diseara, avem concert in aer liber: placebo @ romexpo. abia astept ! acum 3 ani, la arenele romane, brian molko & co au avut un recital de zile mari si au promis ca vor reveni in romania. iata un fragment dintr-un reportaj mai lung, realizat de tvr, despre concertul din 13 august 2006:
few hours later… concertul a fost misto. mai greu era sa ajungi pana la locatie, ca era la mama dracului. lume buna a venit la concert, iar la bere nu era coada. dupa primele 3-4 piese, ingerul meu pazitor mi-a trimis un personaj care umbla printre spectatori si impartea bratari pentru zona a. asa ca am vazut concertul din fata scenei. placebo a cantat multe piese de pe ultimul lor album si, cand te lua amocul din cauza melopeelor neschimbate de cand brian molko a urcat pe scena, mai bagau cate-un hit. ne-a tinut in tensiunea pieselor pana la sfarsit, cand au mai dat doua bisuri cu piese pe care le iubeam.
dupa concert, am dat o tura pana la muzeul taranului roman, la balul absolventilor unatc 2009. aici, era un dolce far niente din care nimeni nu intelegea nimic si aproape ca iti era jale de atatea fete frumoase care dadeau din colt in colt, in speranta ca se va mai intampla ceva interesant, in afara concertului mes quins.
parerea mea e ca nu. astazi sunt pesimist, insa acest sentiment mi-a fost alimentat de toata telenovela “poli timisoara“, orchestrata de un scenarist in care mi-am pierdut demult increderea (desi nu-mi amintesc sa fi avut vreodata mare incredere in el), pe nume marian iancu. patronul clubului alb-violet a reusit sa ne bage in ceata pe toti.
azi recuperam punctele confiscate abuziv de tas, maine nu avem nici o sansa de a le primi inapoi. azi vrem sa luam campionatul, maine il da afara pe dusan uhrin jr, antrenorul care i-a construit echipa. azi il numeste pe gabi balint de la protv antrenor si e sigur de marile lui calitati, maine il demite, acuzandu-l ca a vrut sa pacaleasca fotbalul. azi anunta ca poli vrea macar cupa romaniei, maine il numeste antrenor pe vali velcea si anunta ca il va tine pe banca si sezonul urmator. azi da impresia ca a picat la pace cu dinamo, cedand titlul contra cupei romaniei, maine demonstreaza ca e o veriga din complotul ocult impotriva cainilor rosii (pentru asta cucereste o bila alba de la toti suporterii viola).
ce se va intampla in seara asta, nici dracu’ nu mai stie, incurcat de itele sforarilor din fotbalul romanesc. parerea mea sincera, fiind intr-o faza pesimista, este ca steaua va castiga la urziceni, iar poli va pierde la brasov. cat despre punctele de la tas, am afirmat-o dupa meciul cu unirea urziceni: nici nu-mi mai pasa daca le recuperam sau nu. pe teren, echipa pe care o iubesc a pierdut in fata celorlalte doua pretendente la titlu. iar fotbalul, asa cum ne place sa credem, se joaca in iarba.
nu ma pot abtine sa nu fac o dedicatie pentru toti cei care pacalesc fotbalul: implant pentru refuz (mari suporteri ai lui poli timisoara) din concertul din curtea clubului lemon din timisoara: a bullet in your f*ckin’ head !
… few hours later
asadar, am avut dreptate. sau, ma rog, partial. adica poli a luat bataie si steaua a facut egal la urziceni. daca are cele 6 puncte, iancu s-a asigurat cu un loc in liga campionilor. cupa romaniei ? o miza prea mica…
pentru ca alegerile de astazi nu-mi puteau oferi nici o surpriza si nici n-am plecat de rusalii la mare sau la munte, m-am numarat printre cei 2-300 de bucuresteni care au ajuns la hala de muzica, la concertul tito & tarantula. desigur, majoritatea dintre noi au fost atrasi de aparitia lor, pe muzica proprie, in filmul lui robert rodriguez, “from dusk ’till dawn“.
tito & tarantula este o trupa din categoria b a circuitului international, cu un rock sincer, curat si, pe alocuri, plin de forta. totul se bazeaza pe bateristul alfredo ortiz, care e un adevarat metronom. la chitara bas o au pe caroline rippy, una din aia care te ia sub brat si, dupa ce face 3 ture de stadion, iti cere o tigare. la chitara solo e unul care arata ca asiatic dement: steven husteter. pacat ca nu canta la fel, dar se descurca. si, desigur, liderul tito larriva, cu suvite de par scapate din coada carunta, camasa si pantaloni negri, care-si schimba, alternativ chitara de acompaniament. muzica: undeva intre joe cocker si skidrow. lume de calitate a venit la hala de muzica insa, ca sa-l provoc pe george hari popescu, doar cam 10 % din gagicile care nu erau clearly somehow engaged mi s-au parut interesante. noroc ca tito & tarantula ne-a facut high cu “fumando marijuana“.
cat despre alegeri, stiti de ce a intrat prm in parlamentul european ? in afara de cei care au votat de dragul lui becali si vadim, insuficienti, dupa cum s-a dovedit anterior, prm a fost formula preferata de cei care au dorit sa protesteze fata de actuala clasa politica. adica, daca tot nu au facut nimic pentru noi, macar sa le bagam mortul in casa. ce conteaza, daca ne vom face de ras la bruxelles ? de parca aia ar avea vreo parare buna despre romania… marii pierzatori ai acestor alegeri sunt liberalii, care au avut toate conditiile, ca partid de opozitie, sa straluceasca, nu sa rada lumea de ei.
pai, in timp ce toata europa se dadea peste cap sa-i scoata pe ai lor la vot, noi faceam paranghelii pe esplanada din fata primariei parisului, chipurile, sa ne promovam turismul. in loc sa fi luat, de exemplu, site-ul de care va vorbeam mai devreme si sa-l rostogoleasca in cyberspace-ul romanesc, ca tot era cadou de la ue, platit si facut de ei. astia suntem noi, romanii. ne pierdem totdeauna cu lucruri marunte si scapam viziunea de ansamblu si nici nu avem vreo urma de concept care sa arate incotro se duce tara asta in urmatorii ani. pentru clasa politica din romania, fac o dedicatie, din acelasi film al lui rodriguez:
pentru ca o gramada de prieteni vor fi acolo, plec spre clubul fabrica din bucuresti, unde silent strikelanseaza in aceasta seara albumul “alb“. printre invitati: ursu (bass), norbi (drms), string quartet maria radu, brazda lui novac, artan, ctc, dj undoo, rufi, gojira, unlocka, dan basu (visuals) si, desigur, gazda serilor de joi din fabrica, dj vasile, care se ocupa (impreuna cu cristi stanciu aka matze) de proiectul “zona libera“. silent strike este proiectul de trip-hop al lui ioan titu, o figura aparte in peisajul muzical romanesc, mai ales in cel din bucuresti, unde inca ma mir cum de nu s-a plictisit lumea de atat funk si pop din anii ’90.
pana cand ma intorc cu impresii de la fabrica, va las cu concertul implant pentru refuzdin curtea clubului lemon din timisoara. a trecut ceva vreme de cand ipr au compus piesa “tacere si resemnare“, insa, cum nu s-a prea schimbat mare lucru in romania ultimilor 20 de ani, pare la fel de actuala.
wow ! inca mai exista trip-hop in romania. cand am ajuns eu la concert, dj vasile punea un d’n’b’ coios, care ne-a introdus in atmosfera. setul luisilent strike a fost memorabil. cand trip-hop-ul ajungea la limita, intra dj undoo cu un pic de scratch. quartetul de coarde a tinut o buna parte din eveniment. ctc ne-a adus un pic de rap. minunat momentul mariei radu ! eu as face chiar un album in formula asta. brazda lui novac + artan ne-au adus un pic de electro. dupa concert, party-ului i s-a dat un pic de greutate prin setul lui gojira, dar clubul a inceput sa se goleasca.
astazi, am lasat deoparte orice speranta si m-am dus sa-mi schimb biletul la concertul depeche mode intr-un bilet pentru cele 3 zile lab’estfest. in ciuda asigurarilor celor de la emagic, care sustin ca incearca o reprogramare a concertului in iulie sau septembrie, e suficient sa consulti site-ul oficial al formatiei, ca sa iti dai seama si singur ca sansele sunt minime. in iulie, ar fi timp intre concertul de la sevilla (12 iulie) si cel de la toronto (24 iulie). ma indoiesc sa se rezolve. abia au timp sa-si transporte sculele peste ocean. in septembrie, sansele ar fi ceva mai mari, intre concertul de la fort lauderdale din statele unite (5 septembrie) si cel din mexic, de pe guadalajara (1 octombrie). mai ales daca continua psihoza cu gripa porcina. daca, desigur, au chef sa treaca oceanul de doua ori.
in fine. daca mai vin, voi gasi eu un bilet pe undeva. la magazinul “diverta” de pe magheru, la ticket point, ca de obicei, nu era nimeni. de altfel, pe tot etajul nu am gasit nici un angajat. la parter, un baiat cu tricou rosu m-a asigurat ca va veni cineva intr-o clipa. pana a aparut o fata de undeva, am citit, consternat, anuntul ca la ei, nu se pot cumpara bilete platind cu cardul. normal, doar suntem in romania, unde si la banca trebuie sa mergi cu sacosa cu bani. a venit fata si, vazand biletul din mana mea, a mai sarit cu o veste proasta: nu are numerar, ca sa-mi dea banii inapoi. pana la urma, am lamurit problema, mi-am luat biletul la b’estfest si am disparut rapid, jurandu-mi sa nu mai calc pe aici.
asa ca am ajuns acasa si am postat pe youtube “messages to gods“ din concertul pe care l-am filmat si montat pentru prietenii mei de la implant pentru refuz din timisoara, concert pe care l-am organizat pentru ei, impreuna cu emil biebel de la rockarolla, in curtea clubului lemon din timisoara, acum 5 ani.
asa cum a promis, marian iancul-a dat afara pe gabi balint de la poli timisoara. la clubul de pe bega se intampla ceva paranormal. patronul aduce cate un antrenor de ne lasa pe toti cu gura cascata, dupa care se chinuie sa ne explice cat de minunata este solutia pe care a gasit-o. dupa o vreme, antrenorul ia brusc un picior in fund, iar acelasi patron ne explica acum ca respectivul si-a batut joc de fotbal. intre timp, echipa a ratat tot.
daca am fi castigat impotriva unirii urziceni si a lui fc brasov, nu mi-ar fi pasat ca ne-au furat niste mafioti cele 6 puncte castigate de echipa in teren. am fi fost campionii morali ai acestei editii. asa, chiar daca ne vom primi punctele inapoi, tot nu vom urca pe primul loc. si atunci, pentru ce ne-am agitat atat mai bine de 6 luni de zile ?
am urcat pe youtube piesa “relativ“, din concertul sustinut de implant pentru refuz in curtea clubului lemon din timisoara, in 23 aprilie 2004. + mc tina, voce. mi se pare ca se potriveste…
meci decisiv in aceasta seara la timisoara, unde poli trebuie sa invinga unirea urziceni, pentru avea sansa sa castige campionatul. zvonurile conform carora cele 6 puncte confiscate abuziv de tribunalul sportiv de la lausanne vor fi primite inapoi de alb-violeti sunt tot mai consistente. astazi, marian iancu, patronul lui poli timisoara, era convins ca vineri, decizia va fi in favoarea noastra si denunta cea mai mare hotie din istoria fotbalului mondial.
adevaratul clasament al ligii I la fotbal
deci, meciul din seara asta pare a fi decisiv. victoria si recuperarea celor 6 puncte – castigate, de altfel, in teren de poli timisoara – ne duc pe primul loc. mi-ar fi placut sa fiu in aceasta seara pe vulcanul de pe stadionul “dan paltinisanu“, unde ultrasii alb-violet vor umple tribunele. fotbalul e, pana la urma un joc. ar fi pacat sa fie murdarit in continuare de jocuri de culise, blaturi si aranjamente oculte. cei care le fac ar trebui sa stie ca noi, timisorenii, suporterii lui poli, vom rezista peste ani, in timp ce peste numele lor se va asterne uitarea.
“rezist” a fost intotdeauna una din piesele mele preferate de laimplant pentru refuz. in sfarsit, chiar daca doar pe internet, puteti sa vedeti cum o cantau in aprilie 2004, in concertul pe care l-am organizat in curtea clubului lemon din timisoara. pacat ca locul ala nu a fost folosit mai des pentru concerte, pentru ca este foarte bun. desi se afla in piata libertatii, in inima timisoarei, este curtea interioara a unei vechi cladiri si sunetul nu trece de ziduri, pentru a deranja pe cineva. cu niste lumini bine amplasate, locatia arata mortal, se poate sonoriza bine, accesul se poate controla usor si incap cateva sute de oameni. oricum, concertul acesta ramane memorabil.
sunt un pic pe fuga, dar nu voiam sa plec inainte de a posta inca o piesa din concertul prietenilor mei de la implant pentru refuz. din curtea clubului lemon din timisoara. 23 aprilie 2004. destinat unui dvd care n-a mai aparut. nu mai stiu cum se numeste piesa…
iata si inregistrarea piesei “sidef (dedicat)“, pe atunci, o proaspata compozitie. pentru a ma familiariza cat mai bine cu piesele pe care implant pentru refuz urma sa le cante in curtea clubului lemon din timisoara, m-am dus la mai multe repetitii ale formatiei. inaintea concertului, fiecare cameraman a primit un story-board, pentru a nu scapa momentele mai importante. cu toate acestea, cand am montat concertul am avut parti pentru care am gasit cu greu imagini potrivite. inregistrarea unui concert este o munca dificila pentru orice profesionist. chiar si in occident, casele de productie capabile de asa ceva nu sunt numeroase.
