa. mi-ar fi placut sa-i ascult mai mult, dar incepuse festivalul si in deschidere, era un proiect muzical al lui papet-j, unul din liderii grupului, asa ca s-au dus sa-l asculte.

show-ul lor a fost de mare tinuta. cu 2 dj si un ghitarist fenomenal, cei 3 mc din fata au facut o atmosfera foarte simpatica. au introdus un sir de fete frumoase care au adus halbe de bere pentru publicul din primele randuri. au cantat toate hit-urile grupului si i-au pus de spectatori sa faca “trenuletul” pe ritmuri de farandola.