ion zubascu @ atelieRElationale #5

toamna trecuta, am avut ocazia sa-l filmez pe poetul ion zubascu, la atelieRErelationale, o serie de intalniri interactive cu scriitori, pe care le organiza razvan tupa la cafeneaua dalles din bucuresti. mi-l amintesc pe ion zubascu din spectacolele cenaclului “flacara din adolescenta mea, cand canta “te salut, generatie-n blugi“, “fost-am omu’ padurii“, “cand s-o-mpartit norocu’” sau magice colinde maramuresene.

toata viata am crescut in bataia vantului, in voia lui Dumnezeu

fiul unui “dusman al poporului” lichidat de comunisti in inchisoarea de la sighet, zubascu a debutat in revista “flacara condusa de adrian paunescu. aparitia la televiziune si in presa de la bucuresti a unui profesoras dintr-un sat de pe valea izei din muntii maramuresului a iritat sefimea comunista din judet. a fost reclamat la ceausescu, insa paunescu l-a salvat.

cei din generatia google pot mai greu sa inteleaga cum reuseau scriitorii din epoca comunista sa citeasca literatura straina contemporana cu ei si cat de pretioase erau “caietele de americanistica” trimise prin posta de profesorul marcel pop cornis de la timisoara. ion zubascu n-a stiut niciodata sa faca bani decat din scris si pentru ca din poezie nu se poate trai, s-a facut jurnalist, pana cand ultimul din cei patru copii a terminat facultatea.

destinul unui copil este unic, ireversibil si irepetabil, pe cand poezia mea, daca este ceva de capul ei, valoarea ei nu se pierde niciodata. dimpotriva, sporeste ca vinul vechi. mi-am amanat cartile, dand prioritate vietii

acum, ion zubascu traieste doar in literatura, toata ziua citeste si scrie. e suparat ca, odata cu rimbaud, poezia si-a pierdut dimensiunea baladesca, epicul si dramaticul. a debutat tarziu, la 32 de ani, cu “gesturi si personaje” (1982), sub girul lui laurentiu ulici, dar nu s-a regasit niciodata in generatia optzecista. dintotdeauna a scris o poezie epica si dramatica, a considerat mijloacele de expresie niste unelte, spre deosebire de “poezia livresca, autoreferentiala, textualista, intertextuala”, foarte centrata pe mijloacele de expresie, a generatiei ’80.

poezia moderna si-a propus sa ridice o casa, dar s-a trezit ca sunt foarte interesante schelele

in cel mai recent volum “moarte de om, o poveste de viata“, o carte despre boala si moarte, ion zubascu incearca sa regaseasca umanul in infernul unei batalii cu cancerul.

ion zubascu nu are blog, nu isi pune poeziile pe internet, nu intra pe forumuri si nu raspunde la mass messaging. considera internetul doar un mijloc de informare si comunicare.

la ora actuala internetul este un nou folclor, o noua etnografie. or, eu vin din maramures: tocmai m-am smuls dintr-un folclor, dintr-o etnografie. dar era o etnografie de prima mana, arhaica, a arhetipurilor. cum sa ma volatilizez acum intr-o etnografie de mana a doua ?

ion zubascu considera ca poemele sale au si un registru de adresabilitate orala, pe care foarte multi poeti il ignora, scriind poezie de raft. isi aminteste ca nichita stanescu reusea adesea sa invinga dificultatea receptarii necuvintelor sale prin farmecul si mitologia personala.

ion zubascu a trait din plin eliberarea de tragedia celor 50 de ani de comunism, in care poetii nu puteau participa la viata publica. oamenii traiau ceva si vorbeau altceva, intr-o lume schizofrenica.

m-am saturat sa vorbesc in poeme despre mine insumi. poetul nu se slujeste doar pe sine, nu e un preot care oficiaza la altarul unei divinitati unice care este el insusi

zubascu s-a refugiat asta-vara in maramures, sa mai scrie o carte, si s-a intors cu o mare tragedie in suflet: maramuresul ACELA nu mai exista decat in imaginatia noastra. oamenii au plecat la munca in occident, pamantul a ramas nelucrat, se sterg drumurile, invadeaza salcamii, murii, zmeurisul, totul e o jungla.

m-am simtit avortat din acel spatiu pe care nu-l mai recunosc. maramuresul era o imagine a ordinii cosmice care tinea in coerenta nesfarsita materie universala. la fel se intampla si cu spatiul nostru public: in absenta poetilor din mijlocul lor, multimile se salbaticesc

am pus pe youtube mai mult de jumatate din intalnirea cu ion zubascu de la atelieRElationale, pentru ca mi s-a parut deosebita si importanta.

am o mare lacomie pentru astfel de intalniri directe cu omul, pe care le pretuiesc foarte mult. miza mea este responsabilitatea de a fi plin, deplin, prea plin in fata acelui om si de a respecta acea fiinta ca unicitate in univers

Share

vremurile futute ale lui bogdan lipcanu

bogdan lipcanu a scos un volum cu poezii inspirate de vremurile futute din comunism. la o editura noua si curajoasa: casa de pariuri literare. pudibonzii de la targul de carte gaudeamus 2010 i-au pudrat titlul in caietul program: “f*** tense“, in loc de “fuck tense“. stilistic, bogdan spune ca se regaseste in rigoarea versurilor poetilor din aktionsgruppe banat. nu e poezie anti-comunista. e poezie si atat.

Share

jazz si poezie la muzeu

cine a nimerit la o bere sambata dupa-amiaza in cafeneaua “la muzeude la demisolul muzeului national al literaturii romane, a avut o surpriza: una din serile de literatura si muzica, un spectacol gratuit de jazz si poeme, citite chiar de autorii lor, trei dintre cei mai importanti poeti contemporani.

pe ioan es pop l-am mai filmat la atelieRElationale #1, la dalles, dar acolo era mai mult un one-man-semi-confession-show. aici, se simtea mai acasa, era doar o sueta intre poeti si muzicieni, asa ca a fost mai relaxat.

m-am bucurat ca am avut ocazia sa-l filmez pe eugen suciu, pentru ca nu prea gasesti imagini cu el pe internet si e pacat. un adevarat personaj !

desigur, cel mai spectaculos a fost ion muresan, spumos si vioi ca un spiridus. parea cel mai asteptat dintre invitati si te prindeai imediat de ce:

la cererea publicului, ion muresan a citit “bataia” si poemul dedicat alcoolicilor.

adaugati la cele de mai sus recitalul de jazz al pianistului mircea tiberian si al solistei nadia trohin. din programul “la margine de bucuresti“, am postat pe youtube piesa titlu, plus doua prelucrari jazz-istice ale slagarelor de odinioara “vrei sa ne-ntalnim sambata seara” si “ti-a iesit cosaru-n drum“. plus un standard: “lover man“. si desigur, tot la cererea publicului, un moment solo cu mircea tiberian, care interpreteaza piesa “podul grant” de george grigoriu:

Share

serban foarta nu mai scrie pentru “dilema veche”

la sfarsitul saptamanii trecute, poetul serban foarta anunta ca isi inceteaza colaborarea cu revista “dilema veche“, deoarece nu mai doreste sa scrie in aceeasi revista cu sever voinescu. pur si simplu, aceasta alaturare ii dadea o dezagreabila senzatie de colaborationism. desigur, cu referire directa la jalnicul moment din viata si activitatea lui voinescu-cotoi, cel in care – in calitate de secretar al camerei deputatilor – a girat frauda grobiana prin care a fost “votata” legea pensiilor, cand miss roberta anastase numara deputatii din sala precum steagurile lui pristanda. aceasta fiind doar picatura care a umplut paharul. am profitat ca serban a venit ieri in bucuresti la o lansare de carte si l-am rugat sa ne explice gestul sau:

Share

bookfest 2010 vs. criza + canicula

mi-am petrecut week-end-ul la bookfest 2010. targul de carte din acest an a avut doi inamici redutabili: criza economica si canicula. m-am bucurat sa vad mii de oameni pe care soarele necrutator nu i-a oprit sa vina la romexpo, sa-si cumpere carti, sa ia autografe si sa-i asculte pe scriitori si critici vorbind despre literatura. m-am intristat sa vad cum criza a incremenit in proiect marile edituri, care n-au venit cu nume noi, ci s-au multumit sa publice aceiasi autori. asta, in timp ce editurile mai mici gafaie sub povara situatiei economice si cauta solutii de supravietuire.

horia barna, fostul director al icr madrid, a reusit sa puna editia din acest an sub semnul literaturii spaniole, intr-un proiect-pilot care are sanse mari sa revitalizeze viitoarele targuri de carte. am stat de vorba cu ray loriga (rock star-ul literaturii spaniole, cum l-a numit the new york times) despre colaborarile cu almodovar sau allen ginsberg si cu najat el hachmi (scriitoare catalana de origine marocana) despre conditia scriitorului emigrant. pavilionul spaniol, elegant, colorat in rosu si galben, avea o scena unde alternau dezbaterile literare cu concertele de jazz sau spectacole de poezie si flamenco. mi-a placut profesionalismul rosei montero, care a stiut sa-si fascineze potentialii cititori povestind cum isi scrie romanele.

timisorenii mei au fost la inaltime: dan negru a debutat cu “amintiri in alb si negru“, impartind glume si autografe, in timp ce stefan popa – popas si ucenicii sai desenau portrete pe banda rulanta. grigore cartianu a ignorat ironiile scriitorilor consacrati, adunand sute de oameni in fiecare zi la standul “adevarul“, cu un marketing ingenios: isi lansa volumul despre Revolutia din 1989 din doua in doua ore, de fiecare data cu un alt invitat. a reusit chiar sa-l aduca din inchisoare pe generalul stanculescu, pazit de doi politisti in civil si cu pistoalele la vedere ! editura tritonic a lui bogdan hrib a venit cu o colectie ieftina si buna: “crime scene“.

au fost la moda cartile cu mai multi autori: sandra pralong a coordonat la polirom o culegere de povesti despre motivele pentru care romani importanti au ales sa se intoarca din exil, in timp ce sorin adam matei a supervizat “idolii forului“, despre gastile care sufoca si cultura romaneasca. nu doar viata politica. vedetele standului humanitas au fost aceleasi: cartarescu, liiceanu, tismaneanu… editura brumar din timisoara a venit cu poezie de calitate, tiparita in aceleasi conditii grafice exceptionale. la fel ca in occident, la mare cautare au fost cartile cu vampiri, varcolaci si alte creaturi ale intunericului, vandute foarte bine de editura corint.

am filmat mult, asa ca veti vedea in curand mai multe detalii. sa nu uit de doua momente speciale: ion cristoiu si-a lansat un nou volum de proza satirica si standul iriver. intotdeauna m-au amuzat teribil povestioarele lui cristoiu, care se conecteaza perfect la izvorul nesecat de umor al existentei noastre balcanice. iriver este cartea electronica, un device de 200 de grame pe care incap mii de volume. cartea viitorului.

Share