singapore este unul din cele mai frumoase orase pe care le-am vazut intr-o dupa-amiaza. intai, iata ce inseamna turism adevarat: ma trezesc in aeroport, unde am de asteptat 12 ore pentru avionul care ma ducea spre paris. o tanara numai zambet de la ghiseul de informatii imi arata un birou. alta tanara, cu un zambet si mai larg, imi ia biletul, isi noteaza seria si, in 5 minute, am viza de tranzit, harti, ghiduri, sugestii de trasee, vouchere sa mananc la 30 % din pret si un loc in autocarul gratuit care te duce pana in oras. in suntec city, de unde te poti intoarce la aeroport – tot gratuit – la fiecare jumatate de ora.
in autocar, suntem 3 persoane. soferul turuie intr-o engleza simpatica si ne arata autostrada inconjurata de verdeata si de palmieri, dincolo de care apar gramezi de zgarie-nori futuristi cu arhitecturi personalizate. suntec city este una dintre ele, gandita ca o palma cu cinci degete (cinci buildinguri cu 100 de etaje), in causul careia se afla fountain of wealth, care e mai frumoasa noaptea. cel mai tare monument feng-shui. de aici – desi nu-mi revin din uluirea provocata de curatenia de farmacie a strazilor – trec o pasarela si ajung la unul din capetele celei mai mari piete stradale din oras: bugis street. incepe de la templul kwan im thong hood cho, o constructie colorata, parca facuta din turta dulce, in fata careia lumea se inchina cu betisoare fumegande in maini. la cativa pasi, dansul leului si dragonului, pe scarile unei cladiri somptuoase.
bugis street isi merita faima. magazine vand ginseng in mii de variante si soiuri. pitici ciudati canta niste melodii de neinteles. toata lumea are casti wireless cu microfon si o boxa care le amplifica vorbele. vanzatorii ambulanti fac demonstratii mirobolante de utilizare a produselor. de la cutite si mini-aspiratoare pentru luat scamele de pe haine, la banale mopuri de spalat pe jos. un mos zdrangane fals o chitara electrica si acompaniaza un cd cu o voce care miorlaie o piesa infioratoare. un individ sta in cap si caligrafiaza complicate ideograme chinezesti cu o pensula tinuta intre degetele de la picioare. doi tineri vopsiti cu aurolac fac pe statuile vii. desigur pe o alta melodie. totul canta in jurul tau, iar tu faci eforturi sa rezisti tentatiei de a cumpara ceva. orice. chiar si un oribil tricou imprimat pe piept cu sigla “dolce & gabbana” in auriu, dupa care se da in vant orice pustoaica de aici.
taxiurile sunt foarte ieftine. 7,50 dolari singaporezi din bugis street pana in china town. aici, totul e ca in oricare china town din lume, insa curatenia perfecta si eleganta cladirilor se pastreaza. gasesc marlboro medium, tigarile mele favorite si descopar ca singapore este una din cele 4-5 tari din lume care imprima etichete infricosatoare anti-fumat pe pachete. inca un “templu din turta dulce colorata”, sri mariamman. imi place atat de mult zona, incat renunt la autocarul gratuit si ma hotarasc sa mai hoinaresc putin. noaptea, in suntec city, cladirile sunt luminate feeric, iar la fountain of wealth, se fac proiectii cu raze laser pe o panza de apa.
de aici, taxiul pana la aeroport costa 17 dolari singaporezi. nimica toata !
