plimbandu-ma prin targul de carte gaudeamus 2010 de la romexpo, am fost surprins de succesul cartilor cu vampiri. marius ghilezan (www.bookiseala.ro) a intrebat-o pe evelina bidea, pr manager la editura leda, si am aflat ca exista serii impartite in cicluri de povesti cu vampiri, jurnalele vampirilor, academia vampirilor, saga vampirilor sudului descrisa in multe volume de charlaine harris. o moda cool 🙂
l-am intalnit la targul de carte gaudeamus 2010 de la romexpo. il cheama bogdan cosa si s-a intretinut la facultate si la master jucand poker. on line si for real. ca sa impartaseasca si altora placerea jocului i-a descris regulile si filosofia presarandu-le in filele unui roman de aventuri. care se va numi, desigur, “poker“. daca as fi producatorul emisiunii “clubul de poker” de la prima tv sau proprietarul vreunui site de poker online, as sponsoriza publicarea si lansarea romanului lui bogdan cosa. as face din ea, o poveste de succes, din care toata lumea ar iesi multumita. e atat de usor…
mihnea blidariu de la formatia luna amara din cluj si-a imaginat ce s-ar intampla de sfarsitul lumii in romania si a scris un roman: “playlist“. ne recomanda sa-l citim ascultand piesele care inspira fiecare capitol. i-ar fi placut sa ataseze cartii si un dvd cu ele, dar costa prea mult. despre editura casa de pariuri literare, care a publicat cartea lui mihnea, o sa va povestesc in curand. desigur, lansarea cartii inseamna si un concert luna amara. pana acum, au fost doua: in club a din bucuresti si intr-un spatiu neconventional din centrul clujului.
mihnea blidariu s-a apucat de scris pentru ca a simtit ca-i completeaza personalitatea, insa continua sa se considere un muzician. a scris poezii, apoi “playlist“, pregateste un spectacol de teatru la targu mures si viseaza sa scrie un roman care sa se petreaca la vama veche. cam asta ne-a povestit cand l-am intalnit la targul de carte gaudeamus 2010 de la romexpo. l-am filmat in dialog cu marius ghilezan:
targul de carte gaudeamus 2010 a avut alta atmosfera decat bookfest. zona centrala a pavilionului central de la romexpo semana cu un labirint prin care rataceau sute de cititori. majoritatea cautau standurile unde scriitorii dadeau autografe, unul din cele mai puternice motive pentru care romanul vine la targul de carte. probabil ca volumul cel mai vandut va fi “crimele revolutiei“, deoarece autorul ei, grigore cartianu, a folosit cea mai simpla strategie de marketing: a dat autografe de dimineata pana seara. numai vineri, a semnat peste 800 de carti. la fel facuse si la bookfest.
amatorii de literatura mai vin la un targ de carte pentru un motiv. majoritatea scriitorilor, de la debutanti la academicieni, are chef de vorba si apar momente deosebite. iata un exemplu: am filmat o savuroasa discutie in care vasile ernu si bogdan-alexandru stanescu ii explica lui marius ghilezan geneza cartii proaspat lansate la polirom, “ceea ce ne desparte (epistolarul de la hanul lui manuc)“.
cifrele anuntate de editurile participante la bookfest 2010 sunt un semnal pozitiv: in ciuda crizei economice, romanii iubesc cartile si continua sa le cumpere. desigur, organizatorii s-au plans ca numarul celor care au venit la standurile din romexpo a fost mai mic decat anul trecut. sa nu uitam de canicula infernala si – de ce nu ? – de concurenta campionatului mondial de fotbal. prejudecata ca microbistii nu pun mana pe carti este o prostie.
humanitas declara vanzari cu 25.000 de euro mai mici decat anul trecut, insa nu a venit la bookfest 2010 cu nume noi. in afara hertei muller, tot cartarescu, liiceanu, plesu, uitand cum s-a stins moda emil cioran din anii ’90. “de ce m-am intors in romania” (in care sandra pralong a strans destainuirile unor romani celebri care au revenit din exil) s-a vandut in 400 de exemplare, in timp ce volumul lui ion iliescu, “dupa 20 de ani” – doar in 100 de bucati, ceea ce mi se pare inca un semn de normalitate. “fata din nazaret” (editura curtea veche) a lui petru popescu a fost cumparata de 500 de romani. majoritatea celor care stateau la coada dupa autografe aveau parul carunt, fiind din generatia celor care il iubesc pe scriitor din perioada anilor ’60.
oreste teodorescu si-a vandut “codul” in 1.000 de exemplare, pasionatii de ezoterism luand cu asalt standul editurii rao in momentul lansarii. pe de alta parte, autobiografia lui eric clapton a fost cumparata in 500 de bucati, desi doar vreo 10 rataciti venisera pentru lansare. nu am inteles de ce conducerea editurii rao nu a profitat de concertul marelui muzician, pentru a-i vinde cartea in jurul stadionului “iolanda balas” ? era o idee la indemana oricui…
cel mai bun exemplu de marketing de la bookfest 2010 a dat rezultatele asteptate: “gregoar ecrivain” a vandut 2.130 de exemplare din volumul “sfarsitul ceausestilor“, record absolut pentru aceasta editie a targului de carte de la bucuresti ! metoda a fost simpla. cartea a fost lansata din doua in doua ore, iar grigore cartianu (care a stat in standuri de dimineata pana seara, in toate cele 4 zile) avea de fiecare data cate un invitat, de la fosti revolutionari si pana la generalul stanculescu, adus direct din puscarie.
duminica seara, in timp ce lumea strangea standurile, am stat de vorba cu silvia colfescu, directorul editorial al editurii vremea. o femeie micuta, dar vioaie, la fel ca editura sa. concluziile ei, dupa bookfest 2010, demonstreaza ca nu e totul pierdut.
mi-am petrecut week-end-ul la bookfest 2010. targul de carte din acest an a avut doi inamici redutabili: criza economica si canicula. m-am bucurat sa vad mii de oameni pe care soarele necrutator nu i-a oprit sa vina la romexpo, sa-si cumpere carti, sa ia autografe si sa-i asculte pe scriitori si critici vorbind despre literatura. m-am intristat sa vad cum criza a incremenit in proiect marile edituri, care n-au venit cu nume noi, ci s-au multumit sa publice aceiasi autori. asta, in timp ce editurile mai mici gafaie sub povara situatiei economice si cauta solutii de supravietuire.
horia barna, fostul director al icr madrid, a reusit sa puna editia din acest an sub semnul literaturii spaniole, intr-un proiect-pilot care are sanse mari sa revitalizeze viitoarele targuri de carte. am stat de vorba cu ray loriga (rock star-ul literaturii spaniole, cum l-a numit the new york times) despre colaborarile cu almodovar sau allen ginsberg si cu najat el hachmi (scriitoare catalana de origine marocana) despre conditia scriitorului emigrant. pavilionul spaniol, elegant, colorat in rosu si galben, avea o scena unde alternau dezbaterile literare cu concertele de jazz sau spectacole de poezie si flamenco. mi-a placut profesionalismul rosei montero, care a stiut sa-si fascineze potentialii cititori povestind cum isi scrie romanele.
timisorenii mei au fost la inaltime: dan negru a debutat cu “amintiri in alb si negru“, impartind glume si autografe, in timp ce stefan popa – popas si ucenicii sai desenau portrete pe banda rulanta. grigore cartianu a ignorat ironiile scriitorilor consacrati, adunand sute de oameni in fiecare zi la standul “adevarul“, cu un marketing ingenios: isi lansa volumul despre Revolutia din 1989 din doua in doua ore, de fiecare data cu un alt invitat. a reusit chiar sa-l aduca din inchisoare pe generalul stanculescu, pazit de doi politisti in civil si cu pistoalele la vedere ! editura tritonic a lui bogdan hrib a venit cu o colectie ieftina si buna: “crime scene“.
au fost la moda cartile cu mai multi autori: sandra pralong a coordonat la polirom o culegere de povesti despre motivele pentru care romani importanti au ales sa se intoarca din exil, in timp ce sorin adam matei a supervizat “idolii forului“, despre gastile care sufoca si cultura romaneasca. nu doar viata politica. vedetele standului humanitas au fost aceleasi: cartarescu, liiceanu, tismaneanu… editura brumar din timisoara a venit cu poezie de calitate, tiparita in aceleasi conditii grafice exceptionale. la fel ca in occident, la mare cautare au fost cartile cu vampiri, varcolaci si alte creaturi ale intunericului, vandute foarte bine de editura corint.
am filmat mult, asa ca veti vedea in curand mai multe detalii. sa nu uit de doua momente speciale: ion cristoiu si-a lansat un nou volum de proza satirica si standul iriver. intotdeauna m-au amuzat teribil povestioarele lui cristoiu, care se conecteaza perfect la izvorul nesecat de umor al existentei noastre balcanice. iriver este cartea electronica, un device de 200 de grame pe care incap mii de volume. cartea viitorului.
un recital magic, de adevarat vrajitor al chitarei ne-a oferit aseara santana la bestfest. asa cum spunea si paul nanca, daca bestfest 2007 a insemnat marilyn manson, iar bestfest 2008 – manu chao, editia din acest an ne va ramane in minte cu santana. avand in spate o sectie ritmica mai tare ca o uzina, cu un sunetist ce a reusit sa suplineasca problemele tehnice de la inceputul recitalului, marele maestru a adunat in fata scenei peste 10.000 de fani de toate varstele, care au reactionat ca electrizati la fluviile de energie care curgeau din chitara lui. ne-a cantat “black magic woman“, “oye como va“, “samba pa ti“, dintre hiturile oldies, but goldies, dar si “corazon espinado“, pentru cei mai tineri. iata un exemplu, cu rectificarea ca piesa este “samba pa ti” si nu “europa”, pe care santana nu a cantat-o la bucuresti.
un mare muzician a venit la bucuresti si ne-a dat o lectie despre placerea de a canta ! cine iubeste muzica trebuie sa vada macar o data in viata un concert al lui carlos santana. la bucuresti au cantat peste 2 ore si nu ne-am saturat.greu sa mai povestesc ceva de la ultima seara de bestfest 2009, in afara de santana. poate doar sa ma felicit ca, pe la jumatatea show-ului celor de la the charlatans, am avut inspiratia sa-mi iau o bere si sa ma mut in fata scenei pe care se pregatea concertul legendarului chitarist. altfel, n-as mai fi gasit un loc decat la 100 de metri de scena. the charlatans, niste rockeri cinstiti, au fost alegerea potrivita pentru a face placuta asteptarea lui santana.
nici the ting tings n-a sunat rau. o fata blonda si un baiat la tobe au reusit sa adune lumea si sa faca mai multa atmosfera decat trei sferturi din trupele care au urcat pe scena festivalului.
cam atat am vazut eu aseara. mi-a parut rau ca persona au cantat prea devreme, dar am ratat si reprizele scurte de ploaie. plus ca am avut bafta de a nu ma enerva cu looptroop rockers, pe care i-am auzit venind spre festival.
concluzii dupa bestfest 2009: santana mi-a sters toate amintirile neplacute de la un festival cu un line-up sarac si neinspirat. vorba unui prieten: “asta da, muzician ! a cantat o piesa de coltrane (“a love supreme“), la un festival de pop !”
dupa fiasco-ul de aseara, sper ca bestfest-ul de anul asta sa fie salvat de santana. altfel, se va confirma parerea unanima ca a fost cea mai slaba editie de pana acum. deh, criza !
seara va fi deschisa de timisorenii de la persona, la o ora imposibila, 16:15. pacat ! o trupa indie, cu tenta brit-pop, care suna tot mai bine de la un concert la altul. merita o ora mai buna. iata o inregistrare de la stufstock-ul de anul trecut:
de la 17:00, urca pe scena bulgarii de la gravity co. de care, sincer, n-am auzit pana acum.canta de multa vreme impreuna, un fel de indie-electro si au primit premiile mmtv pentru cel mai bun album si cea mai buna trupa a decadei 1998 – 2008. din bulgaria, desigur.
the moood intra la 17:45. recunosc ca nu sunt un mare fan al trupei, dar canta bine si fac atmosfera in cluburi. nu stiu cum se vor auzi pe scena mare, pentru ca si la festivalul de anul trecut au cantat in deschidere, la o ora imposibil de ajuns.
la 18:30, incep sa cante looptroop rockers. vin din suedia, asa ca singura pretentie pe care o putem avea de la ei este sa ne spuna si noua cum dracu’ au ajuns sa cante la “cel mai tare festival din romania” ? au dat shpaga ? sunt rude cu organizatorii ? fiti atenti cum canta astia:
de la 19:15, ne punem sperantele in the ting tings, un inedit duet din manchester. cantau pe vremuri la petreceri pentru teenageri, insa au dat lovitura cu “that’s not my name“. seamana cu blondie dintr-o anumita perioada si sunt convins ca vor veni o gramada de fete sa tipe in fata scenei.
la 20:15, incep the charlatans. nu inteleg de ce au fost invitate la acest festival atatea trupe care canta aproximativ la fel ? oricum, the charlatans suna bine. i-am mai auzit in deschiderea concertului rolling stones de la bucuresti, insa atunci stateam nervosi la coada la bere si eram cu totii nerabdatori sa inceapa jagger.
in sfarsit, la 21:30, va incepe santana ! cred ca va sterge orice amintire nasoala de la acest festival. toti prietenii care l-au vazut vreodata in concert m-au avertizat sa nu cumva sa-l ratez, daca e pe aproape. a anuntat oficial ca va canta 3 ore, insa se stie ca nu se opreste pana nu canta toate piesele pe care le cere lumea. asa canta acum 2 ani, pe un stadion arhiplin din mexico city:
dupa concert, daca mai aveti energie de consumat, exista cel putin doua variante interesante: roni size & mc dynamite in clubul fabrica sau khidja clouds society in clubul el comandante 2.
a fost cea mai slaba zi de la editia de anul asta a bestfest ! desi erau premize sa iasa bine. sorry, ab4, dar 16:30 e o ora imposibila pentru a ajunge la festival. mai ales cand as mai fi avut de suportat si “marele star” oceana. asa ca am venit tocmai bine pentru alternosfera. n-au sunat rau moldovenii. un fel de hardcore doinit. daca ala de la clape n-ar lalai-o in halul ala, ar iesi un sound adevarat. asa, e din categoria “not bad, but you should work harder, if you wanna impress more than your girlfriend”. si, apropo de gagici, nu stiu de unde au rasarit, dar a fost un peisaj la alternosfera…
din pacate, dupa ei a inceput nasolia ! gabriella cilmi a fost o mizerie. nu stiu cui a dat shpaga ca sa ajunga sa cante pe vreo scena,
dar si pe gratis gaseai ceva mai bun in romania. noroc cu cortul alto, unde nu se auzea atat de tare ce scartzaia fata aia si gashka ei de ratati, in care m-am refugiat vreme de o bere heineken, primita cadou de la un fost coleg. rau ! rau ! rau ! rusine, bestfest !
cu nervii la pamant, m-am indreptat catre scena unde urma sa cante klaxons si m-am bucurat cand i-am vazut aparand pe scena tinandu-se de mana. mi-a trecut repede, pentru ca au venit doar ca sa ne anunte ca nu le-a sosit camionul cu scule, asa ca ne-au facut cu mana si ne-au invitat, dupa ce se termina cu trupele live, sa ne puna muzica la silent disco. in prima faza, am crezut ca fac bancuri englezesti, insa ne-am convins ca e asa, cand au inceput sa afiseze anuntul pe ecranele festivalului. oricum, felicitari organizatorilor ca au avut prezenta de spirit si i-au inlocuit cu us3, o trupa de hip-hop destul de banala, care venise in bucuresti sa cante la clubul fratelli ! dar, decat dire straits de pe casetofonul oamenilor de la sonorizare, mai bine o trupa live.
si, dupa atatea ore de frecat mangalul si belit ochii dupa gagici, a venit ora 20:30 si au urcat pe scena franz ferdinand. impecabili, britanicii ! au sunat traznet si au bagat lumea in priza. dupa gustul meu, cam slabuti. adica rock cu influente evidente de brit-pop, totul foarte dansabil. simpatici si atat. mult mai misto a fost publicul, care a cantat in cor toate versurile. nota 10 !
orbital. ce pot sa spun ? impecabili si astia, insa mi-ar fi placut sa le aud concertul acum 10-15 ani. nu poti veni sa canti drum’n’base/techno din anii ’90 in 2009 ! marturisesc ca n-am rezistat pana la sfarsit. totul era perfect, suna bine, visuals ok, hit-urile toate. insa exact ca acum 10-15 ani. una e sa cante motorhead “ace of spades” din anii ’80 si alta e cand canti genul asta de muzica. nu poti sa o lasi neadaptata vremurilor. am fost foarte dezamagit.
de ciuda, m-am carat la teatrul de opereta, unde am stat pana spre dimineata, la un maraton de poezie si jazz, transmis in direct pe radio romania cultural. care, in ciuda problemelor de tot felul si a caldurii sufocante, a fost chiar un eveniment. jazz de calitate cu liviu butoi, mircea tiberian & friends, intercalat cu mari poeti contemporani care citeau din scrierile lor. un fel de cenaclu literar de mare calitate. impresionant.
concluzie dupa 2 zile de festival: top pozitiv: 1. moby; 2. motorhead; 3. franz ferdinand; 4. orbital
top vomitiv: 1. gabriella cilmi; 2. polarkreis 18; 3. oceana
sa vina santanaaaaaaaaaaaa !!!!!!
sa vedem ce ne asteapta astazi la bestfest. ziua a doua ar trebui sa inceapa la 16:30, cu ab4. adica, din nou muzica alternativa, cu ceva influente hardcore. ceea ce nu e rau. sunt invitati peste o luna sa cante la sziget festival, asa ca trebuie sa traga tare cu repetitiile, fiindca le lipseste forta pentru a face fata unei scene mari. au un punct in plus de la mine, datorita acestui videoclip, regizat in 2006 de cristi nemescu:
urmeaza oceana, o fata din berlin, la 17:15. nu am auzit niciodata de ea. oare ce cauta pe scena unui festival de pretentiile bestfest-ului ? ar fi avut loc intr-un club, cel mult. e ceva ciudat la editia din acest an cu atatia invitati din germania. si toti de mana a doua. banuiesc ca-i o shmekerie romaneasca la mijloc. iata un clip al fetei, ca sa va faceti o impresie, dar parerea mea e ca nu merita.
la 18:00, nu-i scapati pe moldovenii de la alternosfera ! mie imi plac. proaspeti, cu dezlantuiri in forta. alternativ, cu influente garage si hardcore. canta de 10 ani pe scenele si prin cluburile din moldova si romania si suna mult mai bine live, decat pe inregistrari.
la 18:45, ar trebui sa inceapa gabriella cilmi. genul one-hit-star. in cazul ei, piesa se cheama “sweet about me” si, probabil, va suna in urechi, datorita posturilor de radio care au bagat-o in heavy-rotation. avand in vedere ca tocmai a cantat la celebrul festival glastonbury, sa-i acordam o sansa. parerea mea e ca nu merita.
klaxons, la 19:30 ! trupa britanica din noul val. genul indie. cica ar fi pionierii stilului day-glo nu rave 🙂 de vreo 3 ani, sunt oaspeti obisnuiti pe la marile festivaluri. desi nu imi plac in mod deosebit, ma astept la o mare surpriza cand vor urca pe scena.
la 20:30, intra franz ferdinand. post punk at his best. una din cele mai tari trupe britanice din ultimii ani, franz ferdinand a reusit sa cante un rock pe care poti dansa fara sa te simti ridicol. cel putin asa scriau jurnalistii de la the telegraph inaintea unui concert. imi doream de multa vreme sa-i vad live.
seara a doua de bestfest e incheiata de orbital, de la ora 21:30. urmasii moderni ai lui kraftwerk, obisnuiti cu majoritatea marilor scene de festival din ultimii 20 de ani. jumatate din aceasta perioada, cei doi frati, phil & paul hartnoll, care si-au spus orbital, au fost un adevarat simbol pentru glastonbury, unde au cantat de 5 ori in 10 ani. asa sunau acum o luna, la festivalul selector de la krakowia.
daca nu vreti acasa, imediat dupa orbital, putem continua la silent disco, cu funkstar de luxe.