Feed on
Posts
Comments

13 iunie 1999

Fiind duminica, astazi nu aveam atat de mult de lucru si ne-am permis sa dormim putin mai mult. La cafea, am rasfoit ziarele, care isi luasera – si ele – infatisare duminicala. “Blic” era plin de reportaje hazlii, de fotografii, glume si stiri insolite. Cea mai simpatica mi s-a parut una despre un sondaj realizat printre jurnalistii straini care au facut razboiul la Belgrad. 8 % dintre ei pretindeau ca pot recunoaste tipul de avion care survola capitala iugoslava dupa zgomotul facut de motor. Completarea amuzanta apartinea ziarului, care preciza ca doar 0,8 % dintre militarii de cariera se pot lauda cu asemenea performante. De unde si concluzia ca imaginatia oamenilor de presa este mult mai bogata.

Cu titlul “Dragi ascultatori, speram ca ne auziti”, cotidianul dedica o intreaga pagina posturilor de radio si televiziune din Iugoslavia, insiruind distrugerile si problemele pe care le-au avut in timpul razboiului. Majoritatea isi adaptasera programele la situatia dramatica prin care treceau sarbii, emitand buletine de stiri din ora in ora, iar televiziunile difuzasera adesea materiale nemontate, filmate doar cu cateva minute inainte, la locul bombardamentelor. Toti redactorii sefi s-au plans de calitatea slaba a emisiei in ultimele saptamani de razboi, cand majoritatea emitatoarelor si releelor a fost avariata sau distrusa. Insa, in afara cazurilor de forta majora, nu si-au intrerupt emisiile, retransmitand, intotdeauna, jurnalele televiziunii nationale, dupa ce cladirea acesteia a fost distrusa de bombe.

Se pare ca discutia pe care o auzisem aseara pe terasa restaurantului a dat roade, pentru ca s-a anuntat ca echipa de fotbal Partizan Belgrad va fi declarata campioana Iugoslaviei in acest sezon, iar formatia Obilic isi va reprezenta tara in Cupa UEFA. Campionatul iugoslav fusese intrerupt dupa etapa 24, cand Partizan conducea in clasament, cu 66 de puncte, urmata de Obilic, cu 64 de puncte. Federatia Iugoslava hotarase, initial, ca echipa campioana sa fie transata prin doua meciuri directe intre primele 4 clasate, insa UEFA nu mai avea timp sa astepte pana in 26 iunie, cand era programat returul acestora, asa ca s-a gasit aceasta solutie de compromis.

Un prim convoi umanitar al ONU a intrat astazi in Kosovo, reprezentand inceputul unei serii de ajutoare destinate miilor de persoane refugiate, a anuntat UNHCR, citat de AFP. Convoiul a parasit Skopje in jurul orei 9:00 si a trecut frontiera dintre Macedonia si provincia Kosovo o ora si jumatate mai tarziu. Transportul este compus din 40 de vehicule, cu o incarcatura de 250 de tone de alimente si produse nealimentare, destinate refugiatilor din jurul orasului Pristina.

In drum spre centru, am observat cozi imense in fata bancilor. Toti cei care stateau la coada erau batrani si cineva ne-a explicat ca erau pensionarii care asteptau sa-si ridice, in sfarsit, banii pe luna februarie. Pentru ca Media Center era inchis duminica, Mile s-a dus pana la Centrul militar de presa, iar eu am fost nevoit sa apelez din nou la computerele de la Internet-cafe-ul de la Dom Omladine. Desi, de cand veneam la ei, au introdus tarife pentru straini, mai piparate, nu aveam incotro, pentru ca functiona cel mai bine. Dupa ce am consultat ultimele stiri, am intrat in legatura cu sarbii din celelalte orase, pentru a afla noutatile. Toti discutau despre refugiatii care veneau din Kosovo si despre intoarcerea militarilor si politistilor sarbi. Vazusem si azi-dimineata cateva reportaje de la sosirea acestora in Raska, Kraljevo si Pozarevac, unde au fost intampinati cu o imensa bucurie, mii de oameni asteptandu-i cu flori, ca pe niste adevarati eroi. Sarbii stiau sa respecte curajul copiilor lor care au luptat in Kosovo.

Am observat, insa, ca televiziunile evitau sa difuzeze imagini cu sarbii care se refugiaza din calea albanezilor care se intorc acasa. Stiam ca, odata cu retragerea fortelor iugoslave din sudul provinciei, in regiunea oraselor Orahovac si Prizren nu a mai ramas nici un sarb. Afland ca luptatorii UCK se apropie, 200 de sarbi din Mala Krusa, de langa Prizren, si-au luat lucrurile pe care au putut sa le adune si au fugit, reusind sa ajunga la Lipljan, dupa un drum istovitor de 36 de ore. Unul dintre ei, care se refugiase impreuna cu sotia si cei 3 copii, povestea ca, la plecare, vecinii lor albanezi aruncau in ei cu pietre. La fel s-a intamplat si cand convoiul a traversat orasul Stimlje. Sarbii erau convinsi ca soldatii KFOR nu ii vor proteja. “Cand au sosit soldatii germani din KFOR, albanezii i-au asteptat cu flori si au tras cu pusca de bucurie,” povestea Milan Bakic, unul dintre refugiati. “Cand albanezii au aruncat in noi cu pietre, soldatii NATO stateau si priveau, fara sa intervina.” Conform postului national de televiziune, in ultimele 3 zile, in Muntenegru s-au refugiat peste 7.000 de persoane care veneau din Kosovo. Majoritatea venea din localitatile Rozaje si Pec si erau sarbi, muntenegreni, tigani si cativa musulmani.

Sarbii aveau dreptate sa se teama. Pe masura ce luptatorii UCK intrau in Kosovo, incidentele se inmulteau. Luptatorii separatisti au atacat un convoi de sarbi care pleca de la Veliko Hoce si incerca sa ajunga la Orahovac. Azi-dimineata, la Vranjevac, in timp ce traversa cu masina sa, un Opel Ascona, cartierul nordic al orasului, populat aproape in intregime de albanezi, un politist sarb a fost surprins intr-o ambuscada si ucis de un membru UCK. Incidentul s-a petrecut in timp ce trupele KFOR  se pregateau sa intre in oras. Martori oculari au povestit ca, intr-o scoala din cartierul albanez se ascunde un grup de 150 de luptatori UCK, echipati in uniformele Armatei iugoslave, insa purtand insemnele organizatiei separatiste.

In apropiere de Urosevac, UCK a ranit grav un etnic albanez, membru al Politiei sarbe. Spre seara, in satele Drajkovac si Gotovusa, au fost semnalate schimburi de focuri intre fortele sarbe in retragere si albanezii care intrau in provincie. Reprezentantii autoritatilor iugoslave si ai Bisericii Ortodoxe au solicitat trupelor KFOR sa protejeze populatia din localitatile unde se afla o majoritate sarba: Velika Hoca, Orahovac, Istok, Pec, Klina si Strpce. Ei au cerut unitatilor KFOR sa-i dezarmeze pe luptatorii UCK si sa-i elibereze pe cei 10 sarbi rapiti in ultimele 2 zile (5 la Belacevac si 5 la Vranjevac).

Trupele KFOR, insa, nu apucasera sa se desfasoare conform planului si deja intampinau incidente carora nu stiau sa le faca fata. Situatia cea mai delicata era la Prizren, unde un soldat german a fost usor ranit la brat, in urma unui schimb de focuri. La intrarea germanilor in oras, un lunetist a deschis focul, urmat de doi barbati, care se aflau intr-un automobil. Militarii germani au ripostat imediat, ucigandu-l pe unul dintre atacatori si ranindu-l grav pe cel de-al doilea. Spre seara, alti doi civili au fost raniti, cand sarbii au tras spre multimea care sarbatorea sosirea trupelor germane. Luptatorii UCK aproape ca au reusit sa blocheze Prizren-ul si soldatii KFOR faceau tot mai greu fata situatiei, incercand sa-i opreasca pe albanezii care se incaierasera cu un grup de militari sarbi. Refuzand sa se supuna ordinelor, 3 indivizi in uniforme UCK i-au atacat pe germani, acestia fiind nevoiti sa-i ucida. La caderea intunericului, pe strazile Prizren-ului defilau mai multe automobile inmatriculate in Kukes si Tirana, in care se aflau membri UCK inarmati. Pe drum, in satul vecin, Kojlovica, acestia ranisera un civil sarb.

Militarii germani din KFOR erau cu nervii intinsi la maximum, mai ales dupa ce, langa Prizren, fusese gasit cadavrul unui jurnalist german. Alti doi ziaristi de la “Stern“, Gabriel Gruener si Volker Kraemer, care se deplasau intr-un automobil pe langa localitatea Dulje, pe un teritoriu controlat de trupele canadiene, au fost atacati de un grup de persoane inarmate, care au deschis focul asupra lor. Unul dintre jurnalisti a fost impuscat in cap, celalalt fiind ranit in stomac si decedand la spital.

Deruta era destul de mare, trupele KFOR fiind atacate si de sarbi. Pe o strada din Pristina, in timp ce o patrula de 8 militari britanici se fotografia cu 2 politisti sarbi, Veselin Jovanovic, un politist sarb in rezerva, s-a repezit catre automobilul sau. A scos un pistol si l-a indreptat catre patrula KFOR. “Avea un pistol in mana,” povesteau soldatii britanici. “I-am cerut de 6 ori sa arunce arma. A refuzat si a tras spre noi. Am ripostat si l-am impuscat.”

Reactiile KFOR nu erau bine coordonate deocamdata, o parte din militari fiind inca in drum spre amplasamentele stabilite. Ultimele 8 blindate britanice au ajuns abia la ora 19:00 la Pristina, 4 fiind trimise imediat la Vranjevac, pentru a descuraja atacurile UCK asupra unor unitati iugoslave aflate in retragere. Dupa caderea serii, contingentul italian abia ajunsese la Djakovica si mai avea de mers pana la Pec, unde era stabilit cartierul general. Printre cei 5.000 de militari aflati in mars se numarau 1.200 de spanioli, 300 de portughezi si 500 de argentinieni.

Francezii, care inca nu ajunsesera la Kosovksa Mitrovica, au inteles cat de dificila ar fi fost o interventie terestra impotriva Armatei iugoslave in Kosovo. “Ar fi fost foarte greu,” a recunoscut comandantul francez Vincent Yvonne. “Doctrina militara a sarbilor este bazata pe aparare. Cand am vazut ca 10 mine cat o cutie tin in loc un batalion o zi intreaga, m-am dat seama ca ar fi fost un cosmar.” La randul sau, colonelul Francois Leyer, comandantul contingentului francez din KFOR, a declarat: “Cu toate ca sarbii ne-au ajutat sa deminam soselele, tot am fost nevoiti sa innoptam pe drum. Erau campuri de mine la fiecare 10 kilometri. In cazul unei interventii terestre, dupa ce primul tanc al nostru ar fi explodat, nimeni nu ar mai fi indraznit sa inainteze. Cu sarbii de partea cealalta, ne-ar fi trebuit doua saptamani sa inaintam 10 kilometri. Si asta cu pierderi considerabile.”

Militarii sarbi erau foarte nemultumiti de incidentele din Kosovo. Generalul Nebojsa Pavkovic, comandantul Corpului III al Armatei iugoslave, a declarat, in singurul sau interviu care nu a fost preluat de televiziunea nationala, ca sunt gata sa se reintoarca in Kosovo, daca planul de implementare a acordului de pace esueaza. “Daca fortele internationale de pace nu vor reusi sa asigure pacea, Armata iugoslava se va intoarce in provincie,” a amenintat el. “Suntem la 5 kilometri de Kosovo. Daca nu reusesc, venim imediat inapoi.”

Aproximativ 14.000 de militari apartinand NATO au sosit deja in Kosovo, iar desfasurarea KFOR “se deruleaza conform planului”, a anuntat in aceasta seara un reprezentant al Aliantei, citat de AFP. Marea Britanie avea pe teren 4.300 de militari, intre care 1.500 la Pristina, Franta – 2.800, Germania – 2.500, Italia – 2.300 si Statele Unite – 2.100. De cealalta parte, fortele iugoslave continua sa se retraga. Astfel, pana la 10.000 de militari apartinand fortelor iugoslave au parasit deja provincia sarba. “Retragerea este deseori insotita de incendieri de case, dar – in general – se petrece mult mai bine decat s-ar fi putut imagina,” au afirmat surse de la sediul NATO.

O alta problema care nu-si gasise inca rezolvarea era cea a sectorului rusesc din Kosovo. O a doua coloana de militari rusi din SFOR plecase ieri din Bosnia-Hertegovina, de la Bijelina, si stationa la 7 kilometri de granita cu Iugoslavia. Circa 60 de soldati asteptau deocamdata aici, langa mai multe vehicule si remorci pe care scria deja KFOR. La Moscova, discutiile dintre Strobe Talbott si Igor Ivanov nu ajunsesera inca la nici un rezultat, insa adjunctul secretarului de stat american recunostea deja ca Rusia ar trebui sa aiba in Kosovo o zona in care responsabilitatea sa sa fie clara si vizibila. “Vreau, totusi, sa subliniez importanta unui comandament unit. Este foarte important sa nu ajungem la un rezultat care sa insemne, de fapt, o impartire a provinciei Kosovo,” a declarat Talbott. “Acest lucru ar fi impotriva intereselor in privinta carora Statele Unite si Rusia s-au pus deja de acord. Nimeni nu doreste o impartire a provinciei Kosovo.” El a primit asigurari ca, fara acordul occidentalilor, nu va mai avea loc o noua desfasurare de forte rusesti in Kosovo, dar nimeni nu mai avea incredere in vorbele rusilor, dupa surpriza de acum doua zile.

In acest timp, langa aeroportul Slatina din Pristina se petreceau scene desprinse parca din comediile mute. La 10:30, cand o coloana de 15 cisterne cu carburanti a ajuns la punctul de control instalat de parasutistii rusi, acestia nu i-a permis sa treaca. Cisternele au fost retrase si a fost anuntat comandamentul KFOR. Un grup de ofiteri, in frunte cu generalul Adrian Freer, a venit sa discute cu rusii, insa militarii de la punctul de control ii priveau impasibili, dandu-le de inteles ca nu inteleg o boaba de engleza. Am vazut imaginile filmate de reporterii straini si ne-am prapadit de ras. Inspre aeroport se aflau doua blindate rusesti, iar inspre Pristina – 17 jeep-uri si cateva blindate britanice. Intre ele, punctul de control cu parasutistii rusi care dadeau din cap, semn ca accesul este interzis. Dupa doua incercari esuate, britanicii s-au intors la Pristina, desi pe aeroport era prevazuta amplasarea cartierului general KFOR si a bazei generalului Michael Jackson. Rusii erau de neclintit si isi dispusesera blindatele de jur imprejurul aeroportului. Singurii care intrau si ieseau fara probleme erau sarbii.

“Descinderea surprinzatoare a trupelor rusesti pe aeroportul din Pristina trebuie sa fie rezolvata la nivel politic si ea nu afecteaza desfasurarea actiunilor trupelor KFOR,” a declarat la Skopje, comandantul suprem al Fortelor Aliate in Europa, generalul american Wesley Clark, relateaza AFP. “Niciodata nu s-a avut in vedere varianta unui centru principal al KFOR pe aeroport si, daca am inteles bine, inca se cauta un loc pentru instalarea cartierului general.”

Situatia din Kosovo ii preocupa, deopotriva, pe oamenii simpli si pe politicienii din Serbia. Partidul Democrat critica apelurile Guvernului ca sarbii sa nu plece din Kosovo, considerandu-le crude si cinice. “Daca Guvernul ar fi fost in stare sa-i protejeze pe locuitorii provinciei, nu ar mai fi fost nevoie niciodata de prezenta fortelor internationale de pace,” se spunea intr-un comunicat de presa. “Nici KFOR nu este in stare sa-i apare pe sarbi, altfel n-ar fi existat rapiri si nici Pristina nu ar fi ramas fara apa, din cauza sabotajelor teroristilor UCK.” Democratii se refereau la distrugerea conductei principale de apa a orasului, in urma unei explozii atribuita separatistilor albanezi.

Slobodan Vuksanovic, vicepresedintele Partidului Democrat, continua sa atraga atentia sarbilor asupra dezavantajelor si pericolelor ridicate de mentinerea starii de razboi. “Odata cu semnarea acordului de pace, nu mai exista nici un motiv pentru mentinerea starii de razboi,” spunea el. “Avem nevoie de ajutor financiar si comunitatea internationala trebuie sa primeasca un semnal clar ca in Iugoslavia viata social-politica s-a normalizat si este pe calea democratizarii.”

La randul sau, Miscarea pentru Reinnoirea Serbiei (SPO) acuza guvernul federal ca mentine fara motiv starea de razboi. “Slobodan Milosevic nu este infrant definitiv, iar oricine crede contrariul judeca gresit,” declara astazi, intr-un interviu acordat cotidianului grec “Eleftherotypia“, liderul SPO Vuk Draskovic. “Presedintele iugoslav este in continuare un maestru al incapatanarii, chiar daca – atunci cand se afla in fata unui adversar mai puternic – isi schimba, temporar, directia.” El a refuzat sa se pronunte daca este oportun ca Slobodan Milosevic sa compara in fata TPI, apreciind ca inculparea acestuia pentru crime de razboi a reprezentat o provocare politica a durilor din NATO, care au vrut sa saboteze orice incercare de pace. “Din fericire, raspunsul lui Milosevic nu a fost unul extrem, iar doua sau trei zile mai tarziu, a acceptat propunerea de pace,” a mai spus Draskovic. Liderul SPO s-a declarat in favoarea organizarii de alegeri la toate nivelurile, dar a subliniat ca nu este destul de romantic sa creada ca acestea pot avea loc maine, mai intai fiind necesara instaurarea unui cadru democratic.

Pentru a risipi orice speculatii, primul ministru al guvernului federal, Momir Bulatovic, a declarat in aceasta seara ca starea de razboi va fi revocata doar cand securitatea cetatenilor din Kosovo va fi asigurata. “Numai atunci, Guvernul federal va propune Parlamentului Iugoslaviei o lege care sa ridice starea de razboi,” a precizat el, adaugand si o referire la tensiunile aparute din nou, in cadrul federatiei, intre Serbia si Muntenegru: “Acuzatiile guvernului de la Podgorica nu sunt o surpriza, deoarece vin de la un guvern ajuns la putere prin frauda electorala, care e in stare sa multumeasca pentru asistenta si protectie celor ce ne-au bombardat tara.”

“Chiar si acolo unde planul de pace urmareste linia trasata de acordurile de la Rambouillet, el risca sa-i constranga pe americani la un angajament cvasi-nedefinit intr-o serie previzibila de conflicte,” a afirmat fostul secretar de stat american Henry Kissinger, intr-un articol publicat de saptamanalul “Newsweek“. “Fiecare dintre aspectele acestui plan este un potential camp minat.” Obiectivul, care vizeaza instaurarea unei autonomii a provinciei Kosovo, fara a aminti posibilitatea independentei mentionate in acordurile de la Rambouillet, este unul din cele mai periculoase ale planului, crede Kissinger. “UCK a luptat si a suferit pentru independenta, nu pentru autonomie,” a amintit el. “Dupa ceea ce au indurat luptatorii sai si populatia din Kosovo in timpul campaniei de purificare etnica, este de neconceput ca albanezii sa mai faca parte din Serbia. Am putea fi constransi sa protejam populatia sarba impotriva urii vecinilor albanezi. Desi dorim sa asiguram o ocupatie militara cvasi-permanenta, este posibil ca situatia sa devieze spre o campanie de purificare etnica a populatiei sarbe.”

Dupa Stirile de la 19:30, l-am sunat pe Catalin Radu Tanase, care ajunsese la Pristina. Era zdrobit de oboseala, dupa ce dormise o noapte intreaga in masina, pentru ca nu gasisera nici un loc la hotel. Spre uimirea mea, cei din tara il sfatuisera sa nu se cazeze la vreun particular, considerand ca ar fi prea periculos. I-am spus sa-si caute linistit o gazda, dar sa nu fie vreun sarb, ca sa riste sa cada victima vreunei razbunari a UCK. Mi-a promis ca va incerca si mi s-a plans ca, dupa distrugerea conductei de aprovizionare a orasului, n-au cum sa se spele si mor de sete, iar o sticla de apa a ajuns la preturi exorbitante. Spre ghinionul lor, nici unul nu stia sarbeste sau albaneza, asa ca era greu sa comunice cu localnicii. Mi-a povestit ca este foarte periculos sa circuli prin oras, unde este o anarhie totala si nu stii cand incep sa suiere gloantele. Din pacate, n-am putut vorbi mai multe, pentru ca legatura telefonica s-a intrerupt. Voiam sa-i mai spun ca as putea incerca sa vorbesc de aici la Pristina, ca sa le rezolv sa fie gazduiti de cineva. N-am reusit sa mai iau legatura cu el in aceasta seara.

Share