d’n’b

concerte si party-uri ruinate de organizatori balcanici

by

suede live la arenele romane. lume multa, fani care stiau versurile pe de rost, vreme perfecta. conditii ideale pentru un concert reusit. degeaba. sonorizarea a stricat tot. primele piese abia s-au auzit, mai mult de la monitoarele de pe scena. cand au remediat defectiunea, a fost mai rau. o harmalaie aiurea, din care cu greu se putea distinge ce canta britanicii. o mare dezamagire.

arena dnb summer fest 2011. tot la arenele romane. sute de tineri pusi pe chef au dansat in ploaie. cortul promis de organizatori era, de fapt, un sir de umbrele ursus, aliniate la 50 de metri de scena. sonorizarea a fost la fel de penibila. warm-up cu dj snow & mc agent, care se ruga degeaba de handicapatii de la mixer sa-i dea vocea mai tare. au urmat drumsound & bassline smith, care s-au auzit la fel de incet. de parca nu era destul ca puneau o muzica destul de banala, dupa gustul meu. bare noize sunau mai bine, dar tot insuficient de tare pentru un party drum’n’bass. asa ca m-am carat, la fel ca o buna parte din audienta. penibil.

alexander robotnick a mixat in berlin club, invitat de organizatorii street delivery. marturisesc ca am fost cam reticent, pentru ca nu ma dau in vant dupa nu-disco. italianul a fost, insa, sclipitor. piese misto, remixate cu multa imaginatie, dozate perfect spre un climax care a starnit urale. un prieten ma avertizase ca va fi mult fum, dar nu asta a fost problema. clubul era o adevarata sauna ! cand am intrat mi s-au aburit ochelarii, desi afara erau cel putin 20 de grade celsius. pacat !

fiindca nu ma lecuiesc niciodata, ma duc si diseara la arenele romane. sunt curios cum vor strica romanii concertul lui alice cooper 😉

Share

primavara in timisoara

by

incredibil cat de verde poate fi timisoara in aceste zile ! mai ales pentru cineva obisnuit in ultima vreme cu cenusiul bucurestean. simti ca a venit primavara. imi pot imagina cum ar arata cu fatadele cladirilor renovate. piata unirii incepe sa prinda viata, indemnata de cateva happeninguri din student fest-ul de anul asta. m-a ars soarele in curte la “van graph k fe” sambata dupa-amiaza, la o cafea cu cineva drag care locuieste mult mai departe decat mine fata de timisoara natala. desigur, in directia opusa.

festivalul dramaturgiei romanesti suna prea pompos pentru salbaticul din mine si tot student fest mi-a salvat debutul serii. sectiunea rock. am ajuns in “daos” cand pe scena erau no brainz din timisoara.  surpriza placuta. au sunat proaspat si interesant. locul mi-a amintit de niste nopti de blues pe care le-am trait acolo pe vremea lui ceausescu, intr-o atmosfera de fraternitate clandestina cu o gramada de pletosi in blugi si parkere verzi.

am ajuns pentru prima oara in viata la “fratelli“, in spate la “termal“. franciza a clubului din bucuresti. ok amenajat, scump pentru timisoara, ticsit de gagici misto, cocalari, baieti de bani-gata, aventurieri si vagabonzi. amuzant. muzica, insa, era teribila: un remix cu cele mai banale si plictisitoare piese de mana a treia din anii ’90. n-as reusi sa fac un playlist atat nasol nici pentru cei mai mari dusmani. salvarea a venit din nou de la student fest. sectiunea dnb. atmosfera in “setup” a fost foarte misto. line-up bun, cu rare momente mai sovaielnice, lume faina, multi prieteni. ca la un party reusit din anii ’90.

duminica seara, pret de-un ceai si o bere in “aether nativ“, am inteles toate controversele si subtextul din “declar pe propria raspundere“, piesa autobiografica pe care alina serban tocmai o jucase la festivalul de teatru. eu veneam de la intalniri prin “papillon” si aiurea cu vechi prieteni, insa am avut senzatia ca jumatate din clienti o vazusera.

pacat ca-n tara asta 560 de kilometri inseamna atat de mult…

Share

parov stelar – slabuti, noroc cu digweed

by

a fost cosmar aseara la arenele romane. organizatorii au ales un loc prea mic pentru cati ar fi dorit sa-i vada live pe austriecii de la parov stelar. au vandut prea multe bilete, au impartit prea multe invitatii si s-au trezit la realitate abia dupa miezul noptii, cand cortul era arhiplin si sute de tineri au ramas cu biletele in mana pe afara. o bere costa 10 lei, iar o apa – 5, dar nu cred ca s-a imbogatit cineva cu preturile astea. pe la 2:00, la unul din cele doua chioscuri din cort nu mai aveau nimic, iar la celalalt greu ajungeai sa-ti mai cumperi ceva.

parov stelar nu m-au impresionat. probabil ca albumele lor, bine masterizate in studio, suna bine. live, insa, au fost destul de banali si fara coaie. un r’n’b electronic lalait, numai bun de sucit mintile gagicilor slabe de inger. suflatorii (trompeta si sax) sunau ca o clapa, iar vocile nu transmiteau suficienta energie pentru a insufleti multimea.

sincer, eu venisem pentru john digweed. si nu doar eu. nu ne-a parut rau, mai ales ca o parte din fanii parov stelar s-au carat, asa ca se mai putea respira si dansa in cortul “the mission“. setul lui digweed mi-a placut. profesionist. a inteles imediat situatia si a inceput mai lejer, ca sa ajunga unde trebuia abia dupa vreo jumatate de ora. la after-party, in martin, n-am mai mers. mi-a fost sufienta aglomeratia de la arene.

Share

emalkay, un dj banal

by

a fost atmosfera misto sambata noaptea pe arenele romane. lume faina, suficient de multa cat sa poti dansa in voie, dar si sa te feresti de momentele de pogo sau de cocalarii house care apareau dracu’ stie de unde si oripilau lumea. nu era coada la bere (5 lei/cutia), in schimb riscai sa confunzi usor aglomeratia infernala de la garderoba cu cea de la toaletele inundate. am ajuns dupa miezul noptii si l-am prins pe gojira in mare forma, cu un set in care a indraznit de cateva ori sa starneasca mici momente de nebunie si pe care l-a terminat intr-un dubstep viguros, incalzind imaginatia pentru vedeta serii.

emalkay m-a dezamagit. un set banal, adormitor, cu rare momente mai vioaie si trei-patru piese mai de Doamne-ajuta pe final. la inceput am crezut ca “framanta aluatul” pregatindu-ne pentru ceva bun, dar atata l-a frecat, incat lumea a inceput sa plece. la 3:00 fix, si-a pus palma-n cur si s-a carat. nu stiu care dintre dj-ii de pe afis a urmat, pentru ca au uitat sa-i mai scrie numele pe ecrane. pofta de d’n’b s-a aratat imediat, dupa muzica lesinata de pana atunci, asa ca am mai dansat.

la un moment dat, cred ca nu mai era bere destula, pentru ca gagicile sau pareau prea urate sau se mozoleau gretos cu oricine altcineva decat cu tine. si am plecat acasa.

Share

aria urbana si cei 40 de prieteni

by

decat sa privesc cum mubarak (nu) isi da demisia, am avut inspiratia sa ma duc la concert. aria urbana live @ tralala club. in centrul vechi al bucurestiului. in timp ce asteptam 311, mi-a venit o idee pe care trebuia s-o impart urgent cu trei prieteni. primului i-a placut, celui de-al doilea – nu, iar al treilea mi-a inspirat o dezvoltare minunata. asa ca n-am observat ca troleibuzul 70 in care ma urcasem se retrage decat cand nu mi-am mai dat seama unde sunt. noroc cu o placuta pe care scria “strada vatra luminoasa“. asa ca tot taxi-ul a fost salvarea.

in tralala, un barbos pregatea o mare filmare. corect ar fi “un amator cu barba i-a prostit pe unii ca-i filmeaza misto”. mi-a placut trucul de la bar: de la 50 de lei primesti rest o carte de vizita a localului, pe care o fata iti scrie cu pixul de cati bani iti mai poti lua bere. mai departe, a trebuit s-o invat ca, la un cocktail, intai pui gheata, apoi lime sau lamaie si abia la sfarsit 50 de martini alb si 50 de tequila, de exemplu.

concertul a inceput dupa miezul noptii, dar mie si celor 39 de prieteni ai formatiei ne-a placut. sunetistul era varza si a futut tot tripul: vocea abia se ghicea, percutia – deloc, chitara n-avea coaie, iar clapa rasarea din cand in cand. noroc ca basul facea sa zbarnaie o boxa. mie imi place aria urbana si i-am urmarit in concertele lor de-a lungul ultimilor ani. aseara au abuzat de dub si au acceptat sa cante cu kinder-ul ala la mixer. care merita un glonte-n cap. (dialog intre tony, vocalistul si public: “mi se pare mie sau nu am destule medii in voce ?” “ni se pare noua sau nu se aude vocea mai deloc ?”)

gagici – putine. interesante – doua. una, gen 16 ani, freza french glamour, toale in armonie (plus doua prietene), dar care nu-ntelegea nimic din lumea si viata asta. cealalta… hmmm… ar trebui sa-mi bat capul putin cu ea, avand in vedere de cand ne stim. plus “mai fumezi o tigare si mergem“, o fatza interesanta cu remorca dupa ea si niste teenageri din generatia bling-bling care nu inteleg ca nu poti intrerupe tripul cuiva doar pentru ca ai tu chef de-o tigare si esti prea greenhorn sa-ti fi luat bricheta cu tine.

inainte de a pleca spre concert, ascultasem pendulum live

Share

tm09base festival @ timisoara, last night

by

seara a inceput bine: poli timisoara – ceahlaul piatra neamt 6-0. asa ca i-am pierdut pe k-lu & limun, care au deschis ultima noapte de tmbase. am ajuns in plin concert true ingredients. very funkedelic. samplere, bass, chitara si 3 vocalisti, un amestec nebun de funk, hip-hop, rap, electro si tot ce vrei. netik nu m-a incantat foarte mult. mi s-a parut prea house, sound de discoteca buna din anii ’90. high contrast a fost ceva mai bine, insa mi-ar fi placut ceva mai mult d’n’b. in sfarsit, the qemists au salvat seara, cu un sound modern, de secolul XXI, in care puteai recunoaste muzica ultimilor 50 de ani. multa energie si vibe pozitiv. in zori, a mixat gojira. mai bine zis, s-a jucat la platane, in fata celor care au rezistat pana la final. foarte potrivita alegere pentru inchiderea festivalului.

din pacate, s-a mai dus o editie de tmbase. doua nopti de party pe muzica buna. mi-a placut mai mult vineri, mult mai roots, mai d’n’b, mai pe gustul meu. organizare de nota 10, sound system foarte bun, spectacol de lumini bine aranjate, public ok, prieteni, d’n’b. pacat ca se tine doar o data pe an !

Share

tm09base festival @ timisoara, first night

by

in sfarsit, un festival pe masura asteptarilor: tm09base de la timisoara. nu stiu cum reuseste ufo si echipa lui sa organizeze, chiar si in vremuri de criza, cel mai bun festival de muzica electronica urbana din tara. conform traditiei, locatia a fost o hala industriala (aceeasi de anul trecut) care se potriveste acestui gen de eveniment. sonorizarea – foarte buna, exact la nivelul potrivit. fara cozi la bere sau la toaletele ecologice, desi se adunasera vreo 2.000 de oameni, timisoreni sau party people din toata tara.

festivalul a fost deschis de trg, elegant si inventiv, ca de obicei. surpriza a fost suie paparude, care imi place mai mult cu mc bean, decat cu junkyard. are din nou sound-ul alternativ cu care ne-au obisnuit inca de la debut. setul lui palotai a fost un fel de istorie a d’n’b, uneori redundanta, alteori banala, insa plina de forta. ed solo & the ragga twins: impecabili ! jungle at his best, cu momente de dancehall si ragga care iti zbarleau parul din cap. de la setul lui bassface sascha mai am doar flash-uri: d’n’b german, usor metalic, mixat incredibil de bine.

deja imi pare rau ca astazi e ultima seara de festival !

Share