in sfarsit, un festival pe masura asteptarilor: tm09basede la timisoara. nu stiu cum reuseste ufo si echipa lui sa organizeze, chiar si in vremuri de criza, cel mai bunfestival de muzica electronica urbana din tara. conform traditiei, locatia a fost o hala industriala (aceeasi de anul trecut) care se potriveste acestui gen de eveniment. sonorizarea – foarte buna, exact la nivelul potrivit. fara cozi la bere sau la toaletele ecologice, desi se adunasera vreo 2.000 de oameni, timisoreni sau party people din toata tara.
festivalul a fost deschis de trg, elegant si inventiv, ca de obicei. surpriza a fost suie paparude, care imi place mai mult cu mc bean, decat cu junkyard. are din nou sound-ul alternativcu care ne-au obisnuit inca de la debut. setul lui palotai a fost un fel de istorie a d’n’b, uneori redundanta, alteori banala, insa plina de forta. ed solo & the ragga twins: impecabili ! jungle at his best, cu momente de dancehall si ragga care iti zbarleau parul din cap. de la setul lui bassface sascha mai am doar flash-uri: d’n’b german, usor metalic, mixat incredibil de bine.
deja imi pare rau ca astazi e ultima seara de festival !
festivalul les authentiks 2009 din orasul vienne, franta. 22 iulie 2009. dupa hip-hop-erii de la karlit & kabok, au urcat pe scena massilia sound system. un adevarat fenomen artistic. o atitudine. un spirit aparte. stilul – un amestec de reggae, ragga si muzica traditionala din sudul frantei, adesea cantata in dialectul provensal.
au inceput sa cante in 1980. un deceniu mai tarziu, devenisera un simbol al spiritului marsiliei. dupa inca zece ani, cei doi mc, papet-j si moussu t, primeau, in numele grupului, titlurile de cavaleri ai artelor. fata de karlit & kabok, care nu se mai opreau din vorbe, evident simpatizati de organizatori si de jurnalistii locali, fiind din vienne, membrii massilia sound system au fost intimidanti pentru moderatorul conferintei de presa. mi-ar fi placut sa-i ascult mai mult, dar incepuse festivalul si in deschidere, era un proiect muzical al lui papet-j, unul din liderii grupului, asa ca s-au dus sa-l asculte.
show-ul lor a fost de mare tinuta. cu 2 dj si un ghitarist fenomenal, cei 3 mc din fata au facut o atmosfera foarte simpatica. au introdus un sir de fete frumoase care au adus halbe de bere pentru publicul din primele randuri. au cantat toate hit-urile grupului si i-au pus de spectatori sa faca “trenuletul” pe ritmuri de farandola.
cum in romania muzica reggae inca nu are destul public pentru a fi bagata in seama de promoterii care organizeaza concerte, am profitat, ca in fiecare vara de cand merg in franta, de unul din festivalurile din apropiere. theatre antiquedin orasul vienne, de langa lyon, este unul din cele mai potrivite locuri pentru un concert: un vechi amfiteatru roman sapat in stanca, cu o acustica perfecta. peste 5.000 de oameni au venit la reggae fever festival, desi biletul de intrare era cam scump (33 de euro) si o bere la halba de jumate costa 5 euro.
am ajuns putin cam tarziu pentru alborosie, insa la timp pentru recitalul celor de la gentleman & far east band. roots reggae pe apus de soare, cu niste bunaciuni cu picioare pana in gat la backing vocals.
am dansat inconjurat de oameni veniti sa se bucure de muzica, cu sau fara freza rasta, si am admirat frumusetile locale, regretand ca – in general – la festivalurile de reggae prea multa lume vine cu perechea.
pentru ca nici eu, nici cei doi prieteni si tovarasi de calatorii in africa, marko si fred, nu eram prea mari fani patrice, ne-am gasit locuri in partea de sus a amfiteatrului, de unde ai o priveliste magnifica spre vienne si dealurile din jur. ne-am asezat pe stancile care radiau caldura acumulata peste zi, fara nici o grija ca norii vinetii ai unei furtuni care cobora pe valea rhone-ului dinspre lyon pareau sa ne ameninte festivalul. de aici, puteai simti energia pozitiva acumulata picatura cu picatura din miile de evenimente artistice petrecute in amfiteatru de-a lungul secolelor, care a reusit sa crape furtuna in doua, facand-o sa ne ocoleasca. usor ametiti de valatucii fumului de marijuana si hasis care se ridicau din toate partile, ne-am bucurat de sonorizarea perfecta. e greu sa descrii felul in care suna basul in theatre antique: sunetul este ajutat de vibratia pe care o simti in corp cand stai asezat pe lespezile calde, provocand o senzatie inegalabila.
pentru buju bantonam coborat din nou in fata scenei, unde ritmurile basului care te patrund prin talpi l-ar face fericit si pe un cersetor surd.
toata lumea din jurul tau respecta regula de aur “pass the dutchie on the left hand side“, iar presiunea aerului nu mai lasa fumul sa se ridice. ca orice furtuna ce se respecta, n-a putut sa treaca pe langa noi fara sa ne arate de ce ar fi fost in stare si ne-a plouat torential 5 minute. “thank you, jah, for your blessing”, a strigatbuju bantonsi 5.000 de oameni au dansat in ploaie pe ritmuri de ragga.
am ramas peste noapte la prietenul meu marko, care locuieste in fosta casa din annonay a unuia dintre fratii montgolfier, ce au inventat balonul cu aer cald cu care oamenii si-au implinit pentru prima oara visul de a zbura. un alt loc magic, incarcat de istorie si vibratii pozitive, de la fereastra caruia ai o priveliste superba peste intreaga vale a rhone-ului.
